ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 41/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea formulată reclamanta Stațiunea de Cercetare, Dezvoltare pentru Pomicultură Cluj, a solicitat anularea titlurilor executorii nr. 2100650-2100666 din 20 iulie 2005, emise de Administrația Finanțelor Publice Cluj-Napoca cu nerespectarea dispozițiilor legale incidente în speță (Legea nr. 290/2002 privind organizarea și funcționarea unităților de cercetare-dezvoltare în domeniile agriculturii, silviculturii, industriei alimentare și a Academiei de Științe Agricole și Silvice Gheorghe Ionescu - Sisești, așa cum a fost modificată prin Legea nr. 147/2004 și O.U.G.

nr. 29/2005, aprobată prin Legea nr. 232 din 13 iulie 2005 modificată prin Legea nr. 336 din 20 iulie 2006). În motivarea cererii reclamanta a arătat că, în fiecare din titlurile executorii menționate se indică faptul că „împotriva prezentului înscris se poate introduce contestație la instanța judecătorească competentă, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la luare la cunoștință, în conformitate cu prevederile art. 168-169 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată". Prin sentința civilă nr. 58 din 10 februarie 2009 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei ca inadmisibilă. Pentru a pronunța această hotărâre instanța de fond a reținut că în cauză fiind vorba despre titluri executorii, ele pot fi atacate cu contestație la executare, aspect ce rezultă și din prevederile art. 172 alin. (1) din O.G.

nr. 92/2003 republicată, care stabilesc că: „persoanele interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare efectuat cu încălcarea prevederilor legale de către organele de executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să îndeplinească un act de executare în condițiile legii", iar alin. (3) al aceluiași articol arată că „poate fi făcută contestație și împotriva titlului executoriu în temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest titlu nu este o hotărâre dată de o instanță judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă pentru contestarea lui nu există o altă procedură prevăzută de lege". Instanța de fond a mai reținut că ceea ce poate fi atacat la instanța judecătorească de contencios administrativ sunt deciziile emise în soluționarea contestațiilor împotriva titlurilor de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ - fiscale.

Deoarece prin cererea de chemare în judecată reclamanta nu atacă o decizie emisă în soluționarea contestației împotriva titlului de creanță, astfel că instanța a apreciat că, acțiunea în contencios administrativ este inadmisibilă. În fine s-a mai menționat că împotriva titlului executoriu se pot formula contestații la executare, aspect ce rezultă și din decizia nr. XIV din 5 februarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție pronunțată în recursul în interesul legii. Împotriva acestei hotărâri reclamanta Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultură a declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând următoarele motive: - în conformitate cu art. 43 alin. (2) lit. i) din O.G.

nr. 92/2003 republicată, actul administrativ trebuie să cuprindă și „posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a contestației și organul la care se depune contestația”. La contestația formulată în baza art. 205 – 207 alin. (4) din actul normativ menționat D.G.F.P. – A.N.A.F. Cluj Napoca – Serviciul/Compartimentul Executare Silită Persoane Juridice a îndrumat reclamanta să se adrese instanței judecătorești competente potrivit art. 172 alin. (4) C. proc. fisc.

Se precizează că în Dosarul nr. 11981/211/2008 al Judecătoriei Cluj-Napoca, având ca obiect contestația la executare formulată împotriva executării silite începute prin emiterea titlurilor executorii nr. 2100650 – 2100666 din 20 iulie 2005 și a somației nr. 15088/2005 Administrația Finanțelor Publice Cluj – Napoca a ridicat excepția inadmisibilității contestației la executare pe motiv că pe această cale nu pot fi invocate apărări de fond care să repună în discuție legalitatea titlului ce se execută, împotriva acestuia fiind reglementată calea administrativă de atac; - titlurile executorii ce se referă la creanțe scutite de la plată sunt nelegale, la fel ca și cele care se referă la accesorii calculate la creanțe scutite de la plată, Legea nr. 147/2004 prevăzând expres scutirea de la plată a obligațiilor bugetare restante și accesoriilor aferente acestora la data intrării sale în vigoare; - instanța de fond ar fi trebuit să respingă excepția inadmisibilității acțiunii, față de împrejurarea că reclamanta a formulat contestație administrativă împotriva titlului executoriu (considerat act administrativ – fiscal) iar Administrația Finanțelor Publice Cluj – Napoca a refuzat nejustificat soluționarea contestației, astfel cum rezultă din adresa nr. 1324 din 19 noiembrie 2008 emisă de autoritatea menționată.

Recurenta și-a încadrat în drept motivele de recurs în prevederile art. 304 pct. 5, 7, 8, 9 și art. 304 1 C. proc. civ. Intimata Administrația Finanțelor Publice a Municipiului Cluj Napoca a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției instanței de fond ca legală și temeinică. Analizând actele și lucrările dosarului de fond precum și motivele de recurs invocate ce se încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304 1 C. proc. civ.

Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente: Astfel cum rezultă din acțiunea formulată de reclamanta-recurentă la 29 octombrie 2008, aceasta a solicitat anularea titlurilor executorii emise de instituția pârâtă împotriva sa, iar nu anularea răspunsului sau a deciziei emise în soluționarea contestației sale administrative – contestație depusă, de altfel, la aceeași dată cu acțiunea în instanță, respectiv 29 octombrie 2008. În mod corect instanța de fond a reținut că O.G.

nr. 92/2003 republicată și modificată (Cod procedură fiscală) reglementează distinct, la cap XI, contestația la executare, față de soluționarea contestaților formulate împotriva actelor administrativ-fiscale (titlul IX), iar potrivit art. 205 din același act normativ, ceea ce poate fi atacat la instanța de contencios administrativ sunt deciziile emise în soluționarea contestațiilor împotriva titlurilor de creanță, precum și împotriva altor acte administrativ-fiscale. Potrivit art. 172 alin. (1) din ordonanță titlurile executorii pot fi atacate cu contestație la executare la instanța competentă. În speță, recurenta-reclamantă a formulat acțiune în contencios administrativ împotriva titlurilor executorii comunicate împreună cu somația, fără a parcurge procedura administrativă prealabilă, respectiv fără a contesta deciziile de impunere ce au stat la baza acelor titluri executorii.

Potrivit Deciziei nr. XIV din 5 februarie 2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pronunțată în recursul în interesul legii, referirea de la art. 169 alin. (4) C. proc. fisc. [art. 172 alin. (4) versiunea actuală] că în cazul executării silite „Contestația se introduce la instanța judecătorească competentă”, nu poate fi interpretată decât în sensul că o atare competență revine instanței de drept comun care, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ., este judecătoria. Față de considerentele de drept expuse nu pot fi considerate întemeiate motivele de recurs referitoare la faptul că titlurile executorii comunicate reclamantei nu prevăd calea de atac și instanța competentă și la faptul că instanța de fond ar fi trebuit să constate refuzul nejustificat al pârâtei de soluționare a contestației privind actele administrativ-fiscale, cu acest capăt de cerere nefiind investită.

De asemenea, Înalta Curte constată că motivul referitor la aplicarea în cauză a dispozițiilor Legii nr. 147/2004 nu poate fi analizat, întrucât ține de fondul cauzei, iar instanța de fond a respins acțiunea ca inadmisibilă, pentru considerente de procedură. Față de considerentele menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat, hotărârea instanței de fond, de respingere a acțiunii ca inadmisibilă, fiind legală și temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge recursul declarat de Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultură Cluj împotriva sentinței civile nr. 58 din 10 februarie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Irevocabilă. Pronunțată, în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2010.