Secțiunea a treia Cerere nr. 39801/03 prezentată de Hac Având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 24 noiembrie 2003, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACE recurentul, dl Hac La 8 martie 1994, administrația i-a atribuit un teren. La 19 octombrie 1995, Comisia a anulat proiectul pus în aplicare și a resiliat unilateral contractul de vânzare. La 31 decembrie 2001, reclamantul a intentat în fața Tribunalului pendinte în instanță pe marele teritoriu al Ankara o acțiune în despăgubire împotriva administrației. La 16 mai 2002, instanța a dat o parțială câștig de cauză reclamantului și a condamnat administrația să-i plătească o indemnizație însoțită de dobânzi în avans. La 4 iunie 2002, reclamantul a inițiat o procedură de executare forțată, care a rămas infuctă. La 7 noiembrie 2002, Curtea de Casație a respins recursul formulat împotriva instanței de primă instanță. La 31 martie 2003, Comisia a respins, de asemenea, cererea de rectificare a hotărârii introduse de administrație. Ulterior, administrația a încheiat cu reclamantul un acord ale cărui modalități nu au fost comunicate Curții. La 27 noiembrie 2007, avocatul reclamantului a informat Curtea că clientul său nu mai dorea să își mențină cererea. GRIFS Reclamantul s-a plâns de o încălcare a dreptului său de a-și respecta bunurile din cauza lipsei de plată a creanței sale de către administrație și a invocat în această privință art. 1 din Protocolul nr. 1. În plus, acesta susținea că aceste fapte constituiau, de asemenea, o încălcare a articolelor 17 și 18 din convenție. La 27 noiembrie 2007, Curtea a primit de la consiliul reclamantului o scrisoare prin care se arăta că acesta din urmă a ajuns la un acord cu administrația și că dorește să își retragă cererea. Curtea ia act de această declarație și concluzionează că reclamantul nu mai intenționează să își mențină cererea, în sensul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție. Pe de altă parte, Comisia consideră că mai mult decât orice circumstanțe speciale care privesc respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a protocoalelor sale n mai sunt necesare continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (1) în fine Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Santiago Quesada Josep Casadevell Prezidențial
Requête n
o
39801/03
présentée par Hacı DEMİR
contre la Turquie
La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 25 novembre 2008 en une chambre composée de
:
Josep Casadevall,
président,
Elisabet Fura-Sandström,
Boštjan M. Zupančič,
Alvina Gyulumyan,
Ineta Ziemele,
Luis López Guerra,
Ișıl Karakaș,
juges,
et de Santiago Quesada,
greffier de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 24 novembre 2003,
Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par le requérant,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Hacı Demir, est un ressortissant turc né en 1940 et résidant à Ankara. Il est représenté devant la Cour par M
es
Tanrıverdi, avocats à Ankara. Le gouvernement turc («
le
Gouvernement
») est représenté par son agent.
En 1993, le requérant s’inscrivit à un projet d’accession à la propriété mis en place par la mairie de Keçiören («
l’administration
») et paya la somme réclamée en vue de l’acquisition d’un terrain.
Le 8 mars 1994, l’administration lui attribua un terrain.
Le 19 octobre 1995, elle annula le projet mis en place et résilia unilatéralement le contrat de vente.
Le 31 décembre 2001, le requérant intenta devant le tribunal de grande instance d’Ankara une action en dommages et intérêts contre l’administration.
Le 16 mai 2002, le tribunal donna partiellement gain de cause au requérant et condamna l’administration à lui verser une indemnité assortie d’intérêts moratoires.
Le 4 juin 2002, le requérant entama une procédure d’exécution forcée qui demeura infructueuse.
Le 7 novembre 2002, la Cour de cassation rejeta le pourvoi formé contre le jugement de première instance.
Le 31 mars 2003, elle rejeta également la demande en rectification de l’arrêt introduite par l’administration.
Par la suite, l’administration passa avec le requérant un accord dont les modalités n’ont pas été communiquées à la Cour.
Le 27 novembre 2007, l’avocat du requérant informa la Cour que son client ne souhaitait plus maintenir sa requête.
Le requérant se plaignait d’une atteinte à son droit au respect de ses biens en raison de l’absence de paiement de sa créance par l’administration. Il invoquait à cet égard l’article 1 du Protocole n
o
1.Par ailleurs, il soutenait que ces mêmes faits constituaient également une violation des articles 17 et 18 de la Convention.
Le 27 novembre 2007, la Cour a reçu du conseil du requérant une lettre indiquant que ce dernier était parvenu à un accord avec l’administration et qu’il souhaitait retirer sa requête.
La Cour prend acte de cette déclaration et conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête, au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention.
Par ailleurs, elle estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de la requête (article 37 § 1
in fine
).
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Santiago Quesada
Josep Casadevall
Greffier
Président