ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9838/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

La 1 octombrie 2004, reclamantul A.N.

a chemat în judecată pe pârâta A.L.P., solicitând să se constate dreptul său de

proprietate asupra întregului imobil situat în sat Drăgănescu, oraș Mihăilești,

județul Giurgiu, compus din teren de 5.412,15 mp și 3 corpuri de construcție.

În motivarea cererii, întemeiată pe

art. 1073 și art. 1075 C. civ. și art. 111 C. proc. civ., reclamantul a

susținut că:

- la 17 aprilie 2003 a cumpărat imobilul menționat împreună cu pârâta, în cote egale, dar a plătit integral prețul

stabilit prin contractul încheiat cu vânzătoarea SC L.T.P. SRL;

- pârâta nu s-a conformat

înțelegerii (consemnate în scris) de a-i restitui suma de 444.000.000 lei până

la 1 aprilie 2004.

Prin cererea reconvențională din 3

noiembrie 2004, pârâta a solicitat, potrivit art. 942, art. 948 pct. 1-3, art. 953,

art. 955-957, art. 961-962, art. 964, art. 968-970, art. 978 și art. 983 C. civ., constatarea nulității absolute a pretinsei chitanțe de împrumut a sumei de 444.000.000

lei, pentru vicierea consimțământului prin violență și amenințare, lipsă de

obiect, cauză falsă și cauză ilicită.

Judecătoria Bolintin Vale, prin

sentința civilă nr. 1120 din 22 noiembrie 2004, a admis excepția invocată de pârâtă și a respins acțiunea ca inadmisibilă.

Totodată, instanța a disjuns capătul

de cerere privitor la constatarea nulității absolute a înscrisului sub

semnătură privată intitulat „chitanță” și l-a obligat pe reclamant să-i

plătească pârâtei 3.600.000 lei cheltuieli de judecată.

S-a reținut că reclamantul are

deschisă calea unei acțiuni în revendicarea imobilului, iar cererea pentru

constatarea nulității absolute a înscrisului la care se referă pârâta necesită

administrarea unui probatoriu complex.

Tribunalul Giurgiu, prin decizia

civilă nr. 67 din 18 martie 2005, și-a declinat competența în favoarea Curții

de Apel București, pe considerentul că în speță sunt operante prevederile art.

I pct. 2 din O.U.G. nr. 65/2004.

Curtea de Apel București, secția a

VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale,

prin decizia nr. 473 din 10 iunie 2005, a admis apelul declarat de reclamant, a anulat parțial sentința în sensul respingerii excepției de

inadmisibilitate, a menținut dispoziția referitoare la disjungerea cererii

reconvenționale și a stabilit termen la 9 septembrie 2009 pentru evocarea

fondului.

S-a reținut că:

- prin contractul autentificat la 17

martie 2003, reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra ½ din

imobilul în discuție;

- înscrisul sub semnătură privată

încheiat la 20 aprilie 2003 referitor la un pretins împrumut conține mențiunea

că în cazul nerestituirii sumei datorate până la 1 aprilie 2004, cota pârâtei,

de ½ din același imobil, va reveni reclamantului;

- această mențiune nu îi dă

reclamantului posibilitatea de a-și valorifica dreptul de proprietate cu

privire la cota pârâtei.

Aceeași curte de apel, prin decizia

nr. 10 din 3 aprilie 2009, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

S-a reținut că:

- reclamantul, prevalându-se de un

înscris sub semnătură privată, invocă instituția juridică a dării în plată (

datio

in solutum

);

- într-un alt litigiu, soluționat

irevocabil, s-a constatat însă nulitatea absolută a înscrisului menționat;

- împrejurările invocate de

reclamant (nerestituirea de către pârâtă a sumei datorate și achitarea sa

pentru infracțiunile de șantaj și amenințare sesizate de partea adversă) nu

sunt de natură să valideze chitanța de mână pe care se întemeiază acțiunea.

Reclamantul a declarat recurs dar

până azi, 3 decembrie 2009, nu și-a motivat această cale de atac, susținând că

hotărârea instanței de apel i-ar fi fost comunicată cu întârziere.

Din lucrările dosarului rezultă că

reclamantul a declarat recurs nemotivat la 15 aprilie 2009, iar decizia

instanței de apel i-a fost comunicată ulterior, respectiv la 21 mai 2009.

Or, potrivit art. 301 și art. 303

alin. (2) C. proc. civ., reclamantul trebuia să-și motiveze recursul în termen

de 15 zile cu începere de la data comunicării hotărârii instanței de apel.

Așa fiind, conform art. 306 alin. (1)

C. proc. civ., se va constata nul recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de reclamantul A.N.

împotriva deciziei nr. 10A din 3 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 3 decembrie 2009.