SECȚIUNEA A TREIA DECIZIA PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 28496/07 depuse de Marc TORRES DUEDRA și de alții împotriva Andorra Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 13 noiembrie 2008 într-o cameră compusă din Elisabet Fura-Sandström, președinte, Corneliu Biersan, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer Luis López Guerra, Ann Power, judecători; și a dlui Stanley Naismith, grefier adjunct al secțiunii, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 19 iunie 2007, după ce a intenționat acest lucru, face următoarea decizie DE FAPT Reclamanții, Marc Torres Duedra, Meritxell Torres Naudi și Jordi Alcobe Font, sunt resortisanți andorrani. Primii doi reclamanți s-au născut în 1968 și al treilea în 1974. Ei locuiesc în Canillo și sunt reprezentați în fața Curții de către domnul Pujal Torres, avocată la Andorra La Vella. Circumstanțele din speță Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de reclamanți, pot fi rezumate după cum urmează. În august 2003, reclamanții au solicitat, la municipalitatea Canillo, un permis de construcție pentru un teren al proprietății lor. În lipsa unui răspuns din partea l În noiembrie 2004, termenul legal de soluționare a acestei acțiuni (două luni de la introducerea acesteia) a fost prelungit până la 24 decembrie. Între timp, au fost solicitate de către solicitanți anumite informații suplimentare cu privire la dosarul lor. La 10 ianuarie 2005, aceștia din urmă au solicitat întreruperea termenului de caducitate din cauza cererii de informare a persoanei respective. La 24 ianuarie 2005, reclamanții au prezentat informațiile solicitate. După două luni fără răspuns din partea la Õ , reclamanții au ajuns la concluzia, în conformitate cu principiul tăcerii administrative negative, că cererea lor de permis de construcție fusese respinsă. La 7 aprilie 2005 au introdus o acțiune împotriva respingerii acțiunii lor administrative (odihnă) Reclamanții au susținut că, în măsura în care la mai târziu le-a cerut să furnizeze anumite informații suplimentare cu privire la dosarul lor, calculul termenului de caducitate a fost întrerupt și trebuia să reîncepă din nou de la 24 ianuarie 2005. printr-o decizie din 14 aprilie 2005, Tribunalul de la Batlles a respins recursul pentru întârziere și a indicat că, în conformitate cu legea aplicabilă, termenul de introducere a acțiunii expiră la 13 ianuarie 2005. În măsura în care este vorba despre un termen de caducitate și că reclamanții au depus acțiunea în litigiu la 7 aprilie 2005, acesta din urmă trebuia declarat inadmisibil pentru întârziere. În această privință, Tribunalul a precizat că memoriile prezentate de solicitanți la 10 și 24 ianuarie 2005 la cererea la l . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Acesta a reamintit faptul că, în conformitate cu articolele 121- 124 din Codul la După depunerea acțiunii, în cazul în care nu primește un răspuns în termen de două luni de la introducerea acesteia, acțiunea în litigiu va trebui să fie introdusă în termen de 13 zile de la data la care acțiunea administrativă poate fi considerată respinsă prin tăcerea administrativă negativă. În cazul de față, Tribunalul Suprem de Justiție a indicat că termenul pentru introducerea acțiunii în fața Tribunalului de la Batlles a expirat la 13 ianuarie 2005. Deoarece acesta din urmă a fost prezentat ca fiind respins pentru întârziere la 7 aprilie 2005, fără ca eventualele cereri de informaii suplimentare din partea la . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Invocând art. 10 (dreptul la un proces echitabil) din Constituție, reclamanții au formulat o acțiune da . emparat în fața Tribunalului Constituțional. Printr-o decizie din 20 noiembrie 2006, înalta instanță a respins acțiunea. Pe de altă parte, Tribunalul Constituțional a semnalat că dreptul de acces la instanțele n au furnizat un răspuns motivat la acțiunile introduse de reclamanți, care, în spatele acțiunilor lor întemeiate pe art. 10, se limitau la a contesta interpretarea și aplicarea dreptului efectuate de instanțele obișnuite. Tribunalul Constituțional le-a respins recursul la 10 ianuarie 2007, pe motiv că nu au furnizat elemente noi care să justifice o cale de atac a deciziei contestate. Dreptul intern relevant Constituție andorrană art. 10 Orice persoană are dreptul la o cale de atac în fața unei instanțe judecătorești, de a obține din aceasta o hotărâre întemeiată în drept, precum și la un proces echitabil, în fața unei instanțe imparțiale instituite în prealabil de lege. Cod la Tăcerea din partea statului membru va produce efectele prevăzute la art. 40 [această lege]. Termenul acordat pentru acordarea tăcerii administrative un efect de decizie tacită de respingere este de două luni. Acesta poate fi prelungit în conformitate cu art. 114. art. 124 Cel care se consideră lezat de un act sau de o decizie a statului membru poate introduce o cale de atac în următoarele condiții (...) Termenul pentru introducerea [a căii de atac] este de 13 zile de la data notificării actului contestat. Decizia obținută (...) pune capăt căii administrative. Legea privind instanța administrativă și fiscală din 15 noiembrie 1989 art. 36 Termenul de introducere a căii de atac [contencios] va fi de 13 zile de la data notificării deciziei privind acțiunea administrativă prealabilă sau a celei în care [acțiunea] poate fi considerată soluționată implicit prin tăcere administrativă (...) GRIFS Invocând art. 6 1 din convenție, reclamanții se plâng că respingerea pentru întârziere a acțiunii lor în fața Tribunalul din Batlles și confirmările ulterioare ale acestei decizii au adus atingere dreptului lor de acces la o instanță. În această privință, aceștia contestă calculul efectuat de instanțele interne al termenului stabilit pentru introducerea acțiunii lor în litigiu și, din acest motiv, al tăcerii administrative negative. Într-adevăr, ei consideră, spre deosebire de instanțele interne, că cererile de informații suplimentare din partea lalui au întrerupt termenul de caducitate de care dispuneau pentru a-și introduce acțiunea în instanță. ÎN DREPT Reclamanții consideră că acțiunea în fața Tribunalului de la Batlles a fost prezentat în termenul prevăzut de lege și că respingerea sa se datorează unui calcul incorect al termenului de care dispuneau pentru introducerea acțiunii respective. În acest sens, se menționează art. 6 1 din convenție, de care dispune partea relevantă Orice persoană are dreptul la o audiere echitabilă a cauzei sale (...) de către o instanță (...), care va decide (...) contestațiile privind drepturile și obligațiile sale cu caracter civil (...) Curtea precizează în primul rând că cererea a fost formulată în conformitate cu termenul de șase luni prevăzut la art. 35 1 din Convenție. Într-adevăr, ultima decizie care se înscrie în conturi este cea pronunțată la 10 ianuarie 2007 de către Tribunalul Constituțional, care a respins recursul de súplicat interjat de către reclamanți. În ceea ce privește fondul cererii, Curtea amintește că aceaceasta este în primul rând autorităților naționale, în special curților și tribunalelor, că este de competența de a interpreta legislația internă (a se vedea, mutatis mutandis, Hotărârea Tejedor García c. Spania, decembrie 1997, § 31, Recuperarea hotărârilor și deciziilor 1997-VII). Întradevăr, Curtea nu este competentă să examineze un litigiu referitor la erori de fapt sau de drept care se presupune că sunt comise de o instanță internă, cu excepția cazului în care și în măsura în care, în măsura în care aceste erori par a fi susceptibile să fi adus atingere drepturilor și libertăților garantate de convenție. (a se vedea Hotărârea Brualla Gómez de la Torre c. Spania, decembrie 1997, § 31 și ss, Repertoriul 1997-VIII. Simplul fapt că reclamanții nu sunt de acord cu hotărârile pronunțate de instanțele interne în ceea ce privește calcularea termenului nu poate fi suficient pentru a stabili existența unei încălcări a articolului 6 1 din convenție. Curtea arată că, în speță, reclamanții se limitează la a contesta interpretarea că instanțele interne au efectuat previziuni ale dreptului Andorran în ceea ce privește data inițială care trebuie luată în considerare pentru calcularea termenului de care dispuneau pentru a introduce acțiunea în fața Tribunalului de la Batlles În această privință, Comisia reamintește că calcularea termenului este o sarcină care intră sub incidența instanțelor interne, care, în speță, au fost interpretate în mod suficient de motivat și] derbitrar. În orice caz, reclamanții au beneficiat de posibilitatea de a prezenta recursurile pe care le-au considerat relevante pentru a-și apăra pretențiile. Având în vedere cele de mai sus, cererea trebuie respinsă ca fiind vădit nefondată, în conformitate cu art. 35 3 și art. 4 din convenție. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Stanley Naismith Elisabet Fura-Sandström Modulul adjunct
de la requête n
o
28496/07
présentée par Marc TORRES DUEDRA et autres
contre Andorre
La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 13 novembre 2008 en une chambre composée de
:
Elisabet Fura-Sandström,
présidente,
Corneliu Bîrsan,
Boštjan M. Zupančič,
Alvina Gyulumyan,
Egbert Myjer
Luis López Guerra,
Ann Power,
juges,
et de Stanley Naismith,
greffier adjoint de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 19 juin 2007,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Les requérants, Marc Torres Duedra, Meritxell Torres Naudi et Jordi Alcobé Font, sont des ressortissants andorrans. Les deux premiers requérants sont nés en 1968 et le troisième en 1974. Ils résident à Canillo et sont représentés devant la Cour par M
e
L.
Pujal Torres, avocate à Andorra La Vella.
A.
Les circonstances de l’espèce
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les requérants, peuvent se résumer comme suit.
En août 2003, les requérants sollicitèrent, auprès de la municipalité de Canillo, un permis de construire pour un terrain de leur propriété.
Faute de réponse de la part de l’Administration, le 24 septembre 2004 ils introduisirent un recours administratif (
reposició
). Par un accord du 17
novembre 2004, le délai légal de résolution dudit recours (deux mois dès son introduction), fut prorogé jusqu’au 24
décembre. Entretemps, l’Administration sollicita des requérants certaines informations complémentaires sur leur dossier. Le 10 janvier 2005, ces derniers sollicitèrent l’interruption du délai de caducité en raison de la demande d’information de l’Administration. Le 24 janvier 2005, les requérants présentèrent les renseignements requis. Au bout de deux mois sans réponse de l’Administration, les requérants conclurent, en application du principe du silence administratif négatif, que leur demande de permis de construire avait été rejetée. Le 7 avril 2005 ils interjetèrent un recours contentieux à l’encontre du rejet de leur recours administratif (
reposició)
.
Les requérants prétendaient que, dans la mesure où l’Administration leur avait demandé de fournir certaines informations complémentaires sur leur dossier, le calcul du délai de caducité s’était interrompu et devait recommencer à nouveau à compter du 24 janvier 2005.
Par une décision du 14 avril 2005, le
Tribunal de Batlles
rejeta le recours pour tardiveté. Il signala que, conformément à la loi applicable, le délai pour introduire le recours expirait le 13
janvier 2005. Dans la mesure où il s’agissait d’un délai de caducité et que les requérants avaient déposé le recours contentieux le 7 avril 2005, ce dernier devait être déclaré irrecevable pour tardiveté. A cet égard, le Tribunal précisa que les mémoires présentés par les requérants les 10 et 24 janvier 2005 à la demande de l’Administration ne pouvaient être considérés comme ayant interrompu le délai.
Les requérants firent appel. Par une décision du 24 avril 2006, le Tribunal supérieur de justice rejeta le recours. Il rappela que, conformément aux articles 121 à 124 du code de l’Administration et les articles 8 et 36 de la loi sur la juridiction administrative et fiscale, les demandes des intéressés (par exemple, un permis de construire) n’ayant pas obtenu de réponse dans un délai de deux mois à compter de leur présentation devant l’Administration peuvent faire l’objet de recours administratif. Une fois ce recours déposé, s’il ne reçoit pas de réponse au bout de deux mois dès son introduction, le recours contentieux devra être interjeté dans un délai de treize jours à compter de la date où le recours administratif peut être considéré comme rejeté par la voie du silence administratif négatif.
Dans le cas d’espèce, le Tribunal supérieur de justice signala que le délai pour introduire le recours devant le
Tribunal de Batlles
expirait le 13 janvier 2005. Celui-ci n’ayant été présenté que le 7 avril 2005, il convenait de le rejeter pour tardiveté, sans que les éventuelles demandes d’informations complémentaires de l’Administration n’aient interrompu ce délai de caducité. Par conséquent, la décision attaquée fut confirmée.
Le 28 juin 2006, ce même Tribunal rejeta la demande de nullité présentée par les requérants.
Invoquant l’article 10 (droit à un procès équitable) de la Constitution, les requérants formèrent un recours d’
empara
devant le Tribunal constitutionnel. Par une décision du 20 novembre 2006, la haute juridiction rejeta le recours. Elle rappela qu’il ne lui appartenait pas d’agir en tant que troisième instance chargée d’interpréter à une nouvelle reprise la législation ordinaire. Par ailleurs, le Tribunal constitutionnel signala que le droit d’accès aux tribunaux n’englobait pas celui d’obtenir gain de cause, mais celui de bénéficier d’une décision suffisamment motivée et raisonnable sur la base des prétentions soulevées.
Dans le cas de l’espèce, les décisions rendues par les tribunaux
a quo
étaient raisonnables et dénuées d’arbitraire. En effet, elles avaient fourni une réponse motivée aux recours introduits par les requérants qui, derrière leur grief tiré de l’article 10, se limitaient à contester l’interprétation et l’application du droit effectuées par les juridictions ordinaires. Par conséquent, le recours d’
empara
devait être rejeté comme étant dépourvu de contenu constitutionnel.
Les requérants interjetèrent un recours de
súplica
contre cette décision. Le Tribunal constitutionnel rejeta leur recours le 10 janvier 2007, au motif qu’ils n’avaient pas fourni de nouveaux éléments pouvant justifier un écartement de la décision contestée.
B.
Le droit interne pertinent
1.
Constitution andorrane
Article 10
§
1
«
Toute personne a droit au recours devant une juridiction, à obtenir de celle-ci une décision fondée en droit, ainsi qu’à un procès équitable, devant un tribunal impartial créé préalablement par la loi.
»
2.
Code de l’Administration du 29 mars 1989
Article 121
«
(...)
Le silence de l’Administration produira les effets prévus à l’article 40 [de cette loi]. Le délai attribué pour conférer au silence administratif un effet de décision tacite de rejet est de deux mois. Il peut être prorogé conformément à l’article 114.
»
Article 124
«
Celui qui s’estime lésé par un acte ou décision de l’Administration pourra introduire un recours dans les conditions suivantes
:
(...)
Le délai pour l’introduction [du recours] est de treize jours à compter de la date de notification de l’acte contesté. La décision obtenue (...) met fin à la voie administrative.
»
3.
Loi sur la juridiction administrative et fiscale du 15 novembre 1989
Article 36
«
Le délai pour introduire le recours [contentieux] sera de treize jours à compter de la date de notification de la décision relative au recours administratif préalable ou de celle où [le recours] puisse être considéré résolu implicitement par silence administratif (...)
».
Invoquant l’article 6
§
1 de la Convention, les requérants se plaignent que le rejet pour tardiveté de leur recours devant le
Tribunal de Batlles
et les confirmations ultérieures de cette décision ont porté atteinte à leur droit d’accès à un tribunal. A cet égard, ils contestent le calcul effectué par les tribunaux internes du délai fixé pour introduire leur recours contentieux et, de ce fait, celui du silence administratif négatif. En effet, ils estiment, contrairement aux juridictions internes, que les demandes d’informations complémentaires de l’Administration interrompirent le délai de caducité dont ils disposaient pour introduire leur recours contentieux.
Les requérants estiment que le recours devant le
Tribunal de Batlles
a été présenté dans le délai prévu par la loi et que son rejet est dû à un calcul erroné du délai dont ils disposaient pour l’introduction dudit recours. Ils invoquent à cet égard l’article 6
§
1 de la Convention, dont la partie pertinente dispose
:
«
Toute personne a droit à ce que sa cause soit entendue équitablement (...) par un tribunal (...), qui décidera (...) des contestations sur ses droits et obligations de caractère civil (...)
»
La Cour signale premièrement que la requête a été introduite dans le respect du délai de six mois prévu à l’article 35
§
1 de la Convention. En effet, la dernière décision qui rentre en ligne de comptes est celle rendue le 10 janvier 2007 par le Tribunal constitutionnel qui rejeta le recours de
súplica
interjeté par les requérants.
En ce qui concerne le fond de la requête, la Cour rappelle que c’est au premier chef aux autorités nationales, et notamment aux cours et tribunaux, qu’il incombe d’interpréter la législation interne (voir,
mutatis mutandis
, l’arrêt
Tejedor García c. Espagne,
16
décembre 1997, §
31,
Recueil
des arrêts et décisions
1997-VII). En effet, la Cour n’est pas compétente pour examiner un grief relatif à des erreurs de fait ou de droit prétendument commises par une juridiction interne, sauf si, et dans la mesure où, ces erreurs lui semblent susceptibles d’avoir entraîné une atteinte aux droits et libertés garantis par la Convention. Par ailleurs, elle rappelle que le «
droit à un tribunal
», dont le droit d’accès constitue un aspect particulier, n’est pas absolu et se prête à des limitations implicitement admises, notamment quant aux conditions de recevabilité d’un recours, car il appelle de par sa nature même une réglementation par l’Etat, lequel jouit à cet égard d’une certaine marge d’appréciation (voir l’arrêt
Brualla Gómez de la Torre c. Espagne,
19
décembre 1997, §§
31 et ss,
Recueil
1997-VIII). Le simple fait que les requérants soient en désaccord avec les décisions rendues par les tribunaux internes quant au calcul du délai ne saurait suffire à établir l’existence d’une violation de l’article 6
§
1 de la Convention.
La Cour signale qu’en l’espèce les requérants se limitent à contester l’interprétation que les juridictions internes ont effectuée des prévisions du droit andorran en ce qui concerne la date initiale à prendre en compte pour le calcul du délai dont ils disposaient pour introduire le recours devant le
Tribunal de Batlles
. A cet égard, elle rappelle que le calcul du délai est une tâche relevant des juridictions internes, qui en l’espèce l’ont interprété de façon suffisamment motivée et dénuée d’arbitraire. En tout état de cause, les requérants ont bénéficié de la possibilité de présenter les recours qu’ils ont estimés pertinents pour défendre leurs prétentions.
A la lumière de ce qui précède, la requête doit être rejetée comme étant manifestement mal fondée, conformément à l’article 35
§§
3 et 4 de la Convention.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Déclare
la requête irrecevable.
Stanley Naismith
Elisabet Fura-Sandström
Greffier adjoint
Présidente