ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9194/2009

Deliberând asupra recursului de față, în condițiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele: Prin cererea înregistrată la data de 1 aprilie 2008 reclamantele D.F. și C.A. au chemat în judecată pe pârâta SC A. SA pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta să le lase în deplină proprietate și liniștită posesie terenul în suprafață de 2400 mp situat în Pitești, județul Argeș, având vecini la S - SC A. SA, V- B-dul N. și să fie obligată să-i restituie fructele percepute în perioada 1967 și până în prezent, cu obligarea acesteia la daune cominatorii și cheltuieli de judecată. Prin sentința civilă nr. 150 din 26 iunie 2008 Tribunalul Argeș a respins acțiunea reclamantelor cât și cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă a A.V.A.S., constatându-se că sunt incidente în cauză dispozițiile art. 1201 C. civ., acțiunea de față privind aceleași părți, aceleași calități și același obiect, întemeiată pe aceeași cauză.

Împotriva sentinței au declarat apel reclamantele care a fost respins ca nefondat, prin decizia civilă nr. 264/A din 11 decembrie 2008, de Curtea de Apel Pitești, secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie. Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea a reținut următoarea situație de fapt. Intervenind în proces, cu însușirea acțiunii reclamantei inițiale, C.F. a tins la apărarea dreptului său propriu, ca și reclamantă în acțiunea în revendicare, coproprietară alături de mama sa al aceluiași bun, având aceeași calitate în procesul de față ca și în cel față de care s-a invocat autoritatea de lucru judecat. Cauza revendicării de fată nu o constituie intrarea ulterioară în patrimoniul reclamantelor a dreptului de proprietate asupra terenului, drept care, la data primei judecăți s-a constatat că nu există.

Intrarea bunului în posesia pârâtei de la stat sau de la o altă persoană fizică nu este de natură a schimba cauza, respectiv temeiul juridic al acțiunii cu care instanța a fost investită. Și în primul proces și în cel de față, cauza a constituit-o dobândirea de către reclamante a dreptului de proprietate prin coachiziție, respectiv succesiune legală de la cel de-al doilea coachizitor. Nici cauza nu este distinctă de cea invocată în judecata anterioară, chiar dacă s-a încercat să se susțină că cea de-a doua cerere este fondată pe dispozițiile reparatorii ale Legii nr. 10/2001 care, în mod expres înlătură eventuala autoritate de lucru judecat a unui alt demers jurisdicțional. Prezenta judecată este tot una întemeiată pe apărarea dreptului de proprietate preexistent, iar nu pe dispozițiile reparatorii de restituire a acestui drept.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta C.A., în calitate și de moștenitoare a F.D., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. Prin dezvoltarea motivelor de recurs, se arată că în mod greșit s-a reținut existența autorității de lucru judecat față de sentința civilă nr. 3048 din 15 septembrie 1999 a Judecătoriei Pitești. Astfel, în primul proces, recurenta a depus o cerere de intervenție accesorie și nu principală cum din greșeală arată instanța de apel, calitatea de reclamantă având doar mama sa D.F. Recurenta nu a invocat un drept propriu ci doar a sprijinit apărarea mamei sale. În cauză nu există nici identitate de obiect întrucât evenimentele ulterioare rămânerii definitive și irevocabile au făcut ca însuși obiectul cauzei să prezinte modificări de substanță.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate, a probatoriilor administrate și a dispozițiile legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reține caracterul nefondat al recursului, pentru argumentele ce succed: Principiul autorității de lucru judecat, rezultând din art. 1201 C. civ., împiedică judecarea din nou a unui proces terminal, având același obiect, aceeași cauză și purtat între aceleași părți, pentru a nu exista contraziceri între cele două hotărâri judecătorești, în sensul că drepturile recunoscute unei părți printr-o hotărâre judecătorească definitivă să nu fie contrazice printr-o altă hotărâre posterioară pronunțată într-un alt proces.

Prin sentința civilă nr. 3048 din 15 aprilie 1999 a Judecătoriei Pitești, definitivă prin decizia civilă nr. 2559 din 28 octombrie 1999 a Tribunalului Argeș și irevocabilă prin decizia civilă nr. 2260/R din 30 iunie 2000 a Curții de Apel Pitești, acțiunea în revendicarea terenului în suprafață de 2400 mp situat în Pitești, formulată de D.F., autoarea recurentei și de recurentă în calitate de intervenient accesoriu, în contradictoriu cu pârâta SC A. SA a fost respins constatându-se că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 480 C. civ. Recurenta susține că nu a existat identitate de părți, întrucât ea nu a solicitat drepturi proprii ci doar a sprijin acțiunea în revendicare a mamei sale.

Susținerea este nereală deoarece din cuprinsul sentinței rezultă că „se depune o cerere de intervenție accesorie formulată de C.A. prin care aceasta (C.A. ) solicită ca împreună cu cealaltă reclamantă (D.F. ) să cheme în judecată ... SC A. SA pentru revendicarea … ". Identitatea de părți, și anume de reclamante, a fost corect reținută, chiar dacă formularea din sentință este improprie câtă vreme s-a solicitat revendicarea aceluiași bun provenit din coachiziția făcută de D.F. și soțul său decedat, acesta fiind moștenit deopotrivă și de intervenienta C.A. De altfel, recurenta, în calitate de moștenitoare a D.F., nu poate invoca un drept propriu asupra terenului câtă vreme acest drept nu a fost recunoscut prin hotărârea anterioară nici în patrimoniul autoarei sale.

Se invocă și lipsa de identitate a obiectului, tară a se face însă vreo dezvoltare a acestei critici prin raportare la motivarea deciziei pronunțare în apel, așa încât, în absența unor motivări pertinente, reținerea instanței de apel în sensul identității de obiect este corectă. Înalta Curte, pentru cele ce preced, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN

NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta C.A. împotriva deciziei nr. 264 A din 11 decembrie 2008 a Curtea de Apel Pitești, secția civilă pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale și pentru cauze cu minori și de familie. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2009.