CtEDO 25.11.2008 Auto

CETINOGLU ET AUTRES c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
25.11.2008
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2008
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
CETINOGLU ET AUTRES c. TURQUIE (CtEDO, 2008)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A TREIA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 7700/04 prezentate de Ali A știut că acest lucru se întâmplă și împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 25 noiembrie 2008, într-o cameră compusă din Josep Casadevall, președinte, Elisabet Fura-Sandström, Corneliu Biersan, Alvina Gyulumyan, Egbert Myjer, Ineta Ziemel, Ișl Karakaș, judecători; și a lui Santiago Quesada, grefier de secțiune, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 21 noiembrie 2003, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de reclamanți, După ce au deliberat, face următoarea decizie: Ayșe Alickoui și Ali Sait Cenetinouilu sunt cetățeni turci, născuți în 1956, 1955 și, respectiv, 1950 și care își au reședința în Ankara. Ei sunt reprezentați în fața Curții de către domnul F.A. Kaplan, avocată în Ankara. Guvernul turc este reprezentat de agentul său. Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de către părți, pot fi rezumate după cum urmează. La o dată nespecificată, municipalitatea Kéçiören din Ankara ( A lansat un proiect de construcție în cadrul căruia a pus la dispoziția particularilor terenuri comune, printre care se numărau reclamanții; aceștia au plătit sumele datorate pentru punerea la dispoziție; cu toate acestea, municipalitatea a renunțat unilateral la proiect fără a rambursa sumele plătite de cei interesați. La 17 aprilie 2000, reclamanții au introdus acțiuni împotriva municipalității în scopul de a obține despăgubiri pentru prejudiciul cauzat de dezosarea unilaterală a municipalității și rambursarea sumelor plătite. Tribunalul de Mare Instanță din Ankara a acceptat parțial cererile reclamanților și a condamnat municipalitatea la plata unor despăgubiri cu dobândă simplă la rata legală de la data introducerii acțiunilor. Municipalitatea s-a ocupat în fața Curții de Casație, care a confirmat hotărârile atacate. Începând cu martie 2004, municipalitatea a efectuat plăți parțiale, ale căror detalii sunt prezentate în tabelul de mai jos. Nume ale reclamanților Sumele indemnizațiilor acordate (în cărți turcești (TRL)) Data hotărârilor Curții de Casație Data plăților parțiale Sumele plăților parțiale (în TRL) Ali Sait Cenetino 03.12.2004 21.12.2004 02.05.2005 23.02.2007 26.02.2007 000 000 000 000 000 000 000 472 000 000 000 000 070 000 000 Ayse Aliciko În observațiile sale din 12 martie 2007, guvernul a informat Curtea că municipalitatea a efectuat plata integrală a datoriei sale către reclamanți, ceea ce a confirmat avocatul părților interesate în observațiile sale ca răspuns la 20 aprilie 2007. 1, reclamanții se plâng de încălcarea dreptului la respectarea bunurilor lor din cauza lipsei plății de către municipalitate a indemnizațiilor acordate prin hotărâri judecătorești. Pe baza acelorași fapte, aceștia au imputat, de asemenea, încălcarea art. 17 și 18 din Convenție. 1, reclamanții se plâng de încălcarea dreptului lor la respectarea bunurilor lor din cauza lipsei de plată de către municipalitatea Keçiören a despăgubirilor care le-au fost acordate prin hotărâri judecătorești. Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea proprietăților sale. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât din motive de interes public și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional. Dispozițiile anterioare nu aduc atingere dreptului statelor de a pune în aplicare legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa utilizarea bunurilor în conformitate cu interesul general sau pentru a asigura plata impozitelor sau a altor contribuții sau amenzi. Erol Tunacular c. Turcia (dec.), nr. 38852/03, 29 septembrie 2005, Serpil Yalmaz c. Turcia, nr. 38857/03, 29 septembrie 2005, și Temel Ersoy c. Turcia (dec.), nr. 38867/03, 29 Septembrie 2005), contestă acuzațiile de încălcare a convenției în măsura în care autoritățile interne și-au achitat sumele datorate și susține, de asemenea, că reclamanții și-au pierdut calitatea de victime, întrucât litigiul a fost soluționat în legislația națională din moment ce au obținut plata sumelor datorate. Reclamanții se opun acestei teze și solicită Curții să ia în considerare o posibilă încălcare a convenției și susțin că plata datoriei în litigiu, chiar dacă este însoțită de interese care țin seama de inflație, nu poate pune capăt prejudiciului cauzat de întârzierea cu care a avut loc acest regulament. Curtea subliniază că prezenta cerere se referă la o serie de cereri referitoare la fapte și obiecții similare, cauze în care a avut deja ocazia să se pronunțe (Fil și alții c. Turcia (dec.), n 32146/03, 32151/03, 32157/03, 32158/03, 32160/03 și 32161/03, 30 august 2007, Mo 31195/03, 3119/03, 31201/03 și 872/04, 15 mai 2007). Ea nu vede nici un motiv de a se ui în afara cazului abordării adoptate în deciziile menționate anterior. În această privință, având în vedere documentele din dosar și informațiile furnizate de părți, Curtea constată în primul rând că autoritățile municipale au procedat la executarea hotărârilor pronunțate de instanțele naționale, limitând sumele datorate acestora. Curtea ia în considerare, în acest sens, declarația făcută de avocatul reclamanților conform căreia aceștia obținuseră plata integrală a creanței lor. Pe de altă parte, prin aplicarea metodei de calcul pe care a pus-o în aplicare, care ține seama de efectele inflației, Curtea constată că întârzierea suferită de administrație nu a avut drept consecință prejudiciile financiare ale reclamanților. Prin urmare, Comisia consideră că este necesar să se respingă orice pierdere reală pentru părțile interesate ca fiind vădit nefondată, în conformitate cu art. 35 alineatul (3) și art. 4 din convenție. Pe baza acelorași fapte, reclamanții invocă, de asemenea, articolele 17 și 18 din convenție. Curtea arată că aceste obiecțiuni sunt strâns legate de spătarul întemeiat pe art. 1 din Protocolul nr. 1 și că acestea apar neabătute. Prin urmare, ele sunt, de asemenea, în mod evident greșit întemeiate și că trebuie, de asemenea, să fie respinse în temeiul articolului 35 alineatul (3) și al articolului 4 din Convenție (Mert altele c. Turcia (dec.), nr 166/04, 3309/04, 3754/04, 17999/04, 18001/04, 18003/04, 18004/04, 18005/04 și 18006/04, 8 iulie 2008). Prin urmare, cererea trebuie respinsă. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, declară cererea inadmisibilă. Santiago Quesago Quesada Josep Casadevall Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă