ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 41/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea formulată

reclamanta Stațiunea de Cercetare, Dezvoltare pentru Pomicultură Cluj,

a solicitat anularea titlurilor executorii nr. 2100650-2100666 din 20 iulie 2005,

emise de Administrația Finanțelor Publice Cluj-Napoca cu nerespectarea

dispozițiilor legale incidente în speță (Legea nr. 290/2002

privind organizarea și funcționarea unităților de

cercetare-dezvoltare în domeniile agriculturii, silviculturii, industriei

alimentare și a Academiei de Științe Agricole și Silvice Gheorghe

Ionescu - Sisești, așa cum a fost modificată prin Legea nr.

147/2004 și O.U.G. nr. 29/2005, aprobată prin Legea nr. 232 din 13

iulie 2005 modificată prin Legea nr. 336 din 20 iulie 2006).

În motivarea cererii reclamanta a arătat

că, în fiecare din titlurile executorii menționate se indică

faptul că „împotriva prezentului înscris se poate introduce

contestație la instanța judecătorească competentă, în

termen de 15 zile de la comunicare sau de la luare la cunoștință,

în conformitate cu prevederile art. 168-169 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul

de procedură fiscală, republicată".

Prin sentința civilă nr. 58 din

10 februarie 2009 Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de

contencios administrativ și fiscal, a respins acțiunea reclamantei ca

inadmisibilă.

Pentru a pronunța această

hotărâre instanța de fond a reținut că în cauză fiind

vorba despre titluri executorii, ele pot fi atacate cu contestație la

executare, aspect ce rezultă și din prevederile art. 172 alin. (1)

din O.G. nr. 92/2003 republicată, care stabilesc că: „persoanele

interesate pot face contestație împotriva oricărui act de executare

efectuat cu încălcarea prevederilor legale de către organele de

executare, precum și în cazul în care aceste organe refuză să

îndeplinească un act de executare în condițiile legii", iar

alin. (3) al aceluiași articol arată că „poate fi

făcută contestație și împotriva titlului executoriu în

temeiul căruia a fost pornită executarea, în cazul în care acest

titlu nu este o hotărâre dată de o instanță

judecătorească sau de alt organ jurisdicțional și dacă

pentru contestarea lui nu există o altă procedură

prevăzută de lege".

Instanța de fond a mai reținut

că ceea ce poate fi atacat la instanța judecătorească de

contencios administrativ sunt deciziile emise în soluționarea

contestațiilor împotriva titlurilor de creanță, precum și

împotriva altor acte administrativ - fiscale.

Deoarece prin cererea de chemare în

judecată reclamanta nu atacă o decizie emisă în

soluționarea contestației împotriva titlului de creanță,

astfel că instanța a apreciat că, acțiunea în contencios

administrativ este inadmisibilă.

În fine s-a mai menționat că împotriva

titlului executoriu se pot formula contestații la executare, aspect ce

rezultă și din decizia nr. XIV din 5 februarie 2007 a Înaltei

Curți de Casație și Justiție pronunțată în

recursul în interesul legii.

Împotriva acestei hotărâri

reclamanta Stațiunea de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultură a

declarat recurs, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând

următoarele motive:

- în conformitate cu art. 43 alin. (2)

lit. i) din O.G. nr. 92/2003 republicată, actul administrativ trebuie să

cuprindă și „posibilitatea de a fi contestat, termenul de depunere a

contestației și organul la care se depune contestația”. La

contestația formulată în baza art. 205 – 207 alin. (4) din actul

normativ menționat D.G.F.P. – A.N.A.F. Cluj Napoca – Serviciul/Compartimentul

Executare Silită Persoane Juridice a îndrumat reclamanta să se adrese

instanței judecătorești competente potrivit art. 172 alin. (4) C.

proc. fisc. Se precizează că în Dosarul nr. 11981/211/2008 al

Judecătoriei Cluj-Napoca, având ca obiect contestația la executare

formulată împotriva executării silite începute prin emiterea

titlurilor executorii nr. 2100650 – 2100666 din 20 iulie 2005 și a

somației nr. 15088/2005 Administrația Finanțelor Publice Cluj –

Napoca a ridicat excepția inadmisibilității contestației la

executare pe motiv că pe această cale nu pot fi invocate

apărări de fond care să repună în discuție legalitatea

titlului ce se execută, împotriva acestuia fiind reglementată calea

administrativă de atac;

- titlurile executorii ce se referă

la creanțe scutite de la plată sunt nelegale, la fel ca și cele

care se referă la accesorii calculate la creanțe scutite de la

plată, Legea nr. 147/2004 prevăzând expres scutirea de la plată

a obligațiilor bugetare restante și accesoriilor aferente acestora la

data intrării sale în vigoare;

- instanța de fond ar fi trebuit

să respingă excepția inadmisibilității acțiunii,

față de împrejurarea că reclamanta a formulat contestație

administrativă împotriva titlului executoriu (considerat act administrativ

– fiscal) iar Administrația Finanțelor Publice Cluj – Napoca a

refuzat nejustificat soluționarea contestației, astfel cum

rezultă din adresa nr. 1324 din 19 noiembrie 2008 emisă de

autoritatea menționată.

Recurenta și-a încadrat în drept

motivele de recurs în prevederile art. 304 pct. 5, 7, 8, 9 și art. 304

1

C. proc. civ.

Intimata Administrația

Finanțelor Publice a Municipiului Cluj Napoca a formulat întâmpinare,

solicitând respingerea recursului ca nefondat și menținerea soluției

instanței de fond ca legală și temeinică.

Analizând actele și lucrările

dosarului de fond precum și motivele de recurs invocate ce se

încadrează în prevederile art. 304 pct. 9 și art. 304

1

C.

proc. civ. Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru

următoarele considerente:

Astfel cum rezultă din acțiunea

formulată de reclamanta-recurentă la 29 octombrie 2008, aceasta a

solicitat anularea titlurilor executorii emise de instituția pârâtă

împotriva sa, iar nu anularea răspunsului sau a deciziei emise în

soluționarea contestației sale administrative – contestație

depusă, de altfel, la aceeași dată cu acțiunea în

instanță, respectiv 29 octombrie 2008.

În mod corect instanța de fond a

reținut că O.G. nr. 92/2003 republicată și modificată

(Cod procedură fiscală) reglementează distinct, la cap XI,

contestația la executare, față de soluționarea

contestaților formulate împotriva actelor administrativ-fiscale (titlul

IX), iar potrivit art. 205 din același act normativ, ceea ce poate fi

atacat la instanța de contencios administrativ sunt deciziile emise în

soluționarea contestațiilor împotriva titlurilor de

creanță, precum și împotriva altor acte administrativ-fiscale. Potrivit

art. 172 alin. (1) din ordonanță titlurile executorii pot fi atacate

cu contestație la executare la instanța competentă.

În speță,

recurenta-reclamantă a formulat acțiune în contencios administrativ

împotriva titlurilor executorii comunicate împreună cu somația,

fără a parcurge procedura administrativă prealabilă,

respectiv fără a contesta deciziile de impunere ce au stat la baza acelor

titluri executorii.

Potrivit Deciziei nr. XIV din 5 februarie

2007 a Înaltei Curți de Casație și Justiție,

pronunțată în recursul în interesul legii, referirea de la art. 169

alin. (4) C. proc. fisc. [art. 172 alin. (4) versiunea actuală] că în

cazul executării silite „Contestația se introduce la instanța

judecătorească competentă”, nu poate fi interpretată decât

în sensul că o atare competență revine instanței de drept

comun care, conform art. 1 pct. 1 C. proc. civ., este judecătoria.

Față de considerentele de drept

expuse nu pot fi considerate întemeiate motivele de recurs referitoare la

faptul că titlurile executorii comunicate reclamantei nu prevăd calea

de atac și instanța competentă și la faptul că

instanța de fond ar fi trebuit să constate refuzul nejustificat al

pârâtei de soluționare a contestației privind actele

administrativ-fiscale, cu acest capăt de cerere nefiind investită.

De asemenea, Înalta Curte constată

că motivul referitor la aplicarea în cauză a dispozițiilor Legii

nr. 147/2004 nu poate fi analizat, întrucât ține de fondul cauzei, iar

instanța de fond a respins acțiunea ca inadmisibilă, pentru

considerente de procedură.

Față de considerentele

menționate, cu referire la art. 312 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte

va respinge recursul ca nefondat, hotărârea instanței de fond, de

respingere a acțiunii ca inadmisibilă, fiind legală și

temeinică.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de Stațiunea

de Cercetare Dezvoltare pentru Pomicultură Cluj împotriva sentinței

civile nr. 58 din 10 februarie 2009 a Curții de Apel Cluj, secția

comercială, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată, în

ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2010.