ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3269/2017

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 118 din 25 aprilie 2016, Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L. Timișoara, în contradictoriu cu pârâtele D.G.F.P. Timiș și A.N.A.F. - D.G.S.C. și a respins cererea expertului desemnat având ca obiect obligarea reclamantei la plata diferenței de onorariu în cuantum de 10.000 RON.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., societate în insolvență, prin avocat, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În urma demersurilor efectuate de instanța de control judiciar, la dosar au fost atașate înscrisuri emise de Oficiul Național al Registrului Comerțului și respectiv Ministerul Finanțelor Publice (în extras dosar recurs), din care rezultă că societatea recurentă a fost radiată din Registrul Comerțului începând cu data de 26.07.2016.

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că excepția invocată în cauză este întemeiată și se impune a fi admisă, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare, astfel că motivele de nelegalitate invocate de recurentă nu vor mai face obiectul controlului judiciar.

În materia dreptului procesual civil doctrina a consacrat indubitabil faptul că una din condițiile de exercitare a acțiunii civile și de dobândire a calității de parte în procesul civil este aceea ca cel ce se adresează justiției să aibă capacitatea de a sta în judecată.

Capacitatea procesuală de folosință reprezintă aptitudinea unei persoane de a avea drepturi și de a-și asuma obligații pe plan procesual, reflectând în plan procesual capacitatea civilă din dreptul civil material, pornindu-se de la dispozițiile art. 5 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954 privitor la persoanele fizice și juridice, care definesc capacitatea de folosință ca fiind capacitatea de a avea drepturi și obligații.

Potrivit art. 41 alin. (1) C. proc. civ.:

"orice persoană care are folosința drepturilor civile poate fi parte în judecată", iar potrivit alin. (2) al aceluiași text:

"asociațiile sau societățile care nu au personalitate juridică pot sta în judecată ca pârâte, dacă au organe de conducere proprii".

Astfel, pornind de la acest text de lege, entitățile lipsite de personalitate juridică nu pot sta în proces în calitate de reclamante, neavând deci capacitate procesuală de folosință.

Persoanele juridice dobândesc diferit capacitate de folosință, după cum sunt supuse sau nu înregistrării, capacitatea de folosință a persoanelor juridice fiind guvernată de principiul specializării, consacrat de art. 34 din Decretul nr. 31/1954, conform căruia:

"persoana juridică nu poate avea decât acele drepturi care corespund scopului ei stabilit prin lege, actul de înființare sau statut".

Art. 40 din Decretul nr. 31/1954 prevede cazurile (legale) de încetare a persoanei juridice, iar în speță a intervenit un astfel de caz.

Capacitatea de folosință deplină a persoanei juridice ia sfârșit odată cu încetarea acestui subiect de drept.

În speță, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, recurenta S.C. A. S.R.L. a fost radiată din evidențele Oficiului Național al Registrului Comerțului, ca urmare a închiderii procedurii insolvenței, începând cu data de 26.07.2016, dată de la care societatea nu mai beneficiază de capacitatea de a avea și de a-și exercita drepturile și obligațiile, respectiv nu mai subzistă ca subiect de drept și nu mai are îndreptățirea legală de a fi parte în proces, întrucât este lipsită de "legitimatio ad causam".

În consecință, pentru considerentele anterior expuse, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 20 și art. 28 din Legea nr. 554/2004 modificată, Înalta Curte va admite excepția invocată din oficiu și va respinge recursul pentru lipsa capacității procesuale de folosință a recurentei-reclamante S.C. A. S.R.L., fără a mai analiza motivele invocate prin cererea de recurs, o astfel de analiză fiind inutilă și inoperantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția lipsei capacității de folosință a recurentei-reclamante S.C. A. S.R.L., invocată din oficiu.

Respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. - în insolvență împotriva sentinței civile nr. 118 din 25 aprilie 2016 a Curții de Apel Timișoara, secția de contencios administrativ și fiscal, constatând lipsa capacității de folosință a recurentei-reclamante.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 octombrie 2017.