A DOUA DECIZIE PRIVIND RECEVABILITATEA cererii nr. 32393/06 prezentate de Cemal CÜRÜL și de alții împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 15 martie 2011 într-o cameră compusă din Françoise Tulkens, președintele, Danutė Jočienė, David Thór Björgvinsson, Dragoljub Popović, András Sajó, Ișil Karakaș, Guido Raimondi, judecători; și a lui Stanley Naismith, grefier de secțiune, având în vedere cererea menționată mai sus formulată la 21 iulie 2006, având în vedere observațiile prezentate de guvernul pârât și cele prezentate ca răspuns de reclamanți, După ce au deliberat, face următoarea decizie: Nevin Ekinci (Gültekin) și domnul Turgay Gültekin, sunt cetățeni turci, născuți în 1952, 1968, 1968, 1968, 1954 și 1961. Ele sunt reprezentate în fața Curții de către domnul C. Emir și G. Tanr La o dată nespecificată, municipalitatea Keçiören din Ankara ( A lansat un proiect de construcție în cadrul căruia a pus teren comun la dispoziția particularilor, inclusiv a reclamanților, care au plătit sumele datorate pentru punerea la dispoziție, însă municipalitatea a renunțat unilateral la proiect fără a rambursa sumele plătite de cei interesați.
În 2002, reclamanții au introdus acțiuni împotriva municipiului pentru a obține despăgubiri pentru prejudiciul cauzat de dezosarea unilaterală a acestuia, precum și rambursarea sumelor plătite. Tribunalul de Mare Instanță din Ankara a acceptat cererile reclamanților și a condamnat municipalitatea la plata unor despăgubiri cu dobânzi simple la rata legală. Anumite hotărâri au devenit definitive din cauza lipsei recursului în recurs. Pentru alții, municipalitatea a formulat un recurs în fața Curții de Casație, care a confirmat hotărârile atacate. Municipalitatea și-a retras sumele la care fusese condamnată. indemnizații acordate (în cărți turcești (TRL)) Date ale hotărârilor Curții de Casație Sume plătite de municipalitate (în TRL) Cemal CÜRÜL.
Hasan Tahsin quéleB Hotărârea a devenit definitivă din cauza lipsei recursului 1.19 808 000 000 2.18 824 370 000 3. Suma nespecificată 4. 19 000 000 000 și 22 481 000 000 GRIFS Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamanții se plâng de încălcarea dreptului lor la respectarea bunurilor lor din cauza plății întârziate de către municipalitate a indemnizațiilor care le-au fost acordate prin hotărâri judecătorești. Pe baza acelorași fapte, aceștia susțin, de asemenea, încălcarea articolelor 17 și 18 din convenție. ÎN DREPT, reclamanții se plâng de plata întârziată de către municipalitatea Keçiören a indemnizațiilor care le-au fost acordate prin hotărâri judecătorești. În această privință, aceștia se plâng de plata întârziată de către municipalitatea Keçiören a indemnizațiilor care le-au fost acordate prin hotărâri judecătorești.
1 și art. 17 și 18 din Convenție. Curtea consideră că este necesar să se aducă în discuție cauza în mod individual, sub aspectul art. 1 din Protocolul nr Curtea menționează că nu mai este cazul să se ia în considerare acțiunea introdusă de recurentul Engin Bakur din următoarele motive. Prin scrisoarea din 9 februarie 2009, reprezentantul reclamantului a informat Curtea că a ajuns la un acord cu municipalitatea, care soluționa definitiv litigiul și a precizat, de asemenea, că reclamantul nu își mai menține cererea. În lumina celor de mai sus, Curtea constată, prin urmare, că reclamantul nu mai dorește să își mențină cererea în sensul art. 37 alin. (1) lit. (a) din Convenție. În opinia Curții, nu există circumstanțe speciale privind respectarea drepturilor garantate de Convenție sau a protocoalelor sale n a impune continuarea examinării acestei părți a cererii.
Prin urmare, este necesar să se șteargă cauza din rol, cu condiția ca aceasta să-l privească pe reclamant Engin Bakur. În ceea ce privește ceilalți reclamanți, Curtea subliniază că prezenta cerere se referă la o serie de cereri referitoare la fapte și obiecții similare, cauze în care a avut deja ocazia să se pronunțe (Fil și alții c. Turcia (dec.), n 32146/03, 32151/03, 32157/03, 32158/03, 32160/03 și 32161/03, 30 august 2007, Mo 31195/03, 3119/03, 31201/03 și 872/04, 15 mai 2007). Ea nu vede nici un motiv de a se ui în afara cazului abordării adoptate în deciziile menționate anterior. În această privință, având în vedere documentele din dosar și informațiile furnizate de părți, Curtea constată în primul rând că autoritățile municipale au procedat la executarea hotărârilor pronunțate de instanțele naționale, limitând sumele datorate acestora.
Pe de altă parte, prin aplicarea metodei de calcul pe care a pus-o în aplicare, care ține seama de efectele inflației, Curtea constată că întârzierea înregistrată de municipalitate nu a avut drept consecință prejudiciul financiar suferit recurentelor. Prin urmare, Comisia consideră că, în conformitate cu art. 35 alineatul (3) și art. 4 din Convenție, este necesar să se respingă faptul că părțile interesate sunt vădit nefondate (a se vedea, de asemenea, AK.n. și Kamac. Turcia (dec.), nr. 44570/04, 25 noiembrie 2008). Prin urmare, este oportun să se declare cererea inadmisibilă atâta timp cât îi privește pe reclamanții Cemal Cürül, pe domnul Hasan Tahsin çelebi, pe doamna Nevin Ekinci (Gültekin) și pe domnul Turgay Gültekin.
Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide, în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (a) din convenție, să șteargă cauza rolului în măsura în care îl privește pe reclamant Engin Bakr. Declare Stanley Naismith Françoise Tulkens Moduler Președinte
DÉCISION
de la requête n o 32393/06 présentée par Cemal CÜRÜL et autres contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 15 mars 2011 en une chambre composée de : Françoise Tulkens, présidente, Danutė Jočienė, David Thór Björgvinsson, Dragoljub Popović, András Sajó, Ișıl Karakaș, Guido Raimondi, juges, et de Stanley Naismith, greffier de section , Vu la requête susmentionnée introduite le 21 juillet 2006, Vu les observations soumises par le gouvernement défendeur et celles présentées en réponse par les requérants, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante : EN FAIT Les requérants, M. Cemal Cürül, M. Hasan Tahsin Çelebi, M. Engin Bakır, M me Nevin Ekinci (Gültekin) et M. Turgay Gültekin, sont des ressortissants turcs, nés respectivement en 1952, 1968, 1968, 1954 et 1961. Ils sont représentés devant la Cour par M es C. Emir et G. Tanrıverdi, avocats à Ankara.
Le gouvernement turc (« le Gouvernement ») est représenté par son agent. Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par les parties, peuvent se résumer comme suit. A une date non précisée, la municipalité de Keçiören à Ankara (« la municipalité ») lança un projet de construction dans le cadre duquel elle mit des terrains communaux à la disposition de particuliers, dont les requérants. Ceux-ci payèrent les sommes dues au titre de la mise à disposition. Toutefois, la municipalité renonça unilatéralement au projet sans rembourser les montants acquittés par les intéressés. En 2002, les requérants introduisirent des actions contre la municipalité pour obtenir la réparation du préjudice ayant résulté de son désistement unilatéral ainsi que le remboursement des sommes versées.
Le tribunal de grande instance d’Ankara accueillit les demandes des requérants et condamna la municipalité au paiement d’indemnités assorties d’intérêts moratoires simples au taux légal. Certains jugements devinrent définitifs faute de pourvoi en cassation. Pour les autres, la municipalité forma un pourvoi devant la Cour de cassation, laquelle confirma les jugements attaqués. La municipalité s’acquitta des sommes auxquelles elle avait été condamnée. Des informations sur chaque requérant figurent dans le tableau ci-dessous : Noms des requérants Dates des jugements Montants des indemnités accordées (en livres turques (TRL)) Dates des arrêts de la Cour de cassation Montants payés par la municipalité (en TRL) 1. Cemal CÜRÜL.
2. Hasan Tahsin ÇELEBİ. 3. Engin BAKIR. 4. Nevin EKİNCİ (GÜLTEKİN), Turgay GÜLTEKİN. 1. 23/10/2002 2. 20/11/2002 3. 21/02/2003 4. 26/12/2002 1. 6 600 000 000 2. 6 100 000 000 3. 6 200 000 000 4. 12 400 000 000 1. 02/05/2005 2. 18/10/2004 3. Jugement devenu définitif faute de pourvoi 4. Jugement devenu définitif faute de pourvoi 1.19 808 000 000 2.18 824 370 000 3. Montant non précisé 4. 19 000 000 000 et 22 481 000 000 GRIEFS Invoquant l’article 1 du Protocole n o 1, les requérants se plaignent d’une atteinte à leur droit au respect de leurs biens en raison du paiement tardif par la municipalité des indemnités qui leur avaient été octroyées par des décisions judiciaires. Se fondant sur les mêmes faits, ils allèguent également la violation des articles 17 et 18 de la Convention.
EN DROIT Les requérants se plaignent du paiement tardif par la municipalité de Keçiören des indemnités qui leur avaient été allouées par des décisions de justice. A cet égard, ils invoquent l’article 1 du Protocole n o 1 et les articles 17 et 18 de la Convention. La Cour estime qu’il y a lieu d’examiner l’affaire seul sous l’angle de l’article 1 du Protocole n o 1. 1. La Cour relève qu’il n’y a pas lieu d’examiner plus avant le recours introduit par le requérant Engin Bakır pour les motifs suivants. Par une lettre du 9 février 2009, le représentant du requérant a informé la Cour qu’il était parvenu avec la municipalité à un accord qui règle définitivement le litige. Il a précisé en outre que le requérant ne maintenait dès lors plus sa requête.
A la lumière de ce qui précède, la Cour constate donc que le requérant n’entend plus maintenir sa requête au sens de l’article 37 § 1 a) de la Convention. Par ailleurs, conformément à l’article 37 § 1 in fine , la Cour estime qu’aucune circonstance particulière touchant au respect des droits garantis par la Convention ou ses Protocoles n’exige la poursuite de l’examen de cette partie de la requête. Il y a donc lieu de rayer l’affaire du rôle pour autant qu’elle concerne le requérant Engin Bakır.
2. En ce qui concerne les autres requérants, la Cour souligne que la présente requête se rattache à une série de requêtes portant sur des faits et griefs similaires, affaires dans lesquelles elle a déjà eu l’occasion de se prononcer ( Fil et autres c. Turquie (déc.), n os 32146/03, 32151/03, 32157/03, 32158/03, 32160/03 et 32161/03, 30 août 2007, Moğolkoç et autres c. Turquie (déc.), n os 31195/03, 3119/03, 31201/03 et 872/04, 15 mai 2007). Elle ne voit aucune raison de s’écarter en l’espèce de l’approche adoptée dans les décisions susmentionnées. A cet égard, au vu des pièces du dossier et des informations fournies par les parties, la Cour observe tout d’abord que les autorités municipales ont procédé à l’exécution des décisions rendues par les juridictions nationales en s’acquittant des sommes dont elles étaient redevables.
Par ailleurs, en appliquant la méthode de calcul qu’elle a mise en œuvre, laquelle tient compte des effets de l’inflation, la Cour constate que le retard pris par la municipalité n’a pas eu pour conséquence de faire subir aux requérantes un préjudice financier. Ne décelant aucune perte réelle pour les intéressées, elle estime donc qu’il convient de rejeter leur grief comme étant manifestement mal fondé, en application de l’article 35 §§ 3 et 4 de la Convention (voir également, Akın et Kamacı c. Turquie (déc.), n o 44570/04, 25 novembre 2008). Dès lors, il convient de déclarer la requête irrecevable pour autant qu’elle concerne les requérants M. Cemal Cürül, M. Hasan Tahsin Çelebi, Mme Nevin Ekinci (Gültekin) et M. Turgay Gültekin.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Décide , en vertu de l’article 37 § 1 a) de la Convention, de rayer l’affaire du rôle pour autant qu’elle concerne le requérant Engin Bakır. Déclare la requête irrecevable pour les autres requérants. Stanley Naismith Françoise Tulkens Greffier Présidente