ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3899/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3899/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 276

pronunțată la 12 iunie 2008, Tribunalul Constanța a hotărât:

„Ia act de renunțarea

inculpatului S.B. la vizionarea în ședință publică a casetei cu înregistrarea

reconstituirii împrejurărilor în care au fot ucise victimele.

Respinge cererea

aceluiași inculpat privind aplicarea dispozițiilor art. 327 alin. (3) C. proc.

pen. în ceea ce privește pe numita F.E.C., ca nefondată.

În baza art. 334 C.

proc. pen., respinge cererile de schimbare a încadrării juridice formulate de

inculpații N.Ș. și S.B. ca nefondate.

În baza art. 208 alin.

(1) - art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., condamnă pe inculpatul N.Ș. (fiul lui

M. și M.) la pedeapsa de 6 (șase) ani și 8 (opt) luni închisoare.

În baza art. 174

raportat la art. 175 lit. a) și c) și art. 176 lit. a), b) și d) C. pen.,condamnă

pe același inculpat la pedeapsa detențiunii pe viață.

În baza art. 65 C. pen.,

aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen., pe o durată de 10 (zece) ani.

În baza art. 211 alin.

(2) lit. a), b) și c) C. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 14

(paisprezece) ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a)

- art. 34 lit. a)) C. pen., coroborat cu art. 35 alin. (1) C. pen., contopește

pedepsele aplicate, inculpatul N.Ș. execută pedeapsa detențiunii de viață și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1)

lit. a), b) și e) C. pen., pe o durată de 10 (zece) ani.

În baza art. 71 C. pen.,

interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a), b) și e) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen.,

deduce din pedeapsa aplicată perioada executată prin reținere și arest

preventiv, de la data de 15 decembrie 2004, la zi.

În baza art. 350 alin.

(1) C. proc. pen., coroborat cu art. 300, art. 160 alin. (1) și alin. (3) C.

proc. pen., menține măsura arestării preventive față de inculpatul N.Ș.

În baza art. 160

b

alin. (2) C. proc. pen., respinge ca nefondată cererea de revocare a măsurii

arestării preventive formulată de același inculpat.

În baza art. 208 alin.

(1) - art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen., condamnă pe inculpatul S.B. (fiul lui

M. și N.) la pedeapsa de 6 (șase) ani și 8 (opt) luni închisoare.

În baza art. 174

raportat la art. 175 lit. a) și art. 176 lit. a), b) și d) C. pen., condamnă pe

același inculpat la pedeapsa detențiunii pe viață.

În baza art. 65 C. pen.,

aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a), b) și e) C. pen., pe o durată de 10 (zece) ani.

În baza art. 211 alin.

(2) lit. a), b) și c) C. pen., condamnă pe același inculpat la pedeapsa de 14

(paisprezece) ani închisoare.

În baza art. 33 lit. a)

- art. 34 lit. a) C. pen., coroborat cu art. 35 alin. (1) C. pen., contopește

pedepsele aplicate, inculpatul S.B. execută pedeapsa detențiunii pe viată și

pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin.

(1) lit. a), b) și e) C. pen., pe o durată de 10 (zece) ani.

În baza art. 71 C. pen.,

interzice inculpatului exercițiul drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit.

a), b) și e) C. pen., ca pedeapsă accesorie.

În baza art. 88 C. pen.,

deduce din pedeapsa aplicată perioada executată prin arest preventiv de la data

de 16 decembrie 2004, la zi.

În baza art. 350 alin.

(1) C. proc. pen., coroborat cu art. 300

2

, art. 160

b

alin.

(1) și alin. (3) C. proc. pen., menține măsura arestării preventive față de

inculpatul S.B.

În baza art. 139 alin.

(1) raportat la art. 145 alin. (1) C. proc. pen., respinge ca

nefondată cererea aceluiași inculpat

de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de

a nu părăsi localitatea.

În baza art. 346 alin.

(1) C. proc. pen. în referire la art. 14 C. proc. pen.

, art. 998, art. 999 și art. 1003 C. civ.;

Admite în parte

acțiunea civilă formulată de partea civilă P.I. și obligă inculpații N.Ș. și S.B.

în solidar către aceasta la plata sumei de

16.989 euro (șaisprezece mii nouă sute optzeci și nouă)

în echivalent în lei la cursul B.N.R. la data plății efective, reprezentând

despăgubiri civile, din care 16.000 euro (șaisprezece mii) pentru daune morale

și 989 (nouă sute optzeci și nouă) pentru daune materiale (cotă parte din suma

luată din apartamentul familiei I. de către cei doi inculpați).

Admite în parte

acțiunea civilă formulată de partea civilă P.C.

și obligă inculpații N.Ș. și S.B. în solidar către aceasta, la

pliilu

sumei de 4.750 euro (patru mii șapte sute cincizeci) în echivalent în lei la

cursul B.N.R. la data plății efective reprezentând despăgubiri civile din care

4.000 euro (patru mii) pentru daune morale și 750 euro (șapte sute cincizeci)

pentru daune materiale (cotă parte din suma luată din apartamentul familiei Ion

de către cei doi inculpați).

Admite în parte

acțiunea civilă formulată de partea civilă G.P.O.

și obligă inculpații N.Ș. și S.B. în solidar către aceasta la plata

sumei de 7.334 euro (șapte mii trei sute treizeci și patru) în echivalent în

lei la cursul B.N.R. la data plății efective, reprezentând despăgubiri civile

din care 7.000 euro (șapte

mii) pentru daune morale și 334 euro (trei

sute treizeci și patru) pentru daune

materiale

(cotă parte din suma luată din apartamentul familiei Ion de către cei doi

inculpați).

Constată că martorul E.I.,

în calitate de mandatar al părții civile G.P.O., conform procurii judiciare

autentificată din 4 august 2005 la

Birou

Notar Public, C.A.A., cu sediul în municipiul Mangalia, nu a

formulat

pretenții civile în numele acesteia.

Admite

în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă P.I. și obligă inculpații N.Ș.

și S.B., în solidar către aceasta la plata sumei totale

7334 euro (șapte mii trei sute

treizeci și patru) în echivalent în lei la cursul B.N.R. în

data plății efective reprezentând

despăgubiri civile, din care 7.000 euro (șapte mii) pentru daune morale și 334

euro (trei sute treizeci și patru) pentru daune materiale (cotă parte din suma

luată de către cei doi inculpați din apartamentul familiei I.).

Admite în parte

acțiunea civilă formulată de partea civilă S.O. și obligă inculpații N.Ș. și S.B.

în solidar către aceasta la plata

sumei

totale de 7334 euro (șapte mii trei sute treizeci și patru) în echivalent în

lei

la

cursul

B.N.R. la data plății efective și 146 lei (1.460.000 lei vechi) reprezentând

despăgubiri

civile, din care 7.000 euro (șapte mii) pentru daune morale și 334 euro (trei

sute treizeci și patru) și 146 lei pentru daune materiale (cotă parte din suma luată

de către cei doi inculpați din apartamentul familiei Ion și cheltuieli pomenire).

Suma de 146 lei se

acordă reactualizată la data plății efective în raport de indicele de inflație.

Admite în parte

acțiunea civilă formulată de partea civilă M.V. și obligă inculpații N.Ș. și S.B.

în solidar către aceasta la plata sumei de 7334 euro (șapte mii trei sute

treizeci și patru) cu titlu de despăgubiri civile, în echivalent în lei la

cursul B.N.R. la data plății efective, reprezentând 7.000 euro (șapte mii)

pentru daune morale și 334 euro (trei sute treizeci și patru) pentru daune

materiale (cotă parte din banii luați din apartamentul familiei I., de către

cei doi inculpați).

Admite în parte

acțiunea civilă formulată de partea civilă P.I. și obligă inculpații N.Ș. și S.B.

în solidar către aceasta la plata sumei de 7334 euro (șapte mii trei sute

treizeci și patru) în echivalent în lei la cursul B.N.R. la data plății

efective, reprezentând despăgubiri civile, respectiv 7.000 euro (șapte mii)

pentru daune morale și 334 euro (trei sute treizeci și patru) pentru daune

materiale (cotă parte din suma luată de inculpați din apartamentul familiei

Ion).

Admite în partea

acțiunea civilă formulată de partea civilă E.V. în nume propriu și obligă

inculpații N.Ș. și S.B. în solidar către aceasta la plata sumei totale de

11.334 euro (unsprezece mii trei sute treizeci și patru) și 10.000 (zece mii)

lei (100.000.000 lei vechi) reprezentând despăgubiri civile din care 11.000

euro (unsprezece mii) în echivalent în lei la cursul B.N.R. la data plății

efective pentru daune morale, iar 334 euro (trei sute treizeci și patru) în

echivalent în lei la cursul B.N.R. la data plății efective și 10.000 lei pentru

daune materiale (cotă parte din suma luată din apartamentul familiei Ion de

către cei doi inculpați, cheltuieli de înmormântare și pomenire). Suma de

10.000 lei se acordă reactualizată la data plății efective în raport de

indicele de inflație.

Constată că partea

civilă E.V. nu a formulat pretenții civile în calitate de mandatar pentru M.V.,

P.I. și S.O., conform procurii judiciare autentificată sub nr. 1627 din 30

septembrie 2005 la Birou Notar Public, J.V. din Mangalia.

Admite în parte

acțiunea civilă formulată de partea civilă D.V., în nume propriu și în calitate

de mandatar, iar ulterior de moștenitoare a părții civile I.V. decedat la data

de 24 decembrie 2006 și obligă inculpații N.Ș. și S.B. în solidar către aceasta

la plata sumei de 12.650 euro (doisprezece mii șase sute cincizeci) în

echivalent în lei la cursul B.N.R. la data plății efective, reprezentând

despăgubiri civile, din care 7.000 euro (șapte mii) pentru daune morale și

5.650 euro (cinci mii șase sute cinci zeci) pentru daune materiale (cotă parte

din banii luați din apartamentul familiei Ion de către cei doi inculpați,

cheltuieli de înmormântare și pomenire).

Respinge restul

pretențiilor civile formulate de părțile civile P.I., P.C., G.P.O., P.l., S.O.,

M.V., P.I., E.V. și D.V., personal sau prin mandatari, ca nefondate.

Respinge pretențiile

civile formulate de partea civilă E.V. în calitate de mandatar al părții civile

P.V., conform procurii speciale autentificată sub nr. 46 din 27 ianuarie 2005

la Birou Notar Public C.D.D. din Cluj-Napoca.

Constată că N.M. succesoarea

victimei I.L. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

Constată că părțile

vătămate A.S. și A.S. au renunțat la pretențiile civile (despăgubiri civile cu

titlu de daune materiale) a căror valoare au estimat-o la suma de 24.400 lei

(douăzeci și patru mii patru sute) (244.000.000 Iei vechi - două sute patruzeci

și patru milioane lei vechi).

În baza art. 118 alin.

(1) lit. b), e) C. pen., dispune măsura de siguranță a confiscării speciale și

pe cale de consecință, confiscarea de la inculpații N.Ș. și S.B. a

următoarelor: cureaua, colierele din plastic alb, lamă de cuțit zimțată, trei pachete

ambalaj pentru cartele C., husa termobag, două rachete tenis marca W., două

mingii de tenis și un recipient pentru apă, bunuri aflate în husa termobag.

Bunurile menționate

sunt depuse la camera de corpuri delicte a Tribunalului Constanța.

Dispune restituirea

către părțile civile și succesori ai victimelor (conform certificatelor de

moștenitor) respectiv: P.I., P.V., P.I., G.P.O., S.O., P.I., M.V., N.M., E.V.,

D.V. și P.C., a genții sport marca W., împreună cu o rachetă de tenis marca P.

și 9 (nouă) mingii de tenin, geantă care a fost ridicată din apartamentul

familiei Ion pentru examinări comparative și care împreună și cu bunurile

menționate se află depuse la camera de corpuri delicte a Tribunalului

Constanța.

În baza art. 193 alin.

(2) C. proc. pen., admite în parte cererea părții civile D.V. și obligă

inculpații N.Ș. și S.B., la plata sumei de 391 lei fiecare, reprezentând

cheltuieli judiciare (cheltuieli deplasare).

Respinge cererea

formulată de P.C., de obligare a inculpaților la cheltuieli judiciare

(cheltuieli deplasare) ca nefondată.

În baza art. 192 alin.

(6) C. proc. pen., cheltuielile pentru plata interpretului de limba albaneză

desemnat pentru inculpatul S.B. rămân în sarcina statului.

În baza art. 191 C.

proc. pen. și art. 189 C. proc. pen., obligă inculpații N.Ș. și S.B. la plata

sumei de 4077,5 lei fiecare reprezentând cheltuieli judiciare către stat, din

care câte 2480 lei și câte 20 lei ocazionate de faza de urmărire penală

(această din urmă sumă cu titlu de onorariu avocat oficiu către Baroul

Constanța pentru avocat S.A. - delegație nr. 007668/2004), iar câte 1597,5 lei

cheltuieli judiciare ocazionate de faza de cercetare judecătorească, cu

precizarea că suma de câte 37,5 lei reprezentând taxe expertiză medico-legală

(trei rapoarte întocmite de Serviciul de Medicină Legală Constanța, a fost

achitată către sus-menționata instituție, prin serviciul contabilitate al

Tribunalului Constanța, cu factura din 20 februarie 2007, în valoare de 75 lei.

În baza art. 191

coroborat cu art. 190 alin. (1) C. proc. pen., obligă inculpatul S.B. la plata

sumei de 164,4 lei cheltuieli judiciare către stat, reprezentând cheltuieli

deplasare prilejuite de chemarea la termenul de judecată din 21 februarie 2007

a martorului D.I.G.

Pentru a pronunța

această hotărâre, Tribunalul Constanța a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 1

iunie 2004, inculpații N.Ș. și S.B. au sustras din locuința părților vătămate A.S.

și A.S. aproximativ 100 grame bijuterii din aur, 4600 dolar SUA, 100 euro,

34.000.000 lei, trei ceasuri de mână și două telefoane mobile, cauzând un

prejudiciu pe care părțile vătămate - au estimat la 245.000.000 lei.

La data de 29

septembrie 2004, cu premeditare, aceiași inculpați le-au ucis pe victimele I.L.,

I.A. și I.A.V. pe prima prin strangulare, a doua prin înjunghiere și a treia

prin strangulare, lovire și îngropare de vie și le-au deposedat de bunuri și

bani, respectiv un autoturism O.A.C., două telefoane mobile, două rachete de

tenis, obiecte de îmbrăcăminte în valize, acte de identitate și de proprietate,

cât și de suma de aproximativ 6000 euro.

Situația de

fapt s-a dovedit cu mijloacele de probă următoare: declarațiile părții civile E.V.;

procesele-verbale de cercetare penală la fața locului în apartament și asupra

autoturismului victimelor, însoțite de planșele foto; procesul-verbal încheiat

cu ocazia descoperirii celor trei cadavre plus planșele foto; proces-verbal de

identificare a victimelor;rapoartele de constatare medico-legală de necropsie

și planșele foto; declarațiile părților vătămate și civile; procesele-verbale de

confruntare; procesul verbal de reconstituire plus planșa foto și caseta video;

procesele-verbale de percheziție; procesele-verbale privind efectuarea interceptărilor

și înregistrărilor convorbirilor telefonice; rapoartele de constatare tehnico-științifică,

biocriminalistică și dactiloscopică; procesul-verbal de predare a pachetului cu

documentele victimelor, de către inculpatul N.Ș. plus planșa foto;

procesul-verbal de verificare a registrului de consultații de la Spitalul Municipal

Mangalia; procesele-verbale de ridicare a rachetelor de tenis, precum și planșa

foto; procesul-verbal de predare a unei chei de către martorul T.A.; adresele

Serviciului Criminalistic privind efectuarea comparațiilor dactiloscopice; procesul-verbala

de verificare a cheii predate de inculpatul N.Ș., la autoturismul O.A.C.;

adresa din 16 decembrie 2004 a M. SA București; adresa din 7 decembrie 2004 a

Serviciului Român de Informații București și adresa din 13 octombrie 2004 a R.

SA Constanța, privind listingul convorbirilor de la telefonul fix al victimelor;

adresele din 5 noiembrie 2004 și din 22 noiembrie 2004; ale M. SA privind

listingul convorbirilor efectuate de la telefoanele mobile ale celor două

victime; adresele băncilor comerciale privind situația conturilor victimelor; înscrisurile

în limba germană privind situația contului victimei I.A.; plângerea și

declarațiile părții vătămate A.S.) declarațiile părții vătămate A.S.;

procesul-verbal de cercetare la fața locului în apartamentul părților vătămate

antemenționate, plus planșa foto; raportul de constatare tehnico-științifică

asupra încuietorii de la ușa apartamentului acelorași părți vătămate;

procesul-verbal de predare de către martora P.F.C., a filei dictando cu schița

apartamentului desemnată de A.A. și schița propriu-zisă; raportul de constatare

medico-legală asupra numitei A.A.; certificatul de căsătorie (copie) a părților

vătămate A.S. și A.S.; procesul-verbal de recunoaștere a verighetei, de către

partea vătămată A.S. și planșa foto; procesul-verbal de restituire a

verighetei; rapoartele de expertiză psihiatrică; declarațiile inculpaților.

Din analiza cauzei, s-a reținut

următoarea situație de fapt:

La data de 01 iunie 2004,

în baza unei înțelegeri prealabile cu martora A.A., inculpații N.Ș. și S.B. s-au

deplasat la locuința părinților martorei, din Constanța, au pătruns în interior

cu acordul acesteia și au sustras bijuterii din aur - aprox. 100 grame, 3

ceasuri de mână, 2 telefoane mobile, 4600 dolar SUA, 100 euro, 3400 lei,

cauzând părților vătămate A.S. și A.S. un prejudiciu în sumă de 24.500 lei; în

acest sens, sunt declarațiile celor 2 părți vătămate, declarațiile inculpatului

N.Ș. coroborate cu declarațiile martorei A.A., procesul-verbal de percheziție domiciliară

la locuința inculpatului N.Ș. când s-a găsit verigheta aparținând părților

vătămate, schița apartamentului întocmită de fiica acestora și pe care,

aruncând-o, inculpatul N.Ș. a recuperat-o și a păstrat-o „ca măsură de

precauție". Sub aspectul încadrării juridice, fapta celor 2 inculpați de a

deposeda de bunuri pe cele 2 părți vătămate în scopul însușirii pe nedrept constituie

infracțiunea de „furt calificat" prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209

alin. (1) lit. a) C. pen.

Apărarea

inculpatului S.B. care neagă sau minimalizează contribuția sa este înlăturată,

în primul rând, de propriile sale afirmații potrivit cărora a asistat la

întocmirea planului infracțional, l-a însoțit pe inculpatul N. în apartament, a

legata-o (conform înțelegerii) pe martora, apoi de declarațiile martorei A.A. -

care a relatat în mod constant contribuția inculpatului la săvârșirea furtului (luarea

hotărârii infracționale, trecerea la executarea efectivă prin deplasarea la

apartament, imobilizarea sa, primirea banilor și predarea celuilalt inculpat), declarațiile

inculpatului N.Ș., în condițiile în care era în relații de prietenie cu martora

care avea nevoie de bani și, știind ca părințiis-ar fi opus, a fost de acord să

însceneze tâlhărirea acesteia finalizată cu deposedarea părților vătămate de

bunuri. În consecință, activitatea inculpatului S.B. nu s-a redus la omisiunea

denunțării martorei A.A. sau a coinculpatulul N. așa încât nu se impune,

conform art. 334 C. proc. pen. schimbarea încadrării juridice din infracțiunea

de „furt calificat" prevăzută de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit.

a) C. pen. în infracțiunea de „nedenunțare a unei infracțiuni" prevăzută

de art. 262 C. pen.

La

aproximativ 4 luni, potrivit declarațiilor inculpatului N.Ș. date în cursul

urmăririi penale și în cursul judecății, fond, cei doi inculpați care se

cunoșteau bine, erau în relații de prietenie de mai mult timp, consolidate prin

săvârșirea deja a unei infracțiuni (furtul împotriva părților vătămate soții A.)

au hotărât suprimarea vieții victimelor I.A., I.L. și a fetiței acestora I.A.,

în vârstă de 6 ani. Pentru realizarea hotărârii infracționale, în dimineața

zilei de 29 septembrie 2004, inculpații S.B. și N.Ș. s-au deplasat cu

autoturismul celui din urmă la apartamentul victimelor din Mangalia unde, în

timp ce primul a stat mai ferit, inculpatul N., nepotul victimei I.L. (sora

mamei sale) și-a făcut simțită prezența și, când le-a deschis, au lovit-o și i-au

suprimat viața prin strangulare.

După

aceasta, înarmat cu un cuțit, inculpatul N.Ș. l-a așteptat în hol, în spatele

ușii pe soțul femeii, victima I.A. în timp ce inculpatul S.B. supraveghea de la

balcon revenirea acesteia în apartament; în momentul în care, victima a intrat

pe ușă, conform planului, inculpatul N.Ș. a atacat-o cu cuțitul, fiind urmat de

inculpatul S.B. care a lovit-o și el cu cuțitul, ambii producându-i leziuni ce

au condus la deces. Dacă inculpatul N.Ș. recunoaște comiterea faptelor, cu unele

nuanțări, din instict de apărare încercând să-și minimalizeze acțiunile,

inculpatul S.B. neagă exercitarea oricărei violențe cu intenția de a ucide

victimele; însă, apărarea sa nu este verosimilă-relațiile dintre cei doi

inculpați, deplasarea sa Ia locuința victimelor rudele coinculpatului, fără a

indica un argument plauzibil și „aplicarea unei corecții", atacarea

victimelor pe rând, știind că, inițial, se afla numai I.L., așteptându-l apoi

pe I.A., agresivitatea cu care au acționat, cu corpuri apte să produc moartea,

întrerupând activitatea infracțională abia când și cea de-a doua victimă a

decedat, deși era rănit la picior, având nevoie de minime îngrijiri medicale.

Cum nu

există martori oculari, iar inculpații încearcă să arate că „unul a fost

spectator, iar celalalt a acționat asupra victimelor", este cert ca

amândoi au plănuit activitatea infracțională, amândoi au intrat în locuința,

amândoi s-au înarmat cu sârme, cuțite din bucătăria victimelor și au părăsit

apartamentul după ce victimele au fost ucise; apărarea inculpatului S.B. că ar

fi încercat sa împiedice violențele exercitate de celălalt inculpat este

înlăturată de propria sa afirmație „de a aplica o corecție victimelor" și

de acțiunile sale ulterioare - sustragerea actelor autoturismului O.A., 6000 euro,

2 telefoane mobile L., actele casei, acte de identitate, deplasarea la spitalul

din Mangalia pentru a i se acorda îngrijirile necesare pentru rana produsă în

timpul uciderii victimei I.A. când inculpatul N.Ș. în multitudinea loviturilor

aplicate acesteia, dat fiind și starea emoționala în care se afla, l-a înțepat

cu cuțitul în picior pe inculpatul S.B.

Consecvenți

planului de suprimare a familiei Ion, inculpații s-au deplasat la școala unde

învăța minora I.A. care, la solicitarea verișorului său-inculpatul N.Ș. l-a

însoțit la autoturism unde se afla și martorul T.A. (venit la cererea

inculpatului S.B.), s-au urcat cu toții în autoturism și, îndreptându-se spre

Constanța, la ieșirea din stațiunea Eforie Sud, au oprit, inculpatul N. a

încercat să o sugrume cu mâinile și, nereușind, i-a dat cureaua de la pantaloni

inculpatului S. care a strangulat-o, acțiunea fiind continuată de martor până

când victima, nu a mai mișcat după care a pus-o în portbagaj, fiind legată de

mâini și picioare. Apoi, cei doi inculpați și martorul s-au deplasat în zona

pădurii din V.T. și, deși victima nu murise, au îngropat-o. Uciderea victimei I.A.

de către cei doi inculpați rezultă din declarațiile inculpatului N.Ș. coroborate

cu declarațiile martorului T.A.; ca și in cazul celorlalte victime I.,

inculpatul S.B. neagă orice implicare, asumându-și fie rolul de „spectator

neputincios", fie o stare de imposibilitate fizică din cauza rănii de la

picior și tratamentului suportat, însă apărările sale sunt contrazise de

declarațiile coinculpatului, ale martorului T.A. pe care el îl anunțase să vină

așa încât nu poate fi crezută vreo stare de teamă față de acesta în condițiile

în care se și cunoșteau foarte bine, ambii au constituții atletice, practicând

împreună sportul. De altfel, față de relațiile dintre cei trei, de capacitatea

intelectuală, fizica și personalitatea inculpatului S.B., împrejurarea de a nu

profita să rămână la spital, știind ce urma, creează convingerea că a acționat

de la bun început cu inculpatul N.Ș. în deplină cunoștință de cauză pentru

uciderea familiei I.A., L. și A.

Instanța are rezerve asupra

mobilului faptei, acuzarea nereușind sa demonstreze pe deplin ca răzbunarea a

stat la baza hotărârii infracționale, mai degrabă fiind credibile afirmațiile

martorului cu identitate protejată I.M. (care a arătat că auzise de la T.A. că

B. și Ș. au fost implicați într-o organizație de traficanți de droguri și că

„bărbatul" din Mangalia aflase ca voiau „să-i tragă țeapă" șefului

organizației căruia intenționa „să-i trădeze" și, nefiind de acord să

tacă, l-au tăiat cu un cuțit); însă oricare mobil ar fi cântărit mai greu,

declarațiile celor 2 inculpați, cu nuanțările făcute de fiecare, (inculpatul S.B.

recunoscând prezența sa la atacarea tuturor victimelor), coroborate cu

declarațiile martorilor T.A., M.A., B.E. și P.J., cu procesul-verbal de predare

a pachetului cu documentele victimelor de către inculpatul N.Ș. și planșa foto,

rapoartele de constatare medico-legală de necropsie și planșele foto,

suplimentele medico-legale efectuate ulterior la acestea (având în vedere

afirmațiile inculpaților și martorului T.A. privind modalitățile de acțiune),

procesele-verbale de cercetare penală la fața locului în apartament și asupra

autoturismului victimelor, însoțite de planșele foto, procesul-verbal încheiat cu

ocazia descoperirii celor trei cadavre cu planșele foto, conduc la concluzia

certa că, premeditând, în scopul, între altele cu scopul de ale tâlhări,

inculpații au exercitat acțiuni conjugate, strangulare/sugrumarea victimei I.L.,

înjunghiere a victimei I.A., sugrumare/strangulare cu cureaua și în final

îngropare de vie urmată de asfixie prin obturarea căilor respiratorii cu

pământ, dar și prin comprimarea cavității toracice a victimei I.A. ce au condus

la suprimareii vieții celor trei membrii ai familiei Ion, respectiv au sustras

documente, bani și alte bunuri în scopul de a și le însuși pe nedrept, fapte ce

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de „omor calificat și

deosebit de grav" prevăzute de art. 174 raportat la art. 175 lit. a), c); art.

176 lit. a), b) și d) C. pen., pentru inculpatul N.Ș., respectiv „omor

calificat și deosebit de grav" prevăzute de art. 174 raportat la art. 175 lit.

a) - art. 176 lit. a), b) și d) C. pen., inculpatul S.B. în concurs cu

infracțiunea de „tâlhărie" prevăzută de art. 211 alin. (2) lit. a), b) și c)

C. pen. Față de declarațiile martorilor D.C., C.G. și P.A., martori asistenți,

în legătură cu pretinsele neregularități la efectuarea percheziției în locuința

lui S.B., conform art. 64 alin. (2) C. proc. pen., nu se iau in considerare

rezultatele acesteia, dar nu înlătură celelalte probe evidențiate și care

demonstrează, fără dubiu, participarea inculpatului S.B. Ia uciderea celor trei

victime, probe care nu s-au bazat pe acea percheziție domiciliară si care,

astfel, nu pot fi înlăturate.

Împotriva hotărârii, în termenul

legal, au declarat apel ambii inculpați.

Apelul formulat de inculpatul N.Ș. a

vizat:

sensul înlăturării art. 175 lit. a) C. pen., art. 176 lit. d) C. pen. și

aplicării art. 26 C. pen. cu referire la fapta împotriva unuia din membrii

familiei Ion deoarece nu a premeditat uciderea celor trei victime nu a comis

omorul pentru a ascunde fapta de tâlhărie ci pentru a-i aplica o corecție sau o

amenințare victimei I.A., finalitatea fiind și de a șterge urmele, respectiv a

sprijinit numai moral uciderea victimei I.L.;

2.

individualizarea pedepsei pentru

ca, în raport de circumstanțele personale, și de conduita cooperantă pe

parcursul procesului, să i se aplice pedeapsa închisorii orientată spre minim;

„furt calificat" prevăzută de art. 208 - 209 alin. (1) C. pen. în temeiul

dispozițiilor art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C.

proc. pen., întrucât atingerea minimă adusă valorii sociale, respectiv cea

patrimonială apărată de lege și prin conținutul ei concret fiind lipsită de

importanță nu prezintă gradul de pericol social al unei infracțiuni,

contribuția inculpatului N.Ș. fiind minoră prin luarea unei verighere pe care a

și restituit-o;

daunelor morale proporțional cu suferințele psihice resimțite de părțile

civile.

Apelantul S.B. a solicitat:

a) restituirea cauzei, în baza art. 332

C. proc. pen., la Parchetul de pe lângă Tribunalul Constanța, în vederea

refacerii urmăriri penale pe de o parte, eu respectarea dispozițiilor privind

dreptul la apărare din cauza asistării inculpatului

S.B. de același apărător cu inculpatul N.Ș. cu ocazia primelor

declarații

ceea ce atrage nulitatea absolută a actelor de urmărire penală, iar pe de

altă parte, urmărirea penală nu este completă și

în fața instanței nu s-ar putea face

completarea acesteia decât cu mare

întârziere - efectuarea urmăririi penale de organul de cercetare penală și nu

de procuror în condițiile în care urmărirea penală era obligatorie a fi

efectuată de acesta, efectuarea unor acte de C.A. și

D.L., cel dintâi aflat în relații de dușmănie cu victima I.A.

(pierzând

suma de 600.000.000 lei la jocuri de noroc), amândoi în relații de prietenie cu

familia N., C.A. servind zilnic masa la această familie, informându-i asupra

mersului anchetei, favorizându-l pe inculpatul N.Ș., preocupat să strângă probe

ca să facă dovada într-o primă fază vinovăția lui E.I. și apoi a lui S.B.,

efectuarea incompletă a unei constatări medico - legale, pentru trei cadavre,

de un singur medic legist, efectuarea expertizei psihiatrice cu încălcarea

dispozițiilor procedurale și neadministrarea probelor în apărare.

b) Desființarea cu trimitere spre

rejudecare pentru rezolvarea fondului, deoarece probele administrate in cursul

urmăririi penale au fost verificate parțial ca urmare a admiterii in parte a

probelor și respingerea nemotivata a celorlalte, omisiunea administrării unor

probe încuviințate și administrarea unor probe de un judecător incompatibil

(dispunând arestarea inculpatului în cursul urmăririi penale).

În caz contrar, probele (indicate în

dosar, la 5 noiembrie 2008, la paginile 74-83 în vol. l, completate ulterior la

pg. 223, 397-438) urmează a fi efectuate de către instanța de apel.

c) În baza art. 2 pct. 2 lit. a) - art.

10 lit. c) C. proc. pen., achitarea pentru infracțiunea prevăzută de art. 211 alin.

(2) lit. a), b) și c) C. pen., deoarece nu are nicio implicare în suprimarea

vieții celor trei victime, nu a participat la ascunderea cadavrelor și

ștergerea urmelor infracțiunii (conform motivelor de apel din dosar, vol. l,

pg. 232-233).

d) În baza art. 11 pct. 2 lit. a) - art.

10 lit. d) C. proc. pen., achitarea sau in baza art. 2 pct. 2 lit. b) - art. 10

lit. h) C. proc. pen., încetarea procesului penal pentru infracțiunea prevăzută

de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a) C. pen.

e) În baza art. 334 C. proc. pen.,

schimbarea încadrării juridice din infracțiunile de „omor deosebit de

grav", „tâlhărie" și „furt calificat" prevăzute de dispozițiile art.

174 raportat la art. 175 lit. a) - art. 176 lit. a), b) și d) C. pen., art. 211

alin. (2) lit. a), b) și c) C. pen., art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit.

a) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 262 C. pen. sau în cea prevăzută

de art. 264 C. pen., fiind suficienta aplicarea unei pedepse orientata spre

minimul prevăzut de textul incriminator.

Criticile sunt neîntemeiate.

În primul rând, se impune analiza

motivului de apel formulat de inculpatul S.B. de admitere a apelului, în baza art.

379 pct. 2 lit. b) C. proc. pen., desființarea sentinței primei instanțe și

trimitere spre rejudecare „pentru a rezolva fondul".

Conform art. 379 pct. 2 lit. b) C.

proc. pen. în vigoare în prezent, o asemenea soluție nu este posibilă, dar

apelul având caracter devolutiv, instanța de apel a procedat la administrarea

probelor solicitate de apelantul S.B. cu privire la acțiunea penală, respectiv

de apelantul N.Ș. în circumstanțiere și considerate utile; deși, inițial se

solicitase audierea înregistrărilor telefonice și vizionarea casetei video

privind reconstituirea, ulterior, s-a luat act de poziția apărării de a se

asigura de verificarea lor de către instanța (ceea ce s-a făcut cu ocazia

examinării lucrărilor dosarului în cursul deliberării) și nu de realizare în

ședință publică a acestor activități, necontestându-se transcrierea lor

(încheierea din 10 decembrie 2008).

Astfel, s-a

procedat la audierea martorilor admiși în apărare (cu excepția celor

cu identitate protejată și a celor

care nu mai pot fi găsiți, apărarea revenind asupra

acestora din urmă), la examinarea criminalistică a

mijloacelor materiale de probă aflate la camera de corpuri delicte (filele 65-73,

149 din dosar, vol. III), relații de la I.G.P. privind cercetarea unor fapte de

trafic de droguri, un răspuns fiind dat de D.G.C.C.O. - Direcția Antidrog - care

a comunicat cu adresa înaintată prin fax (fila 127 dosar tribunal, vol. VII) că

potrivit verificărilor efectuate, în anul 2004, numiții N.D., N.M. și N.M. nu

au fost cercetați pentru trafic de droguri și nici nu s-a

înregistrat

vreun denunț privind activitatea de trafic de droguri împotriva lor, la

ascultarea

inculpaților; asupra reaudierii martorilor cu identitate protejată (documentele

privind identitate reala fiind prezentate completului de judecata în

condiții de strictă confidențialitate conform art.

86

1

alin. (4) C. proc. pen.) s-a

revenit deoarece subzistă și în prezent pericolul ce a

determinat luarea măsurilor do protecție a acestora conform adresei

procurorului din 17 noiembrie 2008 (aflata la fila 219 din dosar, vol. II),

fiind neîntemeiată temerea apărării ca ar fi martori care au fost audiați și cu

identitate reală.

Celelalte probe solicitate de

apelantul S.B. (potrivit notelor de Ia filele 74-83 din dosar, vol. II) -

experimente, teste ADN, „stabilire științifică", expertiza fonocriminalistică

nu au fost admise pentru ca nu s-a dovedit și din oficiu

nu s-a constatat utilitatea lor. Câtă vreme nu

există o îndoială asupra stării psihice a

inculpatului, nu sunt acte medicale referitoare la vreo afecțiune

psihică a acestuia, iar

inculpatul nu a invocat iresponsabilitatea sau

vreo problemă psihică care să-i fi afectat judecata, nu exista niciun temei pentru

efectuarea unei noi expertize psihiatrice a apelantului S.B.

În al doilea rând, motivul referitor

la aplicarea art. 332 C. proc. pen. nu este admisibil pentru că, la momentul

primelor declarații date anchetatorilor nu

existau

date că inculpații aveau interese contrare, iar inculpatul S.B. a fost de acord

cu avocatul angajat de coinculpatul N., prietenul său la acea vreme și,

din

actele dosarului, nu rezultă că acel apărător să-i fi prejudiciat apărarea, recomandarea

făcută inculpatului de a uza de dreptul la tăcere, în lipsa altor dovezi, nu

poate fi calificat ca un act ostil apărării.

Apoi, restituirea cauzei la procuror

pentru completarea urmăririi penale nu

este

posibilă, deoarece pe lângă faptul că legea procedurală penală în vigoare nu mai

permite, în speță, nici nu se impune deoarece s-au administrat probele

solicitate în

apărare atât la instanța de fond cât și în apel.

Legalitatea administrării probelor (inclusiv a raportului de necropsie"constatarea

medico-legală", participarea organelor de urmărire la efectuarea acesteia,

neexaminarea hainelor victimelor, „cuțitului găsit în groapă", necropsia

până ce procesul-verbal să fie întocmit, nerecoltarea urmelor pe corpul și

îmbrăcămintea cadavrului, perchezițiile la

locuințele

inculpaților) în cursul urmăririi penale este examinata și sancționată când

este cazul de instanțe în condițiile art. 64 C. proc. pen., neimpunându-se

reluarea urmăririi. Sub incidența acelorași dispoziții legale intră și probele

efectuate cu o „presupusă lipsă de obiectivitate a anchetatorului (procuror,

polițist)", fiind exclusă trimiterea cauzei la procuror pentru un asemenea

argument. De altfel, apărarea nu a dovedit aceasta susținere, iar cu ocazia

audierii de către instanță a polițiștilor C.A. și D.L., a fost risipită și cea

mai mică temere ce ar fi existat cu privire la buna lor credință în efectuarea

cercetărilor referitoare, inițial, la dispariția victimelor și, ulterior, la

uciderea acestora. În cauză, până a existat certitudinea unor infracțiuni

contra vieții, multe dintre actele de cercetare, investigare au fost efectuate

în mod legal de către politie și, apoi, urmărirea a fost asigurată de procuror

care a administrat o parte din probe, dar, în raport de necesitățile urmăririi

penale, a și dispus, verbal sau scris, efectuarea unor probe de către polițist,

activitate permisă de codul de procedură penală, probe care în cele din urmă

sunt analizate și apreciate de către instanțe și prin prisma modului în care

s-au realizat. Cu privire la cele trei acte medico-legale invocate de apelant

nu s-au constatat vulnerabilități, deficiențe în efectuarea lor așa încât

împrejurarea că au fost efectuate de către același medic legist nu are nicio

relevanță. In fine, urmărirea penală nu poate fi reluată pentru extinderea

cercetării față de N.M. și M., T.A. și P.F.; E.V. întrucât instanța este

limitată, conform art. 317 C. proc. pen., la fapta și persoana arătată în actul

de sesizare și nu s-a făcut aplicarea art. 336 - art. 337 C.

proc. pen.

Epuizând

aspectele procedurale, urmează analiza pe fond a apelurilor formulate de cei 2

inculpați.

Conform art. 345

C. proc. pen., instanța pronunță condamnarea când constată existența faptei, că

aceasta constituie infracțiune și a fost săvârșită de inculpat; potrivit art. 52,

art. 66 C. proc. pen., vinovăția inculpatului trebuie stabilită dincolo de

orice îndoială în cadrul unui proces echitabil în sensul art. 6 din Convenția

Europeană pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În cauză,

potrivit considerentelor expuse anterior, s-au respectat exigențele unui proces

echitabil, ambii inculpați dispunând de timpul și înlesnirile necesare

pregătirii apărării, beneficiind de asistentă juridică calificată și având

efectiv posibilitatea administrării probelor ca și acuzarea, cu excepția

limitărilor legale - ascultarea unor martori cu identitate protejată, probe a

căror administrare nu necesita prezența părților personal sau prin

reprezentare.

Nici cererea formulată

de același inculpat de înlăturare a art. 176 lit. d) C. pen. nu este fondată

deoarece prin uciderea victimelor a urmărit și deposedarea acestora de bunuri

în scopul însușirii de către sine și coinculpatul S., intenție rezultată din acțiunile

ulterioare - folosirea autoturismului victimelor, folosirea telefoanelor

mobile, a banilor.

Inculpatul N.Ș. a avut

o contribuție însemnată la comiterea faptelor în condițiile în care a hotărât

împreună cu S.B. comiterea faptelor, l-a luat pe acesta de la domiciliu și s-au

deplasat la apartamentul victimelor unde a exercitat și personal violențe

asupra victimelor I.A. și I.L. ce au condus la deces, apoi a luat-o pe victima

I.A. asupra căreia a exercitat direct violențe pentru a o ucide, afirmând că „nu

putea fi lăsată în viață" situație în care nu se poate reține participația

sa în forma complicității, nefiind aplicabile dispozițiile art. 26 C. pen.

Potrivit art. 262 C.

pen., constituie infracțiune „omisiunea" de a denunța de îndată, printre

altele, săvârșirea infracțiunilor de „omor, tâlhărie".

Or, inculpatul S.B. nu

s-a rezumat la a omite sesizarea autorităților într-un termen rezonabil, ci a

exercitat acțiuni complexe alături de inculpatul N.Ș. - de la luarea hotărârii

până la sustragerea bunurilor victimelor și

uciderea

lor, motiv pentru care cererea de schimbare a încadrării juridice din cele trei

infracțiuni în cea prevăzută de art. 262 C. pen. este nejustificată,

nefiind aplicabile dispozițiile art. 334 C. proc. pen.

Infracțiunea de

„favorizarea infractorului" prevăzută de art. 264 C. pen., constă în

ajutorul dat unui infractor fără o înțelegere stabilită înainte sau în timpul

săvârșirii infracțiunii, pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală,

judecata sau executarea pedepsei ori pentru a asigura infractorului folosul sau

produsul infracțiunii.

Favorizarea

infractorului are caracterul de infracțiune autonomă de sine stătătoare, iar nu

de act de participație, întrucât favorizarea are loc atunci când nu există o

înțelegere prealabilă între persoana care a săvârșit o infracțiune și cel care

îi dă ajutor pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală sau judecata ori

executarea pedepsei sau pentru a-i asigura folosul sau produsul infracțiunii.

Or, în cauză

probatoriul administrat a demonstrat nu numai înțelegerea prealabilă a celor

doi inculpați, dar și participarea activă a inculpatului S.B. la uciderea

victimelor ceea ce exclude o asemenea încadrare juridică.

Pe cale de consecință,

instanța de fond în mod corect a respins, în baza dispozițiilor art. 334 C.

proc. pen., ca nefondate cererile formulate de inculpați privind schimbarea

încadrării juridice.

Având în vedere

argumentele prezentate mai sus ce stau la baza condamnării, nu se poate dispune

achitarea inculpatului S.B. pentru niciuna dintre

infracțiuni; nu se poate proceda nici la încetarea procesului penal

împotriva sa pentru

infracțiunea de „furt calificat" deoarece posibilitatea

retragerii plângerii este

recunoscută în

condițiile reținerii art. 210 C. pen., nefiind cazul.

Față de împrejurările

comiterii sustragerii în dauna părților civile A.S. și A.S., comiterea în

participație, chiar dacă a fost implicată și fiica acestora, valoarea mare a

prejudiciului - 24400 lei, nerecuperat, fapta prezintă pericolul social concret

al infracțiunii așa încât cererea inculpatului N.Ș. de achitare, în baza art. 11

pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 alin. (1) lit. b) C. proc. pen., este

neîntemeiată.

Sub aspectul

individualizării pedepselor, în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C.

pen., printre care pericolul social concret al faptelor, deosebit de grav în

cauză, dat de comiterea omorurilor cu premeditare, asupra a trei victime dintre

care

una aflată la vârsta copilăriei,

suprimarea vieții a unei întregi familii, agresivitatea cu

care au

acționat, încercând uciderea minorei cu mâinile goale ceea ce ne demonstrează o

ferocitate deosebită, chiar dacă inculpații erau foarte tineri, suferințele

provocate și victimei I.A., dar mai ales fetiței I.A.,

pedeapsa detențiunii pe viață aplicată ambilor inculpați este de natură

să răspundă

prevenției generale, oprobiului public, sentimentelor de

indignare și frustrare încercate atât de rudele victimelor dar și de publicul

larg și, nu în ultimul rând, justifică necesitatea izolării inculpaților din

societate, asigurând și reeducarea lor, fiind neîntemeiată cererea de

modificare a acestei pedepse.

Prin

urmare, niciunul dintre motivele de apel nu poate fi primit și, negăsincl

vreun caz de nulitate a hotărârii,

apelurile sunt nefondate așa încât, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc.

pen., vor fi respinse.

Conform art. 383 cu

referire la art. 381 C. proc. pen., adăugându-sc timpul scurs de la pronunțarea

sentinței, se va deduce arestul preventiv de Ia 12 iunie 2008, pentru ambii

inculpați.

În consecință, prin Decizia

penală nr. 5/MP din 24 martie 2004, Curtea de Apel Constanța a respins ambele

apeluri.

Împotriva deciziei, au

declarat recurs inculpații N.Ș. și S.B., invocând ca temei de casare

dispozițiile art. 385

9

pct. 14 și, respectiv 385

9

pct. 9,

10, 17 și 18 C. proc. pen.

Astfel, inculpatul N.Ș.

a solicitat casarea celor două hotărâri și condamnarea sa la pedeapsa maximă a

închisorii, înlocuind condamnarea sa la detenție pe viață, motivând că este

tânăr, regretă faptele săvârșite și a avut o atitudine de sinceritate totală.

În cursul judecării

recursului, inculpatul N.Ș. a dat o declarație în care a susținut că este

singurul autor al infracțiunii de omor deosebit de grav, revenind astfel asupra

tuturor declarațiilor date anterior.

A declarat că la

domiciliul soților Ion a mers împreună cu inculpatul S.B., pentru a le aplica

„o corecție”, dar în final i-a ucis pe ambii I.A. și I.L.

De față a fost și S.B. care

a vrut să plece, dar l-a tras înnăntru, iar apoi a strangulat-o pe I.L.

Între cei doi

inculpați, datorită acestei întâmplări, a avut loc o discuție, iar el l-a rănit

cu cuțitul pe S.B., care nu a participat în nici un mod la săvârșirea celor

două infracțiuni de omor.

Recunoaște însă că, ulterior,

împreună cu acesta a transportat cadavrele într-o lizieră a pădurii în prezența

și a martorului T.A.

Ulterior, a ars hainele

familiei I. pentru a se crede că au plecat din țară, iar asupra sa au rămas

actele casei, pașapoartele și telefoanele mobile, unul din acestea fiind dat

lui S.B. ca să nu îl denunțe.

Cu privire la uciderea

minorei I.A.V., inculpatul N.Ș. a relatat că, după ce a luat-o împreună cu S.B.

de la școală, a mers cu mașina împreună cu martorul T.A., dar că acesta nu a

participat la uciderea ei, ci numai la îngroparea minorei, pentru a se ascunde

astfel cadavrul.

Rezultă din această

declarație, intenția vădită de a diminua participarea coinculpatului S.B. la săvârșirea

celor trei omoruri, încercând să acrediteze ideea că acesta este doar favorizator

și nu autor.

Această atitudine, de

altfel ca și cea oscilantă în cursul desfășurării urmăririi penale și

judecății, coroborate cu gravitatea deosebită a faptelor săvârșite, ferocitatea

și detașarea cu care a ucis trei persoane - rudele sale, printre care și un

copil ce a fost îngropat de viu, sunt suficiente pentru a constata că pedeapsa

condamnării pe viață este în acord total cu criteriile de individualizare

stabilite de art. 52 C. pen., astfel că recursul urmează a fi respins.

Cu privire la recursul

formulat de inculpatul S.B., Înalta Curte reține următoarele:

Atât tribunalul cât și

curtea de apel au făcut o corectă apreciere a probelor administrate, pe baza

cărora s-a stabilit vinovăția inculpatului pentru faptele deduse judecății,

fiindu-i respectat dreptul la apărare și dreptul la un proces echitabil.

Motivele de casare

prevăzute de dispozițiile art. 385

9

pct. 9 și 10 C. proc. pen.,

invocate de inculpat, sunt nefondate.

Se susține că ambele

hotărâri nu sunt motivate, iar dispozitivul sentinței este neclar și de

asemenea, curtea de apel nu a răspuns tuturor motivelor de casare invocate sau

a răspuns lapidar.

De asemenea, a respins

greșit cererea de verificare a legalității sesizării instanței, potrivit art. 300

alin. (2) C. proc. pen.

Din examinarea

sentinței, rezultă că tribunalul a motivat pe larg soluția de condamnare a

inculpatului S.B., făcând o analiză atât a probelor în acuzare, cât și a

probelor în apărare, propuse de inculpat, motivând și încadrarea juridică dată

faptelor reținute în sarcina sa.

Curtea de apel a

răspuns la toate motivele de casare formulate de inculpat, care s-au dovedit a

fi nefondate și a făcut o analiză amplă a probelor cauzei, atât a celor

administrate la urmărire penală, cât și a celor administrate în faza de

judecată.

În mod temeinic și

legal s-a respins cererea de verificare a legalității actului de sesizare a

instanței, întrucât acest aspect a căpătat autoritate de lucru judecat prin Decizia

penală nr. 80 din 2 septembrie 2005 a Curții de Apel Constanța, prin care s-a

admis recursul parchetului declarat împotriva sentinței penale nr. 336 din 10

august 2005 a Tribunalului Constanța, pe acest motiv a trimis cauza spre

rejudecare aceleiași instanțe.

S-a solicitat trimiterea

cauzei spre rejudecare la Tribunalul Constanța, motivat în fapt, nu s-a

rezolvat fondul cauzei, nu s-au administrat toate probele esențiale în

dovedirea lipsei de vinovăție a inculpatului S.B., nu s-au avut în vedere

declarațiile coinculpatului N.Ș., care demonstrau neimplicarea lui S.B. în

săvârșirea celor trei omoruri și nici nu s-au rezolvat concluziile

contradictorii între necropsie și rapoartele de expertiză medico-legală.

Se susține că parte din

actele de urmărire penală s-au efectuat de ofițeri de poliție fără competență

materială, dar, în fapt, aceștia au fost delegați de procurori, conform art. 217

alin. (4) C. proc. pen., să efectueze percheziția domiciliară, care a avut la

bază autorizația emisă de judecător (fila 141 dos.urm.pen.).

Aspectele invocate au

fost analizate de cele două instanțe și respinse ca nefondate, Înalta Curte

constatând că nu există motive care să determine casarea hotărârilor și

trimiterea cauzei spre rejudecare.

Inculpatul a criticat

hotărârile și cu privire la greșita încadrare juridică dată faptelor săvârșite,

susținând că, deși instanța a fost sesizată cu infracțiunea de omor ce a avut

trei victime, instanța a pronunțat, pentru toate trei o singură pedeapsă, fără a

motiva pentru fiecare în parte, pedeapsa.

Critica este nefondată

și în dezacord total cu dispozițiile art. 174 - 175 lit. a) și art. 176 lit. b)

C. pen., cât și teoriei și practicii judiciare.

Potrivit dispozițiilor art.

176 lit. b) C. pen., constituie infracțiunea de omor deosebit de grav, omorul

săvârșit asupra a două sau mai multe persoane, deci o singură infracțiune și

pentru care se aplică o singură pedeapsă, cum în mod corect a procedat instanța

de fond.

Concursul de

infracțiuni reținut se referă la infracțiunea de tâlhărie, prevăzută de art. 211

alin. (2) lit. a), b) și c) C. pen. (singura faptă) și infracțiunea de furt,

prevăzută de art. 208 - 209 lit. a) C. pen. - de asemenea o singură faptă,

ambele în concurs cu infracțiunea de omor deosebit de grav.

Motivele de recurs

scrise în care se critică încadrarea juridică (filele 16-22) sunt de fapt

reluate în motivul de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 18, prin

care se analizează probele și se cere achitarea inculpatului, motivat că s-a

comis o gravă eroare de fapt ce a avut drept consecință o condamnare greșită.

Se susține că, deși

inculpatul S.B. a fost prezent la întreaga activitate infracțională a

inculpatului N.Ș., uciderea lui I.A. și I.L., cât și a minorei I.A.V., rolul

său a fost pasiv și nu s-a putut opune inculpatului care l-a amenințat.

În aceste condiții, se

susține că a participat și la îngroparea victimelor, iar actele victimelor

găsite în locuința sa, au fost aduse de organele de urmărire penală și puse

tocmai a fi găsite și a preconstituit probe de vinovăție.

Se invocă declarațiile

date de inculpatul N.Ș. care, a încercat să împartă vinovăția cu inculpatul S.B.,

susținând că împreună au ucis victimele, pentru ca apoi să revină și să susțină

contrariul.

Actele medico-legale cu

privire la victima I.L. confirmă susținerea inculpatului N.Ș. că, cel care a

ucis-o cu un cablu telefonic este S.B., rezultând din raportul medico-legal din

12 februarie 2007 că aceasta a fost ucisă prin sugrumare-comprimare manuală.

De asemenea, există o

probă care dovedește că inculpatul nu a participat la uciderea victimei I.A. -

raportul de constatare tehnico-științifică din 23 mai 2007, potrivit căruia, pe

arma crimei nu se găsesc decât urme ADN aparținând lui N.Ș.

În fine, se contestă și

i