ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 4149/2008

Asupra recursului de față,

Examinând

actele dosarului constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 247 din 13

octombrie 2008, Curtea de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze

cu minori și de familie, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de

petentul T.I.

împotriva Rezoluției nr.

1378/P/2007 din 15 mai 2008 a Parchetului de pe lângă

Curtea de Apel

București, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de M.N.,

comisar șef, D.E., comisar, și C.T., comisar din cadrul Secției 1 Politie.

Instanța a reținut că în mod justificat

s-a dispus neînceperea urmăririi penale împotriva comisarilor intimați, prin

rezoluțiile atacate, întrucât din examinarea probelor administrate în cauză a

rezultat că intimații și-au îndeplinit în mod corect atribuțiile de serviciu,

iar nemulțumirile petentului nu pot declanșa începerea urmăririi penale împotriva

acestora în absența unor indicii temeinice sau probe privind comiterea unor

infracțiuni.

Împotriva acestei sentințe, petentul a

declarat recurs solicitând casarea sentinței și rejudecarea cauzei.

Examinând actele și lucrările dosarului,

Înalta Curte de Casație și Justiție constată că recursul petentului este

nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 278 alin. (1) C. proc.

pen., după respingerea plângerii făcute conform art. 275 - 278 la procurorul

ierarhic superior împotriva rezoluției de neîncepere a urmăririi penale, partea

vătămată poate face plângere la judecătorul de la instanța căreia i-ar reveni,

potrivit legii , competența să judece cauza în primă instanță.

Prin Rezoluția nr. 1378/P/2008,

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a dispus neînceperea urmăririi

penale împotriva comisarilor intimați, reținând că plângerea petentilor T.E. și

T.I. nu este susținută de indicii sau probe, ei fiind, de altfel autorii unui

număr mare de sesizări depuse la diferite instituții ale statului ca urmare a

unor nemulțumiri generate de modul de soluționare a unui litigiu civil.

Soluția de neîncepere a urmăririi penale

a fost confirmată de procurorul general al aceluiași Parchet prin Rezoluția nr.

931/II/2/2008 din 12 iunie 2008.

Prin sentința nr. 247 din 13 octombrie

2008, Curtea de Apel București, s

ecția a II-a

penală pentru cauze cu minori și de familie, a respins, ca nefondată

plângerea

petentului T.I., reținând că soluția de neîncepere a urmăririi penale este

legală și temeinică.

Examinând recursul declarat de petent

împotriva sentinței menționate,

Înalta

Curte constată, de asemenea, că soluția de neîncepere a urmăririi penale,

menținută

de prima instanță este conformă legii și probelor dosarului.

Modalitatea

de soluționare a cauzei de către comisarul de poliție C.T.

a fost deja supusă controlului judiciar al Curții de Apel București, secția

I

penală, astfel cum rezultă din sentința penală nr. 6 din 14

ianuarie 2008 a acelei Curți, prin care s-a respins, ca nefondată, plângerea

petentului T.I. împotriva soluției pronunțate la 11 septembrie 2007 de

Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în dosarul nr. 101/P/2007.

Referitor la comisarul D.E., șef Birou

Cercetări Penale la data efectuării cercetărilor penale, de asemenea nu se

poate reține săvârșirea unor fapte penale, acesta semnând în virtutea atribuțiilor

sale de serviciu corespondența prin care i se făceau cunoscute petenților T.I.

și

E. diverse aspecte privind cauza penală,

neefectuând nici un act de cercetare

penală.

Cu privire la fostul comisar șef M.N.

(actualmente pensionat), nu s-a reținut săvârșirea vreunei fapte penale, el

având o singură întrevedere cu T.I., pe holul Secției 1 Poliție, determinată de

atitudinea de nemulțumire și de tonul ridicat al petentului față de modul de

soluționare al cauzei de către C.T. Cu acea ocazie, comisarul șef a chemat-o în

birou pe C.T., căreia i-a recomandat să-1 audieze pe petent.

Potrivit

art. 129 din Constituție, împotriva hotărârilor judecătorești, părțile

interesate și Ministerul Public pot exercita doar căile de atac

prevăzute de lege.

Printre

căile legale de atac nu se află însă și plângerea penală împotriva

polițiștilor care au cercetat cauza penală.

Numai în condițiile săvârșirii unor fapte

penale de către polițiști, judecători sau procurori, cu prilejul soluționării

cauzei, precum și a existenței

unor indicii

sau probe în acest sens, organele de cercetare penale pot declanșa

urmărirea

penală.

În speță, doar nemulțumirile împotriva

unor rezoluții de neîncepere a urmăririi penale, cu privire la care petentul

și-a exercitat căile legale de atac, nu sunt de natură a dovedi existența unor

fapte penale: de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de

art. 246 C. pen., de sustragere ori distrugere de înscrisuri, prevăzută de art.

242 C. pen., ori de fals intelectual, prevăzută de art. 289 C. pen.

Dimpotrivă,

cercetarea unei cauze penale întră în atribuțiile de serviciu ale

unui comisar de poliție însărcinat în acest sens. Doar neîndeplinirea

ori

îndeplinirea în mod defectuos, cu știință,

a unei atribuții de serviciu și vătămarea

prin aceasta a intereselor

legale ale unei persoane, constituie infracțiunea de abuz în serviciu prevăzută

de art. 246 C. pen.

De asemenea, nu s-a dovedit nici

existenta celorlalte infracțiuni de sustragere de înscrisuri sau de fals

intelectual, astfel încât în mod legal Parchetul a dispus neînceperea urmăririi

penale față de intimații comisari de poliție, iar instanța a menținut soluția

adoptată de acesta.

Totodată, Înalta Curte observă că

petentul nu s-a prezentat la termenul de judecată pentru a-și susține recursul.

În consecință, Înalta Curte va respinge,

ca nefondat recursul declarat de petent, hotărârea atacată fiind legală și

temeinică.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

recurentul petent va fi obligat la plata sumei de 100 lei, cu titlu de

cheltuieli judiciare către stat.

P

ENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat

de petiționarul T.I. împotriva sentinței penale nr. 247 din 13 octombrie 2008 a

Curții de Apel București, secția a II-a penală și pentru cauze cu minori și de familie.

Obligă recurentul petiționar la plata

sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pr

onunțată în ședință publică, azi 12

decembrie 2008.