ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3514/2008

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 3514/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2005)

Asupra cererii de față:

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la Instanța Supremă la 8

iunie 2007, petiționarul M.I. a solicitat casarea deciziei nr. 373/R/C din 17

octombrie 2001 pronunțată de Curtea de Apel Pitești, întoarcerea executării,

anularea tuturor formelor de executare din dosarul nr. 1085/2002 al

executorilor judecătorești Pitești, anularea procesului - verbal de adjudecare,

obligarea băncii la plata sumei de 100.000 euro cu titlu de daune morale pentru

deducerea unui proces nejustificat și tulburare de posesie.

În motivarea cererii,

petiționarul susține că decizia nr. 373/R/C/2001 este contrară sentinței nr.

3000 din 18 noiembrie 1996, definitivă și irevocabilă prin neapelare, este dată

cu încălcarea competenței de ordine publică (art. 159 C. proc. civ.), a

normelor privind incompatibilitatea judecătorilor (art. 24 C. proc. civ.) și a

autorității de lucru judecat, astfel încât conform prevederilor art. 105 C.

proc. civ. decizia este nulă.

Pe fond, se susține că

datoria stabilită prin sentința nr. 205/1995 a fost plătită fostului director

al SC B.R.D.G.S.G. SA, demis și cercetat pentru infracțiunea de fraudă.

Prin precizările formulate

la 24 septembrie 2007 și 12 februarie 2008, petiționarul reproșează calificarea

cererii dată la învestirea instanței susținând că în temeiul art. 84 C. proc.

civ. nu a denumit-o sesizând instanța pentru a înfăptui actul de justiție cu

casarea deciziei nr.  373/R/C/2001, invocând art. 24, art. 105, art. 159 și art.

163 C. proc. civ.

Au fost depuse la dosar

copii ale expozitivelor deciziilor nr. 91/R/C din 14 martie 2001 și 373/R/C din

17 octombrie 2001, copie incompletă a sentinței nr. 3000/1996 a Judecătoriei

Câmpulung, județ Argeș, copia deciziei nr. 4864 din 9 iulie 2002 și a

încheierii din 8 octombrie 2002 a Secției Comerciale a Curții Supreme de

Justiție și au fost atașate dosarele nr. 261/46/2007 al Curții de Apel Pitești,

nr. 11945/1/2006 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, Completul de 9

judecători și nr. 5484/1/2006 al aceleiași secții a instanței supreme.

În ședința publică din 25

noiembrie 2005, petiționarul își majorează pretențiile cu titlul de daune

morale la suma de 250.000 euro.

Din probele administrate

rezultă că deciziile nr. 91/R/C din 14 martie 2001 și nr. 373/R/C din 17

octombrie 2001 au fost pronunțate de Curtea de Apel Pitești în compunerea aceluiași

complet de judecată, prima soluționând recursul declarat de SC B.R.D.G.S.G. SA,

sucursala Argeș, pe excepția lipsei capacității procesuale de exercițiu a

semnatarului recursului iar cea de-a doua, pe fondul recursului; decizia nr. 4864/2002

pronunțată de Curtea Supremă de Justiție a respins ca nefondată cererea de

revizuire formulată de revizuienta SC L. SRL, prin administrator M.I.; sentința

civilă nr. 3000 din 19 noiembrie 1996 a Judecătoriei Câmpulung, prin care este

respinsă acțiunea reclamantei SC B.R.D.G.S.G. SA, filiala Câmpulung Muscel,

împotriva pârâților SC L. SRL și M.I. privind rambursarea împrumutului

contractului de credit din 1993; decizia nr. 304/2006 a Completului de 9

judecători prin care s-a respins ca inadmisibilă contestația în anulare

formulată împotriva deciziei nr. 77/2006 a Completului de 9 judecători și a

trimis spre soluționare contestația în anulare formulată împotriva deciziei nr.

373/2001 a Curții de Apel Pitești; decizia nr. 557/2006 a Completului de 9

judecători, prin care s-a respins ca inadmisibilă contestația în anulare

formulată împotriva deciziei nr. 304/2006 al aceleiași instanțe; decizia nr. 532/R-C/2007

a Curții de Apel Pitești, prin care se respinge contestația în anulare formulată

împotriva deciziei nr. 373/R/C/2001 a aceleiași instanțe.

Cererea adresată de

petiționar acestei instanțe urmează a fi calificată cale extraordinară de atac

îndreptată împotriva deciziei nr. 373/R/C/2001 a Curții de Apel Pitești.

Căile extraordinare de atac

împotriva hotărârilor judecătorești irevocabile sunt deschise numai în cazurile

și condițiile arătate de lege pentru contestația în anulare și revizuire.

Contestația în anulare,

astfel cum decizia nr. 304/2006 a Completului de 9 judecători al Înaltei Curți

de Casație și Justiție a dispus, a fost judecată irevocabil de Curtea de Apel

Pitești, care prin decizia nr. 532/R-C din 11 mai 2007 a respins-o. Instanța a

considerat că niciunul din cazurile prevăzute de dispozițiile art. 317 și art. 318

C. proc. civ. nu se regăsesc în expunerea cererii.

Pe de altă parte cererea de

revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. a fost

respinsă ca nefondată prin decizia nr. 4864/2002 a Secției comerciale a Curții

Supreme de Justiție care a analizat decizia nr. 373/2001 în raport cu sentința

comercială nr. 208/1995 pronunțată de Judecătoria Câmpulung.

O nouă calificare a cererii

formulată drept revizuire, este posibilă întrucât vizează contrarietatea

deciziei nr. 373/2001 cu o altă sentință decât cea analizată în dosarul nr. 1119/2002

al Curții Supreme de Justiție și anume sentința nr. 3000 din 19 noiembrie 1996

a Judecătoriei Câmpulung.

Prin această hotărâre

judecătorească a fost respinsă acțiunea reclamantei SC B.R.D.G.S.G. SA, filiala

Câmpulung Muscel, cu motivarea că pentru debitul restant rezultat din

contractul de credit din 1993 s-a pronunțat sentința nr. 208/1995 astfel că

acțiunea va fi respinsă ca rămasă fără obiect.

Însă prevederile art. 324 C.

proc. civ. stabilesc imperativ termenele înlăuntrul cărora cererile de

revizuire pot fi exercitate; iar în situația hotărârilor potrivnice termenul

este de o lună care se va socoti de la pronunțarea hotărârii date în recurs.

În aceste condiții

revizuirea deciziei nr. 373/2001 apare ca tardivă, termenul de o lună fiind

împlinit la 18 noiembrie 2001 (o lună de la pronunțare).

O altă calificare a cererii

petiționarului pentru anularea deciziei susmenționate, nu este prevăzută în

legislația română.

Analiza excepției de ordine

publică de necompetență pentru incompatibilitatea judecătorilor a făcut

obiectul dosarului nr. 261/46/2007 al Curții de Apel Pitești care s-a pronunțat

irevocabil prin decizia nr. 532/R-C din 11 mai 2007.

În privința autorității de

lucru judecat – excepție prevăzută de art. 166 C. proc. civ. și nu de art. 163 C.

proc. civ. (care privește excepția de litispendență) – a sentinței nr.

3000/1996 în raport cu decizia atacată, termenul de sesizare al instanței (23

mai 2007) depășește termenul prescris de lege și face imposibilă analiza acestui

raport.

Așa fiind, cererea

petiționarului împotriva deciziei nr. 373/R/C din 17 octombrie 2001 a Curții de

Apel Pitești urmează a fi respinsă ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea formulată

de M.I., administrator al SC L. SRL,. împotriva deciziei nr. 373/R/C din 17

octombrie 2001 a Curții de Apel Pitești.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 25 noiembrie 2008.