ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1853/2009

Asupra recursului penal de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 331 din 17 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de petiționarul A.T.I.E. împotriva rezoluției nr. 65/II-2/2008 din 25 ianuarie 2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a rezoluției nr. 1953/VIII-1/2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Totodată s-au respins cererile formulate de petiționar la datele de 7 mai 2008 și, respectiv, 28 mai 2008, fiind obligat acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat. Pentru a se pronunța astfel, prima instanță a reținut următoarele: Prin plângerea înregistrată sub nr. 1.428/2/2008, petentul A.T.I.E.

a contestat rezoluția adoptată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București la data de 03 martie 2008, în Dosarul de urmărire penală nr. 583/P/2006. În cuprinsul plângerii, petentul a susținut că, în mod greșit - prin rezoluția criticată - i-a fost respinsă cererea de recuzare a lucrătorilor de poliție C.I. - comisar șef și A.I. - subcomisar, deoarece aceștia nu au efectuat în mod corespunzător cercetarea penală, tergiversând soluționarea cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 583/P/2006, înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. În ședința publică din 7 mai 2008, fiind prezent în instanță, petentul a solicitat conexarea prezentei cauze la Dosarul nr. 2421/2/2008, aflat pe rolul secției a II-a penală a Curții de Apel București, precizând că cele două cauze au același obiect.

La data de 28 mai 2008, în ședință publică, petentul a invocat excepția de neconstituționalitate a textelor de lege consacrate de art. 34 lit. d) și art. 278 1 și următoarele C. proc. pen., fără însă a preciza care sunt texte din Constituția României, cu care vin în conflict normele arătate și fără a motiva această excepție oral sau în scris. Analizând plângerea formulată de petent, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, precum și a textelor incidente cauzei, Curtea a reținut următoarele: Referitor la cererea de conexare, formulată la data de 7 august 2008, este de observat că, dosarele indicate de petent au ca obiect plângeri formulate împotriva altor rezoluții adoptate de Parchet, astfel că această cerere a fost respinsă, în speță, nefiind îndeplinite condițiile cerute de dispozițiile art. 32 și următoarele C. proc.

pen. Cât privește așa-zisa excepție de neconstituționalitate, se constată că, deși petentul a beneficiat de un răgaz acordat de Curte la data de 28 mai 2008 (fila 26 - dosar C.A.B.) pentru a-și preciza și motiva excepția, acesta - la termenele următoare - nu a mai reiterat respectiva excepție, așa încât aceasta a fost respinsă. Examinând plângerea formulată împotriva rezoluției din 3 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, instanța a constatat că petentul a formulat, în fața organelor de urmărire penală, o cerere de recuzare a doi ofițeri de poliție – C.I. și A.I. - pe motiv că aceștia „tergiversează cercetările" în cauza ce formează obiectul Dosarului cu nr. 583/P/2006, înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

În urma analizei acestei cereri, a fost adoptată rezoluția din 3 martie 2008, prin care Parchetul a respins cererea de recuzare, arătând că motivele invocate de petent nu se încadrează în nici unul din cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 48 alin. (1), lit. b) și alin. (2) C. proc. pen. Împotriva acestei rezoluții, petentul a formulat prezenta plângere, invocând nelegalitatea și netemeinicia respectivei rezoluții. Potrivit dispozițiilor art. 278 1 C. proc. pen., după respingerea plângerii îndreptate împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de clasare, de scoatere de sub urmărire penală, sau de încetare a urmăririi penale, precum și împotriva dispoziției de netrimitere în judecată cuprinse în rechizitoriu, se poate promova o plângere în fața judecătorului de la instanța căreia i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă instanță.

Așa fiind, se constată că legiuitorul nu a prevăzut - prin actele întocmite de procurori ce pot fi atacate în instanță pe calea plângerii - și rezoluțiile prin care se soluționează, în mod negativ, o cerere de recuzare, așa încât, Curtea, în baza art. 278 1 pct. 8, lit. a) 1 C. proc. pen., a respins - ca inadmisibilă - plângerea formulată de petent. Împotriva acestei sentințe în termen legal a declarat recurs petiționarul A.T.I.E., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie. În motivarea recursului său se arată de către petiționar că prima instanță a soluționat cauza în lipsa sa, termen la care se afla internat în spital, astfel că a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a-și face apărările necesare.

Pe de altă parte, petiționarul învederează că în mod nelegal s-a respins ca inadmisibilă plângerea sa și nu a fost analizată cauza în fond. Examinând hotărârea recurată sub toate aspectele conform dispozițiilor art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează: La data de 22 noiembrie 2007 petiționarul a formulat o cerere prin care solicita recuzarea lucrătorilor de poliție din cadrul M.A.I. – Corpul de control, precum și efectuarea actelor premergătoare începerii urmăririi penale de către lucrători de poliție din cadrul D.N.A. În motivarea cererii sale, petiționarul a arătat că este nemulțumit de modul în care subcomisarul de poliție A.I.

și comisarul șef de poliție C.I. au efectuat cercetările în Dosarul nr. 583/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București. Prin rezoluția nr. 1953/VIII/1/2007 din 5 decembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a dispus respingerea cererii formulată de petiționar ca fiind lipsită de obiect, având în vedere că o cerere de recuzare similară a fost soluționată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București prin ordonanța nr. 1343/VIII-1/2006 din 2 septembrie 2007, iar o altă cerere identică, prin care se solicita efectuarea actelor premergătoare începerii urmăririi penale de către D.N.A. a fost respinsă prin rezoluția nr. 583/P/2006 din 20 noiembrie 2006. Plângerea formulată de petiționar împotriva acestei rezoluții a fost respinsă ca neîntemeiată prin rezoluția nr. 65/II/2/2008 din 25 ianuarie 2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Împotriva acestei rezoluții, petiționarul a formulat plângere la instanță întemeiată pe dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen., plângere ce a fost în mod corect respinsă ca inadmisibilă de către instanța de fond, având în vedere că nu este îndreptată împotriva unei ordonanțe sau rezoluții a procurorului de netrimitere în judecată pentru a fi incidente dispozițiile art. 278 1 C. proc. pen. Rezoluția procurorului prin care s-au respins ambele cereri – de recuzare a lucrărilor M.A.I. și de efectuare a actelor premergătoare de către D.N.A. – nu poate fi cenzurată de instanță în procedura prevăzută de art. 278 1 C. proc. pen., care, așa cum s-a arătat, privește numai soluțiile procurorului de netrimitere în judecată.

Referitor la cererea petiționarului de reunire a prezentei cauze cu cea care formează obiectul Dosarului nr. 2421/2/2008 al Curții de Apel București, secția a II-a penală, aceasta a fost respinsă în mod corect întrucât acest din urmă dosar vizează alte rezoluții respectiv nr. 583/2006 din 3 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și nr. 471/II/2/2008 din 31 martie 2008. Recurentul petiționar a mai arătat în recursul său că nu a putut să-și facă apărările necesare întrucât instanța a soluționat cauza în absența sa, la termenul când au avut loc dezbaterile fiind internat în spital. Din examinarea dosarului cauzei rezultă că au fost respectate dispozițiile legale privind citarea petiționarului, la cererea acestuia instanța dispunând amânarea cauzei pentru pregătirea apărării.

Față de considerentele expuse, în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de petiționar și îl va obliga pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiționarul A.T.I.E. împotriva sentinței penale nr. 331 din 17 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală. Obligă recurentul petiționar să plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 19 mai 2009.