ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 5641/2009

Deliberând asupra cererii de

revizuire de față, reține următoarele:

Prin notificările nr. 2203/12257

din data de 13 august 2001 și nr. 700/28611 din 13 august 2002, B.M.C. a

solicitat Municipiului Pitești, prin primar, restituirea în natură a terenului

în suprafață de 440 mp și despăgubiri bănești pentru construcția demolată, imobil

situat în Pitești, județul Argeș.

Prin dispoziția nr. 1119 din 24

martie 2006 emisă de Primarul Municipiului Pitești a fost respinsă cererea

reclamantului B.M.C. de restituire în natură a terenului solicitat, cu

motivarea că este ocupat de utilități publice și a fost propusă acordarea de

despăgubiri în condițiile prevederilor legii speciale, pentru terenul în

suprafață de 440 mp și construcția demolată. S-a menționat că nu au fost

identificate în municipiul Pitești bunuri sau servicii ce ar putea fi oferite

în compensare și s-a dispus ca întreaga documentație să fie înaintată

Secretariatului Comisiei Centrale din cadrul Autorității Naționale pentru

restituirea Proprietăților și că, un exemplar al dispoziției să fie comunicat

moștenitorului reclamantului, B.E.C.

Ca urmare a contestației

formulate de acesta din urmă, Tribunalul Argeș, secția civilă, prin sentința

nr. 116 din 19 aprilie 2007 a admis în parte acțiunea cu care a fost învestit,

a modificat dispoziția emisă de primar, în sensul că, a dispus restituirea în

natură a terenului în suprafață de 180 mp, individualizat prin schița anexată

raportului de expertiză întocmit de către expertul D.G., reținând că acest

teren este liber de construcții definitive. Prin același raport s-a evidențiat

că Micropiața Nord Pitești nu mai există.

Curtea de Apel Pitești, secția

civilă, pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, minori și

familie, prin decizia nr. 346A din 4 octombrie 2007 a respins apelul declarat

de pârâtul Primarul municipiului Pitești împotriva hotărârii primei instanțe,

ca nefondat.

Împotriva susmenționatei decizii

a formulat recurs pârâtul Primarul municipiului Pitești, susținând, în esență,

că terenul a cărui restituire în natură a fost dispusă face parte din domeniul

public și este de utilitate publică, pe el aflându-se Micropiața Nord Pitești.

Înalta Curte de Casație și

Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală, prin decizia nr. 3351

din 27 mai 2008 a admis recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Pitești,

a casat decizia recurată și a respins contestația formulată de B.E.C. împotriva

dispoziției nr. 1119 din 24 martie 2006 emisă de Primarul municipiului Pitești.

Pentru a se pronunța astfel

instanța a reținut că suprafața de 180 mp, a cărei restituire în natură a fost

dispusă, nu este teren liber în sensul prevederilor art. 11 din Legea nr.

10/2001, astfel cum rezultă din schița anexă la raportul de expertiză tehnică

întocmit de expertul D.G., terenul fiind situat între două blocuri de locuințe

iar suprafețele neocupate de construcții servind la normala folosință a

acestora.

Împotriva acestei decizii a

formulat cerere de revizuire, reclamantul B.E.C., întemeiată în drept pe

dispozițiile art. 322 pct. 5 C. proc. civ.

Analizând cererea de revizuire formulată

Înalta Curte constată că aceasta nu este admisibilă pentru următoarele

considerente:

Revizuirea oferă posibilitatea

retractării unei hotărâri judecătorești definitive numai în cazurile strict

determinate de lege.

Potrivit dispozițiilor art. 322 C.

proc. civ. se poate solicita revizuirea unei hotărâri dacă aceasta a rămas

definitivă în instanța de apel, prin neapelare, sau dacă a fost dată de o

instanță de recurs atunci când evocă fondul.

Potrivit dispozițiilor art. 322

pct. 5 teza I C. proc. civ., se poate cere revizuire hotărârii dacă după

pronunțarea acesteia s-au descoperit înscrisuri doveditoare reținute de parte

potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de

voința părților, ipoteză invocată de revizuent ca temei al anulării deciziei

atacate prin prezenta cale de atac.

În speță, revizuentul, anexează

cererii de revizuire Hotărârea Consiliului local Pitești, nr. 83 din 7 martie

2007, privind modificarea HCL nr. 55 din 22 martie 2001 privind aprobarea

Regulamentului de organizare și funcționare a Administrației Piețelor

municipiului Pitești, pe care îl consideră înscris nou, apt să conducă la

anularea deciziei atacate, întrucât confirmă o situație fundamental deosebită

de aceea care a fost reținută de instanță ca determinantă în darea soluției.

Art. 1 alin. (1) din acest act

atestă faptul că se diminuează suprafața Pieței Găvana cu 471 mp, suprafață

aferentă Micropieței Nord, care se desființează urmare a retrocedării terenului

către fostul proprietar, suprafața Pieței Găvana fiind de 3984,5 mp.

Pentru a analiza însă impactul și

efectele acestui act asupra soluției pronunțate în cauză, dacă prin el însuși

este determinant în retractarea hotărârii atacate, instanța trebuie să

cerceteze cu prioritate dacă sunt îndeplinite cerințele de admisibilitate,

cumulativ impuse de textul legal.

Astfel, revizuentul invocă

reținerea de către partea adversă a acestui înscris, dar nu probează că nu a

avut cunoștință de faptul reținerii lui de către pârâtul Primarul municipiului Pitești.

În raportul de expertiză întocmit

în cauză, la soluționarea fondului, în data de 13 martie 2007 de experta D.G.

și care a făcut obiect al cercetării judecătorești, se precizează la capitolul

5 că Micropiața Nord nu mai există, iar revizuentul nu a formulat nicio

obiecțiune la acest raport de expertiză și nici nu l-a criticat prin vreo cale

ordinară de atac.

Actul nu poate fi considerat

înscris nou în sensul art. 322 pct. 5 C. proc. civ. doar pentru faptul că nu a

fost folosit în procesul în care s-a dat hotărârea atacată, dacă a fost

cunoscut părții în timpul judecății, astfel încât nimic nu o împiedica să uzeze

de dispozițiile art. 172 și art. 175 C. proc. civ. pentru a-l administra în

cauză.

Condiția de admisibilitate

analizată presupune nu doar ca înscrisul invocat să nu fie depus la dosar, la

judecata cauzei, ci și ca existenta sau conținutul său să nu fi fost cunoscute

la acel moment.

Procesul civil este guvernat de

principiul disponibilității, reclamantul având dreptul de a stabili cadrul procesual,

care învestește instanța, dar și obligația de a-și dovedi pretenția dedusă

judecății, potrivit regulii înscrisă în dispozițiile art. 1169 C. civ. actori

incubit probatio.

În acest context al analizei, se

remarcă că lipsa de diligentă a revizuentului, concretizată în omisiunea de a

procura acest înscris pe parcursul judecării cauzei, deși avea oricând la

îndemână acest demers, îi este imputabilă, aceasta cu atât mâi mult cu cât nu a

dovedit că a fost împiedicat să o facă dintr-o împrejurare mai presus de voința

sa.

În consecință, pentru

considerentele ce preced se reține că cererea de revizuire este inadmisibilă și

se va respinge în temeiul art. 326 alin. (3) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge,

ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de reclamantul B.E. împotriva

deciziei nr. 3351 din 27 mai 2008 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

secția civilă și de proprietate intelectuală.

Irevocabilă.

Pronunțată

în ședință publică, astăzi 15 mai 2009.