ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1957/2018

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. x/2014, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâții Guvernul României, Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării UEFISCDI și Universitatea Alexandru Ioan Cuza, UAIC, solicitând:

- Anularea și modificarea/redactarea alin. (2) al articolului unic din H.G. nr. 518/2014 în forma următoare: "(2) Pentru programele Resurse Umane și Idei din Planul Național II, perioada de implementare se prelungește până cel târziu la data de 31 decembrie 2014; în cazul redistribuirii de către finanțator a unor fonduri destinate realizării anumitor proiecte în 2013 și/sau 2014, este permisă implementarea proiectelor respective până la data de 31 decembrie 2015 și/sau 31 decembrie 2016"

- Obligarea ultimelor două pârâte să recunoască realizarea și depășirea de peste 2 ori până în 2014 a obiectivelor specifice pe Proiect IDEI, PN II ID PCE 2011 -3- 0256, stabilite prin semnarea Contractului de finanțare și raportate la UEFISCIDI în ședința publică din data de 18.06.2014 și în scris cu audit la 05.12.2014;

- Obligarea ultimelor 2 pârâte să prelungească implementarea proiectului IDEI menționat și a contractelor individuale de muncă până la 31.12.2016 pentru a oferi posibilitate directorului de proiect și altor membri ai echipei să-și recupereze drepturile salariale, să realizeze programul de delegații științifice, primire vizitatori și procurare echipament din suma reeșalonată de 393.829,05 RON, cât și de a recupera fonduri salariale și pentru delegații din regie în cazul în care au fost depășite cele 10% prevăzute pentru regie conform Contractului de finanțare.

- Obligarea pârâților la daune morale de 12.000 RON pentru prejudiciul de imagine suferit și posibilități pierdute pentru colaborare științifică cauzate de reeșalonarea și extinderea pe mai mulți ani a finanțării, care au dus la nesalarizare adecvată pentru munca depusă, neparticipare la conferințe științifice și imposibilitate de a invita savanți și a implica tineri savanți.

Prin sentința nr. 136 din data de 21 septembrie 2015 pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal s-a respins solicitarea reclamantului de introducere în cauză în baza art. 16 și 16

1

din Legea nr. 554/2004 a Ministerului Educației, și a funcționarilor de la ANAF.

S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, invocată de acest pârât și s-a respins acțiunea reclamantului A. formulată împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice, pentru lipsă calitate procesuală pasivă.

S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților Guvernul României, Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării UEFISCDI, Universitatea Alexandru Ioan Cuza, UAIC, Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică și Inovare, excepții invocate de acești pârâți.

S-a respins excepția lipsei de obiect și a lipsei de interes a acțiunii, excepții invocate de UAIC și Guvernul României.

S-a respins excepția inadmisibilității pentru neîndeplinirea procedurii prealabile, excepție invocată de UAIC.

S-a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României, Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării UEFISCDI, Universitatea Alexandru Ioan Cuza, UAIC, Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică și Inovare, B., C., D., E., F. și G.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond și a încheierii din data de 8 septembrie 2011 reclamantul a formulat recurs, criticând soluția instanței de fond ca netemeinică și nelegală.

S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

In drept cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 pct. 4-8 din C. proc. civ.

În esență, în dezvoltarea motivelor de recurs invocate în temeiul art. 488 pct. 6 și 8 din C. proc. civ., recurentul a susținut că instanța de fond nu a motivat de ce nu a chemat de la UEFISCDI și UAIC propunerea de proiect IDEI câștigată de reclamant în 2011 și nu s-a cercetat faptul ca IDEI este cel mai prestigios grant științific din România, instanța refuzând, în opinia recurentului, fără o motivație legală cererea sa de examinare a Propunerii de Proiect Câștigătoare.

În susținerea motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 4 din C. proc. civ., recurentul a arătat că, în opinia sa, constituie exces de putere refuzul de cerceta propunerea de proiect și nepronunțarea asupra probelor hotărâtoare pentru dezlegarea cauzei, fiind încălcate astfel și prevederile art. 6 din Convenția Europeana pentru Drepturile Omului.

Totodată, recurentul a arătat că hotărârea atacată îl prejudiciază atât pe reclamant, cât și echipa de proiect de drepturile bănești cuvenite. În opinia sa, în cauză sunt incidente și prevederile art. 488 pct. 5 din C. proc. civ.,întrucât au fost încălcate regulile de procedură de a cerceta înscrisurile declarate false și aspectele penale legate înscrisuri.

De asemenea, s-a arătat că în mod greșit a fost respinsă excepția conexității, judecătorul pronunțându-se în baza unor dispoziții generale, susținându-se în esență că:

- judecătorul n-a motivat de ce nu s-a cercetat partea stiințifică in situația când un proiect IDEI pentru 2011-2014, a fost intr-adevăr realizat de echipa, când au fost prezentate publicațiile, cheltuielile, au fost prezentate plângeri la UEFISCDI despre evaluări, care impun o ierarhizare in finanțare și recuperarea sumelor restante.

- judecătorul n-a respectat dreptul la un proces echitabil și a admis prejudicii materiale și morale ale apelantului in situația când H. nu i-a permis lui A. sa semneze la 8.02.215, in calitate de director de proiect adiționalul la CIM.

- instanța a încălcat regulile de procedura, n-a cercetat falsurile și corespondenta și siturile electronice cu privire la Contracte Individuale de Munca.

- instanța n-a îndeplinit actele de procedură și nu sa cercetat corespondenta cu I. din 5-9 februarie 2015, unde s-au arătat clar și Condițiile de nulitate a CIM.

- in sentința s-a denaturat procedura legala de semnare a adiționalelor la contractele de finanțare și CIM-ri. In esența, directorul de proiect a acceptat varianta de a implimenta proiectul conform deciziilor modificate a Guvernului, conform cerințelor UEFISDI, fiind perfectate CIM-ri, corespunzător la UAIC.

- instanța n-a cercetat faptul ca UAIC n-a depus o copie a dosarului pe proiect IDEI care se afla la J. și de ce s-a distrus pagina Web a proiectului, și cum s-au falsificat raportările.

- instanța nu s-a pronunțat asupra producerii de daune și nelegalităților săvârșite de parații Ministerul Finanțelor Publice, B., C., D., K., F., G., ANCS.

- nu s-a luat in considerație ca reclamantului nu i s-a garantat accesul la justiție echitabila și i s-au cauzat prejudicii materiale și morale întregii echipe,

- instanța a admis excepțiile lipse de calitate procesuala a Ministerului Finanțelor, Ministerului Educației și a ANAF. Ambele Ministere sunt co-semnatare a H.G. care au blocat finanțarea și implementarea proiectului in cauza.

- admiterea doar a probei cu înscrisuri, care este incompletă, nu permite o justiție echitabila deoarece este echivalenta cu situația ca reclamantului i se interzice sa prezinte probe importante pe dosar.

- instanța a refuzat ilegal solicitarea reclamantului de a obliga parații la prelungirea proiectului și a contractelor de munca pana la 31.12.2016.

- instanța a refuzat să determine clauzele de nulitate a contractelor de munca

În fine, s-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

4.1 Cu privire la examinarea recursului în completul filtru

Raportul întocmit în cauză, în condițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părților în baza încheierii de ședință din data de 12 iulie 2017, în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (4) din C. proc. civ., republicat.

Prin încheierea din data de 18 ianuarie 2018 completul de filtru a constatat, în raport de conținutul raportului întocmit în cauză, că cererea de recurs îndeplinește condițiile de admisibilitate și, pe cale de consecință, a declarat recursul formulat ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) din C. proc. civ., republicat, și a fixat termen de judecată pe fond a recursului.

Argumentele de fapt și de drept relevante.

Analizând sentința atacată în raport de criticile aduse, ce pot fi circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut în art. 488 alin. (1) pct. 4-8 C. proc. civ., față de prevederile legale aplicabile din materia supusă verificării, Înalta Curte reține că nu subzistă în cauză motive de nelegalitate de natură a atrage casarea hotărârii recurate.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

Criticile recurentului referitoare la nemotivarea hotărârii sunt nefondate,instanța de control judiciar reținând că potrivit dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., hotărârea pronunțată de instanță ca urmare a soluționării cauzei cu care a fost investită va cuprinde "…motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-a admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților".

Respectarea acestei cerințe are valoare de principiu și se circumscrie obligației ce revine instanței de a garanta părților exercițiul efectiv al dreptului la un proces echitabil consacrat de art. 6 din CEDO.

Jurisprudența CEDO este constantă în a aprecia că dreptul la un proces echitabil nu poate fi exercitat efectiv decât în situația în care instanța procedează la un examen efectiv al cererilor, argumentelor și mijloacelor de probă ale părților, pentru a le aprecia pertinența.

Împrejurarea că motivarea propriu-zisă încorporează o parte din argumentele pârâților nu este de natură a constitui o încălcare a dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., câtă vreme înscrisurile administrate au convins instanța de fond de justețea acestora.

În sensul acestor dispoziții procedurale, motivele de fapt și de drept la care se referă textul reprezintă elementele silogismului judiciar, premisele de fapt și de drept care au condus instanța la adoptarea soluției din dispozitiv, întrucât o hotărâre care nu evocă reținerile ei constituie o dispoziție arbitrară, care anulează aproape toate principiile care guvernează procesul civil. Aceasta nu înseamnă, însă, că instanța este obligată să răspundă punctual tuturor susținerilor părților care pot fi sistematizate în funcție de legătura lor logică, cerință pe care o îndeplinește sentința atacată.

Din actele aflate la dosar, Înalta Curte constată că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat:

Anularea alin. (2) al articolului unic din H.G. nr. 1093/2014 și a altor articole similare din hotărâri anterioare și ulterioare și redactarea acestuia astfel: "termenul prevăzut de art. 1 alin. (2) din H.G. nr. 475/2007 privind aprobarea Planului național de cercetare-dezvoltare și inovare II, pentru perioada 2007-30 iunie 2014, publicată în MO al României, Partea I, nr. 371 din 31 mai 2007, cu modificările și completările ulterioare, se prorogă până la data de 31.01.2016 cu obligațiunea de a achita până la acea dată toate restanțele financiare".

Obligarea Ministerului de Finanțe și a UEFISCI și UAIC să prelungească prin acte adiționale semnate de autoritatea contractantă, contractor și director de proiect contractul de finanțare pe durata 01.01.2015-31.12.2016 cu distribuire proporțională anuală a sumelor reeșalonate din 2013 și 2014 în 2015 și 2016, ținând cont de inflație;

Obligarea UAIC să prelungească prin acte adiționale contractele individuale de muncă ale membrilor echipei Proiectului IDEI pe perioadă determinată, începând cu 01.01.2015 până la 31.12.2016 și să acopere sumele restante pentru delegații științifice în fiecare an, cât și sumele restante prevăzute pentru salarii pe fiecare lună din perioada menționată conform referatelor de modificare ale salariilor și contractelor individuale de muncă semnate de reclamant pentru 2015-2016;

Să se determine de instanță clauzele de nulitate ale drafturilor propuse de părți ale contractelor individuale de muncă pe perioada 01.01.2015-31.12.2016 și a înscrisurilor relevante și să determine modificările necesare pentru a fi acoperite legal, inclusiv cu privire la salarizare, condiții de muncă, delegații științifice;

Instanța să constate netransparența, lipsa unor motive reale, neevaluări și/sau evaluări neprofesionale și defectuoase în reeșalonarea sumelor de pe proiect în 2013-2016, distrugerea site-urilor electronice, falsificarea raportărilor pe proiect care au dus la violarea art. 14 CEDO și obligarea pârâților la daune.

La 08.04.2015, reclamantul a solicitat conexarea cauzei cu dosarele x/2014 al Tribunalului Iași și y/2015 al Curții de Apel Iași. Excepția de conexitate a fost respinsă motivat prin încheierea de ședință publică din data de 21.04.2015.

La primul termen de judecată din 21.04.2015, reclamantul a solicitat introducerea în cauză, pe lângă Ministerul Finanțelor Publice, a pârâților B., C., D., E., F., G., Autoritatea Națională pentru Cercetare Științifică și Inovare. Cererea a fost primită în considerarea dispozițiilor art. 204 C. proc. civ.

Contrar celor susținute de recurent, instanța de control judiciar constată din actele aflate la dosar că părților li s-a admis proba cu înscrisuri, care a fost administrată în cauză, iar reclamantului i s-a respins solicitarea de administrare a probei cu martori și interogatoriu față de teza probatorie propusă, privind modalitatea de derulare a procedurilor în cadrul proiectului unde reclamantul are calitatea de director, aspecte nepertinente cauzei. De asemenea, a fost respinsă și cererea de administrare a probei cu expertiza, solicitată pentru evaluarea proiectului reclamantului raportat la alte proiecte și pentru estimarea valorilor din proiect, expertiza fiind neutilă cauzei.

Înalta Curte constată în acord cu judecătorul fondului că în mod corect a fost respinsă solicitarea reclamantului de sesizare a parchetului cu privire la fapte penale săvârșite de angajații pârâților sau de pârâți în procedura de implementare a proiectului, de vreme ce reclamantul însuși a făcut aceste plângeri aflate pe rolul organelor competente în curs de soluționare.

De asemenea, Înalta Curte constată că este corectă și legală dispoziția primei instanțe de respingere a solicitării ca instanța să realizeze procedura falsului, motivat de împrejurarea că nu s-au indicat în concret care înscrisuri de la dosar sunt considerate de reclamant false, fiind indicate toate actele rectorului sau actele de stabilire a salarizării, cu titlu generic.

De asemenea, Înalta Curte constată, contrar susținerilor recurentului, că instanța de fond nu a admis excepția lipsei calității procesuale pasive pentru Ministerul Finanțelor și Ministerul Educației, ci doar pentru Ministerul Finanțelor, având în vedere că Ministerul Finanțelor Publice nu justifică nici o calitate în prezenta cauză, nefiind instituție emitentă sau care contribuie în vreo maniera la procedurile proiectului IDEI.

Pe fondul cauzei, Înalta Curte împărtășește opinia prime instanțe de respingere a acțiunii ca neîntemeiate.

Astfel, din actele aflate la dosar rezultă că între Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării(UEFISCDI), în calitate de autoritate contractantă și Universitatea Alexandru Ioan Cuza Iași a fost semnat contractul de finanțare pentru execuție proiecte 318/28.10.2011, în cadrul Programului din PN II IDEI, subprogram Proiecte de cercetare exploratorie, valoarea contractului, cu finanțare de la bugetul de stat, fiind de 1.250.000 RON. Obiectul contractului l-a constituit finanțarea de către autoritatea contractantă și execuția de contractor a proiectului "Metode geometrice în Gravitație și L..

În art. 4, părțile au convenit ca execuția completă a contractului să se încheie la 31.10.2014. La art. 6 și 7, părțile au convenit ca valorile prevăzute a fi alocate proiectului de la bugetul de stat pentru anii 2011-2014 să fie: 2011: 86.900 RON, 2012: 420.200 RON; 2013: 404.800 RON și 2014: 338.100 RON. Totodată, la art. 8 s-a stipulat că, în cazul în care, ca urmare a reducerii bugetului alocat anual, prin lege, Programului Național de Cercetare, Dezvoltare, Inovare față de nivelul prevăzut la data contractării proiectului, finanțarea proiectului nu poate fi asigurată la nivelul prevăzut la art. 7, valoarea contractului va fi redimensionată potrivit metodologiei indicate la capitolul Rectificări bugetare din Pachetul de informații aprobat prin Decizia Președintelui Autorității Naționale pentru Cercetare Științifică 9536/2011.

Contractul, deși încheiat între părțile menționate, indică la art. 13 ca persoană de notificat pentru contractor pe reclamant, care este directorul de proiect pe care contractorul l-a angajat,așadar, dispozițiile contractului de finanțare îi sunt opozabile și recurentului.

Conform art. 45 din O.G. nr. 57/2002, aprobată prin Legea nr. 324/2003, prevede că " Planul național, inclusiv resursele financiare necesare, este elaborat și administrat de autoritatea de stat pentru cercetare-dezvoltare, se aproba prin hotărâre a Guvernului și se finanțează in sistem multianual. Cheltuielile anuale pentru realizarea Planului național se aproba prin bugetul de stat, in concordanta cu finanțarea multianuala angajata prin programele componente ale Planului național. Alocarea sumelor anuale pe programele componente ale Planului național se face prin ordin al autorității de stat pentru cercetare-dezvoltare."

Prin H.G. nr. 518/2014, s-a introdus alin. (2) la acest articol, care avea următorul conținut: " (2) Pentru programele «Resurse umane» și «Idei» din Planul national II (PN II), perioada de implementare se prelungește pana cel târziu la data de 31 decembrie 2014."

Prin H.G. 1093 din 10.12.2014 s- a stabilit că " Termenul prevăzut la art. 1 alin. (2) din Hotărârea Guvernului nr. 475/2007 privind aprobarea Planului național de cercetare-dezvoltare și inovare II, pentru perioada 2007-30 iunie 2014, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 371 din 31 mai 2007, cu modificările și completările ulterioare, se proroga pana la data de 31 iulie 2015."

Conform H.G. nr. 252/2015, intrată în vigoare din 22.04.2015, care modifică art. 4 și 5 din H.G. nr. 475/2007 (5) Platile aferente angajamentelor asumate pe durata aprobata a Planului national II pot fi esalonate și dupa aceasta perioada, pana la finalizarea tuturor actiunilor cuprinse in plan, cel mai tarziu pana la data de 31 decembrie 2017."

Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile recurentului referitoare la împrejurarea că a îndeplinit chiar suplimentar cerințele proiectului și este nevoit să se supună eșalonărilor succesive, întrucât în ceea ce privește hotărârile de guvern contestate, acestea au prelungit perioada de implementare pentru programele «Resurse umane» și «Idei» din Planul national II (PN II).

Totodată, instanța de control judiciar, în acord cu prima instanță, constată că cele două hotărâri de guvern contestate respectă toate exigențele actelor normative superioare pe care le pun în aplicare, în speță Legea nr. 324 din 8 iulie 2003(pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 57/2002 privind cercetarea stiintifica și dezvoltarea tehnologică) și Hotărârea 475 din 23 mai 2007 privind aprobarea Planului national de cercetare-dezvoltare și inovare II, pentru perioada 2007-30 iunie 2014, care permit aceste prorogări, justificate de încadrările în normele de buget anuale. Au fost respectate legile de buget ale anilor 2014 și 2015 în realizarea eșalonărilor, aspecte care au fost prevăzute chiar în contractul de finanțare semnat între părți.

Cu privire la solicitarea recurentului de obligare a pârâtelor Unitatea Executivă pentru Finanțarea Învățământului Superior, a Cercetării, Dezvoltării și Inovării UEFISCDI și Universitatea Alexandru Ioan Cuza, UAIC de recunoaștere a realizării și depășirii de peste 2 ori până în 2014 a obiectivelor specifice stabilite prin contractul de finanțare și raportate, se constată că nu există nici un refuz în acest sens din partea pârâtelor pentru a fi cenzurat sub aspectul abuzului sau excesului din partea autorităților publice. Derularea proiectului se realizează în baza contractului de finanțare, prin raportări și evaluări, sub aspect profesional și al calității activităților de proiect pârâtele nemanifestând nici un refuz, singurele dispute dintre părți fiind cele care privesc finanțarea și încheierea actelor adiționale de prelungire a actelor specifice.

Instanța de control judiciar constată că încheierea actelor adiționale la contractele de finanțare s-a realizat în cauză în baza dispozițiilor legale prezentate mai sus. De asemenea, contractele de muncă, încheierea, prelungirea sau alte acte de dispoziție referitoare la raporturile părților țin de voința acestora, în cazul de față neexistând nici un refuz al pârâtelor de a încheia aceste acte.

Nu pot fi reținute nici criticile recurentului referitoare la respingerea cererii de obligare a UAIC de a acoperi sumele restante pentru delegații științifice și salariile pentru perioada 2015-2016, întrucât acest lucru nu este posibil față de dispozițiile legale(art. 4 alin. (4) și 5 din H.G. nr. 475/2007) și contractuale(art. 6, 7 și 33 contractul de finanțare), fiind obligatoriu pentru autoritățile contractante și beneficiari să respecte alocațiile bugetare.

Cât privește criticile referitoare la determinarea clauzelor de nulitate ale contractelor individuale de muncă pe perioada 01.01.2015-31.12.2016 și verificarea verificarea clauzelor "drafturilor de contract", instanța de control judiciar că în mod corect Curtea de apel a apreciat că reclamantul nu a indicat nici un motiv de nulitate, pe de o parte, pentru a fi analizat de instanță, iar pe de altă parte, drafturile de contract nu sunt nici acte administrative și nici acte producătoare de vreun efect juridic pentru a fi posibilă determinarea vreunui motiv "eventual" de nulitate.

În mod corect, s-a apreciat în cauză că "distrugerea site-urilor electronice" sau "falsificarea de rapoarte pe proiect", reprezintă constatări ale unor stări de fapt și nu de drept, iar în cauza de față nu sunt utile pentru soluționarea capetelor principale de acțiune.

Referitor la critica privind obligarea intimaților la daune, se constată că și aceasta este nefondată, cât timp eșalonarea sumelor din proiect este susținută de dispoziții legale și a fost convenită de la început de părți, nu există ilicit de natură a determina repararea de prejudicii.

În fine, se constată că prin încheierea din 8 septembrie 2015 au fost consemnate susținerile părților, fiind termenul la care au avut loc dezbaterile asupra fondului cauzei, iar considerentele încheierii reflectă aplicarea adecvată a cadrului normativ incident.

Față de aceste împrejurări, Înalta Curte constată că instanța de fond a făcut o corectă aplicare a normelor de drept material incidente la situația de fapt rezultată din probatoriul administrat.

În concluzie, se constată că toate criticile recurenților sunt nefondate, judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată, cu interpretarea corectă a probelor administrate, iar considerentele hotărârii reflectă aplicarea adecvată a cadrului normativ incident

IV. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 4- 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 136 din 21 septembrie 2015 și a încheierii din 8 septembrie 2015 ale Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și Fiscal.

În conformitate cu prevederile art. 453 alin. (1) C. proc. civ., recurentul A. la plata sumei de 670 de RON reprezentând cheltuieli de judecată, către intimata Universitatea Alexandru Ioan Cuza Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței nr. 136 din 21 septembrie 2015 și a încheierii din 8 septembrie 2015 ale Curții de Apel Iași, secția Contencios Administrativ și Fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul A. la plata sumei de 670 de RON reprezentând cheltuieli de judecată, către intimata Universitatea Alexandru Ioan Cuza Iași.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15 mai 2018.