ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2282/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin contestația înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș sub nr. 5015 din 29 iunie 2004, contestatorul B.S. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce va pronunța, în contradictoriu cu intimatul Primarul municipiului Timișoara, să dispună anularea Dispoziției nr. 1125 din 20 mai 2004 emisă de intimat și restituirea în natură a imobilului constând în teren înscris în C.F. 1684 Freidorf, nr. top 392/3/d/1 și 411/1/a/1. Prin sentința civilă nr. 1973 din 24 aprilie 2008, pronunțată în dosarul nr. 19863/1/2005, în rejudecare după casare, dispusă prin decizia civilă nr. 2864 din 2 martie 2006 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, Tribunalul Timiș a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul B.S.

împotriva pârâtului Primarul municipiului Timișoara; a anulat în parte Dispoziția nr. 1125 din 20 mai 2004 emisă de pârât, în ceea ce privește pct. 1 al acesteia, vizând respingerea notificării nr. 771 din 10 august 2001 formulată de contestator, cu privire la imobilul-teren în suprafață de 557 mp, situat în Timișoara, str. Ardealul nr. 4A, înscris în C.F. nr. 1684 Freidorf, nr. top 392/3/d/1 și 411/1 /a/1; a dispus restituirea în natură către reclamant a imobilului înscris în C.F. nr. 1684 Freidorf, nr. top 411/1/a/1, teren în suprafață de 286 mp și nr. top. 392/3/d/1/1, teren în suprafață de 110 mp, potrivit expertizei tehnice judiciare, specialitatea topografie, efectuată în cauză de expert Rusu Mircea, ce face parte integrantă din hotărâre, iar pentru terenul ocupat de construcții, a obligat pârâtul să înainteze dosarul Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea de Despăgubiri, în conformitate cu titlul VII din Legea nr. 247/2005.

A menținut în rest prevederile dispoziției contestate. Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că imobilul cu nr.top 392/3/d/1 și nr.top 411/1/a/1, înscris în C.F. nr. 1684 Freidorf, constând în teren în suprafață de 557 mp și casă, a aparținut reclamantului B.S., cu titlul de moștenire asupra terenului și edificare asupra construcției. La data de 14. octombrie 1985, B.S. a vândut numitei K.V.F. construcția, iar terenul în suprafața de 809 mp a trecut în proprietatea Statului Român, în baza Legii nr. 58/1974. Casa edificată pe terenul revendicat a făcut obiectul Decretului de expropriere nr. 47/1989, fiind demolată pentru construirea unor blocuri. Cu privire la imobilul în litigiu au formulat notificări în baza Legii nr. 10/2001 atât reclamantul B.S., cât și numiții K.V.F., M.V.

și M.L., solicitând restituirea în natură a acestuia. Prin Dispoziția nr. 1125 din 20 mai 2004, pârâtul Primarul municipiul Timișoara a respins ambele notificări, cu motivarea că imobilul revendicat de B.S. nu cade sub incidența Legii nr. 10/2001, față de art. 1.4 lit. c) din H.G. nr. 498/2003, iar K.V.F., M.V. și M.L. nu au făcut dovada calității de persoane îndreptățite și a dreptului de proprietate invocat. Contestația formulată de către K.V.F., M.V. și M.L. împotriva dispoziției, a fost respinsă, în mod irevocabil, de către instanțele judecătorești. Prima instanță a considerat întemeiată contestația reclamantului B.S. Astfel, potrivit art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, sunt îndreptățite la măsuri reparatorii, prevăzute de Legea nr. 10/2001, republicată, persoanele fizice, proprietare ale imobilului la data preluării abuzive.

În speță, așa cum rezultă din conținutul C.F. nr. 1684 Freidorf, imobilul cu nr. top 392/3/d/1 și nr. top 411/1/a/1, constând în teren în suprafață totală de 557 mp a aparținut reclamantului B.S., la data aplicării Legii nr. 58/1974. Prin notificarea formulată, reclamantul a solicitat restituirea în natură a terenului situat în Timișoara, înscris în C.F. nr. 1684 Freidorf, nr. top 392/3/d/1 și nr. top 411/1/a/1, în suprafața totală de 557 mp, iar în acest cadru s-a pronunțat pârâtul și în aceleași limite a fost învestită prima instanță, spre soluționare. S-a reținut, că, prin raportul de expertiză efectuat de expertul judiciar topograf, s-a depășit limitele învestirii instanței, acesta pronunțându-se cu privire la numerele top ce nu au făcut obiectul judecății, respectiv nr. top.

392/3/c și 412/1/a/1; că nu poate fi primită o precizare a contestației după casarea cu trimitere spre rejudecare, potrivit dispozițiilor art. 315 C. proc. civ., și, cu atât mai puțin, după închiderea dezbaterilor, și că se restituie în natură parcelele nr. top 411/1/a/1, teren în suprafață de 286 mp, și nr. top 392/3/d/1/1, teren în suprafața de 110 mp înscris în C.F. 1684 Freidorf, acestea făcând obiectul cauzei și fiind libere de construcții sau lucrări de utilitate publică. Prin decizia civilă nr. 14/A din 28 ianuarie 2009, Curtea de Apel Timișoara, secția civilă a admis apelul declarat de reclamantul B.S.; a schimbat, în parte, hotărârea atacată, în sensul că a dispus restituirea în natură către reclamant a suprafeței de 557 mp, înscrisă în C.F.

nr. 1684 Freidorf, compusă din parcelele nr. top 411/1/a/1 de 286 mp, nr. top. 392/3/c de 126 mp, nr. top 412/1/a/1 de 45 mp și nr. top.392/3/d/1/1 de 100 mp; a menținut hotărârea atacată în privința anulării parțiale a Dispoziției nr. 1125 din 20 mai 2004 emisă de pârât și a respins apelul declarat de pârâtul Primarul municipiului Timișoara, f ără cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că apelul reclamantului este întemeiat, urmând a fi admis, iar apelul pârâtului este neîntemeiat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente : În privința apelului formulat de pârâtul Primarul municipiului Timișoara, instanța a constatat criticile neîntemeiate, întrucât s-a făcut dovada că din anul 1975, prin moștenire, reclamantul B.S.

a fost proprietarul terenului revendicat, deci anterior preluării acestuia de către stat, fapt confirmat de înscrierile din C.F. nr. 1684 Freidorf, reclamantul făcând, astfel, dovada calității de persoană îndreptățită la măsuri reparatorii, precum și a dreptului de proprietate invocat. În ceea ce privește includerea sau nu a terenului în litigiu în categoria imobilelor ce intră sub incidența Legii nr. 10/2001, s-a reținut că acest aspect a fost tranșat irevocabil de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin decizia civilă nr. 2864 din 2 martie 2006, prin care a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare, întrucât imobilul - teren în litigiu, cade în sfera de aplicare a Legii nr. 10/2001.

Întregul teren, în suprafață de 809 mp, înscris în C.F. nr. 1864 Freidorf, a trecut în proprietatea statului de la reclamant, în anul 1985, în baza Legii nr. 58/1974, numitei K.V.F. vânzându-i-se doar construcția. In cauză s-a efectuat o expertiză topografică, iar expertul a constatat că libere de construcții sunt și alte suprafețe de teren din cel preluat de stat de la reclamant, înscrise în aceeași carte funciară, nr. 1684 Freidorf, motiv pentru care reclamantul a solicitat și restituirea acestora. Astfel, s-a făcut dovada că din terenul de 809 mp, preluat de stat de la reclamant în anul 1985, în baza Legii nr. 58/1974, sunt libere de construcții mai multe parcele, care însumează suprafața de 557 mp, solicitată de reclamant atât prin notificare, cât și prin acțiune.

Conform suplimentului la raportul de expertiză și răspunsului la obiecțiuni, întocmite în cursul judecării apelului de către expertul R.M. (fila 24), sunt libere de construcții și pot fi, deci, restituite reclamantului parcelele cu următoarele numere topografice: 411/1/a/1 de 286 mp, 392/3/c de 126 mp, 412/1/a/1 de 45 mp și 392/3/d/1/1 de 100 mp Restul suprafeței (din 809 mp) de 252 mp, compus din parcelele nr. top 412/1/a/2 (81 mp) și nr. top 392/3/d/1/2 (171 mp), rămâne în proprietatea Statului Român, fiind aferent blocului B4. Împotriva acestei decizii, a declarat recurs, în termen legal, pârâtul Primarul municipiului Timișoara, criticând-o pentru nelegalitate, potrivit art. 304 pct. 8 și 9 C. proc.

civ., pentru următoarele motive: Hotărârile pronunțate de instanțele de fond si apel, sunt nelegale si netemeinice, întrucât nu țin cont de probatoriul administrat în cauza. Prin Notificarea cu nr. 771/2001, B.S. a solicitat restituirea în natură/despăgubiri bănești prin echivalent, a imobilului situat în Timișoara, înscris în C.F. nr. 1684 Freidorf, cu nr. top. 392/3/d/1 și nr. top 411/1/a/1, iar din actele depuse la dosarul administrativ rezultă că solicitantul nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită si a dreptului de proprietate invocat. Comisia de aplicare a Legii nr. 10/2001, prin Dispoziția primarului municipiului Timișoara nr. 1125/2004, a respins notificarea reclamantului, deoarece terenul în litigiu nu cade sub incidența Legii nr. 10/2001.

Prin contestația formulată, contestatorul a solicitat anularea dispoziției de respingere a notificării, având ca obiect restituirea în natură a terenului în suprafață de 557 mp situat în intravilanul Municipiului Timișoara, înscris în C.F. nr. 1648 Freidorf, nr.top. 392/3/b/1 si nr. top 411/1/a/1. Din înscrierile din C.F., rezultă că în anul 1985 contestatorul a vândut construcția situată pe terenul identificat anterior, numitei K.V.F., terenul intrând în proprietatea Statului Român în baza Legii nr. 58/1974, iar în urma „naționalizării”, pe o parcelă de teren a fost edificat un bloc de locuințe. Instanța de fond, în rejudecare, în mod corect a constatat faptul că reclamantul nu putea să-și extindă limitele cu privire la alte numere top.

decât cele solicitate prin notificare, cât si prin cererea introductivă, și s-a pronunțat cu privire la toate capetele de cerere formulate de către reclamant. În situația în care expertul se pronunță cu privire la alte aspecte decât cele solicitate de către instanță, aceasta din urmă are dreptul să cenzureze expertiza la obiectivele formulate, precum și la capetele de cerere din cererea de chemare în judecată. Reclamantul a mai arătat, prin cererea de apel, faptul că prin notificarea adresată Primăriei municipiului Timișoara, precum și prin contestația formulată împotriva dispoziției primarului, nu a solicitat decât restituirea terenului înscris în C.F. nr. 1684 Freidorf, cu nr. cadastrale identificate și reținute în mod corect, de către instanța de fond.

S-a concluzionat, că, în mod greșit, instanța de apel a admis apelul reclamantului, schimbând hotărârea atacată si dispunând restituirea în natură a suprafeței de 557 mp teren, întrucât nu poate fi primită o precizare a contestației după casare cu trimitere spre rejudecare, potrivit dispozițiilor art. 315 C. proc. civ., cu atât mai puțin după încheierea dezbaterilor și fără a fi discutată în contradictoriu cu părțile. Examinând decizia în limita criticilor formulate ce permit încadrarea în art. 304 pct. 5 și 9 C. proc. civ., instanța constată recursul nefondat, pentru următoarele considerente: Susținând că instanța de apel a dispus restituirea în natură a suprafeței de 557 mp teren, depășind astfel limitele judecății cu privire și la alte numere top, deși, prin notificarea formulată, reclamantul a solicitat Primăriei municipiului Timișoara restituirea terenului înscris în C.F.

nr. 1684 Freidorf, și că nu poate fi primită această precizare a contestației după casare cu trimitere spre rejudecare, potrivit art. 315 C. proc. civ., și după închiderea dezbaterilor, fără a fi pusă în discuția părților, recurentul-pârât invocă, implicit, pronunțarea deciziei recurate cu depășirea cadrului procesual stabilit de reclamant prin cererea de chemare în judecată, nesocotind, astfel, prevederile art. 126 alin. (9) C. proc. civ., potrivit cărora „judecătorii hotărâse numai asupra obiectului cererii deduse judecății”, și cu încălcarea principiului contradictorialității, ca principiu de bază al procesului civil ce impune asigurarea drepturilor părților de a lua cunoștință de pretențiile reciproce, și de a administra probatoriul necesar.

Această critică este nefondată, deoarece terenul restituit în natură reclamantului prin decizia contestată, în suprafață de 557 mp, înscris în C.F. 1684 Freidorf, este cel solicitat de către reclamant prin notificarea nr. 771 din 10 august 2001, cât și prin contestația formulată împotriva Dispoziției nr. 1125 din 20 mai 2004 emisă de pârât, astfel că obiectul litigiului nu a fost depășit, procesul desfășurându-se în limitele cadrului procesual stabilit de contestator prin cererea de chemare în judecată. Împrejurarea că în cuprinsul notificării reclamantul nu a indicat toate numerele de top ale parcelelor ce compun terenul în suprafață de 557 mp, înscris în C.F. 1684 Freidorf, nu înseamnă că reclamantul nu este îndreptățit la restituirea întregii suprafețe de teren.

Indicarea ulterioară a nr. topo nu reprezintă o încălcare a cadrului procesual cu care reclamantul a învestit instanța, în al doilea ciclu procesual, câtă vreme prin notificarea nr. 771 din 10 august 2001 formulată în baza Legii nr. 10/2001, cât și prin contestația formulată, reclamantul a solicitat restituirea în natură a terenului înscris în C.F. nr. 1684 Freidorf și, deci, implicit, a tuturor parcelelor ce compun această suprafață. Pe de altă parte, pârâtul-recurent a avut cunoștință de pretenția reclamantului de a i se restitui în natură suprafața de 557 mp teren, înscrisă în C.F. 1684 Freidorf, situată în Timișoara, și a putut să-și facă toate apărările în timpul procesului, în legătură cu pretenția concretă a reclamantului.

De aceea, critica formulată de recurentul-pârât potrivit căreia decizia recurată a fost dată cu încălcarea principiilor disponibilității și contradictorialității, este nefondată. Critica potrivit căreia reclamantul nu a făcut dovada calității de persoană îndreptățită la restituire în baza Legii nr. 10/2001 și a dreptului de proprietate invocat, este nefondată. Astfel, intimatul-pârât a avut calitatea de proprietar al terenului în litigiu, în suprafață de 809 mp, potrivit extrasului de C.F. nr. 1684 Freidorf, ce a trecut în proprietatea statului, conform art. 30 alin. (1) din Legea nr. 58/1974, urmare a vânzării construcției edificată pe acesta, care a fost expropriată în anul 1989, și demolată, ulterior, în scopul realizării unui bloc de locuințe.

Scopul exproprierii s-a realizat parțial, edificându-se un bloc de locuințe pe o parte de teren, însă a rămas liberă de orice construcții sau investiții suprafața de 557 mp teren, a cărei restituire în natură s-a solicitat prin notificarea formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, de către intimatul-reclamant. Prin urmare, reclamantul a făcut dovada calității de persoană îndreptățită în sensul art. 3 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001, republicată, și a dreptului de proprietate invocat. Critica potrivit căreia imobilul nu cade sub incidența Legii nr. 10/2001, nu va fi primită și analizată, față de împrejurarea că această problemă de drept a fost dezlegată de instanța de recurs, în primul ciclu procesual, devenind obligatorie pentru instanța de trimitere, potrivit art. 315 alin. (1) C. proc.

civ., astfel că nu mai poate face obiectul controlului judiciar în ciclurile procesuale subsecvente. Pentru considerentele expuse, instanța, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va dispune respingerea recursului declarat de pârâtul Primarul municipiului Timișoara.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul Primarul municipiului Timișoara împotriva deciziei nr. 14/A din 28 ianuarie 2009 a Curții de Apel Timișoara, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 15 aprilie 20 octombrie.