ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2160/2010

Deliberând asupra recursului comercial de față, reține următoarele: Prin sentința comercială nr. 6007 din 15 aprilie 2009, pronunțată în dosarul nr. 2032/3/2009, judecătorul fondului din cadrul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a admis excepția lipsei de interes și a respins pentru aceste considerent acțiunea astfel cum a fost precizată de reclamanta L.G.D. în contradictoriu cu pârâta SC C. SA; totodată, a respins ca fiind formulată de o persoană fără calitate de reprezentat, acțiunea promovată de L.G.D. în numele acționarilor SC C. SA. În considerentele sentinței, judecătorul fondului a reținut că reclamanta, în nume personal și în calitate de reprezentant al acționarilor SC C. SA, a solicitat, inițial pe calea ordonanței președințiale și, ulterior, pe calea dreptului comun, constatarea nulității absolute a hotărârii președintelui Consiliului de administrație al pârâtei SC C. SA privind executarea hotărârii A.G.A.

nr. 25 din 24 iunie 2008. Judecătorul fondului a apreciat că procura depusă de reclamanta L.G.D. pentru justificarea calității sale de reprezentant al acționarilor SC C. SA are un caracter general, astfel încât nu poate da dreptul mandatarului de a introduce o acțiune în justiție, fiind necesară o procură specială în acest sens. În consecință, în ședința publică din data de 11 martie 2009, judecătorul a admis excepția lipsei calității de reprezentant a mandatarei L.G.D. cu privire la acționarii SC C. SA, enumerați în procură, respingând și acțiunea pentru același considerent. Totodată, judecătorul fondului a apreciat ca întemeiată excepția lipsei de interes în ce privește acțiunea formulată în nume propriu de reclamanta L.G.D., reținând că deși interesul reclamantei de a promova acțiunea este legitim, el nu este încă născut și actual, în condițiile în care nu s-a dovedit în ce mod a fost vătămată reclamanta prin adoptarea hotărârii a cărei nulitate se solicită.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel reclamanta L.G.D., atât în nume propriu cât și ca reprezentant al acționarilor PPM ai SC C. SA, solicitând admiterea apelului și desființarea sentinței de fond cu trimiterea cauzei spre rejudecare. În motivare, s-a arătat că sentința pronunțată de judecătorul fondului este nelegală și netemeinică, ședința de judecată fiind publică, textele legale impunând judecarea acesteia în Camera de consiliu; s-a mai susținut greșita admitere a excepției lipsei calității de reprezentant, judecătorul fondului apreciind greșit asupra procurii judiciare depusă la dosar. Intimata SC C. SA a invocat excepția tardivității motivării apelului, precum și excepția lipsei calității de reprezentant al apelanților acționari în persoana reclamantei – apelante L.G.D.

Prin decizia comercială nr. 516 din 7 decembrie 2009, completul de apel din cadrul Curții de Apel București, secția a VI-a comercială, a respins excepția tardivității motivării apelului și cea a lipsei calității de reprezentant a apelantei L.G.D. în ce îi privește pe apelanții acționarii SC C. SA; a admis apelul declarat în cauză, a desființa sentința apelată și a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanță. S-a reținut în considerente netemeinicia excepției tardivității motivării apelului, față de împrejurarea că această motivare a fost depusă la prima zi de înfățișare, potrivit art. 287 alin. (2) C. proc. civ. S-a apreciat ca neîntemeiată și excepția lipsei calității de reprezentant a apelantei L.G.D.

în ce îi privește pe apelanții acționari ai SC C. SA, pentru considerente care au conturat și soluția de desființare a sentinței de fond: s-a reținut, astfel, că în mod greșit judecătorul fondului a apreciat conținutul procurii judiciare depusă la dosar în sensul că este o procură generală: din conținutul procurii rezultă că reclamanta L.G.D. a fost împuternicită de acționari doar pentru promovarea și reprezentarea acestora în justiție în litigiile expres specificate, printre care și cele referitoare la drepturilor lor de acționari. În consecință, completul de apel a constatat că sunt îndeplinite condițiile art. 67 alin. (1) și (2) C. proc. civ. privind exercitarea drepturilor procedurale prin mandatar și reprezentarea în judecată a mandantului.

De asemenea, s-a reținut și temeinicia primului motiv invocat de apelanți, în sensul nerespectării prevederilor art. 132 alin. (9) C. proc. civ., ședința de judecată fiind publică, iar nu secretă așa cum impune textul legal menționat. Împotriva deciziei pronunțate de completul de apel a formulat recurs pârâta SC C. SA, invocând prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. În motivare recurenta – pârâtă a arătat că decizia completului de apel a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, prin aceea că nu a verificat existența vătămării care s-ar fi produs reclamanților prin judecarea cererii în ședință publică, iar nu în Camera de consiliu. În consecință, recurenta apreciază că nu au fost respectate cerințele art. 105 alin. (2) C. proc.

civ., prin aceea că s-a dispus desființarea sentinței de fond, fără a se proba vătămarea produsă. Recurenta pârâta a solicitat admiterea recursului și casarea deciziei completului de apel cu trimiterea cauzei spre rejudecare. Prin întâmpinare, intimații prin reprezentant L.G.D., au solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că nu era necesară dovedirea vătămării, art. 105 alin. (2) C. proc. civ. precizând că în cazul nulităților prevăzute de lege, vătămarea se presupune până la proba contrarie. Nu au fost administrate probe în această fază procesuală. Analizându-se actele și lucrările dosarului în raport de criticile formulate și de apărările invocate, se apreciază că recursul nu este fondat.

Se reține corecta soluționare de către completul de apel a aspectului legat de necesitatea soluționării litigiului în camera de consiliu, raportat la prevederile art. 132 alin. (9) C. proc. civ. Textul legal menționat stabilește cu valoare obligatorie ca litigiile vizând anularea unei hotărâri a adunării generale a acționarilor să fie soluționate în camera de consiliu. Față de modul de redactare imperativ al textului legal, se reține că în acest caz suntem în prezenta unei nulități anume prevăzute de lege (nulitate virtuală ce rezultă din imperativitatea reglementării legale, pentru care nu există derogare). În consecință, în această situație nu era necesară dovedirea vătămării, fiind aplicabile prevederile art. 105 alin. (2) teza finală C. proc.

civ., care menționează în cazul nulităților anume prevăzute de lege vătămarea se presupune până la proba contrarie. Pentru considerentele arătate, și constatându-se că decizia pronunțată de completul de apel este legală, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta – pârâtă SC C. SA București împotriva deciziei nr. 516 din 7 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a VI-a comercială. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 8 iunie 2010.