CtEDO 17.10.2006 Auto

AFFAIRE ANDRZEJEWSKI c. POLOGNE

RESPONDENT
POL
HOTĂRÂRE
17.10.2006
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Violation de l'art. 6-1;Préjudice moral - réparation pécuniaire
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2006
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
AFFAIRE ANDRZEJEWSKI c. POLOGNE (CtEDO, 2006)
HUDOC · oficial

SECȚIUNEA A PATRASBURG 17 octombrie 2006 DEFINIF 12/02/2007 Această hotărâre va deveni definitivă în condițiile definite în art. 44 alin. (2) din Convenție. El poate fi supus unor modificări de formă. În cauza Andrzejewski c. Polonia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului ( Nicolas Bratza președinte dnii Bonello Pellonpäää Traja Garlicki Mijović, dnii Šikuta, judecătorii și dnii T.L. Early, grefier de secțiune După ce a deliberat în camera Consiliului la 26 septembrie 2006, Rend la hotărâre că aici, adoptat la această dată de procedură La originea cauzei se găsește o cerere (n 72999/01) îndreptat împotriva Republicii Polone și al cărui resortisant al acestui stat, Henryk Andrzejewski ( La 21 octombrie 2005, președintele Secțiunii a decis să comunice cererea guvernului. În conformitate cu art. 29 alineatul (3) din Convenție, s-a decis ca camera să se pronunțe în același timp cu privire la admisibilitate și la fond. Reclamantul s-a născut în 1938 și își are reședința în Łódna. În 1990, reclamantul, care era în prezent administrator de fonduri publice pentru construirea unei mari clinici pentru copii (Szpital im. Matki i Dziecka w Łodzi), a fost pus sub acuzare de deturnare de fonduri și escrocherie. La data de 12 noiembrie 1992, tribunalul l-a trimis la tribunalul regional din Łód. Cu toate acestea, la data de 12 noiembrie 1992, tribunalul l-a trimis la Parchet pentru a fi completat. Noul act de acuzare a fost depus la 14 decembrie 1993. printr-o hotărâre pronunțată la 4 mai 1995, tribunalul regional l-a nevinovat pe reclamant. La 15 martie 1996, tribunalul regional a anulat decizia din 4 mai și a revocat cauza instanței regionale pentru reconsiderare. 10. printr-o decizie pronunțată la 6 martie 2000, tribunalul regional l-a recunoscut pe reclamantul vinovat și i-a acordat o pedeapsă de un an de reculegere cu suspendare. La 19 iunie 2000, reclamantul a interceptat apelul. 11. La 11 octombrie 2000, instanța de apel a modificat parțial decizia instanței regionale prin aducerea pedepsei aplicate reclamantului la opt luni. II. DREPTUL ȘI PRACTICA INTERNES PERTINENTE 12.L mai 417 al. 1 din Codul civil Trezoreria publică este responsabilă pentru prejudiciile cauzate de actele unui funcționar de stat 13.L.16 din Legea din 17 iunie 2004, intrată în vigoare la 17 iunie 2004 septembrie 2004 (denumită în continuare "legea din 2004"), prin care se introduce în sistemul juridic polonez o cale de atac împotriva lungimii excesive a unei proceduri judiciare (Ustawa o skardze na naruszenie prawa strony do rozpoznania sprawy w postępowaniu sądowym bez nieuzasadniej zwłoki prevede O parte care nu a depus plângere pentru întârzierea excesivă a procedurii în conformitate cu art. 5 alineatul (1) poate solicita - în temeiul articolului 417 din Codul civil - o despăgubire pentru prejudiciile cauzate de întârzierea excesivă, după încheierea procedurii pe fond. Recurentul susține că durata procedurii a încălcat principiul termenului rezonabil, astfel cum este prevăzut la art. 6 alineatul (1) din convenție, astfel cum a fost formulat Orice persoană are dreptul la audierea cauzei sale (...) într-un termen rezonabil, de către o instanță (...), care va decide (...) dacă orice acuzație în materie penală îndreptată împotriva sa este întemeiată. 15. 16. Perioada care trebuie luată în considerare a început la 1 mai 1993, cu luarea în considerare a recunoașterii dreptului individual de recurs de către Polonia. Cu toate acestea, pentru a aprecia caracterul rezonabil al termenelor de la această dată, trebuie să se țină seama de starea în care se afla cauza. Perioada în cauză s-a încheiat la 11 octombrie 2000. Prin urmare, a durat mai mult de 10 ani pentru două instanțe, dintre care 7 ani și 5 luni sunt de competența Curții. Cu privire la admisibilitate 17. Guvernul ridică o excepție preliminară care susține că reclamantul nu a epuizat căile de atac interne 18. Guvernul consideră, în primul rând, că reclamantul ar fi trebuit să facă uz de art. 417 din Codul civil, dispoziție care permite să se obțină o satisfacție pentru prejudiciile care rezultă dintr-un comportament vinovat al organelor de la . Acesta susține că această cale de atac a fost eficientă pentru a contesta durata excesivă a unei proceduri începând cu 18 decembrie 2001, data hotărârii Curții Constituționale, care precizează interpretarea acestei dispoziții. 19. Curtea reamintește că aceaceasta este deja pronunțată cu privire la problema eficienței acestei căi de atac de mai multe ori în que que que que nu putea fi considerată ca atare (a se vedea Skawińska c. Polonia (dec.), nr 4909/98, 4 martie 2004 Małasiewicz c. Polonia, n 22072/02, 14 octombrie 2003 și recent Barszcz c. Polonia, n 71152/01, 30 mai 2006). Guvernul nu prezintă niciun element nou de modificare a jurisprudenței existente, prin urmare, acest argument ar trebui respins. 20. Guvernul susține în al doilea rând că reclamantul ar fi trebuit să facă uz de art. 16 din Legea din 2004 care permite contestarea în fața instanțelor interne a duratei excesive a procedurii și care face trimitere la art. 417 din Codul civil 21. Curtea reamintește că aceaceasta este deja pronunțată și cu privire la problema dacă art. 16 din Legea din 2004 în legătură cu: art. 417 din Codul civil constituie o cale de atac efectivă în sensul articolului 13 din Convenție. 22. Această cale de atac a fost considerată eficientă în cazurile în care procedura a cărei durată a fost supusă Ös Õ a fost încheiată cu mai puțin de trei ani înainte de intrarea în vigoare a Legii din 2004, termenul de prescripție a acțiunii din art. 417 (a se vedea Hotărârea din 14 iunie 2005, Krasuski c. Polonia, nr 61444/00, § 72). Cu toate acestea, Curtea a statuat că această dispoziție nu putea fi considerată o cale de atac efectivă dacă procedura a cărei durată a fost contestată se încheiase cu mai mult de trei ani înainte de intrarea în vigoare a legii din 2004 (a se vedea Ratajczyk c. Polonia (dec.), nr. 1115/02, 31 mai 2005). 24. În acest sens, procedura sa se încheie la 11 octombrie 2000, deci cu mai mult de trei ani înainte de intrarea în vigoare a legii din 2004. În consecință, reclamantul nu dispunea de o cale de atac eficientă pentru a contesta durata excesivă a procedurii în fața instanțelor interne. Prin urmare, argumentul guvernului nu poate fi luat în considerare. 25. În cele din urmă, guvernul consideră că termenul de prescripție a acțiunii din art. 417 din Codul civil nu ar trebui să fie calculat de la data încheierii procedurii a cărei durată este contestată, ci din momentul în care prejudiciul apare ca atare. Potrivit guvernului cele două evenimente nu au loc la aceeași dată. 26. Curtea amintește că această teză a făcut, de asemenea, obiectul evaluării sale în Hotărârea Barszcz c. Polonia citată anterior. Guvernul nu prezintă niciun element nou, prin urmare, trebuie respinsă excepția sa preliminară. 27. Curtea constată, în sfârșit, că nu este în mod clar întemeiat în sensul articolului 35 alineatul (3) din Convenție. În plus, aceasta arată că nu se confruntă cu niciun alt motiv d Curtea subliniază că, în prezenta cauză, guvernul, deși invitat de Curte să facă acest lucru, a prezentat observații cu privire la admisibilitate și nu se pronunță cu privire la fondul cauzei. 29. Reclamantul nu a răspuns decât în ceea ce privește argumentele guvernului cu privire la admisibilitate. 30. Curtea reamintește că caracterul rezonabil al duratei unei proceduri pendinte apreciază în funcție de circumstanțele cauzei și ținând seama de criteriile consacrate de jurisprudența Curții, în special complexitatea cauzei, comportamentul reclamantului și cel al autorităților competente (a se vedea, Czech c. Polonia, n 49034/99, § 44, 15 noiembrie 2005, Wojda c. Polonia, 55233/00, § 9, 8 noiembrie 2005) 31. Curtea a tratat în repetate rânduri cauze care ridică probleme similare celor din speță și a constatat încălcarea articolului 6 alineatul (1) din convenție (a se vedea Czech, Wojda de mai sus). 32. Având în vedere jurisprudența sa în materie, Curtea consideră că, în speță, durata procedurii în litigiu este excesivă și nu răspunde cerinței privind termenul rezonabil care decurge din aceasta, a avut loc o încălcare a articolului 6 alineatul (1). III. PE LEGĂTURA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIA 33. În temeiul articolului 41 din convenție, În cazul în care Curtea declară că a avut loc o încălcare a Convenției sau a protocoalelor sale și dacă dreptul intern al Înaltei P ă r ț i contractante nu permite Ö Õ să se desprindă de consecințele acestei încălcări, Curtea acordă părții Õ, dacă este cazul, o satisfacție echitabilă. Pagubă 34. Reclamantul solicită 1 000 000 PLN (252 000 EUR) pentru prejudiciile materiale pe care le-ar fi suferit. 35. Curtea nu percepe o legătură de cauzalitate între încălcarea constatată și prejudiciul material pretins și respinge această cerere. În schimb, hotărând în echitate, Curtea consideră că este necesar să se acorde reclamantului 3 600 EUR pentru prejudiciul moral proaspete și de cheltuieli 37. Reclamantul nu solicită nicio sumă pentru aceste cheltuieli și cheltuieli de judecată. Interese moratorii 38. Curtea consideră că este oportun să se bazeze rata dobânzii moratorii pe rata dobânzii a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene majorată cu trei puncte procentuale. PRIN CES MOTIVE, CURTEA, ÎN L Statul pârât trebuie să plătească reclamantului, în termen de trei luni de la data la care hotărârea va deveni definitivă în conformitate cu art. 2 din Convenție, 3 600 EUR (trei mii șase sute de euro) pentru daune morale, plus orice sumă plus orice sumă care poate fi datorată cu titlu de impozit care urmează să fie convertită în zloți polonezi la rata aplicabilă la data regulamentului de la data expirării termenului menționat și până la data de plată, această sumă va crește de la o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene care se aplică în această perioadă, plus trei puncte procentuale resping cererea de satisfacție echitabilă pentru surplus. Prezentat în limba franceză și comunicat în scris la 17 octombrie 2006 în temeiul articolului 77 alineatul (2) și al articolului 3 din Regulamentul de procedură. T.L. Early Nicolas Bratza Modululer Președintele

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CtEDO 2006-05-04
0,97
AFFAIRE AMBRUSZKIEWICZ c. POLOGNE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE AMBRUSZKIEWICZ c. POLOGNE (Requête n o 38797/03) ARRÊT STRASBOURG 4 mai 2006 DÉFINITIF 23/10/2006 Cet arrêt est devenu définitif en vertu de l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouches de forme.
CtEDO 2006-10-24
0,97
AFFAIRE STEMPLEWSKI c. POLOGNE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE STEMPLEWSKI c. POLOGNE (Requête n o 30019/03) ARRÊT STRASBOURG 24 octobre 2006 DÉFINITIF 24/01/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
CtEDO 2006-10-17
0,97
AFFAIRE AUGUSTYNIAK c. POLOGNE
QUATRIEME SECTION AFFAIRE AUGUSTYNIAK c. POLOGNE ( Requête n o 5413/02) ARRÊT STRASBOURG 17 octobre 2006 DÉFINITIF 17/01/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des
CtEDO 2006-10-31
0,97
AFFAIRE STENKA c. POLOGNE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE STENKA c. POLOGNE (Requête n o 3675/03) ARRÊT STRASBOURG 31 octobre 2006 DÉFINITIF 31/01/2007 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des retouc
CtEDO 2006-01-10
0,97
AFFAIRE SWIERZKO c. POLOGNE
QUATRIÈME SECTION AFFAIRE ŚWIERZKO c. POLOGNE (Requête n o 9013/02) ARRÊT STRASBOURG 10 janvier 2006 DÉFINITIF 10/04/2006 Cet arrêt deviendra définitif dans les conditions définies à l’article 44 § 2 de la Convention. Il peut subir des reto
Sursă