ÎCCJ, Decizia nr. 57/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 3.628 din 16 noiembrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 83<SUP>2</SUP>

din Legea nr. 303/2004.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut, în esență, că soluționarea cauzei nu depinde de modul de soluționare a excepției de neconstituționalitate invocate, nefiind astfel îndeplinite cumulativ cerințele de admisibilitate prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992.

Instanța a avut în vedere că textul legal ce face obiectul excepției de neconstituționalitate prevede suspendarea soluționării cererii magistratului de acordare a pensiei de serviciu în situația punerii în mișcare a acțiunii penale împotriva acestuia pentru o infracțiune de corupție, o infracțiune asimilată infracțiunilor de corupție sau o infracțiune în legătură cu acestea, săvârșite înainte de eliberarea din funcție, iar criticile de neconstituționalitate privesc lipsa oricăror referiri la alte infracțiuni de serviciu ori infracțiuni contra justiției.

Or, admiterea de către Curtea Constituțională a acestei excepții și constatarea neconstituționalității prevederilor art. 83<SUP>2</SUP>

din Legea nr. 303/2004 printr-o decizie interpretativă, conform criticilor contestatoarei, nu ar fi de natură a determina anularea hotărârii atacate din perspectiva încălcării acestora, atât timp cât din actele dosarului nu rezultă că, la data emiterii Hotărârii Plenului Consiliului Superior al Magistraturii ("Plenul CSM") nr. 438/2017, împotriva intimatului A. ar fi fost pusă în mișcare acțiunea penală pentru săvârșirea vreunei infracțiuni.

De asemenea, chiar dacă instanța de contencios constituțional ar constata neconstituționalitatea textului legal criticat în integralitatea sa, acesta nu ar mai produce efecte juridice (art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992) și, în consecință, nesocotirea dispozițiilor respective nu ar mai putea constitui temei juridic al nelegalității hotărârii atacate.

Împotriva hotărârii menționate la pct. 1, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 83<SUP>2</SUP>

din Legea nr. 303/2004, a declarat recurs autoarea excepției de neconstituționalitate, B., în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992.

Prin hotărârea recurată în mod greșit instanța a reținut că nu există legătură cu cauzalitate între soluționarea cauzei și dispozițiile criticate pe calea excepției de neconstituționalitate, art. 83<SUP>2</SUP>

din Legea nr. 303/2004, în raport cu dispozițiile art. 1 alin. (3) și (5) și art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție.

Susține recurenta că există legătură între norma criticată și obiectul cauzei, având în vedere că, prin Hotărârea Plenului CSM nr. 438/25.04.2017, s-a dispus eliberarea din funcție prin pensionare a procurorului A., deși prin Încheierea nr. x/19.02.2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2014, s-a stabilit definitiv că acesta, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, a comis grave abuzuri și a încălcat drepturile într-un dosar penal în care recurenta a fost cercetată alături de alți trei judecători.

Se arată că, deși obiectul excepției de neconstituționalitate îl reprezintă dispozițiile art. 83<SUP>2</SUP> din Legea nr. 303/2004, din motivarea hotărârii rezultă că instanța ar fi avut în vedere numai dispozițiile art. 83<SUP>2</SUP> alin. (2) din Legea nr. 303/2004, deoarece a avut în vedere dispozițiile referitoare la suspendarea soluționării cererii magistratului de acordare a pensiei de serviciu în situația punerii în mișcare a acțiunii penale împotriva acestuia.

Raportat la dispozițiile art. 83<SUP>2</SUP>

alin. (1) din Legea nr. 303/2004, recurenta arată că efectul eliberării din funcție prin pensionare a procurorului A. constă tocmai în nașterea dreptului la pensia de serviciu și la indemnizație, în condițiile în care abuzurile reținute definitiv de Înalta Curte de Casație și Justiție nu sunt prevăzute de art. 83<SUP>2</SUP> din Legea nr. 303/2004 printre infracțiunile care conduc la decăderea magistratului din dreptul la pensia de serviciu și la indemnizație.

Nelegalitatea Hotărârii Plenului CSM nr. 438/2017 ar fi evidentă în cazul declarării neconstituțional a textului art. 83<SUP>2</SUP>

din Legea nr. 303/2004, deoarece în cuprinsul acesteia se reține explicit "că nu subzistă niciunul din cazurile expres prevăzute de art. 83<SUP>2</SUP>

din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor" și că, "prin Decizia nr. x din data de 23.03.2017, emisă de Casa Județeană de Pensii Bihor, au fost stabilite drepturile de pensie ale domnului procuror A.".

Pe de altă parte, argumentul instanței privind ipoteza declarării neconstituționale a întregului text legal criticat este absurd, prin raportare la obiectul excepției de neconstituționalitate, care vizează art. 83<SUP>2</SUP>

din Legea nr. 303/2004, și numai în limitele sesizării, respectiv numai cu privire la lipsa unor infracțiuni între cele enumerate de textul legal, ceea ce constituie o încălcare a art. 1 alin. (3) și (5) și art. 16 alin. (1) și (2) din Constituție.

Acest lucru nu poate conduce la situația în care textul legal criticat nu ar mai produce efecte juridice, de vreme ce, conform art. 31 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, există obligația Parlamentului de a pune în acord prevederile declarate neconstituționale cu dispozițiile Constituției.

În consecință, se afirmă că soluționarea contestației ce formează obiectul dosarului nr. x/2017 are legătură, în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, cu dispozițiile vizate de excepția de neconstituționalitate invocată.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În cadrul căii de atac cu fizionomie juridică proprie reglementată de art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, în care se verifică aprecierea instanței ierarhic inferioare cu privire la soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, examinând criticile formulate de recurentă, se constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

Chestiunea de drept supusă dezlegării vizează îndeplinirea condiției prevăzute de dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, referitoare la existența legăturii cu soluționarea cauzei a dispozițiilor ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate.

Dispozițiile ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate sunt următoarele:

"Art. 83<SUP>2</SUP>. - (1) Nu beneficiază de pensia de serviciu prevăzută la art. 82 și 83<SUP>1</SUP>

și de indemnizația-prevăzută la art. 81 judecătorii, procurorii, magistrații-asistenți și personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor care, chiar ulterior eliberării din funcție, au fost condamnați definitiv ori s-a dispus amânarea aplicării pedepsei pentru o infracțiune de corupție, o infracțiune asimilată infracțiunilor de corupție sau o infracțiune în legătură cu acestea, săvârșite înainte de eliberarea din funcție. Aceste persoane beneficiază de pensie în sistemul public, în condițiile legii.

(2) Punerea în mișcare a acțiunii penale pentru una dintre infracțiunile prevăzute la alin. (1) atrage, de drept, suspendarea soluționării cererii de acordare a pensiei de serviciu sau, după caz, suspendarea plății pensiei de serviciu, dacă aceasta a fost acordată până la soluționarea definitivă a cauzei. În această perioadă, persoana față de care s-a pus în mișcare acțiunea penală beneficiază, în condițiile legii, de pensie din sistemul public.

(3) Dacă se dispune clasarea, renunțarea la urmărirea penală, achitarea, încetarea procesului penal sau renunțarea la aplicarea pedepsei față de judecător, procuror, magistrat-asistent sau personalul de specialitate juridică asimilat judecătorilor și procurorilor, acesta este repus în situația anterioară și i se plătește pensia de serviciu de care a fost lipsit ca urmare a punerii în mișcare a acțiunii penale sau, după caz, diferența dintre aceasta și pensia din sistemul public încasată după punerea în mișcare a acțiunii penale.

(4) Hotărârea de condamnare sau prin care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, rămasă definitivă, se comunică de către instanța de executare Consiliului Superior al Magistraturii. Consiliul Superior al Magistraturii va informa Casa Națională de Pensii Publice cu privire la apariția uneia dintre situațiile prevăzute de prezentul articol care are ca efect acordarea, suspendarea, încetarea sau reluarea plății pensiei de serviciu ori, după caz, suspendarea sau reluarea procedurii de soluționare a cererii de acordare a pensiei de serviciu. Informarea Consiliului Superior al Magistraturii cuprinde elementele necesare pentru aplicarea măsurii respective de către casele teritoriale de pensii, inclusiv datele de identificare a persoanei, temeiul de drept al măsurii, precum și data de la care se aplică."

În esență, în motivarea excepției de neconstituționalitate, este criticată lipsa anumitor infracțiuni din sfera celor care elimină beneficiul pensiei de serviciu, aspecte care se circumscriu prevederilor art. 83<SUP>2</SUP>

alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

Litigiul în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate are ca obiect contestația formulată de B., în temeiul art. 29 alin. (7) din Legea nr. 317/2004, împotriva Hotărârii nr. 438 din 25 aprilie 2017, prin care Plenul CSM a respins solicitarea formulată de petenta B., judecător la Curtea de Apel Oradea, de amânare a soluționării cererii de pensionare formulate de A., procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Oradea, și a propus Președintelui României eliberarea acestuia din funcție prin pensionare.

La adoptarea Hotărârii nr. 438 din 25 aprilie 2017, Plenul CSM a avut în vedere și faptul că, prin memoriul formulat, B., judecător la Curtea de Apel Oradea, a solicitat amânarea analizării cererii de pensionare formulate de A., până la soluționarea definitivă a sesizărilor și plângerii penale formulate de contestatoare împotriva procurorului respectiv.

În motivarea hotărârii adoptate, Plenul CSM a respins solicitarea doamnei judecător B., reținând, printre altele, că nu subzistă niciunul din cazurile expres prevăzute de art. 83<SUP>2</SUP>

alin. (2) din Legea nr. 303/2004 și art. 52 alin. (2) din Legea nr. 317/2004.

Prin Decizia nr. 3.628 din 16 noiembrie 2017, pronunțată în dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, a reținut cu just temei faptul că, raportat la cererea contestatoarei de amânare a soluționării cererii de pensionare a procurorului A., soluționarea litigiului se circumscrie ipotezei reglementate de dispozițiile art. 83<SUP>2</SUP> alin. (2) din Legea nr. 303/2004, conform cărora "Punerea în mișcare a acțiunii penale pentru una dintre infracțiunile prevăzute la alin. (1) atrage, de drept, suspendarea soluționării cererii de acordare a pensiei de serviciu sau, după caz, suspendarea plății pensiei de serviciu, dacă aceasta a fost acordată până la soluționarea definitivă a cauzei. În această perioadă, persoana față de care s-a pus în mișcare acțiunea penală beneficiază, în condițiile legii, de pensie din sistemul public".

Contrar susținerilor recurentei, în mod corect prima instanță, analizând condițiile de admisibilitate a cererii de sesizare a Curții Constituționale, a avut în vedere, în considerentele hotărârii pronunțate, ipoteza reglementată de art. 83<SUP>2</SUP> alin. (2) din Legea nr. 303/2004, reținând că, în cauză, nu s-a făcut dovada punerii în mișcare a acțiunii penale pentru una dintre infracțiunile prevăzute de art. 83<SUP>2</SUP>

alin. (1) din Legea nr. 303/2004.

Astfel fiind, rezultă că soluționarea litigiului în care a fost invocată excepția de neconstituționalitate nu depinde de sfera infracțiunilor reglementate de art. 83<SUP>2</SUP> alin. (1) din Legea nr. 303/2004, aspect vizat de excepția de neconstituționalitate, atât timp cât fondul litigiului a fost tranșat, în sensul celor expuse anterior, prin raportare la împrejurarea că împotriva magistratului nu a fost pusă în mișcare o acțiune penală, prin raportare la dispozițiile alin. (2) al aceluiași articol.

Cu alte cuvinte, nu se poate reține existența legăturii dintre soluționarea cauzei și dispozițiile ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate, în condițiile în care criticile formulate de autorul excepției vizează prevederile art. 83<SUP>2</SUP>

alin. (1) din Legea nr. 303/2004, iar soluționarea litigiului depinde de prevederile alin. (2) al aceluiași articol.

În consecință, se reține că prima instanță întemeiat a apreciat că nu este îndeplinită cerința de admisibilitate pentru sesizarea Curții Constituționale prevăzută de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 referitoare la existența legăturii între dispozițiile ce formează obiectul excepției de neconstituționalitate și soluționarea cauzei.

Pentru toate considerentele expuse, se reține că hotărârea atacată este legală și temeinică, în acord cu dispozițiile art. 29 alin. (5) raportat la alin. (1) din Legea nr. 47/1992, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, urmând a fi respins, ca nefondat, recursul declarat de B.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de B. împotriva Deciziei nr. 3.628 din 16 noiembrie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2017, în ceea ce privește soluția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 83<SUP>2</SUP>

din Legea nr. 303/2004.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 martie 2018.

Procesat de GGC - ED