ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3468/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul

Tribunalul București, secția a V-a civilă, la data de 03 iulie 2007, petenta V.L.

a solicitat recunoașterea „acordului de separare pe teritoriul României"

și pronunțarea de către instanță a unei hotărâri în legătură cu art. 18, art. 19,

art. 20 din acordul relativ la partaj, aflat la dosar în copie legalizată.

Prin sentința civilă nr. 356 din 19

februarie 2008, Tribunalul București, secția a V-a civilă, a respins, ca

nefondată, cererea formulată de petenta V.L., reținând în considerentele

hotărârii că aceasta a solicitat recunoașterea pe teritoriul României a

acordului de separare întocmit la data de 30 ianuarie 2002, rămas definitiv la

data de 13 mai 2003, când s-a pronunțat divorțul.

Împotriva acestei hotărâri, a

formulat apel petenta V.L.M., arătând că acordul este un act executoriu,

întocmit conform procedurii canadiene; el constituie un titlu executoriu, cu

putere de lucru judecat.

Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, prin decizia civilă nr. 612A

din 24 noiembrie 2009 a constatat perimarea cererii de apel formulată de

petenta V.L.

La pronunțarea acestei decizii,

Curtea a reținut că, prin încheierea pronunțată în ședința publică de la 16

septembrie 2008, Curte de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze

cu minori și din familie, a dispus suspendarea judecării cererii de apel, în

baza art. 242 alin. pct. 2 C. proc. civ., pentru lipsa nejustificată a

părților.

Din oficiu, la data de 24 noiembrie 2009,

după repunerea pe rol, conform rezoluției din 19 octombrie 2009, Curtea a

invocat excepția perimării cererii de apel având în vedere temeiul în baza

căruia s-a dispus suspendarea judecării cauzei.

În conformitate cu art. 248 C. proc.

civ., orice cerere de chemare în judecată se perima de drept chiar împotriva

incapabililor, dacă ; rămas în nelucrare din vina părții timp de un an,

perimarea fiind o sancțiuni procedurală de aplicație generală care operează

atât în etapa judecății îi primă instanță, cât și în etapa judecății în căile

de atac și având o naturi juridică mixtă, în sensul că este o sancțiune

procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în

stingerea procesului în faza în care se găsește, dar și o prezumție de

desistare, dedusă din faptul nestăruinței un timp îndelungat în judecată.

În raport de aceste considerații și

având în vedere că, în cauză, a trecu mai mult de un an de la data suspendării

judecării pricinii (16 septembrie 2008), timp în care petenta nu a solicitat

repunerea pe rol a apelului și că în această perioadă nu a intervenit nicio

cauză de întrerupere sau suspendare ; termenului de perimare și nicio cauză de

stingere a procesului prevăzută de vreo normă specială în materia recunoașterii

hotărârilor străine, Curtea, în temeiul art. 252 C. proc. civ., va constata

perimat apelul declarat în cauză.

Împotriva acestei decizii a declarat

recurs reclamanta.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca tardiv, recursul

declarat de reclamanta V.L.M. împotriva deciziei nr. 612 A din 24 noiembrie 2009

pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 3

iunie 2010.