ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5641/2009

Deliberând asupra cererii de revizuire de față, reține următoarele: Prin notificările nr. 2203/12257 din data de 13 august 2001 și nr. 700/28611 din 13 august 2002, B.M.C. a solicitat Municipiului Pitești, prin primar, restituirea în natură a terenului în suprafață de 440 mp și despăgubiri bănești pentru construcția demolată, imobil situat în Pitești, județul Argeș. Prin dispoziția nr. 1119 din 24 martie 2006 emisă de Primarul Municipiului Pitești a fost respinsă cererea reclamantului B.M.C. de restituire în natură a terenului solicitat, cu motivarea că este ocupat de utilități publice și a fost propusă acordarea de despăgubiri în condițiile prevederilor legii speciale, pentru terenul în suprafață de 440 mp și construcția demolată.

S-a menționat că nu au fost identificate în municipiul Pitești bunuri sau servicii ce ar putea fi oferite în compensare și s-a dispus ca întreaga documentație să fie înaintată Secretariatului Comisiei Centrale din cadrul Autorității Naționale pentru restituirea Proprietăților și că, un exemplar al dispoziției să fie comunicat moștenitorului reclamantului, B.E.C. Ca urmare a contestației formulate de acesta din urmă, Tribunalul Argeș, secția civilă, prin sentința nr. 116 din 19 aprilie 2007 a admis în parte acțiunea cu care a fost învestit, a modificat dispoziția emisă de primar, în sensul că, a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 180 mp, individualizat prin schița anexată raportului de expertiză întocmit de către expertul D.G., reținând că acest teren este liber de construcții definitive.

Prin același raport s-a evidențiat că Micropiața Nord Pitești nu mai există. Curtea de Apel Pitești, secția civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, minori și familie, prin decizia nr. 346A din 4 octombrie 2007 a respins apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului Pitești împotriva hotărârii primei instanțe, ca nefondat. Împotriva susmenționatei decizii a formulat recurs pârâtul Primarul municipiului Pitești, susținând, în esență, că terenul a cărui restituire în natură a fost dispusă face parte din domeniul public și este de utilitate publică, pe el aflându-se Micropiața Nord Pitești. Înalta Curte de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 3351 din 27 mai 2008 a admis recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Pitești, a casat decizia recurată și a respins contestația formulată de B.E.C.

împotriva dispoziției nr. 1119 din 24 martie 2006 emisă de Primarul municipiului Pitești. Pentru a se pronunța astfel instanța a reținut că suprafața de 180 mp, a cărei restituire în natură a fost dispusă, nu este teren liber în sensul prevederilor art. 11 din Legea nr. 10/2001, astfel cum rezultă din schița anexă la raportul de expertiză tehnică întocmit de expertul D.G., terenul fiind situat între două blocuri de locuințe iar suprafețele neocupate de construcții servind la normala folosință a acestora. Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire, reclamantul B.E.C., întemeiată în drept pe dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ. Analizând cererea de revizuire formulată Înalta Curte constată că aceasta nu este admisibilă pentru următoarele considerente: Revizuirea oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătorești definitive numai în cazurile strict determinate de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 322 C. proc. civ. se poate solicita revizuirea unei hotărâri dacă aceasta a rămas definitivă în instanța de apel, prin neapelare, sau dacă a fost dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul. Potrivit dispozițiilor art. 322 pct. 5 teza I C. proc. civ., se poate cere revizuire hotărârii dacă după pronunțarea acesteia s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de parte potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ipoteză invocată de revizuent ca temei al anulării deciziei atacate prin prezenta cale de atac.

În speță, revizuentul, anexează cererii de revizuire Hotărârea Consiliului local Pitești, nr. 83 din 7 martie 2007, privind modificarea HCL nr. 55 din 22 martie 2001 privind aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare a Administrației Piețelor municipiului Pitești, pe care îl consideră înscris nou, apt să conducă la anularea deciziei atacate, întrucât confirmă o situație fundamental deosebită de aceea care a fost reținută de instanță ca determinantă în darea soluției. Art. 1 alin. (1) din acest act atestă faptul că se diminuează suprafața Pieței Găvana cu 471 mp, suprafață aferentă Micropieței Nord, care se desființează urmare a retrocedării terenului către fostul proprietar, suprafața Pieței Găvana fiind de 3984,5 mp.

Pentru a analiza însă impactul și efectele acestui act asupra soluției pronunțate în cauză, dacă prin el însuși este determinant în retractarea hotărârii atacate, instanța trebuie să cerceteze cu prioritate dacă sunt îndeplinite cerințele de admisibilitate, cumulativ impuse de textul legal. Astfel, revizuentul invocă reținerea de către partea adversă a acestui înscris, dar nu probează că nu a avut cunoștință de faptul reținerii lui de către pârâtul Primarul municipiului Pitești. În raportul de expertiză întocmit în cauză, la soluționarea fondului, în data de 13 martie 2007 de experta D.G. și care a făcut obiect al cercetării judecătorești, se precizează la capitolul 5 că Micropiața Nord nu mai există, iar revizuentul nu a formulat nicio obiecțiune la acest raport de expertiză și nici nu l-a criticat prin vreo cale ordinară de atac.

Actul nu poate fi considerat înscris nou în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. doar pentru faptul că nu a fost folosit în procesul în care s-a dat hotărârea atacată, dacă a fost cunoscut părții în timpul judecății, astfel încât nimic nu o împiedica să uzeze de dispozițiile art. 172 și art. 175 C. proc. civ. pentru a-l administra în cauză. Condiția de admisibilitate analizată presupune nu doar ca înscrisul invocat să nu fie depus la dosar, la judecata cauzei, ci și ca existenta sau conținutul său să nu fi fost cunoscute la acel moment. Procesul civil este guvernat de principiul disponibilității, reclamantul având dreptul de a stabili cadrul procesual, care învestește instanța, dar și obligația de a-și dovedi pretenția dedusă judecății, potrivit regulii înscrisă în dispozițiile art. 1169 C. civ.

actori incubit probatio. În acest context al analizei, se remarcă că lipsa de diligentă a revizuentului, concretizată în omisiunea de a procura acest înscris pe parcursul judecării cauzei, deși avea oricând la îndemână acest demers, îi este imputabilă, aceasta cu atât mâi mult cu cât nu a dovedit că a fost împiedicat să o facă dintr-o împrejurare mai presus de voința sa. În consecință, pentru considerentele ce preced se reține că cererea de revizuire este inadmisibilă și se va respinge în temeiul art. 326 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de reclamantul B.E. împotriva deciziei nr. 3351 din 27 mai 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 mai 2009.