ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2160/2010

Deliberând asupra recursului

comercial de față, reține următoarele:

Prin sentința comercială nr. 6007 din 15 aprilie  2009,

pronunțată în dosarul nr. 2032/3/2009, judecătorul fondului din

cadrul Tribunalului București, secția a VI-a comercială, a admis

excepția lipsei de interes și a respins pentru aceste considerent

acțiunea astfel cum a fost precizată de reclamanta L.G.D. în

contradictoriu cu pârâta SC C. SA; totodată, a respins ca fiind

formulată de o persoană fără calitate de reprezentat,

acțiunea promovată de L.G.D. în numele acționarilor SC C. SA.

În considerentele sentinței,

judecătorul fondului a reținut că reclamanta, în nume personal

și în calitate de reprezentant al acționarilor SC C. SA, a solicitat,

inițial pe calea ordonanței președințiale și,

ulterior, pe calea dreptului comun, constatarea nulității absolute a

hotărârii președintelui Consiliului de administrație al pârâtei SC

C. SA privind executarea hotărârii A.G.A. nr. 25 din 24 iunie 2008.

Judecătorul fondului a apreciat

că procura depusă de reclamanta L.G.D. pentru justificarea

calității sale de reprezentant al acționarilor SC C. SA are un caracter

general, astfel încât nu poate da dreptul mandatarului de a introduce o

acțiune în justiție, fiind necesară o procură specială

în acest sens. În consecință, în ședința publică din

data de 11 martie  2009, judecătorul a admis excepția lipsei

calității de reprezentant a mandatarei L.G.D. cu privire la

acționarii SC C. SA, enumerați în procură, respingând și

acțiunea pentru același considerent.

Totodată, judecătorul

fondului a apreciat ca întemeiată excepția lipsei de interes în ce

privește acțiunea formulată în nume propriu de reclamanta L.G.D.,

reținând că deși interesul reclamantei de a promova

acțiunea este legitim, el nu este încă născut și actual, în

condițiile în care nu s-a dovedit în ce mod a fost vătămată

reclamanta prin adoptarea hotărârii a cărei nulitate se

solicită.

Împotriva acestei sentințe a

formulat apel reclamanta L.G.D., atât în nume propriu cât și ca

reprezentant al acționarilor PPM ai SC C. SA, solicitând admiterea

apelului și desființarea sentinței de fond cu trimiterea cauzei

spre rejudecare. În motivare, s-a arătat că sentința

pronunțată de judecătorul fondului este nelegală și

netemeinică, ședința de judecată fiind publică,

textele legale impunând judecarea acesteia în Camera de consiliu; s-a mai

susținut greșita admitere a excepției lipsei calității

de reprezentant, judecătorul fondului apreciind greșit asupra

procurii judiciare depusă la dosar.

Intimata SC C. SA a invocat

excepția tardivității motivării apelului, precum și

excepția lipsei calității de reprezentant al apelanților

acționari în persoana reclamantei – apelante L.G.D.

Prin decizia comercială nr. 516

din 7 decembrie 2009, completul de apel din cadrul Curții de Apel

București, secția a VI-a comercială, a respins excepția

tardivității motivării apelului și cea a lipsei

calității de reprezentant a apelantei L.G.D. în ce îi privește

pe apelanții acționarii SC C. SA; a admis apelul declarat în

cauză, a desființa sentința apelată și a trimis cauza

spre rejudecare la aceeași instanță.

S-a reținut în considerente

netemeinicia excepției tardivității motivării apelului,

față de împrejurarea că această motivare a fost depusă

la prima zi de înfățișare, potrivit art. 287 alin. (2) C. proc.

civ.

S-a apreciat ca neîntemeiată

și excepția lipsei calității de reprezentant a apelantei L.G.D.

în ce îi privește pe apelanții acționari ai SC C. SA, pentru

considerente care au conturat și soluția de desființare a

sentinței de fond: s-a reținut, astfel, că în mod greșit

judecătorul fondului a apreciat conținutul procurii judiciare

depusă la dosar în sensul că este o procură generală: din

conținutul procurii rezultă că reclamanta L.G.D. a fost

împuternicită de acționari doar pentru promovarea și

reprezentarea acestora în justiție în litigiile expres specificate,

printre care și cele referitoare la drepturilor lor de acționari. În

consecință, completul de apel a constatat că sunt îndeplinite

condițiile art. 67 alin. (1) și (2) C. proc. civ. privind exercitarea

drepturilor procedurale prin mandatar și reprezentarea în judecată a

mandantului.

De asemenea, s-a reținut

și temeinicia primului motiv invocat de apelanți, în sensul

nerespectării prevederilor art. 132 alin. (9) C. proc. civ.,

ședința de judecată fiind publică, iar nu secretă

așa cum impune textul legal menționat.

Împotriva deciziei pronunțate

de completul de apel a formulat recurs pârâta SC C. SA, invocând prevederile art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivare recurenta – pârâtă

a arătat că decizia completului de apel a fost dată cu

încălcarea sau aplicarea greșită a legii, prin aceea că nu

a verificat existența vătămării care s-ar fi produs

reclamanților prin judecarea cererii în ședință

publică, iar nu în Camera de consiliu. În consecință, recurenta

apreciază că nu au fost respectate cerințele art. 105 alin. (2)

C. proc. civ., prin aceea că s-a dispus desființarea sentinței

de fond, fără a se proba vătămarea produsă.

Recurenta pârâta a solicitat

admiterea recursului și casarea deciziei completului de apel cu trimiterea

cauzei spre rejudecare.

Prin întâmpinare, intimații

prin reprezentant L.G.D., au solicitat respingerea recursului ca nefondat,

arătând că nu era necesară dovedirea vătămării, art.

105 alin. (2) C. proc. civ. precizând că în cazul nulităților

prevăzute de lege, vătămarea se presupune până la proba

contrarie.

Nu au fost administrate probe în

această fază procesuală.

Analizându-se actele și lucrările

dosarului în raport de criticile formulate și de apărările

invocate, se apreciază că recursul nu este fondat. Se reține

corecta soluționare de către completul de apel a aspectului legat de

necesitatea soluționării litigiului în camera de consiliu, raportat

la prevederile art. 132 alin. (9) C. proc. civ. Textul legal menționat

stabilește cu valoare obligatorie ca litigiile vizând anularea unei

hotărâri a adunării generale a acționarilor să fie

soluționate în camera de consiliu. Față de modul de redactare

imperativ al textului legal, se reține că în acest caz suntem în

prezenta unei nulități anume prevăzute de lege (nulitate

virtuală ce rezultă din imperativitatea reglementării legale,

pentru care nu există derogare).

În consecință, în

această situație nu era necesară dovedirea

vătămării, fiind aplicabile prevederile art. 105 alin. (2) teza

finală C. proc. civ., care menționează în cazul

nulităților anume prevăzute de lege vătămarea se

presupune până la proba contrarie.

Pentru considerentele arătate, și

constatându-se că decizia pronunțată de completul de apel este

legală, în temeiul art. 312 C. proc. civ., recursul declarat în cauză

va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul

declarat de recurenta – pârâtă SC C. SA București împotriva deciziei nr.

516 din 7 decembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a

VI-a comercială.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 8 iunie 2010.