ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1066/2018

Obiectul litigiului dedus judecății Prin cererea înregistrată la data de 27.07.2017, sub dosar nr. x/2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanții A. și B. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, (1) să fie scris corect numele străzii pe care se găsește locul de consum, (2) să li se comunice o copie conformă cu originalul a certificatului de deces C. și (3) prestatorul D. să prelungească contractul deja existent. Prin rezoluția din 02.08.2017 s-a stabilit ca fiecare parte reclamantă, A. și B. să plătească o taxă de timbru de 150 RON cu precizarea că, deși se invocă formal Legea nr. 554/2001, se urmărește o delegare a pârâtului la o conduită concretă, fără legătură cu legea menționată. Adresele de înștiințare a aceste măsuri au fost comunicate reclamanților la data de 07.08.2017. Împotriva modului de stabilire a taxei de timbru, reclamanții A. și B. au formulat cerere de reexaminare, transmisă la data de 09.08.2017 prin poșta electronică. Cererea a fost înregistrată sub nr. x/2017/a1 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Hotărârea atacată cu recurs Prin încheierea pronunțată în data de 6 septembrie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru formulată de reclamanții A. și B., ca neîntemeiată. Pentru a hotărî astfel, instanța de reexaminare a constatat că în mod corect judecătorul învestit cu soluționarea cererii a apreciat că, prin acțiune, reclamanții, solicită delegarea pârâtului la o conduită concretă fără legătură cu Legea nr. 544/2001 în baza căreia acțiunea ar fi fost scutită de plata taxei de timbru. Astfel fiind, în mod corect petenții au fost obligați în temeiul prevederilor art. 16 din O.U.G. nr. 80/2013 la plata taxei de timbru de 150 RON.

Recursul formulat în cauză Împotriva încheierii pronunțată în data de 6 septembrie 2017 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au declarat recurs reclamantul A. și B., criticând soluția pronunțată de către instanța de fond pentru netemeinicie și nelegalitate. Recurenții-reclamanți au susținut, în esență, că în mod greșit instanța a stabilit taxă judiciară de timbru în sarcina lor, în cadrul dosarului nr. x/2017 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, întrucât toate capetele de cerere ale acțiunii sunt întemeiate pe dispozițiile Legii nr. 554/2004, art. 5 din C. proc. civ. și Dreptul comunitar.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinare, intimatul-pârât Guvernul României a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Înalta Curte constată că recursul formulat de reclamanții B. și A. este inadmisibil, având în vedere următoarele considerente: Potrivit art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru: "(1) Împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamantul poate face cerere de reexaminare, la aceeași instanță, în termen de 3 zile de la data comunicării taxei datorate. Cererea de reexaminare este scutită de la plata taxei judiciare de timbru. (2) Cererea se soluționează în camera de consiliu de un alt complet, fără citarea părților, prin încheiere definitivă". Înalta Curte reține și că potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei". De asemenea, prevederile art. 634 alin. (1) din C. proc. civ. arată că sunt hotărâri definitive "hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului", iar potrivit art. 129 din Constituția României: "Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii". Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care legea procesual civilă nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac. Înalta Curte constată că încheierea din 06 septembrie 2017, pronunțată de Curtea de Apel București în dosarul nr. x/2017, în ceea ce privește soluția de respingere, ca neîntemeiată, a cererii de reexaminare formulată împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, este o hotărâre definitivă, conform art. 39 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013. În concluzie, văzând dispozițiile art. 634 C. proc. civ., care definesc noțiunea de hotărâre definitivă, dar și pe cele ale art. 483 alin. (1) C. proc. civ., care enumeră categoriile de hotărâri împotriva cărora se poate promova calea de atac a recursului, Înalta Curte constată că recurenții nu au deschisă calea de atac exercitată împotriva încheierii atacate, aceasta nefăcând parte din categoria celor supuse recursului, având caracter definitiv.