ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3010/2009

Asupra recursului de față:

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin încheierea din 18 februarie 2009

pronunțată în dosar nr. 6912/2/2008 al Curții de Apel București, secția a VI-a

comercială, s-a admis cererea de suspendare formulată de pârâta SC C.F. Moldova

SA în contradictoriu cu A.L. A.G. Austria, A.I.I.N.C. S.U.A. și A.L.I.F.N. SA

București și în consecință s-a dispus suspendarea executării silite a sentinței

arbitrale nr. 144 din 3 iulie 2008 pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial

Internațional de pe lângă C.C.I.R., până la soluționarea acțiunii în anulare ce

formează obiectul dosarului nr. 6912/2/2008, constatându-se totodată că s-a

depus la Registrul de Valori al instanțelor recipisa CEC Bank de consemnare a

cauțiunii în sumă de 20.000 lei.

Pentru a proceda în acest mod, instanța a

arătat că sunt îndeplinite condițiile cerute de art. 365 alin. (3) raportat la

prevederile art. 403 alin. (3) și (4) C. proc. civ. având în vedere că s-a

formulat acțiune în anulare împotriva sentinței arbitrale care constituie titlu

executoriu, prin care se contestă debitul pretins de reclamanți, astfel încât

se justifică măsura temporizării urmăririi silite intempestive a pârâtei.

Împotriva acestei încheieri au formulat

recurs reclamantele A.L. A.G. Austria, A.I.I.N.C. S.U.A. și A.L.I.F.N. SA

criticând-o pentru motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., derivate din încălcarea prevederilor art. 365 alin. (3), art. 403

alin. (3) și (4) raportat la art. 723

1

C. proc. civ.

În dezvoltarea criticilor recurentele

invocă faptul că prin sentința arbitrală nr. 144 din 3 iulie 2008 a Curții de

Arbitraj Comercial Internațional, pârâta SC C.F. Moldova SA, a fost obligată la

plata sumei de 114.286,42 Euro.

Raportat la cuantumul obiectului

litigiului, instanța, în conformitate cu dispozițiile legale menționate trebuia

să stabilească în sarcina pârâtei o cauțiune de minimum 10% din această

valoare, situație în care suma de 20.000 lei achitată cu acest titlu este

insuficientă.

Dar, arată recurentele și pe fond, măsura

suspendării este nejustificată, în lipsa dovezilor din care să rezulte urgența

adoptării acestei soluții, și în condițiile în care, reclamantele în calitate

de creditoare sunt prejudiciate, deoarece asupra conturilor pârâtei au fost

înființate popriri de către alți 12 creditori care, de asemenea, au demarat proceduri

de executare silită împotriva pârâtei.

Analizând recursul formulat prin prisma

motivelor invocate, raportat la temeiurile de drept anterior menționate, Curtea

constată că este întemeiat.

În conformitate cu dispozițiile art. 365

alin. (3) C. proc. civ., instanța judecătorească investită cu soluționarea

acțiunii în anulare, va putea suspenda executarea hotărârii arbitrale, numai

după depunerea unei cauțiuni fixate de ea, dispozițiile art. 403 alin. (3) și (4)

aplicându-se în mod corespunzător, această din urmă prevedere făcând referire

la cuantumul cauțiunii care se stabilește de instanță în funcție de valoarea

obiectului cererii, în limite cuprinse între 10% pentru ipoteza prevăzută la

art. 403 alin. (4) și maxim 20% din această valoare, potrivit art. 723

1

C. proc. civ.

În speță, deși prin hotărârea a cărei

executare silită a fost suspendată, s-a soluționat un litigiu al cărui obiect

avea o valoare de peste 140.000 Euro, iar cauțiunea stabilită a fost în sumă de

20.000 lei, ceea ce reprezintă o valoare inferioară procentului de 10% prevăzut

de art. 403 alin. (4) C. proc. civ., motiv pentru care, critica formulată sub

acest aspect de recurente este întemeiată.

Concluzia este identică și în privința

motivului de recurs referitor la lipsa unor argumente care să justifice măsura

suspendării, din perspectiva producerii unor prejudicii în patrimoniul pârâtei

prin continuarea executării silite începute împotriva sa și care ar fi greu de

reparat ulterior, în condițiile în care asupra pârâtei au fost demarate astfel

de proceduri la solicitarea altor creditori, cu care recurentele vin în concurs

pentru realizarea propriilor creanțe.

Pe de altă parte, acordarea suspendării

trebuie, temeinic justificată, nefiind suficient pentru admiterea cererii

promovarea acțiunii în anularea hotărârii arbitrale și declanșarea executării

silite.

În concluzie, recursul reclamantelor este

întemeiat, motiv pentru care va fi admis, în conformitate cu prevederile art. 312

alin. (1) C. proc. civ., iar încheierea recurată va fi modificată în sensul

respingerii cererii de suspendare.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantele A.L.

A.G. Austria, A.I.I.N.C. S.U.A. și A.L.I.F.N. SA București, împotriva

încheierii din 18 februarie 2009, pronunțată de Curtea de Apel București, secția

a VI-a comercială.

Modifică încheierea recurată, în sensul

că respinge cererea de suspendare a executării silite a sentinței arbitrale nr.

144 din 3 iulie 2008, pronunțată de Curtea de Arbitraj Comercial Internațional

de pe lângă Camera de Comerț și Industrie a României.

Irevocabilă.

Pronunțata în ședință publică,

astăzi 19 noiembrie 2009.