ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 1874/2010

Deliberând asupra recursului de

față pe baza lucrărilor și materialului aflate în dosarul

cauzei constată următoarele:

I penală, prin încheierea din ședința publică de la 6 mai

2010, în dosar nr. 3885/5/2010, a respins ca neîntemeiată – în baza art. 160

8a

alin. (6) teza a II-a C. proc. pen. – cererea de liberare provizorie sub

control judiciar formulată de inculpatul Z.A.R., avocat în Baroul

București, cercetat în stare de arest preventiv sub aspectul

săvârșirii infracțiunilor de constituire a unui grup

infracțional organizat și trafic de influență (2 fapte)

prevăzute de art. 7 din Legea nr. 78/2000, art. 257 C. pen. raportat la

art. 6 și art. 9 din Legea nr. 78/2000 și respectiv art. 257 C. pen.

raportat la art. 6 și art. 9 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin.

(2) C. pen. (2 acte materiale) în final cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.,

în dosar de urmărire penală nr. 63/D/P/2009 al Parchetului de pe

lângă Înalta Curte de Casație și Justiție – D.N.A.-

Serviciul Teritorial București.

[Inculpatul a fost arestat preventiv

la data de 23 aprilie 2010 sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor sus-menționate, în temeiul art. 143 raportat la art. 148

alin. (1) lit. f) și alin. (2) C. proc. pen., pe o perioadă de 29

zile – până la 21 mai 2010 inclusiv – prin încheierea din data de 25

aprilie 2010 a Curții de Apel București, secția a II-a

penală, dosar nr. 1046/2010, fiind emis în acest sens mandat de arestare

preventivă nr. 8/UP din 23 aprilie 2010].

În promovarea demersului judiciar

amintit inculpatul a solicitat instanței de judecată să-i acorde

liberarea provizorie sub control judiciar - beneficiu recunoscut de lege

acestuia aflat în stare de arest preventiv – cu motivarea că

îndeplinește condițiile de admisibilitate în acest sens

prevăzute prin art. 160

2

alin. (1) și (2) C. proc. pen.

[se află în curs de urmărire penală, în stare de arest preventiv

sub aspectul comiterii unor infracțiuni intenționate, pedepsite sub

limita maximă de 18 ani închisoare impusă de legiuitor pentru

acceptarea măsurii procesuale neprivative de libertate solicitate / nu

există date din care să rezulte necesitatea de a-l împiedica să

săvârșească alte infracțiuni ori că va încerca să

zădărnicească aflarea adevărului prin influențarea

unor martori sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă

sau prin alte asemenea fapte] iar cererea este întemeiată în raport cu

dispozițiile art. 160

8 a

alin. (2) C. proc. pen. avându-se în

vedere lipsa antecedentelor penale și celelalte date concrete rezultând

din existența unui domiciliu, profesia sa de avocat, resursele financiare,

starea precară a sănătății și legăturile cu

familia având în întreținere și un copil minor.

Curtea în pofida constatării

admisibilității în principiu a cererii a apreciat că la momentul

procesual actual al începerii urmăririi penale liberarea provizorie sub

control judiciar a inculpatului măsură procesuală

neprivativă de libertate care să înlocuiască arestarea sa

preventivă este nejustificată „existând riscul ca inculpatul să

săvârșească și alte infracțiuni” iar pe de altă

parte „se are în vedere și faptul că prin instrucția pe care o

avea, acesta trebuia să știe că ordinea publică

implică ordinea juridică și într-o colectivitate aceasta „se

stabilește și se menține cu ajutorul normelor de drept” [singure

celelalte „motive de sănătate (nedovedite cu acte medicale) și

de familie” fiind lipsite de concludență, sub aspectul temeinicie

cererii de liberare provizorie sub control judiciar, în raport cu

dispozițiile art. 160

8 a

alin. (2) C. proc. pen.].

împotriva încheierii amintite de către inculpatul Z.A.R. cu solicitarea de

a se decide casarea încheierii atacate și pronunțarea unei noi

hotărâri de admitere a cererii ca întemeiată prin aplicarea în

cauză a dispozițiilor art. 160

8 a

alin. (2) C. proc. pen.,

este nefundat urmând a fi respins ca atare în baza art. 385

15

pct. 1

lit. b) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.

Liberarea provizorie sub - control

judiciar – măsura procesuală neprivativă de libertate care

înlocuiește arestarea preventivă a inculpatului – în

configurația juridică actuală stabilită de legiuitor în

Titlul IV; Măsurile preventive și alte măsuri procesuale Cap.I;

Măsuri preventive; Secțiunea V; Liberarea provizorie sub control

judiciar și liberarea provizorie pe cauțiune,

art. 160

1

– 160

10

C. proc. pen.

- prezentă ca trăsături caracteristice - alături de

caracterul accesoriu și provizoriu față de măsura

arestării preventive a inculpatului / se acordă numai la cerere / este

o garanție având ca efect doar o încetare temporară a privării

de libertate – și pe acelea că: (i) este facultativă deoarece

acordarea ei este lăsată la aprecierea organului judiciar competent;

(ii) este un beneficiu recunoscut de lege inculpatului arestat, ceea ce înseamnă

că presupune existența unei arestări legale în

desfășurare și (iii) are caracter subiectiv deoarece se admite

după verificarea condițiilor, pentru considerații ce privesc

persoana inculpatului în sensul că se apreciază că deținerea

preventivă nu este absolut necesară, iar scopurile procesului penal

pot fi asigurate prin garanția pe care o oferă persoana inculpatului

și obligațiile ce se impun la liberare.

Inculpatul Z.A.R. a fost arestat

preventiv la data de 23 aprilie 2010 pe o perioadă de 29 zile – până

la 21 mai 2010 inclusiv – în temeiul art. 143 rap. la art. 148 alin. (1) lit.

f) și alin. (2) C. proc. pen. sub aspectul săvârșirii

infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat

și trafic de influență, ca fapte de corupție prevăzute

de art. 7 din Legea nr. 39/2003, art. 257 C. pen. rap. la art. 6 și art. 9

din Legea nr. 78/2000 și art. 257 C. pen. rap. la art. 6 și art. 9

din Legea nr. 78/2000 cu implicarea art. 41 alin. (2) C. pen., în final cu

aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. – pedepsite de la 2 la 5 ani închisoare –

comise în calitatea acestuia de avocat al Baroului București.

În fapt, astfel cum rezultă din

expunerea propunerii de arestare preventivă acceptată în mod

definitiv de instanțe, inculpatul Z.A.R. în perioada octombrie 2009 –

martie 2010, împreună cu numiții C.M., C.G. (agenți de

poliție) și V.B. ar fi constituit un grup infracțional, în

scopul comiterii de infracțiuni de corupție, prin racolarea unor

persoane cercetate penal și, în același timp, interesate să

dobândească beneficiul unor măsuri judiciare favorabile, în schimbul

remiterii unor sume de bani și altor bunuri, exercitarea unor acte

materiale specifice traficului de influență în legătură cu

magistrați din cadrul unor diferite instanțe. Cu ajutorul complicilor

săi, petentul inculpat a pretins diferite sume de bani, 11.000 Euro,

45.000 Euro, 15.000 Euro de la diferite persoane – rude ale celor aflate în

stare de arest preventiv – lăsând că se creadă că are

influență asupra magistraților din cadrul Judecătoriei

Sectorului 1 București, Tribunalul București și Curtea de Apel

București pentru a-i determina să pronunțe soluții

favorabile, de punere în libertate, de aplicare a unui regim sancționator

diminuat ori pentru înscenarea unui flagrant, privind o persoană ce ar

deține droguri și, printr-un denunț mincinos s-ar fi

obținut beneficiul reducerii la jumătate a limitelor de pedeapsă

aplicabile (inculpatul N.V.), lăsând să se creadă că are

influență asupra unui procuror D.I.I.C.O.T. și a unor polițiști

din cadrul Structurii de Crimă Organizată a I.G.P.R.

În acest context liberarea

provizorie sub control judiciar a inculpatului la momentul procesual actual al

începerii urmăririi penale este nejustificată – contrar

susținerilor făcute de recurent – întrucât pericolul concret pentru

ordinea publică, în cazul cercetării acestuia în stare de libertate își

păstrează pericolul actual, exprimat ca atare de complexitatea

cauzei, atât sub aspectul faptelor deduse judecății cât și al

persoanelor presupuse a fi săvârșit aceste fapte și calitatea

specială a inculpatului-recurent folosită în activități

infracționale de o gravitate ridicată, funcție de care concluzia

primei instanțe potrivit căreia este justificată rezonabil

necesitatea de a-l împiedica pe inculpat să zădărnicească

aflarea adevărului prin influențarea unor părți, martori

sau experți, alterarea ori distrugerea mijloacelor de probă, sau prin

alte asemenea fapte este corectă.

În consecință încheierea

atacată prin care a fost refuzată de prima instanță la

acest moment procesual, acordarea liberării provizorii sub control

judiciar a inculpatului în conformitate cu dispozițiile art. 160

8a

alin. (6) teza a II-a C. proc. pen. este legală și temeinică,

reformarea sa în sens contrar prin aplicarea în cauză a dispozițiilor

art. 160

8a

alin. (2) C. proc. pen. solicitată de recurent fiind

nejustificată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul Z.A.R. împotriva încheierii din 06 mai 2010 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul

nr. 3885/2/2010.

Obligă recurentul inculpat la plata

sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 11 mai 2010.