ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5119/2010

Asupra recursului de față, constată următoarele: Prin încheierea din 3 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă, a fost respinsă cererea de recuzare formulată de A.I. a întregii secții a IV a civilă, ca inadmisibilă. S-a acordat termen la 03 martie 2010, cu citarea părților. Pe rolul Curții de Apel București, secția a IV a civilă, a fost înregistrată cererea de recurs formulată de recurenta A.V.M.E. în contradictoriu cu intimații A.I., D.O.P., D.F., P.S.D.S.E.O.N.B., prin președinte A.I., împotriva încheierii de suspendare. În ședința publică din 03 februarie 2010 recurentul A.I. a formulat o cerere de recuzare împotriva tuturor judecătorilor Secției a IV a civilă a Curții de Apel București.

Potrivit dispozițiilor art. 28 alin. (2) C. proc. civ. s-a reținut că nu pot fi recuzați toți judecătorii unei instanțe sau ai unei secții ai a acesteia, situație în care cererea formulată este inadmisibilă. Împotriva acestei încheieri a formulat recurs recurenta A.V.M.E. În motivarea cererii de recurs se susține că a fost respinsă abuziv cererea de sesizare cu excepția de neconstituționalitate a unor texte de lege, fără a invoca vreunul dintre acestea, cu mențiunea de a preciza care este textul de lege neconstituțional. În drept, s-au indicat dispozițiile art. 29 alin. (6) teza II din Legea nr. 47/1992 republicată, privind funcționarea Curții Constituționale. Ca motiv de recurs invocă art. 304 C. proc.

civ. și susține că a fost „încălcată competența Curții Constituționale a României, formele de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, conform art. 105 alin. (2) C. proc. civ., motive străine de natra pricinii, încălcarea cu premeditare a legilor justiției din România" și conchide precizând „refuzul abuziv de a respecta dispozițiile art. 11, art. 20 și art. 148 din Constituția României și trecerea sub tăcere a dispozițiilor Convenției Europene a Drepturilor Omului". Prin recursul de față s-a solicitat exercitarea controlului judecătoresc prin această cale de atac a încheierii din 3 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă, dar motivarea recursului se referă la refuzul instanței de a admite sesizarea cu excepția de neconstituționalitate, aspect ce nu se regăsește în cauză.

De fapt, nu există nicio încheiere în dosarul nr. 577/4/2009 al Curții de Apel București prin care să se fi discutat o cerere de sesizare cu excepția de neconstituționalitate a vreunui text de lege invocat de recurenta A.V.M.E. În ceea ce privește încheierea din 03 februarie 2010 a Curții de Apel București, se reține că prin aceasta a fost soluționată o cerere de recuzare, încheiere care nu are cale de atac. În ceea ce privește motivarea în fapt a recursului, instanța de recurs constată că nu a fost invocată și supusă discuției părților vreo cerere de sesizare cu excepție de neconstituționalitate, sesizare care să fie respinsă, astfel că instanța investită cu un asemenea recurs nu are ce să analizeze, cererea fiind fără obiect.

Față de toate aceste considerente, se constată că instanța nu se găsește într-o situație în care să poată analiza vreunul dintre motivele prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ. Acest text a fost invocat de către recurentă formal, fără a formula vreo critică sub aspectul vreunuia dintre cele 9 motive de recurs prevăzute de Codul de procedură civilă. În consecință, urmează ca recursul declarat de recurenta A.V.M.E. să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta A.V.M.E. împotriva încheierii de ședință din 3 februarie 2010 a Curții de Apel București, secția a IV a civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 octombrie 2010.