ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2877/2018

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Circumstanțele cauzei

Obiectul cererii de chemare în judecată

Prin cererea înregistrară pe rolul Tribunalului Botosani la data de 14.06.2017 și completată prin cererea înregistrată la data de 06.10.2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Politiei Romane -Directia de Combatere a Criminalitatii Organizate Bucuresti a solicitatat:

- constatarea calitatii de creditor fata de paratul IGPR-DCCO, in baza Legii -cadru nr. 284/2010, actualizata, privind salarizarea unitara a personalului bugetar- Anexa VII, sectiunea a 3-a, art. 20 alin. (1) și 2;

- obligarea la plata sumelor de bani cuvenite conform prevederilor art. 20 alin. (1) și (2) din Anexa VII sectiunea a 3 a la Legea nr. 284/2010.

În argumentele expuse în susținerea acțiunii reclamantul a arătat că a avut calitatea de comisar sef de politie până la data de 01.07.2016, când raporturile de serviciu au încetat ca urmare a pensionării pentru limita de vârstă, fiind emisă Decizia nr. 186980 din 10.11.2016 de către Ministerul Administratiei și Internelor - Casa de Pensii, care atestă o vechime efectiva ca politist/militar de 33 ani, 11 luni și 21 zile.

Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență.

Prin sentinta civilă nr. 981/09.10. 2017, Tribunalului Botosani, a admis exceptia de necompetență teritorială a în solutionarea cauzei, și, pe cale de consecintă, a declinat competența de soluționare in favoarea Tribunalului Bucuresti.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a retinut că sumele cuvenite au natura juridică a unui ajutor social de care beneficiează cadrele militare, politistii și funcționarii publici cu statut special, la trecerea in rezerva sau direct in retragere, iar nu a unor drepturi salariale cuvenite unor functionari publici în activitate, iar potrivit art. 154 din Legea nr. 263/2010 cererea se adreseaza instantei în a cărei rază teritorială îsi are sediul pârâtul, respectiv Tribunalul Bucuresti.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucuresti- sectia a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2017, iar prin încheierea din 5 decembrie 2017, a admis excepția necompetenței funcționale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei, privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române -Direcția De Combatere a Criminalității Organizate, în favoarea secției a II-a contencios administrativ și Fiscal a Tribunalului București.

În argumentele prezentate în susținerea soluției, instanța analizând cu prioritate excepția de necompetență functională a sectiei a VIII-a Conflicte de Munca și Asigurari Sociale, a reținut că, în ceea ce privește competența materială funcțională este aceea care determină și precizează funcția și rolul atribuite fiecăreia dintre categoriile instanțelor judecătorești, în timp ce competența materială procesuală este aceea care determină categoria de pricini ce pot fi rezolvate, în concret, de o categorie de instanțe judecătorești.excepția de necomoetență materială Trivc

Învestit cu soluționarea cauzei, Tribunalului Bucuresti- sectiei a II-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2017, prin sentința nr. 2570 din 20 aprilie 2018, a admis exceptia de necompetenta teritoriala a Tribunalului Bucuresti, exceptie invocata din oficiu de instanta și a dispus declinarea competentei de solutionare a cauzei in favoarea Tribunalului Botosani-Secția contencios administrativ și Fiscal.

Totodată, a constatat conflict negativ de competență și a înaintata dosarul în vederea solutionării conflictului Inaltei Curții de Casatie și Justiție- sectia de contencios administrativ și Fiscal.

Analizand cu prioritate exceptia de necompetenta teritorială, instanta a reținut că litigiile având ca obiect acordarea ajutoarelor salariale de care beneficiază cadrele militare, politistii și functionarii publici cu statut special la trecerea in rezerva sau direct in retragere, in temeiul art. 20 alin. (1) din Capitolul 2 al Anexei VII din Legea nr. 284/2010 sunt de competenta in prima instanta a sectiilor/completelor specializate in solutionarea litigiilor de munca, respectiv, raportat la calitatea de functionar public a reclamantilor, a sectiilor/completelor specializate de contencios administrativ. In acest sens s-a pronuntat și Inalta Curte de Casatiei și Justiție prin decizia nr. 5/2018 data in solutionarea unui recurs in interesul legii.

Mai reține inastanța, că aceste compensații acordate la incetarea raporturilor de muncă/de serviciu sau la concediere sunt drepturi nascute - in temeiul legii sau contractelor colective de munca - din raporturile de munca sau de serviciu, fiind astfel judecate in raport de calitatea avută de solicitant - salariat sau functionar public - ca litigii de munca sau litigii de contencios administrativ

In plus, sursa din care se efectueaza plata ajutorului cuvenit la trecerea in rezerva nu o constituie bugetul asigurarilor sociale de stat.

Referitor la competenta teritorială în solutionarea cererilor in materia contenciosului administrativ, art. 10 alin. (3) din legea nr. 554/2004 prevede ca "reclamantul se poate adresa instantei de la domiciliul sau sau celei de la domiciliul paratului. Daca reclamantul a optat pentru instanta de la domiciliul paratului, nu se poate invoca exceptia necompetentei teritoriale."

Conchide instanța, în sesnul că reclamantul are domiciliul in raza teritoriala a Tribunalului Botosani și a inteles sa investeasca aceasta instanta cu solutionarea prezentei cererii, astrfel că Tribunalul Botosani este instanta competentă teritorial sa solutioneze cererea.

Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte ca instanță competentă să soluționeze conflictul, conform art. 135 alin. (3) și alin. (5) C. proc. civ., va stabili competența de soluționare a cauzei în primă instanță în favoarea Tribunalului Botoșani, secția Contencios Administartiv și Fiscal.

Așa cum s-a menționat în prezenta decizie, obiectul prezentei cauze îl constituie cererea privind obligarea pârâtului să constate calitatea de creditor fata de paratul IGPR-DCCO, În baza Legii -cadru nr. 284/2010, actualizata, privind salarizarea unitara a personalului bugetar- Anexa VII, sectiunea a 3-a, art. 20 alin. (1) și (2) precum și obligarea la plata sumelor de bani cuvenite conform prevederilor art. 20 alin. (1) și (2) din Anexa VII sectiunea a 3 a la Legea nr. 284/2010.

Cu ale cuvinte, prin prezenta acțiune reclamantul solicită practic acordarea ajutoarelor bănești în temeiul art. 20 din Legea nr. 284/2010, acestea reprezentând un ajutor egal cu soldele/salariile.

Astfel, potrivit art. IV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, art. 109 din Legea nr. 188/1999, privind statutul funcționarului public, se modifică și va avea următorul cuprins:

"Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită prin lege competența altor instanțe".

Având în vedere că raporturile existente între părți sunt raporturi de serviciu care se nasc și se exercită pe baza actului administrativ de numire, emis în condițiile legii, și se supun dispozițiilor art. 109 din Legea nr. 188/1999 potrivit cărora "Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcționarului public sunt de competența secției de contencios administrativ și fiscal a tribunalului, cu excepția situațiilor pentru care este stabilită expres prin lege competența altor instanțe".

Prin urmare, reținând incidența art. 109 din Legea nr. 188/1999, astfel cum a fost modificat, Înalta Curte constată că instanța competentă să soluționeze cauza în fond este tribunalul.

Mai mult decât atât, potrivit art. 1. din Legea nr. 360/2002 privind Statutul polițistului "(1) Polițistul este funcționar public civil, cu statut special, înarmat, ce poartă, de regulă, uniformă și exercită atribuțiile stabilite pentru Poliția Română prin lege, ca instituție specializată a statului.

(2) Exercitarea profesiei de polițist implică, prin natura sa, îndatoriri și riscuri deosebite.

(3) Statutul special este conferit de îndatoririle și riscurile deosebite, de portul de armă și de celelalte diferențieri prevăzute în prezentul statut", iar conform art. 2 din același act normativ "(1) Polițistul este învestit cu exercițiul autorității publice, pe timpul și în legătură cu îndeplinirea atribuțiilor și îndatoririlor de serviciu, în limitele competențelor stabilite prin lege.

(2) Autoritatea funcției nu poate fi exercitată în interes personal".

Este adevărat că la momentul introducerii acțiunii, raporturile de serviciu ale părților nu mai erau în ființă, încetând ca urmare a emiterii deciziei nr. 168571/12.06.2012, privind acordarea pensiei de invaliditate, însă drepturile bănești solicitate derivă din raporturile de serviciu, în temeiul legii sau contractelor colective de muncă - din raporturile de muncă sau de serviciu, fiind astfel judecate în raport de calitatea avută de solicitant.

Pe cale de consecință, speța concretă dedusă judecății atrage competența tribunalului și având în vedere că reclamantul are domiciliul în raza teritorială a Tribunalului Botosani (sens în care a și investit aceasta instanta cu solutionarea prezentei cererii), în raport de dipozițiile dispozițiile art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004,Tribunalul Botosani este instanta competentă teritorial să soluționeze cererea.

Temeiul legal al regulatorului de competență

Având în vedere considerentele expuse, în temeiul art. 133 alin. (2), art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Botoșani, secția contencios administrativ și fiscal.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Inspectoratul General al Poliției Române - Direcția de Combatere a Criminalității Organizate, în favoarea Tribunalului Botoșani, secția contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 19 septembrie 2018.