ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1853/2009

Asupra recursului penal de

față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 331 din 17 decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală, s-a respins ca inadmisibilă plângerea formulată de

petiționarul A.T.I.E. împotriva rezoluției nr. 65/II-2/2008 din 25 ianuarie 2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a rezoluției nr. 1953/VIII-1/2007

a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Totodată s-au respins

cererile formulate de petiționar la datele de 7 mai 2008 și, respectiv, 28 mai

2008, fiind obligat acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a se pronunța astfel,

prima instanță a reținut următoarele:

Prin plângerea înregistrată

sub nr. 1.428/2/2008, petentul A.T.I.E. a contestat rezoluția adoptată de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București la data de 03 martie 2008, în Dosarul

de urmărire penală nr. 583/P/2006.

În cuprinsul plângerii,

petentul a susținut că, în mod greșit - prin rezoluția criticată - i-a fost

respinsă cererea de recuzare a lucrătorilor de poliție C.I. - comisar șef și A.I.

- subcomisar, deoarece aceștia nu au efectuat în mod corespunzător cercetarea

penală, tergiversând soluționarea cauzei ce formează obiectul Dosarului nr. 583/P/2006,

înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

În ședința publică din 7 mai

2008, fiind prezent în instanță, petentul a solicitat conexarea prezentei cauze

la Dosarul nr. 2421/2/2008, aflat pe rolul secției a II-a penală a Curții de

Apel București, precizând că cele două cauze au același obiect.

La data de 28 mai 2008, în

ședință publică, petentul a invocat excepția de neconstituționalitate a

textelor de lege consacrate de art. 34 lit. d) și art. 278

1

și

următoarele C. proc. pen., fără însă a preciza care sunt texte din Constituția

României, cu care vin în conflict normele arătate și fără a motiva această

excepție oral sau în scris.

Analizând plângerea

formulată de petent, prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, precum și a

textelor incidente cauzei, Curtea a reținut următoarele:

Referitor la cererea de

conexare, formulată la data de 7 august 2008, este de observat că, dosarele

indicate de petent au ca obiect plângeri formulate împotriva altor rezoluții

adoptate de Parchet, astfel că această cerere a fost respinsă, în speță,

nefiind îndeplinite condițiile cerute de dispozițiile art. 32 și următoarele C.

proc. pen.

Cât privește așa-zisa

excepție de neconstituționalitate, se constată că, deși petentul a beneficiat

de un răgaz acordat de Curte la data de 28 mai 2008 (fila 26 - dosar C.A.B.)

pentru a-și preciza și motiva excepția, acesta - la termenele următoare - nu a

mai reiterat respectiva excepție, așa încât aceasta a fost respinsă.

Examinând plângerea

formulată împotriva rezoluției din 3 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, instanța a constatat că petentul a formulat,

în fața organelor de urmărire penală, o cerere de recuzare a doi ofițeri de

poliție – C.I. și A.I. - pe motiv că aceștia „tergiversează cercetările"

în cauza ce formează obiectul Dosarului cu nr. 583/P/2006, înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

În urma analizei acestei

cereri, a fost adoptată rezoluția din 3 martie 2008, prin care Parchetul a

respins cererea de recuzare, arătând că motivele invocate de petent nu se

încadrează în nici unul din cazurile de incompatibilitate prevăzute de art. 48 alin.

(1), lit. b) și alin. (2) C. proc. pen.

Împotriva acestei rezoluții,

petentul a formulat prezenta plângere, invocând nelegalitatea și netemeinicia

respectivei rezoluții.

Potrivit dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., după respingerea plângerii îndreptate împotriva rezoluției de

neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanței ori, după caz, a rezoluției de

clasare, de scoatere de sub urmărire penală, sau de încetare a urmăririi

penale, precum și împotriva dispoziției de netrimitere în judecată cuprinse în

rechizitoriu, se poate promova o plângere în fața judecătorului de la instanța

căreia  i-ar reveni, potrivit legii, competența să judece cauza în primă

instanță.

Așa fiind, se constată că

legiuitorul nu a prevăzut - prin actele întocmite de procurori ce pot fi

atacate în instanță pe calea plângerii - și rezoluțiile prin care se

soluționează, în mod negativ, o cerere de recuzare, așa încât, Curtea, în baza art.

278

1

pct. 8, lit. a)

1

C. proc. pen., a respins - ca

inadmisibilă - plângerea formulată de petent.

Împotriva acestei sentințe

în termen legal a declarat recurs petiționarul A.T.I.E., criticând-o pentru

nelegalitate și netemeinicie.

În motivarea recursului său

se arată de către petiționar că prima instanță a soluționat cauza în lipsa sa,

termen la care se afla internat în spital, astfel că a fost în imposibilitate

de a se prezenta și de a-și face apărările necesare.

Pe de altă parte,

petiționarul învederează că în mod nelegal s-a respins ca inadmisibilă

plângerea sa și nu a fost analizată cauza în fond.

Examinând hotărârea recurată

sub toate aspectele conform dispozițiilor art. 385

6

alin. (3) C.

proc. pen., Înalta Curte reține că recursul este nefondat pentru considerentele

ce urmează:

La data de 22 noiembrie 2007

petiționarul a formulat o cerere prin care solicita recuzarea lucrătorilor de

poliție din cadrul M.A.I. – Corpul de control, precum și efectuarea actelor

premergătoare începerii urmăririi penale de către lucrători de poliție din

cadrul D.N.A.

În motivarea cererii sale,

petiționarul a arătat că este nemulțumit de modul în care subcomisarul de

poliție A.I. și comisarul șef de poliție C.I. au efectuat cercetările în Dosarul

nr. 583/P/2006 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Prin rezoluția nr. 1953/VIII/1/2007

din 5 decembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a

dispus respingerea cererii formulată de petiționar ca fiind lipsită de obiect, având

în vedere că o cerere de recuzare similară a fost soluționată de Parchetul de

pe lângă Curtea de Apel București prin ordonanța nr. 1343/VIII-1/2006 din 2

septembrie 2007, iar o altă cerere identică, prin care se solicita efectuarea

actelor premergătoare începerii urmăririi penale de către D.N.A. a fost

respinsă prin rezoluția nr. 583/P/2006 din 20 noiembrie 2006.

Plângerea formulată de

petiționar împotriva acestei rezoluții a fost respinsă ca neîntemeiată prin

rezoluția nr. 65/II/2/2008 din 25 ianuarie 2008 a Procurorului General al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

Împotriva acestei rezoluții,

petiționarul a formulat plângere la instanță întemeiată pe dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen., plângere ce a fost în mod corect respinsă ca inadmisibilă de

către instanța de fond, având în vedere că nu este îndreptată împotriva unei

ordonanțe sau rezoluții a procurorului de netrimitere în judecată pentru a fi

incidente dispozițiile art. 278

1

C. proc. pen.

Rezoluția procurorului prin

care s-au respins ambele cereri – de recuzare a lucrărilor M.A.I. și de

efectuare a actelor premergătoare de către D.N.A. – nu poate fi cenzurată de

instanță în procedura prevăzută de art. 278

1

C. proc. pen., care,

așa cum s-a arătat, privește numai soluțiile procurorului de netrimitere în

judecată.

Referitor la cererea

petiționarului de reunire a prezentei cauze cu cea care formează obiectul Dosarului

nr. 2421/2/2008 al Curții de Apel București, secția a II-a penală, aceasta a

fost respinsă în mod corect întrucât acest din urmă dosar vizează alte

rezoluții respectiv nr. 583/2006 din 3 martie 2008 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și nr. 471/II/2/2008 din 31 martie 2008.

Recurentul petiționar a mai

arătat în recursul său că nu a putut să-și facă apărările necesare întrucât

instanța a soluționat cauza în absența sa, la termenul când au avut loc dezbaterile

fiind internat în spital.

Din examinarea dosarului

cauzei rezultă că au fost respectate dispozițiile legale privind citarea

petiționarului, la cererea acestuia instanța dispunând amânarea cauzei pentru

pregătirea apărării.

Față de considerentele

expuse, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta

Curte va respinge ca nefondat recursul declarat de petiționar și îl va obliga

pe acesta la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform art. 192 alin.

(2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de petiționarul A.T.I.E. împotriva sentinței penale nr. 331 din 17

decembrie 2008 a Curții de Apel București, secția I penală.

Obligă recurentul petiționar să

plătească statului suma de 100 lei cheltuieli judiciare.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 19 mai 2009.