ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1874/2010

Deliberând asupra recursului de față pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul cauzei constată următoarele: 1. Curtea de Apel București, secția I penală, prin încheierea din ședința publică de la 6 mai 2010, în dosar nr. 3885/5/2010, a respins ca neîntemeiată – în baza art. 160 8a alin. (6) teza a II-a C. proc. pen. – cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul Z.A.R., avocat în Baroul București, cercetat în stare de arest preventiv sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat și trafic de influență (2 fapte) prevăzute de art. 7 din Legea nr. 78/2000, art. 257 C. pen. raportat la art. 6 și art. 9 din Legea nr. 78/2000 și respectiv art. 257 C. pen.

raportat la art. 6 și art. 9 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (2 acte materiale) în final cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în dosar de urmărire penală nr. 63/D/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A.- Serviciul Teritorial București. [Inculpatul a fost arestat preventiv la data de 23 aprilie 2010 sub aspectul săvârșirii infracțiunilor sus-menționate, în temeiul art. 143 raportat la art. 148 alin. (1) lit. f) și alin. (2) C. proc.

pen., pe o perioadă de 29 zile – până la 21 mai 2010 inclusiv – prin încheierea din data de 25 aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, dosar nr. 1046/2010, fiind emis în acest sens mandat de arestare preventivă nr. 8/UP din 23 aprilie 2010]. În promovarea demersului judiciar amintit inculpatul a solicitat instanței de judecată să-i acorde liberarea provizorie sub control judiciar - beneficiu recunoscut de lege acestuia aflat în stare de arest preventiv – cu motivarea că îndeplinește condițiile de admisibilitate în acest sens prevăzute prin art. 160 2 alin. (1) și (2) C. proc. pen.

[se află în curs de urmărire penală, în stare de arest preventiv sub aspectul comiterii unor infracțiuni intenționate, pedepsite sub limita maximă de 18 ani închisoare impusă de legiuitor pentru acceptarea măsurii procesuale neprivative de libertate solicitate / nu există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica să săvârșească alte infracțiuni ori că va încerca să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă sau prin alte asemenea fapte] iar cererea este întemeiată în raport cu dispozițiile art. 160 8 a alin. (2) C. proc. pen. avându-se în vedere lipsa antecedentelor penale și celelalte date concrete rezultând din existența unui domiciliu, profesia sa de avocat, resursele financiare, starea precară a sănătății și legăturile cu familia având în întreținere și un copil minor.

Curtea în pofida constatării admisibilității în principiu a cererii a apreciat că la momentul procesual actual al începerii urmăririi penale liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului măsură procesuală neprivativă de libertate care să înlocuiască arestarea sa preventivă este nejustificată „existând riscul ca inculpatul să săvârșească și alte infracțiuni” iar pe de altă parte „se are în vedere și faptul că prin instrucția pe care o avea, acesta trebuia să știe că ordinea publică implică ordinea juridică și într-o colectivitate aceasta „se stabilește și se menține cu ajutorul normelor de drept” [singure celelalte „motive de sănătate (nedovedite cu acte medicale) și de familie” fiind lipsite de concludență, sub aspectul temeinicie cererii de liberare provizorie sub control judiciar, în raport cu dispozițiile art. 160 8 a alin. (2) C. proc.

pen.]. 2. Recursul în termen declarat împotriva încheierii amintite de către inculpatul Z.A.R. cu solicitarea de a se decide casarea încheierii atacate și pronunțarea unei noi hotărâri de admitere a cererii ca întemeiată prin aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 160 8 a alin. (2) C. proc. pen., este nefundat urmând a fi respins ca atare în baza art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare. Liberarea provizorie sub - control judiciar – măsura procesuală neprivativă de libertate care înlocuiește arestarea preventivă a inculpatului – în configurația juridică actuală stabilită de legiuitor în Titlul IV; Măsurile preventive și alte măsuri procesuale Cap.I; Măsuri preventive; Secțiunea V; Liberarea provizorie sub control judiciar și liberarea provizorie pe cauțiune, art. 160 1 – 160 10 C. proc.

pen. - prezentă ca trăsături caracteristice - alături de caracterul accesoriu și provizoriu față de măsura arestării preventive a inculpatului / se acordă numai la cerere / este o garanție având ca efect doar o încetare temporară a privării de libertate – și pe acelea că: (i) este facultativă deoarece acordarea ei este lăsată la aprecierea organului judiciar competent; (ii) este un beneficiu recunoscut de lege inculpatului arestat, ceea ce înseamnă că presupune existența unei arestări legale în desfășurare și (iii) are caracter subiectiv deoarece se admite după verificarea condițiilor, pentru considerații ce privesc persoana inculpatului în sensul că se apreciază că deținerea preventivă nu este absolut necesară, iar scopurile procesului penal pot fi asigurate prin garanția pe care o oferă persoana inculpatului și obligațiile ce se impun la liberare.

Inculpatul Z.A.R. a fost arestat preventiv la data de 23 aprilie 2010 pe o perioadă de 29 zile – până la 21 mai 2010 inclusiv – în temeiul art. 143 rap. la art. 148 alin. (1) lit. f) și alin. (2) C. proc. pen. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat și trafic de influență, ca fapte de corupție prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 257 C. pen. rap. la art. 6 și art. 9 din Legea nr. 78/2000 și art. 257 C. pen. rap. la art. 6 și art. 9 din Legea nr. 78/2000 cu implicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în final cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. – pedepsite de la 2 la 5 ani închisoare – comise în calitatea acestuia de avocat al Baroului București.

În fapt, astfel cum rezultă din expunerea propunerii de arestare preventivă acceptată în mod definitiv de instanțe, inculpatul Z.A.R. în perioada octombrie 2009 – martie 2010, împreună cu numiții C.M., C.G. (agenți de poliție) și V.B. ar fi constituit un grup infracțional, în scopul comiterii de infracțiuni de corupție, prin racolarea unor persoane cercetate penal și, în același timp, interesate să dobândească beneficiul unor măsuri judiciare favorabile, în schimbul remiterii unor sume de bani și altor bunuri, exercitarea unor acte materiale specifice traficului de influență în legătură cu magistrați din cadrul unor diferite instanțe.

Cu ajutorul complicilor săi, petentul inculpat a pretins diferite sume de bani, 11.000 Euro, 45.000 Euro, 15.000 Euro de la diferite persoane – rude ale celor aflate în stare de arest preventiv – lăsând că se creadă că are influență asupra magistraților din cadrul Judecătoriei Sectorului 1 București, Tribunalul București și Curtea de Apel București pentru a-i determina să pronunțe soluții favorabile, de punere în libertate, de aplicare a unui regim sancționator diminuat ori pentru înscenarea unui flagrant, privind o persoană ce ar deține droguri și, printr-un denunț mincinos s-ar fi obținut beneficiul reducerii la jumătate a limitelor de pedeapsă aplicabile (inculpatul N.V.), lăsând să se creadă că are influență asupra unui procuror D.I.I.C.O.T.

și a unor polițiști din cadrul Structurii de Crimă Organizată a I.G.P.R. În acest context liberarea provizorie sub control judiciar a inculpatului la momentul procesual actual al începerii urmăririi penale este nejustificată – contrar susținerilor făcute de recurent – întrucât pericolul concret pentru ordinea publică, în cazul cercetării acestuia în stare de libertate își păstrează pericolul actual, exprimat ca atare de complexitatea cauzei, atât sub aspectul faptelor deduse judecății cât și al persoanelor presupuse a fi săvârșit aceste fapte și calitatea specială a inculpatului-recurent folosită în activități infracționale de o gravitate ridicată, funcție de care concluzia primei instanțe potrivit căreia este justificată rezonabil necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă, sau prin alte asemenea fapte este corectă.

În consecință încheierea atacată prin care a fost refuzată de prima instanță la acest moment procesual, acordarea liberării provizorii sub control judiciar a inculpatului în conformitate cu dispozițiile art. 160 8a alin. (6) teza a II-a C. proc. pen. este legală și temeinică, reformarea sa în sens contrar prin aplicarea în cauză a dispozițiilor art. 160 8a alin. (2) C. proc. pen. solicitată de recurent fiind nejustificată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul Z.A.R. împotriva încheierii din 06 mai 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. 3885/2/2010. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 11 mai 2010.