ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5119/2010

Asupra

recursului de față, constată următoarele:

Prin

încheierea din 3 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă,

a fost respinsă cererea de recuzare formulată de A.I. a întregii secții a IV a

civilă, ca inadmisibilă. S-a acordat termen la 03 martie 2010, cu citarea

părților.

Pe

rolul Curții de Apel București, secția a IV a civilă, a fost înregistrată

cererea de recurs formulată de recurenta A.V.M.E. în contradictoriu cu

intimații A.I., D.O.P., D.F., P.S.D.S.E.O.N.B., prin președinte A.I., împotriva

încheierii de suspendare.

În

ședința publică din 03 februarie 2010 recurentul A.I. a formulat o cerere de

recuzare împotriva tuturor judecătorilor Secției a IV a civilă a Curții de Apel

București.

Potrivit

dispozițiilor art. 28 alin. (2) C. proc. civ. s-a reținut că nu pot fi recuzați

toți judecătorii unei instanțe sau ai unei secții ai a acesteia, situație în

care cererea formulată este inadmisibilă.

Împotriva

acestei încheieri a formulat recurs recurenta A.V.M.E.

În

motivarea cererii de recurs se susține că a fost respinsă abuziv cererea de

sesizare cu excepția de neconstituționalitate a unor texte de lege, fără a

invoca vreunul dintre acestea, cu mențiunea de a preciza care este textul de

lege neconstituțional.

În

drept, s-au indicat dispozițiile art. 29 alin. (6) teza II din Legea nr.

47/1992 republicată, privind funcționarea Curții Constituționale.

Ca

motiv de recurs invocă art. 304 C. proc. civ. și susține că a fost „încălcată

competența Curții Constituționale a României, formele de procedură prevăzute

sub sancțiunea nulității, conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ., motive

străine de natra pricinii, încălcarea cu premeditare a legilor justiției din

România" și conchide precizând „refuzul abuziv de a respecta dispozițiile

art. 11, art. 20 și art. 148 din Constituția României și trecerea sub tăcere a

dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului".

Prin

recursul de față s-a solicitat exercitarea controlului judecătoresc prin

această cale de atac a încheierii din 3 februarie 2010 a Curții de Apel

București, secția a IV a civilă, dar motivarea recursului se referă la refuzul

instanței de a admite sesizarea cu excepția de neconstituționalitate, aspect ce

nu se regăsește în cauză.

De

fapt, nu există nicio încheiere în dosarul nr. 577/4/2009 al Curții de Apel

București prin care să se fi discutat o cerere de sesizare cu excepția de

neconstituționalitate a vreunui text de lege invocat de recurenta A.V.M.E.

În

ceea ce privește încheierea din 03 februarie 2010 a Curții de Apel București,

se reține că prin aceasta a fost soluționată o cerere de recuzare, încheiere

care nu are cale de atac.

În

ceea ce privește motivarea în fapt a recursului, instanța de recurs constată că

nu a fost invocată și supusă discuției părților vreo cerere de sesizare cu

excepție de neconstituționalitate, sesizare care să fie respinsă, astfel că

instanța investită cu un asemenea recurs nu are ce să analizeze, cererea fiind

fără obiect.

Față

de toate aceste considerente, se constată că instanța nu se găsește într-o

situație în care să poată analiza vreunul dintre motivele prevăzute de art. 304

pct.

1-9

C. proc. civ.

Acest

text a fost invocat de către recurentă formal, fără a formula vreo critică sub

aspectul vreunuia dintre cele 9 motive de recurs prevăzute de Codul de

procedură civilă.

În

consecință, urmează ca recursul declarat de recurenta A.V.M.E. să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge

ca nefondat recursul declarat de recurenta A.V.M.E. împotriva încheierii de

ședință din 3 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 11 octombrie 2010.