ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3468/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul București, secția a V-a civilă, la data de 03 iulie 2007, petenta V.L. a solicitat recunoașterea „acordului de separare pe teritoriul României" și pronunțarea de către instanță a unei hotărâri în legătură cu art. 18, art. 19, art. 20 din acordul relativ la partaj, aflat la dosar în copie legalizată. Prin sentința civilă nr. 356 din 19 februarie 2008, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins, ca nefondată, cererea formulată de petenta V.L., reținând în considerentele hotărârii că aceasta a solicitat recunoașterea pe teritoriul României a acordului de separare întocmit la data de 30 ianuarie 2002, rămas definitiv la data de 13 mai 2003, când s-a pronunțat divorțul.

Împotriva acestei hotărâri, a formulat apel petenta V.L.M., arătând că acordul este un act executoriu, întocmit conform procedurii canadiene; el constituie un titlu executoriu, cu putere de lucru judecat. Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia civilă nr. 612A din 24 noiembrie 2009 a constatat perimarea cererii de apel formulată de petenta V.L. La pronunțarea acestei decizii, Curtea a reținut că, prin încheierea pronunțată în ședința publică de la 16 septembrie 2008, Curte de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și din familie, a dispus suspendarea judecării cererii de apel, în baza art. 242 alin. pct. 2 C. proc.

civ., pentru lipsa nejustificată a părților. Din oficiu, la data de 24 noiembrie 2009, după repunerea pe rol, conform rezoluției din 19 octombrie 2009, Curtea a invocat excepția perimării cererii de apel având în vedere temeiul în baza căruia s-a dispus suspendarea judecării cauzei. În conformitate cu art. 248 C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată se perima de drept chiar împotriva incapabililor, dacă ; rămas în nelucrare din vina părții timp de un an, perimarea fiind o sancțiuni procedurală de aplicație generală care operează atât în etapa judecății îi primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac și având o naturi juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței un timp îndelungat în judecată.

În raport de aceste considerații și având în vedere că, în cauză, a trecu mai mult de un an de la data suspendării judecării pricinii (16 septembrie 2008), timp în care petenta nu a solicitat repunerea pe rol a apelului și că în această perioadă nu a intervenit nicio cauză de întrerupere sau suspendare ; termenului de perimare și nicio cauză de stingere a procesului prevăzută de vreo normă specială în materia recunoașterii hotărârilor străine, Curtea, în temeiul art. 252 C. proc. civ., va constata perimat apelul declarat în cauză. Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca tardiv, recursul declarat de reclamanta V.L.M. împotriva deciziei nr. 612 A din 24 noiembrie 2009 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 3 iunie 2010.