ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1953/2019

Obiectul cererii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2016, reclamanta SC A. Club SRL a formulat contestație împotriva Deciziei nr. 33652 din 9 septembrie 2015 de soluționare a contestației și împotriva Procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 29 iunie 2015 privind proiectul "Construire club activități sportive și recreative" ce face obiectul Contractului de finanțare nr. x din 4 iulie 2011, solicitând anularea acestora.

Soluția instanței de fond Prin Sentința civilă nr. 107/2016 din 29 iunie 2016 a Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal în Dosar nr. x/2016, a fost respinsă acțiunea, ca nefondată.

Recursul Împotriva sentinței amintite, recurenta-reclamantă SC A. Club SRL a formulat recurs, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea hotărârii atacate, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare instanței de fond. În motivarea recursului, s-au arătat următoarele: În fapt, recurenta a deținut calitatea de beneficiar al proiectului "Construire club activități sportive și recreative" ce face obiectul Contractului de finanțare nr. x din 4 iulie 2011 încheiat cu Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit. Autoritatea contractantă a procedat la efectuarea unui control, în baza suspiciunii de neregulă/suspiciunii de fraudă IRD 01. 14885 din 22 aprilie 2015, suspiciune generată de imposibilitatea desfășurării activităților prevăzute în Cererea de finanțare, ca urmare a degradării construcțiilor construite cu sprijin FEADR, cu implicații financiare și anume recuperarea ajutorului acordat. Recurenta a considerat că actele sunt nelegale, din perspectiva neîncadrării conduitei sale în noțiunea de neregulă care să conducă la desființarea contractului de finanțare, astfel cum a fost aceasta reglementată de O.U.G. nr. 66/2011 și de contractul de finanțare. Instanța de fond a procedat la analizarea condițiilor existenței unui caz de forță majoră, motiv invocat de recurentă pentru neonorarea obligațiilor contractuale, dar a înlăturat dovezile depuse privind existența cazului de forță majoră, respectiv Avizul de forță majoră nr. 5265 din 17 septembrie 2014 emis de Camera de Comerț și Industrie a României și a apreciat, analizând înscrisurile depuse la dosarul cauzei, că nu se află în prezența unui fenomen de forță majoră, astfel cum este acesta definit de prevederile art. 1351 C. civ. 3.1. Recurenta a invocat faptul că în mod greșit instanța de fond a înlăturat de la soluționarea cauzei una dintre probele esențiale, respectiv avizul de forță majoră nr. 5265 din 17 septembrie 2014 emis de CCIR, prin care se atesta cazul de forță majoră petrecut în luna mai 2014. Acest aviz de forță majoră a fost obținut de societate ca urmare a inserării în cuprinsul clauzelor contractuale a necesității dovedirii cazului de forță majoră intervenit, obligație ce le incumbă în temeiul art. 18 alin. (2) din anexa la contractul de finanțare încheiat cu AFIR (autoritatea contractantă). Singura autoritate competentă ce putea emite acte doveditoare a forței majore, în accepțiunea art. 18 alin. (2) din anexa la contract, care prevede că dovada forței majore se va realiza prin acte doveditoare emise de autoritățile competente, este Camera de Comerț și Industrie și în acest sens s-a adresat acestei instituții, pentru parcurgerea procedurii de emitere a certificatului de forță majoră. Pentru emiterea acestui certificat, Camera de Comerț și Industrie a României a solicitat depunerea de documente doveditoare a stării de fapt și a cauzelor producerii distrugerilor, respectiv expertiza geotehnică realizată de societatea C. SRL, expertiză finalizată în luna august 2014. Instanța de fond a apreciat că avizul întocmit de CCIR nu este întocmit de aceasta ca subiect de drept public în raporturi juridice de natura celor care presupun exercițiul autorității publice și nu exprima voința de a da naștere, de a modifica sau de a stinge drepturi și obligații, în regim de putere publică, ci reprezintă doar o simplă opinie a acestei instituții cu privire la situația de fapt expusă, ca urmare a unei analize sumare. Recurenta a arătat că instanța a făcut o greșită calificare atât a naturii și efectelor produse de înscrisul în sine-avizul de forță majoră, cât și a atribuțiilor pe care le are Camera de Comerț și Industrie a României în emiterea acestor certificate de forță majoră, ignorând chiar și caracterul consultativ pe care îl poate avea acest aviz. Mai mult decât atât, instanța fondului a trecut peste voința expresă a părților, inserată în cuprinsul clauzelor contractuale, prin care se stabilește foarte clar cum se face dovada forței majore, respectiv prin documente doveditoare emise de autoritățile competente. Potrivit art. 4 lit. j) din Legea nr. 335/2007, singura instituție abilitată să constate și să certifice un eveniment de forță majoră este Camera de Comerț și Industrie a României. În această situație, în mod eronat s-a înlăturat de către judecătorul fondului natură de înscris doveditor, emis de o autoritate competentă, a avizului de forță majoră, aceasta constituind o imixtiune în voința contractuală a părților. Totodată, în raport de prevederile legale și contractuale, efectul pe care acest înscris îl produce în relațiile contractuale dintre părți este acela de a proba existența intervenirii cazului de forță majoră. Nu trebuie uitat faptul că acest aviz de forță majoră a fost emis după o analiză a unor documente probante, obligatoriu a fi depuse de către partea ce invocă forța majoră. În vederea emiterii acestui înscris, Camera de Comerț a solicitat prezentarea faptică și detaliată a evenimentului, a consecințelor acestora în relația cu partenerul contractual și argumente juridice ca evenimentul invocat reprezintă forța majoră. Certificatul de forță majoră se emite în baza documentelor doveditoare depuse exclusiv de solicitant. Documentele cuprind contractul afectat de evenimentul de forță majoră, cuprinzând clauza de forță majoră; atestări de la organele, autoritățile și instituțiile abilitate, de la caz la caz (altele decât Camera de Comerț și Industrie), privind existența și efectele evenimentului invocat, localizarea acestuia, momentul începerii și încetării evenimentului, notificări adresate partenerului contractual în legătură cu apariția evenimentului invocat și efectele sale asupra derulării operațiunilor contractuale. Analiza a vizat aceleași documente depuse în probațiune de părți în cuprinsul Dosarului nr. x/2016, respectiv documentele emise de autoritățile locale, de ISU și cel mai important, expertiza realizată de SC C. SRL, în temeiul căreia instanța a apreciat că nu se află în prezența unui caz de forță majoră. Astfel, în baza acelorași documente, autoritatea legal competentă în stabilirea cazului de forță majoră a apreciat că acest caz de forță majoră există, iar instanța de judecată, a stabilit în sens invers. Cu referire la constatarea cazului de forță majoră, se arată că autoritatea contractantă trebuia să ia act de dovezile depuse cu privire la existența cazului de forță majoră, momentul producerii acestuia și consecințele producerii acestuia. Autoritatea contractantă nu are competența de a constata sau certifica existența unui caz de forță majoră, atribuția sa, ca parte a contractului de finanțare, fiind cel mult de verificare a situației produse și a documentelor doveditoare. Prin urmare, considerațiile echipei de control referitoare la inexistența cazului de forță majoră în cazul alunecărilor de teren ce au avut loc în luna mai 2015 la locația Sohodol, jud. Brașov, prin care au fost afectate clădirile aparținând societății recurente, nu pot fi primite. 3.2. Existenta cazului de forță majoră 3.2.1. Potrivit dispozițiilor C. civ., forță majoră este definită la art. 1351 alin. (2) ca fiind orice eveniment extern, imprevizibil, absolut invincibil și inevitabil. În contractul de finanțare încheiat între părți, forța majoră este reglementată în cadrul art. 18 alin. (1) din Anexa I, cu următorul cuprins: prin forță majoră se înțelege acel eveniment imprevizibil, insurmontabil și imposibil de înlăturat, independent de voința părților contractante, intervenit după data semnării contractului, care împiedică executarea contractului și care exonerează de răspundere partea care o invocă. În cuprinsul aceluiași articol, părțile au înțeles să definească forța majoră, prin enumerarea unor evenimente caracteristice ale forței majore, stabilind că pot constitui cauze de forță majoră calamități naturale, cum ar fi: cutremure, alunecări de teren, inundații, război, revoluție, embargou etc. Privită din perspectiva probațiunii, o asemenea enumerare are rolul de a stabili o prezumție relativă care operează în favoarea părții care invocă intervenția cazului de forță majoră, în sensul întrunirii de către eveniment a caracterului extern, imprevizibil și absolut invincibil și inevitabil. Partea are sarcina dovedirii celorlalte aspecte: în primul rând, existența evenimentului, și, în al doilea rând, raportul de cauzalitate între eveniment și neexecutarea obligației. În constatarea și dovedirea cazului de forță majoră intervenit, societatea a contractat în regim de urgență, la data de 16 mai 2014, executarea unei expertize de specialitate geotehnică, încheind cu societatea SC C. SRL Contractul nr. x din 16 mai 2014, expertiza fiind verificată de d-na D., șefa de catedră a Facultății de geotehnică și fundații din cadrul Universității de Construcții București. Expertiza a vizat fenomenul de instabilitate manifestat în amplasamentul Sohodol, jud. Brașov la clădire spa și clădire club aparținând SC A. SRL și SC A. Club SRL și a fost inițiată de recurentă tocmai pentru a se analiza, în mod profesionist, de către o instituție competentă, fenomenul apărut, calificat de recurentă ca forță majoră. Totodată, a fost întocmit un raport ISU, emis la data de 7 august 2014, ca urmare a deplasării, la acea dată, a inspectorilor în teren, deplasare generată de adresa de revenire a recurentei nr. 7698 din 7 august 2014 la Adresa din 6 mai 2014 către Primăria Bran (prin care atenționa Primăria cu privire la dezastrul produs și posibilitatea afectării rețelelor de utilități), Procesul-verbal de control nr. x din 11 iunie 2014 emis de Inspectoratul Județean de Construcții, adresă înregistrată la Primăria Bran sub nr. x din 6 mai 2014, demersurile efectuate către firma de asigurări E. Recurenta a arătat că a depus la dosarul cauzei fotografii ale drumului județean limitrof proprietății beneficiarului, drum realizat de către Primărie prin contractarea unor fonduri nerambursabile europene, ce a fost afectat de fenomenele meteorologice produse în perioada mai 2014 și care a fost distrus, în totalitate, de fenomenele meteorologice (ploi abundente), apărute în luna mai 2016. 3.2.2. Referitor la expertiza efectuată de SC C. SRL, echipa de control AFIR citează doar elementele care au fost favorizante unei alunecări de teren, iar instanța reține aceste argumente în constatarea neîndeplinirii condițiilor cazului de forță majoră, respectiv caracterul extern, imprevizibil, absolut invincibil și inevitabil al respectivului eveniment. Referitor la aceste condiții, se ignoră complet concluziile expertizei tehnice întocmite, care concluzionează următoarele: "Prin dimensiunile în plan și adâncime ale fenomenului care a afectat terenul de fundare a construcțiilor, creând suprafețe de rupere în teren la adâncimi de peste 10 m și în structurile construite, acesta este un fenomen natural de adâncime, care se consideră că nu putea fi prevăzut anterior." De asemenea, foarte important de reținut sunt factorii declanșatori ai evenimentului: terenul s-a prăbușit, fundațiile rămânând în terenul de fundare; alunecarea de teren a plecat de la o distanță de aproximativ 50 de metri față de construcțiile afectate, teren neconstruit; pe terenul afectat de prăbușire exista copaci de zeci de ani, care și acum sunt în picioare, prinși în rădăcini; prăbușirea terenului a pornit de la o distanță mare de cele 2 clădiri, din lateralul clădirilor, deci a pornit de pe un teren care nu avea cum să fie influențat de cele 2 construcții. În ceea ce privește expertiza realizată, se arată că forajele nu au fost efectuate sub terenul pe care au fost efectuate fundațiile, ci în împrejurimi; umplutura la care se face referire a fost adusă în jurul construcției, neafectând terenul de fundare al construcției; au fost luate toate măsurile necesare pentru siguranța construirii obiectivului cum sunt reprofilarea amplasamentului în principal prin excavații la partea superioară a pantei și umpluturii la baza acesteia; amplasarea fundațiilor la adâncimi care să permită sprijinirea într-un teren natural considerat bun de fundare; realizarea în trepte a fundațiilor; amplasarea unor drenuri adiacente fundațiilor pentru colectarea și evacuarea apelor din precipitațiile infiltrate în umpluturile adiacente construcțiilor. 3.2.3. Cu referire la criticile și afirmațiile cuprinse în procesul-verbal de constatare vizând activitatea defectuoasă și insuficientă a societății F. SRL, studiile geotehnice realizate de această societate, alegerea de către recurentă a unei metode inadecvate de prospectare a terenului de fundare etc., se arată că toate aceste aspecte au făcut obiectul discuțiilor și corespondenței purtate între părți, soluția tehnică fiind agreată de autoritatea contractantă la momentul implementării proiectului, respectiv anterior începerii lucrărilor de construcție. Toate aceste aspecte legate de fundare, calitatea terenului și amplasament, au fost cunoscute de autoritatea contractantă anterior demarării proiectului, însă, așa cum a demonstrat și studiul efectuat de C. SRL, cauzele care au dus la apariția acestor fenomene nu au nicio legătură cu cele reținute de către echipa de control. În sprijinul celor menționate, se arată că la efectuarea fundațiilor au fost prezenți reprezentanți ai tuturor autorităților, conform proceselor-verbale de trasare fundații, a proceselor-verbale de natura teren fundații și chiar la faza determinantă, acestea fiind avizate de către Inspectoratul în construcții și SC F. SRL Astfel, referitor la natura terenului pe care s-au realizat construcțiile, respectiv la precizarea de către echipa de control ca studiul geotehnic nu a fost întocmit suficient de detaliat și datorită faptului ca în acest studiu atașat la proiectul tehnic se indica faptul că după începerea lucrărilor se va chema geotehnicianul pentru avizarea și examinarea stratului de fundare, se arată că recurenta a respectat cu strictețe indicațiile din studiul geotehnic și din proiectul tehnic, iar în momentul în care s-au demarat lucrările a apelat la SC F. SRL pentru a verifica și aviza terenul de fundare. Tocmai datorită studiului geotehnic, la prima cerere de plată avizată de CRFIR Alba Iulia, s-a modificat soluția pentru fundare, iar în urma efectuării noului studiu geotehnic a rezultat Dispoziția de șantier nr. 1/18 din 3 iulie 2012, care a modificat total fundațiile și structura de rezistență a proiectului, astfel încât fundațiile și edificarea construcției s-au executat ținând cont de aceste aspect, fapt fundamentat de procesele-verbale de trasare și fundare vizate de către ISC Brașov, proiectant și expertul geotehnic SC F. SRL. Pentru a respecta toate prevederile studiului de fezabilitate executat de către SC F. SRL, această societate a asigurat prezența permanentă pe teren a unui reprezentant de-al său, astfel încât construcțiile să se realizeze în cele mai bune condiții. Referitor la mențiunea inspectorilor AFIR, în sensul că abia după ce alunecările de teren au afectat construcțiile, s-ar fi luat decizia efectuării unui studiu geotehnic cu o acoperire mai largă și o profunzime mai mare, aceasta este contrazisă de conținutul studiului geotehnic efectuat de către SC F. SRL, care este făcut la o adâncime foarte mare și pe toată suprafața terenului aflat în proprietatea SC A. Club SRL. 3.3. Referitor la neregula constatată, aceea de nerespectare a modului de implementare a proiectului, cu aplicarea art. 1 pct. 1 alin. (4), art. 8 alin. (6), art. 8 alin. (7) din contractul de finanțare, se arată că art. 8 alin. (6) și art. 8 alin. (7) nu au aplicabilitate în speța de față, întrucât beneficiarul a respectat contractul atât în ceea ce privește obligația de a menține în funcțiune investiția, cât și de a o utiliza conform proiectului, până la momentul apariției cazului de forță majoră care a făcut inoperabilă investiția efectuată. Cauza care a dus la imposibilitatea funcționării investiției este una obiectivă, fără legătură cu acțiunea sau inacțiunea societății beneficiare, și anume forță majoră. Pârâta a invocat, în susținerea punctului său de vedere, aplicabilitatea prevederilor art. 17 al contractului încheiat între părți. Pentru a fi aplicabil acest articol, trebuie întrunite cumulativ mai multe elemente, care, numai îndeplinite împreună, pot avea ca efect denunțarea de către autoritatea contractantă a contractului de finanțare de declarare ca neeligibilă a sumei decontate și de recuperare a creanțelor bugetare, ceea ce nu este cazul în speța de față: fapta/neregula; intenția directă de săvârșire a faptei; legătura de cauzalitate dintre fapta săvârșită și efectul ei; efectul de prejudiciere a bugetului Uniunii. Analizând fapta/neregula invocată, recurenta a arătat că în speta nu poate fi vorba de vreo abatere de la normele privind acordurile de finanțare, întrucât nu se poate vorbi despre o eludare a normelor referitoare la finanțare-acordarea finanțării, modul de utilizare a fondurilor nerambursabile, etc. Nu poate fi vorba nici despre nerespectarea condițiilor de solicitare și acordare a finanțării. Referitor la analiza realizată de autoritatea de control privind modalitatea de implementare a proiectului de către recurentă și nerespectarea art. 1 alin. (4) al contractului, care prevede ca beneficiarul să implementeze cu maximum de profesionalism, eficiența și vigilența, în conformitate cu cele mai bune practice în domeniul vizat, se arată că acest lucru este pe deplin dovedit de toată documentația care a stat la baza realizării acestui proiect. Totodată, autoritatea contractantă invocă ca motiv al încetării unilaterale a contractului, prevederile art. 11 alin. (3) din Anexa I la contractul de finanțare (cu referire la constatarea unor nereguli în executarea contractului). Se face referire și la dispozițiile art. 8 alin. (5) din Anexa I, apreciindu-se că autoritatea contractantă poate proceda la rezilierea contractului datorită neîndeplinirii obiectivului proiectului de către cocontractant (nerespectarea de către Beneficiar a condițiilor de implementare, pe parcursul perioadei de monitorizare, respectiv nu mai sunt îndeplinite obiectivele proiectului). Recurenta a arătat că toate aceste argumente sunt străine de natura pricinii. Pe cale de consecință, considera recurenta că nu sunt îndeplinite condițiile necesare referitoare la asumarea Angajamentului scris privind refacerea din surse proprii a investițiilor aferente contractului de finanțare și nici condițiile contractuale de încetare, de către autoritatea contractantă, a contractului de finanțare, de declarare ca neeligibilă a sumei decontate și de recuperare a creanțelor bugetare. În drept, nu a fost indicat cazul de casare pe care se întemeiază cererea de recurs.

Apărările intimatei Intimata-pârâtă AGENȚIA PENTRU FINANȚAREA INVESTIȚIILOR RURALE (AFIR) a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat. În motivarea întâmpinării, s-au arătat următoarele: Intimata a arătat că recurenta-reclamantă nu aduce argumente pertinente de nelegalitate a sentinței recurate, înțelegând doar să reitereze fondul acțiunii, iar susținerile dezvoltate nu se circumscriu niciunui motiv de recurs prevăzut de art. 488 C. proc. civ. Cu privire la solicitarea recurentei-reclamante de trimitere a cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, se arată că este nefondată, întrucât aceasta nu aduce nicio susținere care să se poată încadra în motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., neaducând argumente care să poată atrage convingerea instanței de recurs că pot fi aplicabile prevederile art. 480 alin. (3) din C. proc. civ., instanța de fond prezentând motivele pentru care a înțeles să respingă acțiunea, analizând fiecare dintre aspectele susținute de aceasta ca și temei al nelegalității actelor administrative atacate, precum și actele depuse la dosarul cauzei. Cu privire la motivul de recurs (art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.) invocat de recurenta-reclamanta, se arată că este nefondat, întrucât nu s-a expus niciun motiv de nelegalitate a hotărârii recurate, criticile aduse fiind legate doar de unele aprecieri cu privire la fondul cauzei, întregul recurs conținând doar motive de netemeinicie. Așa cum a reținut și instanța de fond, beneficiarul este responsabil de a se asigura că toate documentele utilizate în cadrul implementării proiectului sunt autentice, legale și complete în concordanță cu condițiile de accesare a finanțării nerambursabile astfel cum acestea sunt prevăzute în contractual de finanțare, Ghidul Solicitantului, legislația națională și europeană. În condițiile în care obiectul contractului de finanțare îl reprezintă acordarea unei finanțări publice nerambursabile (parte de la bugetul de stat, parte de la bugetul Comisiei Europene), acest fapt determina aplicarea unor reguli stricte în ceea ce privește achizițiile organizate în vederea realizării proiectului propus spre finanțare, reguli a căror respectare trebuie verificată de către însuși beneficiarul, în calitate de autoritate contractantă în cadrul procedurii de achiziție. Așadar, recurenta-reclamantă nu aduce argumente pertinente de nelegalitate a sentinței recurate, înțelegând doar să reitereze fondul acțiunii și să aducă argumente de nelegalitate ale actului contestat, astfel ca susținerile dezvoltate nu se circumscriu niciunui motiv de recurs prevăzut de art. 488 C. proc. civ., întregul recurs conținând doar motive de netemeinicie, iar nu de nelegalitate, aspecte ce au fost deja analizate de instanța de fond. Cu privire la primul motiv de recurs, se arată că este nefondat, întrucât instanța de fond a analizat tot probatoriul administrat în cauză, a fost reținut documentul la care face referire recurenta, instanța precizând că avizul de forță majoră emis de Camera de Comerț și Industrie reprezintă opinia acestei instituții cu privire la situația de fapt expusă de debitor, ca urmare a unei analize sumare și nu poate avea ca efect paralizarea dreptului pârâtei de a cere instanței de judecată constatarea unei situații contrare concluziilor desprinse din aviz. Prin urmare, instanța va efectua propria analiză la determinarea existenței situației de forță majoră. Așadar, avizul de existență a cazului de forță majoră eliberată de Camera de Comerț și Industrie a României cu nr. 5265 din 17 septembrie 2014 are la bază documentele transmise de beneficiar și reprezintă opinia acestei instituții cu privire la situația de fapt expusă de către beneficiar, ca urmare a unei analize sumare, nefiind un aviz întemeiat pe atestări de la organele, autoritățile și instituțiile abilitate (altele decât Camera de Comerț și Industrie). În plus, în Raportul operativ nr. x din 7 august 2014 elaborat de ISU Țara Bârsei al județului Brașov, se precizează că a fost avariată o construcție aparținând Centrului SPA al Pensiunii G. și a fost afectată o lungime de 30 m din drumul din pământ pietruit. În acest document nu se semnalează un caz de forță majoră. Data de producere a evenimentului înscrisă în acest document este 7 august 2014 ora 14:00. Așa cum a reținut și instanța de fond, având în vedere producerea alunecării de teren ce a afectat investiția realizată de SC A. Club SRL, beneficiarul finanțării nerambursabile a procedat la întocmirea unui studiu geotehnic detaliat, elaborat de SC C. SRL în baza Contractului nr. x din 16 mai 2014. Se remarca faptul că abia după ce alunecările de teren afectează construcțiile se ia decizia efectuării unui studiu cu o acoperire mai largă (5 foraje) și cu o profunzime mai mare (până la 25 m), care a permis identificarea tuturor vulnerabilităților pe care le prezenta terenul afectat constructor. Acest studiu confirmă existența cauzelor care au dat semnale încă din anul 2012, în perioada de începere a lucrărilor propriu-zise la construirea celor două obiective. Așa cum a reținut și instanța de fond la momentul realizării proiectului tehnic a fost întocmit studiul geotehnic elaborat de SC F. SRL, folosind metoda georadar, iar în acest document se atrage atenția asupra instabilității terenului pe versantul nordic, "unde avem și alunecări de teren ca urmare a defrișării zonei". Ca urmare acestor constatări, s-a recomandat beneficiarului realizarea, pe versantul nordic, de lucrări de stabilizarea celor 3 taluzuri prin construcția de ziduri de sprijin din beton armat cu dren în spate și consola de descărcare. Plecând de la taluzul inferior, aici zidul de sprijin se va funda la adâncimea de 2,40 m, la taluzul median zidul de sprijin va fi adâncimea de fundare de 3,20 m și la taluzul superior zidul de sprijin va fi la adâncimea de fundare de 2,60 m. Zidurile de sprijin vor avea în spate dren. Deși în studiul geotehnic întocmit de SC F. SRL se atrage atenția asupra instabilității terenului pe versantul nordic, precum și faptul că în document se menționează că studiul geotehnic va fi util pentru faza de studiu de fezabilitate, iar nerespectarea întocmirii studiilor geotehnice în fazele următoare derogă executantul prezentului studiu geotehnic de orice responsabilitate, totuși beneficiarul finanțării nerambursabile nu a luat măsuri asigurătorii pentru evitarea potențialelor pagube, deși avea cunoștință de problemele de stabilitate ale terenului pe care urma să fie realizată investiția, fapt ce atrage încălcarea prevederilor art. 1 alin. (3) din contractul-cadru care prevede: "Beneficiarul acceptă finanțarea nerambursabilă și se angajează să implementeze proiectul pe propria răspundere, în conformitate cu prevederile înscrise în prezentul contract și cu legislația națională și comunitară în vigoare." În plus, prin Adresa nr. x din 18 noiembrie 2014 emisă de E. SA se precizează că E. nu răspunde pentru prejudicii cauzate, produse sau agravate, direct sau indirect de sau ca o consecință a erorilor sau omisiunilor din proiectare sau execuție, defectelor sau viciilor ascunse existente la începerea acestei polițe, de care asiguratul sau reprezentanții săi au cunoștință, indiferent dacă aceste erori sau defecte erau sau nu cunoscute de către E. Totodată, având în vedere recomandările formulate în studiul geotehnic formulate de SC F. SRL cu privire la consolidarea versanților, rezultă că acest eveniment nu a fost imprevizibil, deci nu poate fi considerat un caz de forță majoră. Având în vedere cele de mai sus, se arată că alunecările de teren ce au afectat investiția realizată de SC A. Club SRL nu se pot încadra în categoria "eveniment imprevizibil, insurmontabil și imposibil de înlăturat, independent de voința părților", așa cum este definită forța majoră în art. 18 (1) din Anexa I la Contractul de Finanțare. Constatările rezultate din studiile geotehnice confirma instabilitatea terenului pe care a fost amplasată investiția realizată de SC A. Club SRL și că, deși beneficiarul avea cunoștință de existența acestor vulnerabilități, acestea nu au fost tratate cu suficientă atenție, respectiv în etapa de elaborare a proiectului tehnic nu au fost adoptate soluțiile tehnice care să preîntâmpine alunecarea terenului. În plus, studiile geotehnice efectuate nu au propus soluții clare, ci mai degrabă au fost orientate către economia de fonduri alocate acestui scop și către economia de timp pentru efectuarea lor, astfel ca raportându-se la recomandările formulate de SC F. SRL în studiul geotehnic cu privire la consolidarea versanților, rezultă că acest eveniment nu a fost imprevizibil, deci nu poate fi considerat un caz de forță majoră. Un alt aspect ce confirmă faptul că alunecările de teren invocate de SC A. Club SRL nu au avut un caracter imprevizibil și insurmontabil este prezentat în expertiza tehnică "post-eveniment", realizată de beneficiar la solicitarea Inspectoratului Județean în Construcții Brașov, în care se atrage atenția asupra mențiunilor făcute de SC F. SRL în studiul geotehnic elaborat cu privire la potențialul de instabilitate a terenului pe o anumită zonă a amplasamentului construcțiilor, precum și cu privire la propunerile privind lucrările necesare pentru stabilizarea versanților. Referitor la susținerile potrivit cărora s-au respectat prevederile art. 18 din Anexa I la Contractul de Finanțare, se arată că SC A. Club SRL a notificat autoritatea contractantă cu privire la producerea cazului de forță majoră, însă ulterior nu a transmis instituției documente probante, în termenul prevăzut la art. 18 alin. (2). Ulterior (după aproximativ 4 luni), reclamanta a depus documentele doveditoare ale cazului de forță majoră la 23 septembrie 2014, în afara termenului prevăzut la art. 18 alin. 2, motivând că aceasta întârziere se datorează faptului că a fost întocmit un nou studiu geotehnic necesar obținerii certificatului de forță majoră ce a fost eliberat de Camera de Comerț și Industrie. Această stare de fapt a fost reținută și de instanța de fond, care precizează că depunerea dovezilor a fost întârziată. Referitor la susținerea conform căreia nu au aplicabilitate prevederile art. 1 pct. 4, art. 8 pct. 6 și 7, se arată că este nefondată, întrucât la momentul realizării proiectului tehnic (la momentul depunerii cererii de finanțare) a fost întocmit studiul geotehnic elaborat de SC F. SRL, folosind metoda georadar, iar în acest document se atrage atenția asupra faptului că stabilitatea terenului este asigurată pe versantul estic, dar este instabilă pe versantul nordic unde avem și alunecări de teren ca urmare a defrișării zonei". Stabilitatea terenului a fost asigurată atâta timp cât a existat un anumit număr de copaci în zonă unde s-a produs evenimentul și, concomitent cu creșterea substanțială a sarcinilor, prin realizarea construcțiilor (imobilele finanțate prin FEADR, zidurile de sprijin și fundația pentru altă investiție, aceasta a fost afectată. Scăderea stabilității solului ca urmare a defrișării zonei a fost potențată de masa mare a construcțiilor edificate pe un teren de fundare instabil, alcătuit majoritar din material local de tip argilă nisipoasă cu grosime de la 20 - 30 cm la 4 - 5,50 m, fapt care a condus la sarcini suplimentare asupra terenului, inclusiv prin faptul ca materialul necompactat a permis pătrunderea apei în sol contribuind astfel la creșterea și mai mare a sarcinilor și la fluidizarea straturilor de nisipuri argiloase. Ca urmare a acestor constatări s-a recomandat beneficiarului realizarea, pe versantul nordic, de lucrări de stabilizare a celor 3 taluzuri prin construct de ziduri de sprijin din beton armat cu dren în spate și consola de descărcare. Plecând de la taluzul inferior, aici zidul de sprijin se va funda la adâncimea de 2,40 m, la taluzul median zidul de sprijin va fi adâncimea de fundare de 3,20 m și la taluzul superior zidul de sprijin va fi la adâncimea de fundare de 2,60 m. Zidurile de sprijin vor avea în spate dren. Deși în studiul geotehnic întocmit de SC F. SRL se atrage atenția asupra instabilități terenului pe versantul nordic, beneficiarul finanțării nerambursabile nu a luat măsuri asigurătorii pentru evitarea potențialelor pagube, deși avea cunoștință de problemele de stabilitate ale terenului pe care urma să fie realizată investiția. Instanța de fond a reținut în mod temeinic și legal ca autoritatea contractantă a verificat îndeplinirea condițiilor pentru aprobarea cererii de finanțare, fără a avea competențe să cerceteze concluziile sau acuratețea studiilor geotehnice efectuate, această sarcină revenind beneficiarului care și-a asumat riscul efectuării construcției. Acest aspect atrage încălcarea prevederilor art. 1 alin. (3) din contractul-cadru dar și a prevederilor art. 1 alin. (4) din Anexa I la Contractul de finanțare, astfel că nu poate fi reținută susținerea reclamantei în sensul că în speță nu-i sunt aplicabile prevederile contractuale antemenționate asumate prin semnarea contractului de finanțare. De asemenea, așa cum a reținut și instanța de fond, în situația în care recurenta-reclamantă consideră intervenită starea de forță majoră, aceasta era obligată să respecte dispozițiile art. 18 din Anexa I la Contractul-cadru. Forța majoră presupune o imprevizibilitate cu caracter obiectiv și absolut, iar posibilitatea de a prevedea producerea unui anumit eveniment se interpretează ca o culpă a debitorului, întrucât deși putea, totuși nu a prevăzut că acel eveniment se va produce. Pe de altă parte, forța majoră este un element de fapt lăsat la suverana apreciere a instanței, această apreciere neputând avea loc în afara observării criteriilor stabilite de lege sau afirmate în mod unanim de către jurisprudență pentru a încadra o situație de fapt în categoria evenimentelor de forță majoră. Vechiul C. civ. stabilește în art. 1461 o distincție între cazul fortuit și forță majoră, oferind criterii de calificare a unui eveniment drept forță majoră. Astfel, forță majoră este înțeleasă drept un caz fortuit extraordinar cum (sunt): devastări de război, inundație neobișnuită în țară. La această distincție se adaugă criteriile deduse de către jurisprudență din interpretarea textelor de lege sau din aplicarea principiilor generale de drept, cu ajutorul cărora se definește forță majoră drept o împrejurare de origine externă - cauză străină (art. 1082 C. civ.) cu caracter excepțional care este absolut imprevizibilă și inevitabilă. Forța majoră presupune o imprevizibilitate cu caracter obiectiv și absolut, iar posibilitatea de a prevedea producerea unui anumit eveniment se interpretează ca o culpă a debitorului, întrucât deși putea, acesta nu a prevăzut ca acel eveniment se va produce, mai ales că prin recomandările formulate de SC F. SRL în studiul geotehnic cu privire la consolidarea versanților, reclamanta a fost atenționată de faptul că acest eveniment al alunecărilor de tren nu a fost imprevizibil, deci nu poate fi considerat un caz de forță majoră. În aceste condiții, evenimentul invocat de către reclamantă nu îndeplinește criteriile pentru a fi calificat drept forță majoră sau caz fortuit, aceasta având cunoștință de posibilitatea producerii acestuia și chiar fiind îndrumată să ia măsuri în vederea evitării producerii unui dezastru natural. Așadar, invocarea forței majore nu este dovedită, atâta timp cât clauzele contractuale stabilesc expres în sarcina beneficiarului obligația de a implementa proiectul cu maximum de profesionalism, eficiență și vigilență și cu respectarea criteriilor de eligibilitate și de selecție înscrise în cererea de finanțare. Obligația de vigilență viza tocmai anticiparea intervenției unor factori externi care ar fi putut afecta proiectul inițial, factori de care reclamanta a fost avertizată încă de la momentul depunerii cererii de finanțare. În consecință, beneficiarul și constructorul aveau cunoștință despre problemele pe care le ridica terenul aferent construcțiilor încă de la începerea lucrărilor la cele două obiective, respectiv cu mult timp înainte de data anunțată de beneficiar că s-ar fi produs evenimentul, iar studiul anterior invocat confirma existența cauzelor care au dat semnale încă din anul 2012, în perioada de începere și efectuare a lucrărilor propriu-zise la construirea celor două obiective. Lipsa forajelor pe care le presupunea un studiu geotehnic autentic, realizat în vederea stabilirii parametrilor de execuție, în condițiile de teren prezente în zonă, a fost o eroare, iar consecințele au apărut începând cu luna mai 2014. Prin alegerea unei metode neadecvate de analiză a terenului pe care urma să se implementeze proiectul, beneficiarul a ignorat faptul că studiul geotehnic este reglementat prin Normativul NP 074/2007 privind documentațiile geotehnice pentru construcții, iar realizarea lui este impusă prin lege. Așadar, așa cum a reținut și instanța de fond, prin Studiul geotehnic întocmit de SC F. SRL au fost date indicii clare asupra unor vulnerabilități (instabilități) ale terenului, pe care beneficiarul nu le-a tratat cu suficientă atenție. În ceea ce privește obligația intimatei de a proceda la recuperarea sumelor acordate beneficiarilor ce nu respectă obligațiilor contractuale asumate, se arată că intimata este obligată să respecte dispozițiile art. 11 (3) din Anexa I la Contractul de finanțare, încălcarea prevederilor legale sau contractuale reprezintă o neregulă care atrage sancțiunea recuperării întregului sprijin financiar acordat prin încheierea contractului de finanțare. Toate obligațiile reclamantei au fost cunoscute și asumate de beneficiar încă de la semnarea contractului, astfel că aceasta nu poate susține că nu a cunoscut aceste prevederi. Prin urmare, în etapa verificării obiectivelor propuse prin cererea de finanțare, intimata poate proceda la încetarea contractului, prin neîndeplinirea obiectivului proiectului. Se invocă și prevederile comunitare, care dispun astfel: art. 2 punctul 7 din Regulamentul nr. 1083/2006; art. 4 alin. (1), (2) și 3, art. 5 alin. (1) din Regulamentul CE nr. 2988/1995 și se arată că orice abatere atrage după sine retragerea avantajului obținut nejustificat, însă excepția de la regulă este că în cazul abaterilor intenționate sau săvârșite din neglijență sancțiunea este retragerea integrală a ajutorului nerambursabil acordat. Prejudiciul produs se materializează în afectarea intereselor financiare ale Uniunii, iar prin adoptarea diverselor reglementări în materia gestionării fondurilor europene, intenția legiuitorului a fost să se asigure că cheltuielile efectuate de Uniunea Europeană în contextul fondurilor structurale să fie strict limitate la agenții care respectă normele de drept al Uniunii și să nu fie utilizate pentru a finanța activități care sunt contrare acestuia. Prin urmare, statele membre au obligația să ia măsurile necesare pentru verificarea faptului că acțiunile finanțate din fondurile finanțate cu contribuția Uniunii au fost desfășurate corect, pentru prevenirea și cercetarea neregulilor și pentru recuperarea fondurilor pierdute ca urmare a unui abuz sau a unei neglijențe (Hotărârea CJUE din 13 martie 2008, Vereniging și alții, C-383/06-C-385/06, punctul 37). Se mai arată că potrivit art. 33 alin. (8) din Regulamentul nr. 1290/2005 din 21 iunie 2005 privind finanțarea politicii agricole comune, în cazul în care recuperarea nu a fost făcută înainte de încheierea programului de dezvoltare rurală, 50% din consecințele financiare ale nerecuperării vor fi suportate de către statul membru în cauză și 50% de către bugetul comunitar și vor fi luate în considerare la sfârșitul perioadei de patru ani următori primei constatări administrative sau juridice sau opt ani în cazul în care acțiunea de recuperare este preluată de instanțele naționale sau la încheierea programului în cazul în care aceste termene expiră înainte de data încheierii", ceea ce denotă clar faptul că fondurile provenite din contribuția comunitară, nerecuperate de la beneficiarii culpabili ajung să greveze obligatoriu și bugetul statului. În drept, au fost invocate Noul C. proc. civ., Legea nr. 554/2004, O.U.G. nr. 41/2014, Hotărârea Guvernului nr. 224/2008, Regulamentul Comisiei (UE) nr. 65/2011, Regulamentul nr. 2988/95, Regulamentul nr. 1083/2006, O.U.G. nr. 66/2011, Hotărârea Guvernului nr. 875/2011, O.U.G. nr. 74/2009, Legea 346/2004, Contractul de finanțare, Programul Național de Dezvoltare Rurală 2007- 2013, Ghidul solicitantului.

Recurenta-reclamantă nu a formulat răspuns la întâmpinare, deși aceasta i-a fost comunicată în termenul legal.

Procedura de soluționare a recursului 6.1. Având în vedere Hotărârea Colegiului de Conducere nr. 106 din data de 20 septembrie 2018 prin care s-a luat act de hotărârea Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție adoptată la data de 13 septembrie 2018 în sensul că, procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 C. proc. civ., este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal, a fost fixat termen pentru soluționarea recursului de față. 6.2. Cererea de suspendare a judecării recursului 6.2.1. La termenul din 12 februarie 2019, recurenta-reclamantă a formulat o cerere de suspendare a judecării prezentului recurs până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2015 aflat pe rolul Tribunalului Brașov, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. În motivarea cererii de suspendare, recurenta a arătat că obiectul acestui dosar îl constituie obligarea pârâtei SC E. S.A. la plata de despăgubiri în cuantum de 610.000 euro reprezentând polițele de asigurare nr. x/24.04.2014 și y/24.04.2014 încheiate de către A. SRL și A. Club SRL Această cerere s-a născut tocmai datorită refuzului asigurătorului de a achita despăgubirile aferente polițelor de asigurare având ca obiect asigurarea de bunuri, respectiv a clădirii Centru de întreținere corporală și activități de înfrumusețare și a bunurilor din interiorul său, aparținând societății A. SRL, respectiv a clădirii Cub activități sportive-recreative și a bunurilor din interiorul său, aparținând societății A. Club SRL, situate în Sohodol, jud. Brașov. În cadrul acestui dosar, problema dedusă judecății este aceea de a se stabili dacă fenomenul produs în luna mai 2015, reprezentând o alunecare de teren, produsă pe fondul unor furtuni și precipitații excepționale, având ca rezultat destabilizarea terenului și distrugerea pensiunii și centrului spa din amplasamentul Sohodol, Jud. Brașov, aparținând A. SRL și A. Club SRL are caracter de forță majoră și dacă societatea se află în culpă în ceea ce privește modalitatea de ridicare a construcției. La termenul de judecată din 27 februarie 2019, instanța a încuviințat proba cu expertiză tehnică de specialitate, solicitată de ambele părți, urmând ca prin această probă să se stabilească dacă aceste calamități naturale/inundații, ce au afectat clădirile proprietatea sa, au caracterul unui eveniment de forță majoră. Totodată, s-a solicitat și s-a admis și expertiza în construcții, pentru a se verifica dacă modalitatea de ridicare a construcției s-a realizat cu respectarea tuturor normelor și dispozițiilor legale în materie. Prin contestația de față, recurenta a susținut că motivul principal al imposibilității îndeplinirii obligațiilor a fost evenimentul de forță majoră ce a afectat clădirea sa. Se mai arată că expertiza extrajudiciară realizată de societatea C. nu a fost suficientă instanței de fond pentru a aprecia existența unui caz de forță majoră în prezenta cauză. Având în vedere faptul că temeiul de fapt al celor două litigii este identic, ambele litigii au drept cauză declanșatoare existența sau inexistența cazului de forță majoră, iar în litigiul ce face obiectul Dosarului nr. x/2015 se realizează o expertiză judiciară prin care se va determina tocmai existența sau inexistența cazului de forță majoră și conduita culpabilă sa nu a recurentei în realizarea construcțiilor, se consideră că sunt întrunite condițiile pentru suspendarea prezentului litigiu până la data rămânerii definitive hotărârii din acel dosar. 6.2.2. Punctul de vedere al intimatei-pârâte AFIR Intimata a solicitat respingerea cererii de suspendare, ca neîntemeiată, arătând că la dosarul cauzei reclamanta a depus Raportul de expertiză tehnică pentru investițiile afectate, dar și expertiza geotehnică nr. 121/2014 întocmită de SC C. SRL, expertize prin care s-a atras atenția asupra instabilității solului, respectiv asupra deficiențelor zonei, aspect reținut de instanța de fond. În plus, prin sentința recurată, instanța de fond a reținut faptul că reclamanta a dorit să efectueze un studiu geotehnic amplu prin metoda forării doar după data producerii evenimentului, iar în ședința publică de la data de 15 iunie 2016 a renunțat la cererile formulate inițial în probațiune (martori și expertiză tehnică de specialitate). Se mai arată că obiectul Dosarului nr. x/2015 aflat pe rolul Tribunalului Brașov este acela de acordare a unor despăgubiri rezultate din polița de asigurare emisă de SC E. SA, iar nu de a se constata dacă evenimentele produse se datorează unei cauze de forță majoră, acest ultim aspect urmând a fi stabilit printr-un mijloc de probă, iar raportul de expertiză tehnică ce va fi întocmit va avea rolul de a oferi instanței o opinie de specialitate asupra situației de fapt, probă care va fi analizată de instanță în raport de înscrisurile depuse la dosar și de normele juridice aplicabile în materie. 6.3. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496 - 499 din C. proc. civ. 6.3.1. Situația de fapt reținută de prima instanță Între reclamantă și pârâtă a fost încheiat Contractul de finanțare nr. x la data de 4 iulie 2011, având ca obiect acordarea unei finanțări nerambursabile de către autoritatea contractantă pentru punerea în aplicare a proiectului cu titlul "construire club activități sportive și recreative". Prin Cererea de finanțare aprobată, beneficiarul și-a propus realizarea unui centru de activități sportive și recreaționale format dintr-un club dotat cu două piste de bowling, 3 mese de biliard și 3 mese de tenis. În baza contractului sus menționat, având o valoare totală eligibilă de 1.659.919,00 RON, pârâta Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit s-a angajat să acorde o finanțare nerambursabilă de maxim 829.959 RON, echivalent a 50 % din valoarea totală eligibilă a proiectului. Suma decontată de Agenția de Plăți pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, conform cheltuielilor acceptate la plată a fost de 818.751,68 RON. Prin Adresa nr. x din 7 mai 2014 înregistrata la CRFIR 7 Centru cu nr. 23.324 din 7 mai 2014, reclamanta a anunțat că, din cauza condițiilor meteorologice, au avut loc alunecări de teren, astfel încât construcția ce face obiectul contractului de finanțare a fost afectată, nemaifiind funcțională invocând articolul 18 - Forța majoră din Anexa I la contractul de finanțare. Ulterior, prin Adresa nr. x din 23 septembrie 2014 înregistrată la CRFIR 7 Centru cu nr. 38.787/24 septembrie 2014, beneficiarul a revenit la adresa anterioară și învederat completarea dosarului de forță majoră cu expertiza tehnică întocmită pentru situația de fapt a construcției ce face obiectul contractului de finanțare și cu avizul de forță majoră eliberat de Camera de Comerț și Industrie a României. CRFIR 7 Centru Alba Iulia a dispus o verificare pe teren, care s-a efectuat în data de 29 ianuarie 2015 ocazie cu care a fost încheiat Procesul-verbal nr. 1 din 29 ianuarie 2015, constatându-se imobilul aferent investiției Construire club Activități Sportive Recreative este serios avariat. S-a apreciat de către pârâtă că alunecarea de teren din satul Sohodol, comuna Bran, nu poate fi considerat un "eveniment imprevizibil, insurmontabil și imposibil de înlăturat, independent de voința părților", așa cum este definită forța majoră la art. 18 alin. (1) din Anexa I la Contractul de Finanțare, context în care CRFIR 7 Alba, a notificat beneficiarul și a solicitat refacerea investiției, integral din surse proprii și în acest sens transmiterea, în termen de 30 de zile de la data comunicării Notificării, a angajamentului scris privind refacerea (din surse proprii) a investiției aferente contractului de finanțare, urmând a stabili un grafic de implementare de comun acord cu Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale. Prin Adresa nr. x din 16 martie 2015, înregistrata la CRFIR 7 Centru cu nr. 9383 din 17 martie 2015, beneficiarul a răspuns că nu-și asumă angajamentul scris privind refacerea din surse proprii a investițiilor aferente contractului de finanțare. Neregularitățile constatate au fost consemnate în Procesul-verbal de constatare înregistrat la A.F.I.R. sub nr. x din 29 iunie 2015, unde s-a reținut nerespectarea prevederilor contractului de finanțare în ceea ce privește conduita reclamantei în cazul apariției unui caz de forța majoră, respectiv nerespectarea prevederilor art. 18 alin. (2) și (3) din contract, referitor la termenele și documentele ce trebuiau depuse în dovedirea cazului de forță majoră. De asemenea, s-a reținut nerespectarea modului de implementare a proiectului, cu aplicarea art. 1 pct. 1 alin. (4), art. 8 alin. (6), art. 8 alin. (7) din contractul de finanțare. Prin Decizia nr. 33652 din 9 septembrie 2015, pârâta a respins contestația formulată de reclamantă împotriva procesului-verbal de constatare a neregulilor și de stabilire a creanțelor bugetare nr. x din 29 iunie 2015 privind proiectul "Construire club activități sportive și recreative". 6.3.2. Cu privire la cererea de suspendare a judecății recursului formulată de recurenta - reclamantă până la soluționarea definitivă a Dosarului nr. x/2015 aflat pe rolul Tribunalului Brașov și întemeiată pe dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. Înalta Curte constată că, potrivit prev. art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ.: "(1) Instanța poate suspenda judecata: ...1. când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți." Textul are în vedere o situație de suspendare facultativă a judecății cauzei, atunci când judecata depinde de o chestiune prejudicială ce face obiectul unei alte judecăți. Litigiul în raport de care se solicită suspendarea judecării prezentului recurs face obiectul Dosarului nr. x/2015 aflat pe rolul Tribunal