ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 9838/2009

Asupra recursului de față: Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: La 1 octombrie 2004, reclamantul A.N. a chemat în judecată pe pârâta A.L.P., solicitând să se constate dreptul său de proprietate asupra întregului imobil situat în sat Drăgănescu, oraș Mihăilești, județul Giurgiu, compus din teren de 5.412,15 mp și 3 corpuri de construcție. În motivarea cererii, întemeiată pe art. 1073 și art. 1075 C. civ. și art. 111 C. proc. civ., reclamantul a susținut că: - la 17 aprilie 2003 a cumpărat imobilul menționat împreună cu pârâta, în cote egale, dar a plătit integral prețul stabilit prin contractul încheiat cu vânzătoarea SC L.T.P.

SRL; - pârâta nu s-a conformat înțelegerii (consemnate în scris) de a-i restitui suma de 444.000.000 lei până la 1 aprilie 2004. Prin cererea reconvențională din 3 noiembrie 2004, pârâta a solicitat, potrivit art. 942, art. 948 pct. 1-3, art. 953, art. 955-957, art. 961-962, art. 964, art. 968-970, art. 978 și art. 983 C. civ., constatarea nulității absolute a pretinsei chitanțe de împrumut a sumei de 444.000.000 lei, pentru vicierea consimțământului prin violență și amenințare, lipsă de obiect, cauză falsă și cauză ilicită. Judecătoria Bolintin Vale, prin sentința civilă nr. 1120 din 22 noiembrie 2004, a admis excepția invocată de pârâtă și a respins acțiunea ca inadmisibilă. Totodată, instanța a disjuns capătul de cerere privitor la constatarea nulității absolute a înscrisului sub semnătură privată intitulat „chitanță” și l-a obligat pe reclamant să-i plătească pârâtei 3.600.000 lei cheltuieli de judecată.

S-a reținut că reclamantul are deschisă calea unei acțiuni în revendicarea imobilului, iar cererea pentru constatarea nulității absolute a înscrisului la care se referă pârâta necesită administrarea unui probatoriu complex. Tribunalul Giurgiu, prin decizia civilă nr. 67 din 18 martie 2005, și-a declinat competența în favoarea Curții de Apel București, pe considerentul că în speță sunt operante prevederile art. I pct. 2 din O.U.G. nr. 65/2004. Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, prin decizia nr. 473 din 10 iunie 2005, a admis apelul declarat de reclamant, a anulat parțial sentința în sensul respingerii excepției de inadmisibilitate, a menținut dispoziția referitoare la disjungerea cererii reconvenționale și a stabilit termen la 9 septembrie 2009 pentru evocarea fondului.

S-a reținut că: - prin contractul autentificat la 17 martie 2003, reclamantul a dobândit dreptul de proprietate asupra ½ din imobilul în discuție; - înscrisul sub semnătură privată încheiat la 20 aprilie 2003 referitor la un pretins împrumut conține mențiunea că în cazul nerestituirii sumei datorate până la 1 aprilie 2004, cota pârâtei, de ½ din același imobil, va reveni reclamantului; - această mențiune nu îi dă reclamantului posibilitatea de a-și valorifica dreptul de proprietate cu privire la cota pârâtei. Aceeași curte de apel, prin decizia nr. 10 din 3 aprilie 2009, a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

S-a reținut că: - reclamantul, prevalându-se de un înscris sub semnătură privată, invocă instituția juridică a dării în plată ( datio in solutum ); - într-un alt litigiu, soluționat irevocabil, s-a constatat însă nulitatea absolută a înscrisului menționat; - împrejurările invocate de reclamant (nerestituirea de către pârâtă a sumei datorate și achitarea sa pentru infracțiunile de șantaj și amenințare sesizate de partea adversă) nu sunt de natură să valideze chitanța de mână pe care se întemeiază acțiunea. Reclamantul a declarat recurs dar până azi, 3 decembrie 2009, nu și-a motivat această cale de atac, susținând că hotărârea instanței de apel i-ar fi fost comunicată cu întârziere. Din lucrările dosarului rezultă că reclamantul a declarat recurs nemotivat la 15 aprilie 2009, iar decizia instanței de apel i-a fost comunicată ulterior, respectiv la 21 mai 2009. Or, potrivit art. 301 și art. 303 alin. (2) C. proc.

civ., reclamantul trebuia să-și motiveze recursul în termen de 15 zile cu începere de la data comunicării hotărârii instanței de apel. Așa fiind, conform art. 306 alin. (1) C. proc. civ., se va constata nul recursul declarat în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamantul A.N. împotriva deciziei nr. 10A din 3 aprilie 2009 a Curții de Apel București, secția a VII-a civilă Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 decembrie 2009.