A DOUA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 23852/04 prezentate de Hürmüz KOç și K și Francoise Elens-Passos, graffière adjunct de secțiune, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 2 iunie 2004, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de reclamante, După ce au deliberat, pronunță următoarea decizie: Hürmüz Koç și Kύymet Tosun sunt cetățeni turci, născuți în 1933 și, respectiv, 1932 și rezidenți în Istanbul. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către M.H. Büberal, avocat la Istanbul. Guvernul turc ( Recurentele se plâng de o încălcare a dreptului lor de a-și respecta bunurile din cauza anulării titlului lor de proprietate de către Tribunalul de Mare Instanță din Pendik, pe motiv că terenul lor făcea parte din domeniul forestier public.
În această privință, ultima decizie internă este pronunțată la data de 27 martie 2003 prin care Curtea de Casație a respins acțiunea prin rectificarea recurentelor; această hotărâre a fost returnată grefei Tribunalului la data de 15 aprilie, însoțită de o amendă pentru recurs abuziv.
La 16 aprilie 2003, dl Büberal s-a prezentat la grefa Tribunalului la data de 16 aprilie 2003, și a fost notificat în mod propriu, în schimbul semnăturii, la Curtea amintește că perioada de șase luni [art. 35 alineatul (1) din convenție] începe să curgă de la data la care reclamantul și/sau reprezentantul său are o cunoaștere suficientă a deciziei interne definitive, cu condiția ca această dată să fi fost, în principiu, cea a notificării deciziei, în cazul în care acest motiv este prevăzut de dreptul intern, cu excepția cazului în care se demonstrează că părțile interesate au avut cunoștință anterior de acest lucru ( Worm c. Austria, Hotărârea din 29 august 1997, Rec., 1997, Rec., p. ;în schimb, guvernul excită de întârzierile cererii, pentru că a fost posibil ca Müberal să obțină, de asemenea, o copie a hotărârii la 16 aprilie 2003 (punctele 4 și 5 de mai sus).
Nimeni nu contestă decât, la 16 aprilie 2003, dl Büberal și-a făcut notificarea în scris a clientului său pentru recurs abuziv. El nu putea ignora atunci faptul că acțiunea în cauză fusese într-adevăr respinsă și că hotărârea în cauză fusese depusă la dosar (punctul 4 de mai sus). Cu toate acestea, reclamanta nu a fost în măsură să explice motivul pentru care ar fi trebuit să aștepte până la 17 decembrie 2003 pentru a obține o copie a hotărârii în cauză care se afla la dispoziția sa începând cu 16 aprilie. Această întârziere fiind cauzată de partea reclamantă, Curtea consideră că, în speță, die a quo-ul termenului de șase luni este 16 aprilie 2003 și că, prin urmare, cererea formulată la 2 iunie 2004 este tardivă.
Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă, în temeiul articolului 35 § 1 și 4 din Convenție. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens adjunctivă președintă
DÉCISION
de la requête n o 23852/04 présentée par Hürmüz KOÇ et Kıymet TOSUN contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 13 novembre 2008 en une chambre composée de : Françoise Tulkens, présidente, Ireneu Cabral Barreto, Vladimiro Zagrebelsky, Danutė Jočienė, Dragoljub Popović, András Sajó, Ișıl Karakaș, juges, et de Françoise Elens-Passos, greffière adjointe de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 2 juin 2004, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par les requérantes, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT
1.Les requérantes, M mes Hürmüz Koç et Kıymet Tosun, sont des ressortissantes turques, nées respectivement en 1933 et 1932 et résidant à Istanbul. Elles sont représentées devant la Cour par M e H.H. Büberal, avocat à Istanbul. Le gouvernement turc (« le Gouvernement ») est représenté par son agent.
2.Les requérantes se plaignent d’une atteinte à leur droit au respect de leurs biens en raison de l’annulation de leur titre de propriété par le tribunal de grande instance de Pendik (« tribunal »), au motif que leur terrain faisait partie du domaine forestier public.
3.A cet égard, l’ultime décision interne est l’arrêt du 27 mars 2003 par lequel la Cour de cassation a écarté le recours en rectification des requérantes ; cet arrêt fut retourné au greffe du tribunal le 15 avril suivant, accompagné d’une amende pour recours abusif.
4.Le 16 avril 2003, M e Büberal se présenta au greffe et se fit notifier en main propre, contre signature, l’amende en question, laquelle portait la mention « (...) le recours en rectification d’arrêt est rejeté (...) ».
5.Le 17 décembre 2003, l’arrêt de la Cour de cassation fut signifié à M e Büberal, toujours à sa demande et en main propre, par le greffier du tribunal. EN DROIT
6.La Cour rappelle que la période des six mois (article 35 § 1 de la Convention) commence à courir à partir de la date où le requérant et/ou son représentant a une connaissance suffisante de la décision interne définitive, étant entendu que cette date est, en principe, celle de la signification de la décision, si ce moyen est prévu par le droit interne, sauf s’il est démontré que les intéressés en ont eu connaissance auparavant ( Worm c. Autriche , arrêt du 29 août 1997, Recueil des arrêts et décisions 1997-V, § 33, et Baghli c. France , n o 34374/97, § 31, CEDH 1999 ‑ VIII).
7.Dans ce contexte, les requérantes considèrent que le dies a quo du délai de six mois est le 17 décembre 2003, le 16 avril précédent leur conseil n’ayant pris connaissance que de l’amende, mais pas de l’arrêt ; en revanche, le Gouvernement excipe de la tardivité de la requête, parce qu’il était loisible à M e Büberal d’obtenir également copie de l’arrêt le 16 avril 2003 (paragraphes 4 et 5 ci-dessus).
8.Nul ne conteste que, le 16 avril 2003, M e Büberal s’est fait notifier l’amende infligée à ses clientes pour recours abusif. Il ne pouvait alors ignorer que le recours en question avait bel bien été écarté et que l’arrêt y afférent avait été versé au dossier (paragraphe 4 ci-dessus). Or, la partie requérante n’a pas été en mesure d’expliquer pourquoi il lui aurait fallu attendre jusqu’au 17 décembre 2003 pour obtenir copie de l’arrêt de cassation qui se trouvait disponible depuis le 16 avril.
9.Ce retard étant dû à la partie requérante, la Cour estime qu’en l’espèce, le dies a quo du délai de six mois est le 16 avril 2003 et que la requête, introduite le 2 juin 2004, est donc tardive. Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Déclare la requête irrecevable, en application de l’article 35 §§ 1 et 4 de la Convention. Françoise Elens-Passos Françoise Tulkens Greffière adjointe Présidente