SECȚIUNEA A PATRA CAUZA PLA ȘI PUNCERNAU c. ANDORRE (solicitarea nr. 69498/01) HOTĂRÂREA (reglementare amiabilă) STRASBURG 10 octombrie 2006 Această hotărâre este definitivă. Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă.
În cauza Pla și Puncernau c. Andorra, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a se vedea secțiunea a patra), care se află într-o cameră compusă din dnii Nicolas Bratza președinte Casadevell Pellonpäääää Maruste Pavlovschi Garlicki, Borrego Borrego, judecători și al domnului T. L. Early, grefier După ce a deliberat în camera Consiliului la 19 septembrie 2006, a luat o hotărâre în acest sens, adoptat la această dată procedural A la origine a cauzei se află o cerere (n 69498/01) îndreptată împotriva Principatului Dani și dintre care doi resortisanți ai acestui stat, Antoni Pla Puncernau și domnul Roser Puncernau Pedro ( La 16 mai 2001, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenia de salvgardare a drepturilor omului și a libertăilor fundamentale (inclusiv Convenia privind libertăile fundamentale).
Instanele erau reprezentate în primul rând de domnul Pujadas, care a fost înlocuit ulterior de domnul A. Canturant, ambii avocai la Andorra la Vella. Guvernul Andorran ( Rosa Castellón Sánchez, șeful cabinetului juridic al guvernului. Reclamanții au susținut că hotărârile pronunțate de Tribunalul Superior de Justiție și de Tribunalul Constituțional au soluționat o discriminare în materia drepturilor moștenitoare pe baza modului de filiație care, în opinia lor, a dus la încălcarea articolului 8 adoptat în mod direct și combinat cu art. 14 din convenție.
În hotărârea pronunțată la 13 iulie 2004, cea de-a patra secțiune a considerat că a avut loc o încălcare a articolului 14 coroborat cu art. 8 și că nu a fost necesar să se examineze în mod separat actul din unghiul articolului 8 litera (c). În temeiul articolului 41 din convenție, reclamanții au susținut că au suferit un prejudiciu material care, în cele din urmă, în concluziile prezentate în cadrul procedurii în fața Curții, a reprezentat suma de 1 195 913 EUR (EUR). În ceea ce privește prejudiciul moral, reclamanții, având în vedere problemele de sănătate pe care le-au suferit din cauza diferitelor proceduri aplicate în fața instanțelor Andorrane, au evaluat prejudiciul moral al reclamantului la 120 000 EUR și la 30 EUR În ceea ce privește cheltuielile și cheltuielile aferente reprezentării acestora, reclamanții au solicitat rambursarea unei sume de 76 460 EUR, care să fie suportate în temeiul acestora.
Curtea a declarat în hotărârea sa principală că problema aplicării articolului 41 din Convenție nu se afla în stare și a rezervat-o. Ea a invitat guvernul și reclamanții să îi dea cunoștință, în termen de șase luni, de orice acord la care ar putea ajunge (hotărârea Pla și Puncernau, citată anterior, § 66-69 și punctul 4 din dispozitiv). În urma decesului reclamanților, la 25 octombrie 2004 și 13 mai 2004, dl Mercé Pla Puncernau, moștenitoarea primului reclamant, și moștenitorii celei de-a doua reclamante, și-au exprimat decizia de a continua cererea. moștenitorii celei de-a doua recurente, pe de o parte, și guvernul, pe de altă parte, au informat Curtea cu privire la faptul că au ajuns la un acord în virtutea satisfacției echitabile.
ÎN FAVOAREA primului reclamant, dl Antoni Pla Puncernau, născut în 1966, era fiul adoptat al celei de-a doua recurente, dl Roser Puncernau Pedro și dl M. F.-X. Pla Pujol (decedat în 1996). La introducerea cererii, a doua reclamantă era curtoarea fiului său, cu handicap mintal. Ambele locuiau în Andorra. 10. În 1939, Carolina Pujol Oller, mama domnului F.-X. Pla Pujol, legua acestuia prin testamentul bunurilor imobiliare. Ea a prevăzut una dintre clauzele pe care fiul său trebuia să le transmită succesiunii unui În cazul în care aceste condiții nu erau îndeplinite, copiii și nepoții fiicelor dlui Pujol Oller trebuiau să fie invitați la succesiune. 11. F.-X. Pla Pujol a fost al doilea reclamant și, în 1969, amândoi au adoptat primul reclamant în conformitate cu modalitățile de adoptare plenară.
În 1995, M. F.-X. Pla Pujol legua fiului său adoptiv Antoni bunurile pe care le-a moștenit, le-a atribuit soției sale, a doua reclamantă. 12. La 18 mai 2000, Tribunalul Superior D Pujol Oller. Tribunalul le-a ordonat reclamanților să transmită bunurile strănepoților dlui Pujol Oller, pe care a declarat că sunt moștenitoarele legitime ale acesteia. Această decizie a fost aprobată de Tribunalul Constituțional. La 14 iunie și 18 iulie 2006, guvernul pârât a transmis grefei textul a două memorandumuri de înțelegere semnate de reprezentanții părților.
14. Mercé PLA PUNCERNAU, moștenitoarea fratelui său decedat Antoni, care a negociat, au încheiat un acord tranzacțional în temeiul căruia dl Mercé PLA PUNCERNAU, în calitate de moștenitoare a fratelui său Antoni, primește de la guvern suma de NOI CENTS SOIXANTE-IX MILLE (700.000 EUR din cauza prejudiciilor materiale și a prejudiciilor morale aduse acestuia de cujus din cauza încălcării dreptului cauzat prin sentința Tribunalului Superior din 18 mai 2000. Odată cu percepția acestei sume, satisfacția echitabilă care corespunde fratelui său decedat, în temeiul acestei sentințe, este considerată ca fiind soluționată și lichidată și renunță să mai solicite ceva în legătură cu succesiunea despre care se vorbește, cu sentințele civile și cu hotărârea Tribunalului de la Strasbourg.
15. La 3 iulie 2006, acordul semnat între Guvern și executorul testamentar al celei de-a doua reclamante a precizat, în traducerea sa declarată (versiunea originală în catalană), după cum urmează (...) CINCIMENTUL LÂNGE și dl José María PLASS SANVICENTE, executor testamentar al succesiunii M Roser PUNCERNAU PEDRO, care a negociat, au încheiat un acord tranzacțional în temeiul căruia succesiunea primește de la guvern suma de DIX MILLE (10000 EUR din cauza prejudiciilor materiale și a prejudiciilor morale aduse acestuia de cujus. din cauza încălcării dreptului cauzat prin sentința Tribunalului Superior din 18 mai 2000, cu perceperea acestei sume, satisfacția echitabilă care corespundea fratelui său decedat (sic ) în temeiul sentinței menționate, este obligată să soluționeze și să lichideze și să renunțe la revendicarea a orice altceva în mai mult decât în legătură cu succesiunea menționată, la sentințele civile și la hotărârea Tribunalului de la Strasbourg.
16. Curtea ia act de regulamentul amiabil la care au ajuns părțile [art. 39 din convenție]. Aceaceasta este asigurată că acest regulament se bazează pe respectarea drepturilor omului, astfel cum sunt recunoscute de convenție sau de protocoalele sale [art. 37 alineatul (1) în fine al Convenției și art. 62 alineatul (3) din Regulamentul de procedură]. 17. (1) lit. (b) din Convenție și 43 alin. (3) din Regulamentul Curții. PRIN CES MOTIVE, CURȚIA, ÎN L Early Nicolas Bratza Modululer Președinte
AFFAIRE PLA ET PUNCERNAU c. ANDORRE (Requête n o 69498/01) ARRÊT (Règlement amiable) STRASBOURG 10 octobre 2006 Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme. En l’affaire Pla et Puncernau c. Andorre, La Cour européenne des Droits de l’Homme (quatrième section), siégeant en une chambre composée de : MM. Nicolas Bratza , président , J. Casadevall , M. Pellonpää , R. Maruste , S. Pavlovschi , L. Garlicki, J. Borrego Borrego, juges , et de M. T. L. Early, greffier , Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 19 septembre 2006, Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date : PROCÉDURE
1.A l’origine de l’affaire se trouve une requête (n o 69498/01) dirigée contre la Principauté d’Andorre et dont deux ressortissants de cet Etat, M. Antoni Pla Puncernau et M me Roser Puncernau Pedro (« les requérants »), ont saisi la Cour le 16 mai 2001 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des Droits de l’Homme et des Libertés fondamentales (« la Convention »).
2.Les requérants étaient d’abord représentés par M e M. Pujadas, qui a été ensuite remplacé par M e M.-A. Canturri, tous deux avocats à Andorra la Vella. Le gouvernement andorran (« le Gouvernement ») est représenté par son agent, M me Rosa Castellón Sánchez, chef du cabinet juridique du gouvernement.
3.Les requérants alléguaient que les décisions rendues par le Tribunal supérieur de justice et le Tribunal constitutionnel avaient opéré à l’encontre du premier d’entre eux une discrimination en matière de droits successoraux fondée sur le mode de filiation qui, à leur avis, emportait violation de l’article 8 pris isolément et combiné avec l’article 14 de la Convention.
4.Dans son arrêt rendu le 13 juillet 2004, la quatrième section a estimé qu’il y avait eu violation de l’article 14 combiné avec l’article 8, et qu’il n’y avait pas lieu d’examiner séparément la requête sous l’angle de l’article 8 lu isolément.
5.En vertu de l’article 41 de la Convention, les requérants alléguaient avoir subi un préjudice matériel qui, dans leurs dernières conclusions soumises lors de l’audience devant la Cour, s’élevait à la somme de 1 195 913 euros (EUR). Quant au dommage moral, les requérants, eu égard aux problèmes de santé qu’ils ont subis du fait des diverses procédures suivies devant les tribunaux andorrans, évaluaient le préjudice moral du requérant à 120 000 EUR et à 30 000 EUR celui de la requérante, mère et curatrice du requérant. Concernant les frais et dépens afférents à leur représentation, les requérants réclamaient le remboursement d’une somme de 76 460 EUR, justificatifs à l’appui.
6.La Cour dit dans son arrêt au principal que la question de l’application de l’article 41 de la Convention ne se trouvait pas en état, et la réserva. Elle invita le Gouvernement et les requérants à lui donner connaissance, dans les six mois, de tout accord auquel ils pourraient aboutir (arrêt Pla et Puncernau , précité, §§ 66 à 69 et point 4 du dispositif).
7.Suite au décès des requérants, le 25 octobre 2004 et 13 mai 2004, respectivement, M me Mercè Pla Puncernau, héritière du premier requérant, et les héritiers de la deuxième requérante, ont fait part de leur décision de poursuivre la requête.
8.Les 15 juin et 18 juillet 2006 respectivement, M me Mercè Pla et Puncernau et les héritiers de la deuxième requérante, d’une part, et le Gouvernement, d’autre part, ont informé la Cour de ce qu’ils étaient parvenues à un accord au titre de la satisfaction équitable. EN FAIT
9.Le premier requérant, M. Antoni Pla Puncernau, né en 1966, était le fils adoptif de la deuxième requérante, M me Roser Puncernau Pedro et de M F.-X. Pla Pujol (décédé en 1996). Lors de l’introduction de la requête, la deuxième requérante était la curatrice de son fils, handicapé mental. Tous deux résidaient en Andorre.
10.En 1939, Carolina Pujol Oller, la mère de M. F.-X. Pla Pujol, légua à celui-ci par testament des biens immobiliers. Elle stipula dans l’une des clauses que son fils devait transmettre la succession à un « fils ou petit-fils d’un mariage légitime et canonique ». Si ces conditions n’étaient pas réunies, les enfants et petits-enfants des filles de M me Pujol Oller devaient alors être appelées à la succession.
11.M. F.-X. Pla Pujol épousa la deuxième requérante et, en 1969, tous deux adoptèrent le premier requérant selon les modalités de l’adoption plénière. En 1995, M. F.-X. Pla Pujol légua à son fils adoptif Antoni les biens dont il avait hérité, l’usufruit de ces biens étant attribué à son épouse, la deuxième requérante.
12.Le 18 mai 2000, le Tribunal supérieur d’Andorre estima que le requérant, en tant qu’enfant adopté, ne pouvait être considéré comme un « fils d’un mariage légitime et canonique » et ne pouvait donc pas prétendre à la succession de M me Pujol Oller. Le Tribunal ordonna aux requérants de transmettre les biens aux arrière-petites-filles de M me Pujol Oller, qu’il déclara être les héritières légitimes de celle-ci. Cette décision fut entérinée par le Tribunal constitutionnel. EN DROIT
13.Les 14 juin et 18 juillet 2006, le gouvernement défendeur fit parvenir au greffe le texte de deux protocoles d’accord, signés par les représentants des parties.
14.L’accord signé le 12 juin 2006 entre le Gouvernement et l’héritière du premier requérant précisa, dans sa traduction assermentée (version originale en catalan), ce qui suit : «
Le Gouvernement d’Andorre et M me Mercè PLA PUNCERNAU, héritière de son frère décédé Antoni, ayant négocié, ils passent un accord transactionnel en vertu duquel M me Mercè PLA PUNCERNAU, en tant qu’héritière de son frère Antoni, reçoit du Gouvernement en cet acte la somme de NEUF CENTS SOIXANTE-DIX MILLE (970 000) euros à cause du préjudice matériel et du préjudice moral portés à son de cujus à cause de la violation du droit causé moyennant la sentence du Tribunal Supérieur datée du 18 mai 2000. Avec la perception de cette somme, la satisfaction équitable qui correspondait à son frère décédé, en vertu de ladite sentence, est tenue pour réglée et liquidée, et elle renonce à réclamer quoi que ce soit d’autre au Gouvernement d’Andorre en relation avec la succession dont il est question, aux sentences civiles et à l’arrêt du Tribunal de Strasbourg.
»
15.L’accord signé le 3 juillet 2006 entre le Gouvernement et l’exécuteur testamentaire de la deuxième requérante précisa, dans sa traduction assermentée (version originale en catalan), ce qui suit : «
Le Gouvernement d’Andorre et M. José María PLASS SANVICENTE, exécuteur testamentaire de la succession de M me Roser PUNCERNAU PEDRO, ayant négocié, ils passent un accord transactionnel en vertu duquel la succession reçoit du Gouvernement en cet acte la somme de DIX MILLE (10 000) euros à cause du préjudice matériel et du préjudice moral portés à son de cujus à cause de la violation du droit causé moyennant la sentence du Tribunal Supérieur datée du 18 mai 2000. Avec la perception de cette somme, la satisfaction équitable qui correspondait à son frère décédé ( sic ) en vertu de ladite sentence, est tenue pour réglée et liquidée, et elle renonce à réclamer quoi que ce soit d’autre au Gouvernement d’Andorre en relation avec la succession dont il est question, aux sentences civiles et à l’arrêt du Tribunal de Strasbourg.
»
16.La Cour prend acte du règlement amiable auquel sont parvenues les parties (article 39 de la Convention). Elle est assurée que ce règlement s’inspire du respect des droits de l’homme tels que les reconnaissent la Convention ou ses Protocoles (articles 37 § 1 in fine de la Convention et 62 § 3 du règlement).
17.Partant, il y a lieu de rayer le restant de l’affaire du rôle (articles 37 § 1 b) de la Convention et 43 § 3 du règlement de la Cour). PAR CES MOTIFS, LA COUR, À L’UNANIMITÉ, 1. Décide de rayer le restant de l’affaire du rôle ; 2 . Prend acte de l’engagement des parties de renoncer à toute ultérieure réclamation auprès de la Cour concernant le cas d’espèce. Fait en français, puis communiqué par écrit le 10 octobre 2006 en application de l’article 77 §§ 2 et 3 du règlement. T. L. Early Nicolas Bratza Greffier Président