Secțiunea a treia Cerere nr. 431980/04 prezentată de Musa COȘAN împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a treia), care are loc la 18 martie 2008 într-o cameră compusă din Josep Casadevell, Președinte, Elisabet Fura-Sandström, R mainza Türmen, Boštjan M. Zupančič, Alvina Gyulumyan, Ineta Ziemel, Luis López Guerra, judges, și Santiago Quesada grefier de secțiune Având în vedere cererea menționată anterior formulată la 28 septembrie 2004, având în vedere decizia Curții de a invoca art. 29 alineatul (3) din convenție și de a examina în comun admisibilitatea și fondul cauzei, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de solicitant, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACUTĂ Reclamantul, domnul Musa Coșan, este un resortisant turc, născut în 1963 și rezident în Ankara. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul C. Emir și G. Tanr În 1993, reclamantul s-a înscris într-un proiect de aderare la proprietatea instituită de primăria Keçiören (denumită în continuare "administrația") și a plătit suma solicitată în vederea dobândirii unui teren. La 8 martie 1994, administrația i-a atribuit un teren. La 19 octombrie 1995, ea a anulat proiectul pus în aplicare și resilia unilateral contractul de vânzare a terenului. La 27 decembrie 2002, instanța a dat parțial câștig de cauză reclamantului și a condamnat administrația la plata unei despăgubiri cu dobândă. La 17 martie 2003, reclamantul a inițiat o procedură de executare forțată, care a rămas neputincioasă. La 18 septembrie 2003, Curtea de Casație a respins recursul formulat împotriva hotărârii de primă instanță. La 1 aprilie 2003, aceasta a respins, de asemenea, cererea de încuviințarea pronunțate de administrație. Ulterior, administrația a încheiat un acord cu reclamantul. La 28 noiembrie 2007, avocatul reclamantului a informat instanța că acesta din urmă nu mai dorea să își mențină cererea. GRIEFS Reclamantul s-a plâns de încălcarea dreptului său de a-și respecta bunurile din cauza lipsei de plată a creanței sale de către administrație și a invocat în această privință art. 1 din Protocolul nr. 1. În plus, acesta susținea că aceste fapte constituiau, de asemenea, o încălcare a art. 17 și 18 din Convenție. Curtea arată că nu mai este necesar să se examineze în continuare acțiunea introdusă de reclamant din următoarele motive. La 9 februarie 2007, Curtea a primit de la consiliul reclamantului o scrisoare care să indice că acesta din urmă a ajuns la un acord cu administrația și că dorește să își retragă cererea. Curtea ia act de această declarație și concluzionează că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea în sensul art. 37 alin. 3 din Convenție și să șteargă cererea de rol. Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide să șteargă cererea de rol. Santiago Quesada Josep Casadevall Modulul Președinte
Requête n
o
43198/04
présentée par Musa COȘAN
contre la Turquie
La Cour européenne des droits de l’homme (troisième section), siégeant le 18 mars 2008 en une chambre composée de
:
Josep Casadevall,
President,
Elisabet Fura-Sandström,
Rıza Türmen,
Boštjan M. Zupančič,
Alvina Gyulumyan,
Ineta Ziemele,
Luis López Guerra,
judges,
et de Santiago Quesada
,
greffier de section
,
Vu la requête susmentionnée introduite le 28 septembre 2004,
Vu la décision de la Cour de se prévaloir de l’article 29 § 3 de la Convention et d’examiner conjointement la recevabilité et le fond de l’affaire,
Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par le requérant,
Après en avoir délibéré, rend la décision suivante
:
Le requérant, M. Musa Coșan, est un ressortissant turc, né en 1963 et résidant à Ankara. Il est représenté devant la Cour par M
es
Tanrıverdi, avocats à Ankara. Le gouvernement turc («
le Gouvernement
») est représenté par son agent.
Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit.
En 1993, le requérant s’inscrivit à un projet d’accession à la propriété mis en place par la mairie de Keçiören (ci-après «
l’administration
») et paya la somme réclamée en vue d’acquérir un terrain.
Le 8 mars 1994, l’administration lui attribua un terrain.
Le 19 octobre 1995, elle annula le projet mis en place et résilia unilatéralement le contrat de vente du terrain.
Le requérant intenta devant le tribunal de grande instance d’Ankara une action en dommages et intérêts contre l’administration.
Le 27 décembre 2002, le tribunal donna partiellement gain de cause au requérant et condamna l’administration à lui verser une indemnité assortie d’intérêts moratoires.
Le 17 mars 2003, le requérant entama une procédure d’exécution forcée qui resta infructueuse.
Le 18 septembre 2003, la Cour de cassation rejeta le pourvoi formé contre le jugement de première instance.
Le 1
er
avril 2003, elle rejeta également la demande de rectification d’arrêt introduite par l’administration.
Par la suite, l’administration passa un accord avec le requérant.
Le 28 novembre 2007, l’avocat du requérant informa la cour que ce dernier ne souhaitait plus maintenir sa requête.
Le requérant se plaignait d’une atteinte à son droit au respect de ses biens en raison de l’absence de paiement de sa créance par l’administration. Il invoquait à cet égard l’article 1 du Protocole n
o
1.Par ailleurs, il soutenait que ces mêmes faits constituaient également une violation des articles 17 et 18 de la Convention.
La Cour relève qu’il n’y a pas lieu d’examiner plus avant le recours introduit par le requérant pour les motifs suivants.
Le 9 février 2007, la Cour a reçu du conseil du requérant une lettre indiquant que ce dernier était parvenu à un accord avec l’administration et qu’il souhaitait retirer sa requête.
La Cour prend acte de cette déclaration et en conclut que le requérant n’entend plus maintenir sa requête au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention.
Par ailleurs, elle ne constate l’existence d’aucun autre motif qui justifierait de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1
in fine
de la Convention).
En conséquence, il convient de mettre fin à l’application de l’article
29 §
3 de la Convention et de rayer la requête du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité,
Décide
de rayer la requête du rôle.
Santiago Quesada
Josep Casadevall
Greffier
Président