ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3452/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului

București, secția a III-a civilă, la data de 23 februarie 2009, reclamantele M.I.V.

și M.E. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor

Publice, obligarea acestuia la plata valorii de piață a imobilului situat în

București, sector 2.

Prin sentința civilă nr. 415 din 24 martie 2009,

Tribunalul București, secția a III-a civilă, a admis excepția lipsei calității

procesuale pasive și a respins acțiunea reclamantelor împotriva pârâtului

Ministerul Finanțelor Publice ca fiind formulată împotriva unei persoane fără

calitate procesuală pasivă.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel

reclamantele, solicitând casarea sentinței și trimiterea cauzei spre

rejudecare.

In motivarea apelului, apelantele au arătat că

instanța nu a pus în discuția părților excepția invocată la primul termen de

judecată, nu a acordat un termen pentru a lua cunoștință de excepție sau pentru

a depune concluzii scrise, fiindu-le astfel încălcat dreptul la apărare. Nici

pârâtul nu a fost prezent legal în instanță, în încheierea de ședință

făcându-se mențiunea că s-ar fi prezentat „un consilier juridic fără

delegație". Apelantele au considerat că, procedural, instanța trebuia să

amâne și numai pentru ca acest „reprezentant al pârâtului", să-și dovedească

calitatea sa și eventual această „reprezentare".

Curtea de Apel București, secția a IV-a civilă,

prin decizia nr. 622 din 30 noiembrie 2009 a admis apelul declarat de reclamanți, a desființat sentința și a trimis cauza spre rejudecare la Tribunalul București.

Pentru a decide astfel, curtea de apel, a

reținut în esență, că prima instanță a încălcat dreptul la o procedură în

contradictoriu, în sensul art.6 paragraful 1 din Convenția Europeană a

Drepturilor Omului, judecata fiind finalizată în condițiile lipsei dezbaterilor

contradictorii fără ca reclamantul sau avocatul acestuia să aibă posibilitatea

să cunoască excepția invocată și să îi răspundă.

Împotriva acestei din urmă decizii a declarat

recurs Ministerul Finanțelor Publice invocând motivul prevăzut de art. 304 pct.

9 C. proc. civ., susținând în esență nelegalitatea hotărârii pe motiv că

reclamantele au fost legal citate, instanța neavând nici un temei de acordare a

unui alt termen de judecată, intimatele neputând invoca propria culpă.

Pentru considerentele mai sus expuse,

pârâtul-recurent a solicitat admiterea recursului, modificarea deciziei

atacate, respingerea apelului și menținerea ca legală și temeinică a sentinței

instanței de fond.

Verificând legalitatea deciziei recurate, în

raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat în

cauză este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare.

Instanța de fond a soluționat cauza la primul

termen de judecată admițând excepția lipsei calității procesuale pasive a

Ministerului Finanțelor Publice, excepție invocată de către un consilier

juridic care nu a dovedit această calitate.

Soluționând cauza în acest mod, prima instanță a

încălcat unul din principiile fundamentale ale procesului civil și anume

principiul contradictorialității care constă în posibilitatea dată părților de

a discuta în contradictoriu toate elementele cauzei, putând să formuleze cereri,

să propună și să administreze probe și să formuleze concluzii cu privire la

problemele de fapt și de drept de care depinde justa soluționare a cauzei.

Instanța în virtutea rolului activ era obligată

să pună în discuția părților excepția lipsei calității procesuale pasive

invocată, oferind posibilitatea reclamanților de a-și formula probe și de a

pune concluzii sub acest aspect.

În aceste condiții, criticile invocate de

pârâtul - recurent Ministerul Finanțelor Publice sunt nefondate, urmând a fi

respinse.

Pe cale de consecință, în temeiul art. 312 alin.

(1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză urmează a fi respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul

Finanțelor Publice prin D.G.F.P București împotriva deciziei civile nr. 622 din

30 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a IV-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2010.