ÎCCJ, Secția penală

Asupra plângerii de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

La data de 4 decembrie 2009, pe rolul Secției penale a Înaltei Curți de Casație și Justiție a fost înregistrată plângerea petiționarilor

M.G. și S.A., formulată împotriva rezoluției nr. 1417/P/2009 din 9 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică.

Petiționarii solicită tragerea la răspundere penală a tuturor făptuitorilor împotriva cărora au formulat plângere penală și obligarea lor la plata daunelor materiale și morale, susținând că faptele sesizate ca fiind săvârșite de aceștia sunt dovedite cu prisosință, potrivit probelor administrate.

Din oficiu, Înalta Curte a dispus atașarea dosarului penal nr. 1417/P/2009 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Examinând plângerea, Înalta Curte constată următoarele:

Prin rezoluția nr. 1417/P/2009 din 9 noiembrie 2009, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția penală și urmărire criminalistică, a dispus neînceperea urmăririi penale față de C.V., deputat în Parlamentul României, sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, fals intelectual și uz de fals prevăzute de art. 246, art. 289 și art. 291 C. pen., în temeiul art. 228 alin. (6) și art. 10 lit. a) C. proc. pen., deoarece faptele sesizate nu există.

Petiționarii au formulat plângere împotriva acestei rezoluții direct la instanță, fără a se fi adresat în prealabil procurorului șef al Secției de urmărire penală, împrejurare care rezultă din adresa nr. 1417/P/2009 din 22 ianuarie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.

Or, potrivit dispozițiilor art. 278

1

C. proc. pen., sesizarea instanței cu plângere împotriva soluției de netrimitere în judecată dată de procuror este permisă numai după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C. proc. pen.

Etapa procesuală a verificării de către procurorul șef al Secției de urmărire penală a rezoluției nr. 1417/P/2009 din 9 noiembrie 2009 fiind obligatorie pentru a permite apoi controlul instanței, Înalta Curte constată că petiționarii nu au parcurs această procedură prealabilă și, în consecință, nu poate proceda la soluționarea plângerii.

Plângerea fiind greșit îndreptată, potrivit dispozițiilor art. 278

1

alin. (13) C. proc. pen., Înalta Curte o va trimite organului judiciar competent – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de urmărire penală și criminalistică, spre competentă soluționare.

Cât privește celelalte persoane nominalizate de către petiționari și împotriva cărora aceștia au formulat plângere penală (

T.G., A.C., C.L., Z.C.F., P.N. și M.C.), Înalta Curte constată că acestea au făcut obiectul cercetărilor în dosarul penal nr. 135/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Iași, soluție care nu este atacată însă prin prezenta plângere, Înalta Curte nefiind, prin urmare, investită cu soluționarea ei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

În baza art. 278

1

alin. (13) C. proc. pen., trimite plângerea formulată de petiționarii G.M. și S.A. la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Secția de Urmărire Penală și Criminalistică, spre competentă soluționare.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, azi 27 ianuarie 2010.