ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2028/2008

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2028/2008 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra

recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 62/F de la 11 aprilie

2008 a Curții de Apel

Galați, secția penală,

pronunțată în dosarul nr. 1/44/2008 a fost respinsă,

ca nefondată,

plângerea formulată de petenta SC A.P. SA, Galați, cu sediul în Galați, județ

Galați împotriva rezoluției de respingere a plângerii

nr. 1373/11/2/2007 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel Galați.

În baza art. 189 C. proc. pen. a fost obligată

petenta la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat.

Pentru a pronunța această sentință, prima

instanță a reținut că prin

rezoluția nr.

1373/11/2/2007 a prim procurorului Parchetului de pe lângă

Curtea de

Apel Galați s-a respins, ca nefondată plângerea formulată de petenta SC A.P. SA

Galați împotriva rezoluției nr. 361/P/2007 împotriva executorului judecătoresc C.D.C.

Pentru a pronunța această soluția s-a avut în

vedere că SC „A.P." SA Galați, prin reprezentantul legal a formulat

plângere penală împotriva executorului judecătoresc C.D.C. pentru infracțiunea

de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C.

pen., susținând că acesta și-a exercitat abuziv

atribuțiile de serviciu în dosarul de executare 296/ES-CDC/2007,

cauzând

societății o pagubă de 481.787 lei. În concret, SC „A.P."

SA Galați a susținut că, în cadrul unei proceduri de executare silită de drept

comun a unui bilet la ordin, la solicitarea SC „B.C." SRL Brăila,

executorul judecătoresc a înființat sechestru asupra culturilor de rapiță și de

grâu ale S.A.R. Frumușița - Galați, culturi care făceau obiectul unui contract

de gaj încheiat între S.A.R. Frumușița

și

petenta, pentru garantarea obligațiilor ce izvorau din două contracte de

vânzare-cumpărare;

executorul judecătoresc nu a oprit executarea, deși i s-a pus la dispoziție

contractul de gaj (care constituie titlu executoriu în baza dispozițiilor art.

17 din Titlul

VI

al Legii nr. 99/1999 ) și a exclus

petenta de la distribuirea prețului rezultat din vânzarea la licitație a

recoltei.

În urma cercetărilor efectuate ca urmare a

acestei plângeri, prin rezoluția nr. 361/P/2007 din 01 noiembrie 2007 a

Parchetului de pe lângă Curtea

de Apel

Galați, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc

C.D.C. pentru infracțiunea de abuz în serviciu

contra intereselor

persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., în baza dispozițiilor art. 228

alin. (4) în referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen.

Pentru a dispune neînceperea urmăririi penale,

procurorul a reținut că activitatea executorului judecătoresc de a pune în

executare biletul la ordin emis de S.A.R. Frumușița în favoarea SC B.C. SRL

Brăila, este legală; petenta nu și-a dovedit creanța față de S.A.R. Frumușița,

în fața executorului judecătoresc, nu a depus contractele care au stat la baza

contractului de gaj și nu a precizat ce reprezintă suma de bani pe care dorea

să o primească la distribuirea prețului gajului și nici din ce titlu provenea;

prin urmare, fapta executorului judecătoresc nu constituie un abuz în serviciu,

ci îmbracă forma legală în

care trebuia să

se înscrie activitatea de executare silită.

În fapt, s-au reținut de către procuror că

între S.A.R. Frumușita și SC „A.P." SA Galați s-au încheiat contractele de

vânzare-cumpărare nr. 244/C/AGP din 15 mai 2007 și nr. 300/C/AGP din 8 iunie 2007

cu privire la întreaga recoltă obținută de S.A.R. Frumușita în anul 2007.

Pentru garantarea obligațiilor izvorâte din

contractele de vânzare-cumpărare menționate, părțile au încheiat contractul de

gaj pe recolta viitoare nr. 301/C/AGP din 08 iunie 2007 înregistrat la Arhiva

Electronică de Garanții Reale Mobiliare.

La data de 30 mai 2007, SC B.C. SRL Brăila a

solicitat executorului judecătoresc C.D.C. executarea silită a unui titlu,

respectiv un bilet la ordin emis de S.A.R. Frumușita, bilet care nu a avut

acoperirea necesară în bancă.

Executorul judecătoresc a deschis dosarul de

executare nr. 296/2007; la data de 30 mai 2007 a emis somație de plată, care a

fost primită de debitor la data de 01 iunie 2007.

Întrucât S.A.R. Frumușita nu și-a achitat

datoria, executorul judecătoresc a înființat popriri pe conturile societății

și, la data de 21 iunie 2007, a pus sechestru pe culturile de rapiță și grâu

ale acesteia.

În aceeași zi, 21 iunie 2007, reprezentanții SC

„A.P.” SA Galați au comunicat executorului, prin fax, că toate recoltele

aparținând debitorului au fost gajate în favoarea sa prin contractul de gaj din

08 iunie 2007 și au solicitat executorului judecătoresc să înceteze formele de

executare silită.

La data de 22 iunie 2007, executorul

judecătoresc a cerut SC „A.P.” SA Galați să facă dovada că are de recuperat de la

S.A.R.

Frumușita o creanță certă, lichidă

și exigibilă, aspect nedovedit de

societate.

Întrucât cultura

de rapiță sechestrată a fost recoltată de S.A.R.

Frumușita

și transportată la silozul SC „A.P.” SA din Brăila, executorul a început

recoltarea grâului sechestrat cu ajutorul unui administrator sechestru.

La data de 08 august 2007, grâul recoltat a fost

vândut la licitație.

La distribuirea prețului obținut, SC „A.P.” SA

Galați a solicitat executorului judecătoresc să-i vireze suma de 45.531,45 lei

- reprezentând restul creanței pe care o avea de recuperat de la S.A.R. Frumușita

și a depus la cerere tabele de clacul din contabilitatea sa.

Apreciind că societatea nu a făcut dovada unei

creanțe certe, lichide și exigibile, executorul judecătoresc nu a virat

acesteia suma cerută.

Având în vedere această situație de fapt,

s-a apreciat că în mod corect procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale

în cauză, față de executorul judecătoresc C.D.C.

Executarea

silită a început la data de 30 mai 2007.

Somația de executare a fost primită de

reprezentanții legali ai S.A.R.

Frumușita la

data de 01 iunie 2007, deci cel puțin la această dată au

cunoscut faptul

că s-a pornit executarea silită.

Contractul de vânzare-cumpărare nr. 300 din 08

iunie 2007 și

contractul de gaj între S.A.R.

Frumușita și SC „A.P.” SA Galați

au fost încheiate ulterior datei

pornirii executării silite.

La data

când au fost sechestrate culturile de rapiță și grâu, respectiv

21 iunie 2007, reprezentantul S.A.R. Frumușita

nu a adus la cunoștință

executorului judecătoresc faptul

că acele culturi făceau obiectul unor contracte de vânzare-cumpărare.

La aceeași dată, SC „A.P.” SA Galați a trimis

executorului judecătoresc contractul de gaj, dar nu a făcut dovada că a achitat

către S.A.R. Frumușita vreo sumă de bani în avans.

Dacă SC „A.P.” SA

Galați ar fi achitat vreo sumă de bani după

data de 07

iunie 2007, data când executorul a înființat popriri pe conturile

S.A.R. Frumușita, aceste sume ar fi fost găsite

în conturile societății.

Tabelele de calcul din contabilitatea SC „A.P.”

SA Galați, transmise executorului judecătoresc nu fac dovada creanței.

Pentru a face

dovada creanței, SC „A.P.” SA Galați trebuia să

depună la

dosar instrumentele de plată (file CEC, bilete la ordin, etc. ) cu care a

achitat sumele de bani către S.A.R. Frumușita, dar și această din urmă

societate să depună la dosar acte din care să rezulte că a încasat sumele.

În lipsa probelor care să dovedească că petenta

avea o creanță certă, lichidă și exigibilă, în mod corect executorul judecătoresc

a continuat executarea silită și nu a admis cererea acesteia de a i se acoperi

creanța la distribuirea prețului obținut în urma vânzării la licitație a

bunurilor.

Prin urmare, executorul judecătoresc nu a

nesocotit dispozițiile art. 17 din Titlul

VI

al Legii nr.

99/1999, privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, care

conferă contractului de garantei reală caracterul de titlu executoriu, ci a

avut în vedere faptul că petenta nu a făcut dovada existenței creanțe certe,

lichide și exigibile, în condițiile

prevăzute

de art. 379 alin. (1) C. proc. civ.

De altfel, dacă

S.C „A.P." SA Galați se considera vătămată prin

executarea

silită a S.A.R. Frumușita, avea posibilitatea să formuleze

o contestație la executare, în baza dispozițiilor

art. 399 alin. (1) C. proc. civ.

Actele premergătoare efectuate în

dosarul nr. 361 /P/2007, au dovedit că executorul judecătoresc C.D.C. și-a

exercitat în mod atribuțiile de serviciu.

Împotriva acestor hotărâri a formulat

plângere în termen legal în baza art. 278

1

C. proc. pen., petenta SC

A.P. SA Galați,

care a apreciat rezoluțiile

pronunțate ca fiind nelegale, deoarece atât timp

cât depusese titlul executoriu și cât timp avea un drept de gaj

conservat în

condițiile legii

asupra recoltei supusă vânzării silite, executorul judecătoresc era obligat ca

la distribuirea prețului, ținând cont de ordinea de preferință, să îndestuleze

pe ceilalți creditori numai după ce dreptul petentei era acoperit.

A apreciat, față de actele depuse la

dosarul cauzei, că executorul judecătoresc, care a nesocotit titlul executoriu

al petentei a săvârșit

infracțiunea de abuz

în serviciu contra intereselor persoanei, prevăzută de

art. 246 C. pen.

Analizând cauza, prin prisma motivelor invocate

de petentă, curtea de apel a reținut că în mod judicios s-a constatat de către

organele de urmărire penală că intimatul executor judecătoresc C.D.C. nu a

săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu pentru următoarele considerente:

-   la data de 30 mai 2007, SC B.C. SEL Brăila

a solicitat executarea silită a unui bilet la ordin emis de S.A.R. Frumușița,

bilet care nu avea acoperirea necesară în bancă.

În baza acestei

cereri, executorul judecătoresc a deschis dosarul de

executare

nr. 296/2007, emițând somația de plată primită de debitor la 01 iunie 2007.

-      deoarece debitoarea nu și-a achitat

datoria, executorul judecătoresc a înființat poprirea pe conturile acesteia,

punând la data de 21 iunie 2007 sechestru pe culturile de rapiță și de grâu ale

debitoarei.

-

în aceeași zi, 21 iunie 2007, reprezentanții petentei

au comunicat

executorului judecătoresc că

recolta aparținând debitoarei a fost gajată în

favoarea sa prin

contractul de gaj din 08 iunie 2007 și au solicitat

executorului judecătoresc să înceteze executarea silită.

-

la 08 august 2007, grâul recoltat a fost vândut la

licitație SC A.P. SA Galați, solicitând executorului judecătoresc să-i livreze

suma de

45.531,45 lei, reprezentând restul

creanței pe care o avea de recuperat de

la S.C.R. Frumușița și a depus

la cerere, tabele de calcul din contabilitatea sa, acesta, refuzând virarea

sumei apreciind că societatea

nu a făcut

dovada unei creanțe certe, lichide și exigibile.

În raport cu această situație de fapt, prima

instanță a reținut următoarele:

Contractul de gaj al SC A.P. SA Galați a fost

încheiat cu debitoarea S.A.R. Frumușița la 08 iunie 2007, deci la o săptămână

după ce reprezentanții legali ai S.A.R. Frumușița au cunoscut că împotriva

societății lor se pornise executarea silită.

Până la data sechestrării culturilor, 21

iunie 2007, niciun moment

reprezentanții S.A.R.

Frimușița nu au adus la cunoștința executorului

judecătoresc faptul că

aceste culturi făceau obiectul unui contract de vânzare-cumpărare încheiat cu

petenta și nici faptul că aceasta ar fi avut un titlu de gaj asupra lor.

-   petenta SC A.P. SA a solicitat executorului

judecătoresc virarea sumei de 45.531,45 lei, reprezentând restul creanței pe

care o

avea de recuperat de la S.A.R.

Frumușița, depunând la cerere tabelele de calcul din contabilitatea sa.

Astfel, în mod judicios executorul

judecătoresc a apreciat că acele tabele de calcul anexate la cerere de către

petentă nu fac dovada unei

creanțe certe,

lichide și exigibile, deoarece SC A.P. SA Galați a trimis

executorului

judecătoresc contractul de gaj, dar nu a făcut dovada că a achitat către S.A.R.

Frumușița vreo sumă de bani în avans, sumă care ar fi îndreptățit-o la

constituirea unui contract de gaj.

-

această sumă de bani dată în avansa de către

petentă debitoarei,

așa cum a susținut

petenta și care a făcut obiectul contractului de gaj nu a

fost găsită în

contabilitatea societății debitoare, respectiv S.A.R. Frumușița.

-

de asemenea, petenta nu a depus executorului

judecătoresc instrumentul de plată prin care a efectuat plata către S.A.R. Frumușița

(filă CEC, bilet la ordin, etc. ).

În aceste condiții, în mod judicios executorul

judecătoresc a constatat că petenta, în afara contractului de gaj și a unui

tabel de calcul din contabilitatea sa, nu a făcut nicio dovadă că ar fi avut o

creanță certă și exigibilă față de debitoarea S.A.R. Frumușița.

În acest context,

în dosarul cauzei nu există nicio probă din care să

rezulte

că executorul judecătoresc, cu știință, nu a îndeplinit sau a îndeplinit un act

într-un mod defectuos, producându-se o vătămare intereselor unei persoane,

nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 246 C. pen.

În subsidiar, dacă

petenta s-ar fi considerat nedreptățită și ar fi făcut

dovada

prin documente a creanței certe și exigibile, avea posibilitatea să formuleze

conform art. 399 alin. (1) C. proc. civ., contestație la

executare, lucru pe care nu l-a făcut, deși

cunoștea de existența executării

silite.

Față de aceste considerente, rezoluțiile fiind

legale și temeinice, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de

petenta SC A.P. SA Galați.

Văzând și dispozițiile art. 189 C. proc. pen.

Împotriva acestei sentințe a declarat,

în termenul legal, petiționara

S.C. A.P. SA

Galați, fără a arăta inițial motivele de recurs.

La dosarul cauzei a fost depusă, după

ce în prealabil a fost înregistrată prin Registratura Generală a instanței

supreme sub nr. 15887 la 2 mai 2008, o cerere din partea intimatului C.D.C. în

care a solicitat respingerea, ca nefundat a recursului promovat împotriva

sentinței penale nr. 62/F din 11 aprilie 2008 emisă de Curtea de Apel Galați, secția

penală, de recurenta SC A.P. SA, precum și judecarea cauzei în lipsa sa,

renunțând la apărător, cerere aflată la fila 7 dosarul Înaltei Curți.

De

asemenea la dosarul cauzei au fost depuse, după ce în prealabil

au fost înregistrate prin Registratura Generală a instanței supreme la

nr. 17441 la 3 iunie 2008, motivele de recurs formulate de recurenta

petiționară S.C. A.P. SA, prin apărător, în dublu exemplar, la care s-a atașat

și împuternicirea avocațială a doamnei avocat M.L., aflate la filele 9-36

dosarul Înaltei Curți.

În motivele de recurs, recurenta

petiționară S.C A.P. SA, prin apărător a criticat sentința pronunțată în primă

instanță, în sensul că aceasta nu s-a pronunțat asupra unor fapte menționate în

plângerea penală îndreptată împotriva executorului judecătoresc C.D.C., dar și

în plângerea formulată în condițiile art. 278

1

C. proc. pen.

, invocând cazul de casare

prevăzut la art. 385

9

alin. (1)

pct. 10 C. proc. pen.

De asemenea, recurenta a invocat că

instanța a făcut o greșită

aplicare a

dispozițiilor legale cuprinse atât în reglementarea civilă comună,

cât

și în legea specială și care vizează executarea silită, drepturile și

obligațiile legale ale executorului judecătoresc în cadrul executării silite,

invocând [art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen.].

În dezvoltarea motivelor de recurs,

recurenta petiționară, prin apărător a făcut referiri concrete la

considerentele arătate de prima instanță, apreciind că argumentele respective

sunt contrare situației faptice existente în speță, dar și dispozițiilor legale

care au aplicabilitate la situația de fapt existentă, făcând referire la

dispozițiile art. 373

1

alin. (2) C. proc. civ.

S-a mai menționat că în considerarea acestei

obligații legale a executorului, instanța trebuia să verifice în ce măsură

executorul judecătoresc a respectat legea și drepturile legale ale societății

și pe astfel

de situații să aprecieze

măsura în care executorul se face vinovat de fapta

de la art. 246 C.

pen., precum și faptul că motivarea hotărârii reia motivarea rezoluției

1373/11/2/2007 din 14 decembrie 2007 a prim procurorului Parchetului de pe

lângă Curtea de Apel Galați, deși instanța era chemată să cenzureze acea

rezoluție și temeiurile care au determinat emiterea ei.

Recurenta petiționară consideră că este

irelevant în speță că executorul somase debitorul S.A.R. FRUMUȘITA anterior

încheierii contractului de vindere cumpărare și contractului de gaj încheiate

cu SC A.P. pentru că somația nu are efectul indisponibilizării bunurilor din

patrimoniul debitoarei, astfel încât S.A.R. Frumușița era liberă să dispună de

culturile proprietatea sa, prin vânzarea și gajarea acestora către SC A.P.,

chiar și după primirea somației.

Potrivit art. 418 C. proc. civ., numai

măsura sechestrării bunurilor debitorului are ca efect indisponibilizarea

acestora, debitorul nemaiputând dispune de acestea, dar acest fapt s-a petrecut

abia la data de 21 iunie 2007 când s-a încheiat procesul-verbal de sechestru.

Așa fiind,

instanța nu putea pune în discuție, în ce privește drepturile

SC A.P., a contractelor de vindere cumpărare și a contractului de gaj

și pe acest temei, lipsa oricărei fapte de natură infracțională în sarcina

executorului judecătoresc.

De altfel, din conținutul art. 387 C. proc.

civ., rezultă că somația este un act premergător executării, căci textul spune

că „executarea poate începe numai după ce se va comunica debitorului o

somație", astfel încât instanța nu putea aprecia că la momentul

comunicării somației executarea silită a început.

De asemenea, poprirea înființată de executorul

judecătoresc după

comunicarea somației, dar

anterior datei de 21 iunie 2007 nu aveau legal ca

efect o

indisponibilizare a bunurilor debitorului.

S-a mai arătat că instanța a pus implicit în

discuție o lipsă a vinovăției executorului judecătoresc, decurgând din faptul

că n-ar fi

cunoscut la momentul punerii

sechestrului (21 iunie 2007) despre drepturile

SC A.P. SA izvorâte din

contractele de vânzare-cumpărare și contractul de gaj încheiat cu S.A.R. Frumușița.

Faptul de mai sus este însă infirmat de adresa

296/ES-

CDC/2007 din 22 iunie 2007 a

Biroului Executorului Judecătoresc C.D.C.

, prin care în ziua imediat

următoare punerii sechestrului solicita

SC A.P.

SA să-i remită titlul executoriu din care să rezulte creanța sa certă, lichidă

și exigibilă împotriva S.A.R. Frumușița.

În aceeași adresă se menționa că contractul de

gaj înaintat biroului

executorului

judecătoresc la 21 iunie 2007 nu este luat în considerare căci a

fost

încheiat la data de 8 iunie 2007, data ulterioară începerii executării.

Se apreciază

irelevantă în speță a investirii executorului de către SC

B.C.

SRL cu cererea de executare din 30 mai 2007 și comunicării somației către

debitor, în ce privește dreptul debitorului de a dispune de bunurile sale, cât

timp un sechestru nu fusese înființat.

Adresa executorului judecătoresc la

care a făcut referire dovedește că la momentul înființării sechestrului (21

iunie 2007), executorului judecătoresc i se adusese la cunoștință de către

debitoare existența unor contracte de vindere cumpărare a culturilor și a unui

contract de gaj

încheiate cu SC A.P. SA, de

vreme ce la 22 iunie 2007 executorul cerea

SC A.P. să-i fie înaintat titlul sau executoriu, iar contractul de gaj

chir

fusese comunicat executorului în ziua în care acesta a sechestrat

recolta.

Recurenta, prin apărător apreciază că instanța

nu putea aduce ca argument pentru respingerea plângerii faptul că executorului

nu i s-ar fi adus la cunoștință de debitor, până la 21 iunie 2007 de existența

contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu A.P. SA și a unui contract de

gaj.

Executorul judecătoresc a avut cunoștință de

existența acestor contracte, de drepturile A.P. asupra recoltei și de garanția

reală ce-i beneficia și cu toate acestea a refuzat, cu bună-știință, să

recunoască

aceste drepturi, vătămând

drepturile legale ale unui creditor, care se bucură de preferință, în raport cu

orice alt creditor negarantat.

Se mai menționează că temeiul de drept invocat

de executor în debutul adresei sale arătate, respectiv art 373

2

pct.

2 C. proc. civ. dovedește că intenția reală a executorului nu a fost de a

proteja drepturile A.P.

Dimpotrivă, negând efectele contractului de

gaj, intenția reală a executorului a fost să pună creditorul A.P. în situația

unui debitor al S.A.R. Frumușița, solicitând relații cu privire la bunurile

spuse urmăririi

SC B. dar deținute de A.P.,

în condițiile în care era un fapt real că A.P. începuse el însuși executarea în

temeiul dispozițiilor speciale

cuprinse în titlul

VI

al Legii nr. 99/1999, recoltând culturile gajate.

Intenția executorului în mod evident a fost de

a pune A.P. în situația de a nu putea beneficia de dispozițiile legale privind

executarea, cuprinse în Legea nr. 99/1999 și de a nega acestei societăți orice

drepturi pe care însăși legea i le recunoștea.

Recurenta petiționară, prin apărător consideră

că într-o astfel de situație, existența faptei de la art. 246 C. pen. și

intenția executorului în săvârșirea acelei fapte era în afară de orice

îndoială, instanța neputând aprecia lipsa elementelor ce puneau în discuție

existența faptei și a vinovăției în persoana executorului și a respins, ca

nefondată, plângerea cu a cărei judecată a fost investită.

Totodată, recurenta consideră că instanța a

reținut și recunoscut în persoana executorului judecătoresc puteri pe care

legea nu le consideră

acestuia. Executorul

judecătoresc nu a putut și nu are abilitatea din partea

legii a face

aprecieri asupra unei creanțe, cât timp acea creanță rezulta dintr-un titlu pe

care legea îl recunoaște ca având puterea de titlu executoriu.

O astfel de abilitare, respectiv de a aprecia

validitatea și efectele unui titlu recunoscut de lege, ca fiind executoriu, o

are numai instanța judecătorească și numai sub condiția investirii sale cu o

cerere relativă la executarea silită, formulată în condițiile art. 399 și urm. C.

proc. civ.

Ori este de

reținut faptul că nici un moment SC B.C. nu a

contestat

titlul prezentat de A.P., astfel încât nu putea executorul judecătoresc, cu de

la sine putere și în sfidarea legii, să facă aprecieri și să decidă asupra

validității și efectelor unui contract de gaj, căci legea nu-i

conferea un astfel de drept care aparține

exclusiv instanțelor judecătorești.

Nici debitorul S.A.R. Frumușița nu a

contestat drepturile SC A.P. SA. Au fost invocate dispozițiile art. 372 C.

proc. civ., art. 376 din același cod, art. 17 din titlul

VI

al Legii nr. 99/1999, arătându-se că situațiile de mai sus, fiind

imperativ stabilite de lege, nu putea executorul judecătoresc să aprecieze

altfel și nici instanța ce a judecat plângerea să motiveze că în mod judicios

executorul a apreciat ceea ce legea nu-i permitea a aprecia. S-a mai menționat

că instanța a pierdut din vedere

cum definește legea creanța certă și exigibilă,

invocându-se art. 379 alin. (1) și

(3) C. proc. civ.

Ori

contractele de vindere cumpărare și contractul de gaj, ce potrivit

art. 17 din Legea nr. 99/1999 constituie titlu executoriu vizau o

obligație a debitorului recunoscută chiar de acesta prin încheierea și semnarea

respectivelor acte juridice, astfel încât executorul nu putea aprecia că o

creanță certă nu a existat și nici instanța nu

putea confirma prin hotărârea

pronunțată părerea executorului.

Mai mult decât atât, este de remarcat, că

voința reală a părților a fost ca prin gajul constituit să se garanteze însăși

executarea obligației de predare a recoltei izvorâtă din contractele de vindere

cumpărare, căci obiectul material al gajului îl constituia chiar obiectul

material al contractelor de vindere cumpărare, respectiv cantitățile de cereale

realizate de vânzătoare.

Recurenta petiționară, prin apărător a mai menționat

că prin contractul de gaj s-au garantat toate obligațiile izvorâte din

contractele de vindere cumpărare, inclusiv aceea de transfer faptic și

transmitere a proprietății (obligația de a da – art. 1074 C. civ.) recoltei ce

a făcut obiectul vânzării către SC A.P.

Creanța izvorâtă

din contractele de vindere cumpărare și garantată

prin

gaj, îndeplinea astfel condițiile art. 379 alin. (1)-(4) C. proc. civ., în

sensul că era certă, căci rezulta din însăși titlul de creanță, respectiv

contractele de vindere cumpărare și contractul de gaj, era lichidă, căci

câtimea sa rezulta din contractele de vindere cumpărare, iar actele prin

care creanța era determinată erau recunoscute de

debitor ca și creanța ca

atare, iar caracterul cert era îndeplinit,

potrivit art. 379 alin. (4) C. proc. civ., chiar dacă pentru determinarea ei ar

fi fost nevoie de o

socoteală deosebită.

Așa fiind organul de soluționare a plângerii nu putea

pune în discuție

că nu exista o creanță certă, de vreme ce câtimea ei putea fi determinată în baza

contractelor de vindere cumpărare chiar printr-o socoteală deosebită, iar

creanța era ajunsă la scadență de îndată ce producția agricolă putea fi

recoltată.

Așa fiind, instanța nu putea aprecia și

confirma poziția executorului judecătoresc potrivit căreia nu a existat o

creanță certă, lichidă și exigibilă care să-l oblige la respectarea drepturilor

legale ale creditorului A.P. SA interesat în executare.

Recurenta

petiționară, prin apărător a mai arătat că nu a existat nicio

probă din care să rezulte că ar fi fost verificată, pe calea unei

expertize contabile, evidența contabilă a SC A.P. și nici nu era necesar a se

depune CEC-uri sau bilete la ordin care să dovedească creanța acestei

societăți, atâta timp cât existau contractele de vindere cumpărare și contractul

de gaj, care constituia prin el titlu executoriu și care garanta tocmai

executarea obligațiilor contractate între A.P. și S.A.R. Frumușița. Recurenta a

mai menționat că nu a pretins dreptul de creanță ca rezultând dintr-un CEC sau

bilet la ordin, astfel încât nu avea de ce

justifica dreptul său prin astfel de instrumente de plată, care oricum

ar fi

putut fi executate silit după

procedura din Legea nr. 58/1931, respectiv Legea nr.

59/1934 și Codul de

procedură civilă și nicidecum după procedura specială reglementată de titlul

VI

Legea nr. 99/1999.

Totodată, în dezvoltarea motivelor de recurs,

recurenta petiționară, prin apărător a arătat detaliat temeiurile în sensul

săvârșirii de către

executorul judecătoresc

a faptei de la art. 246 C. pen. și asupra cărora

prima instanță nu s-a

pronunțat și anume:

1) Executorul judecătoresc a înființat

inițial popriri pe conturile societății și doar la 21 iunie 2007 a pus

sechestru pe culturile de rapiță și grâu ale debitoarei. Anterior datei de 21

iunie 2007 însă, atât contractele de vindere cumpărare, cât și contractul de

gaj fuseseră încheiate, SC A.P. SA bucurându-se de o garantei asupra recoltei

la un moment anterior momentului când executorul judecătoresc a înființat

sechestrul. Recurenta a făcut mențiunea că somația a fost comunicată doar

debitorului, la data de 1 iunie 2007, dar nu și SC A.P. SA, iar somația sau

poprirea conturilor nu au ca efect indisponibilizări ale bunurilor din

patrimoniul debitoarei, aceasta fiind liberă să dispună de bunurile sale anterior

oricărei măsuri de indisponibilizare luată de executorul judecătoresc.

Se apreciază că în condițiile arătate,

la momentul când executorul judecătoresc a pus sechestrul, începând deci

procedurile proprii unei executări asupra bunurilor, recurenta deja începuse

procedura execuțională prevăzută de Legea nr. 99/1999, iar executorul nu avea

legal

posibilitatea de a întrerupe acea

procedură prin propriile acte de urmărire,

ceea ce însă a făcut în

sfidarea legii și obligațiilor sale profesionale. Au fost invocate dispozițiile

art. 6 alin. (5) lit. j) din titlul

VI

al Legii nr. 99/1999,

art. 9 alin. (2) din Titlul

VI

al Legii nr. 99/1999,

menționând că SC B.C. SRL, creditor pentru care executorul judecătoresc a

realizat procedura de

executare silită este

un creditor negarantat, fiind făcute referiri și la art. 11,

art. 62-63

din titlul

VI

al Legii nr. 99/1999. Astfel, s-a arătat că

recurenta avea dreptul legal de a-și satisface creanța, din bunul afectat

garantei, înaintea oricărui alt creditor negarantat, situație în care se afla

SC B. și în care executorul judecătoresc nu putea ca în numele și pentru acesta

să deruleze propria executare silită și să desființeze practic dreptul său

prevăzut de lege, că în puterea garanției reale

SC A.P. SA putea intra

în posesia sau reține bunul și-l putea vinde

pentru a-și valorifica creanța, posibilitate legală, de asemenea împiedicată

prin abuz de executorul judecătoresc, că avea dreptul de a intra în posesia

pașnică a recoltei afectate garanției, drept, de asemenea îngrădit, desființat

de executorul judecătoresc.

Dispozițiile Legii nr. 99/1999, lege specială,

se aplică prioritar față de dispozițiile legale comune, fiind derogatorii de la

acestea. Recurenta a arătat că a făcut cunoscute executorului judecătoresc, în

scris, drepturile

născute în persoana

ei conform dispozițiilor legale de mai sus și i-a cerut să le respecte, ceea ce

ar fi impus ca acesta să nu mai desfășoare procedurile execuționale asupra

recoltei, în limitele impuse de valoarea garantată și drepturile garantate prin

contractul de gaj, sau oricum să respecte valorificarea prioritară a

drepturilor creditorului garantat în concurs cu creditori negarantați.

Cu toate acestea, executorul

judecătoresc nu doar că a continuat

executarea,

în sfidarea și cu vătămarea drepturilor sale, dar a împiedicat-o

în mod

efectiv și sub amenințare să-și realizeze drepturile în formele prevăzute de

lege.

Recurenta petiționară, prin apărător a mai

arătat că un conflict de drepturi între creditorii aceluiași debitor, a fost

tranșat de executorul judecătoresc, în beneficiul creditorului ce-l investise

cu executarea silită a creanței sale și în paguba și cu încălcarea drepturilor

celuilalt creditor, deși doar instanța judecătorească este competentă legal a

soluționa conflicte de asemenea natură, când este sesizată cu o cerere în

legătură cu executarea.

2) Măsura sechestrului luată de

executorul judecătoresc asupra recoltei afectate garanției reale constituite în

favoarea SC A.P. SA a reprezentat, de asemenea un act al executorului

judecătoresc realizat cu înfrângerea dispozițiilor legale și cu scopul și

rezultatul vătămării intereselor sale legitime.

Măsura sechestrului dispusă în

condițiile dreptului comun, presupune scoaterea bunului sechestrat din posesia

sau sfera de dispoziție a debitorului, Dispozițiile titlului

VI

al Legii nr. 99/1999, fiind cuprinse într-o lege specială, derogă însă

de la dispozițiile dreptului comun, care devin ineficiente, invocându-se

dispozițiile art. 64 alin. (1) și (2), art. 63 din actul normativ menționat.

Recurenta petiționară, prin apărător

apreciază că executorul

judecătoresc și-a

arogat însă un drept ce aparține numai justiției și anume

de a aprecia

el lipsa de efecte juridice a contractelor de vindere cumpărare a recoltei și a

unui contract de gaj (garanție reală pentru care s-au făcut toate demersurile

prevăzute de lege pentru opozabilitate ) și lipsa oricărui drept în persoana

societății.

Chiar și instanța, pentru ca să se pronunțe în

sensul existenței sau nu a drepturilor sale pe care Ie-a invocat mai sus, era

necesar a fi fost investită cu o contestație la executare promovată de debitor

sau celălalt creditor urmăritor, care însă nu a fost promovată.

Mai mult decât atât, conform art. 67 din titlul

VI

al Legii nr. 99/1999, însăși executorul judecătoresc,

de vreme ce-i solicitase prin adresa 2581 din 27 august 2007 ( de care face

vorbire însăși executorul judecătoresc în procesul-verbal de distribuire a

sumelor realizate din vânzarea recoltei) realizarea executării silite în

considerarea și a contractului de gaj ce constituia titlu executoriu, avea

obligația de a se abține de la orice act de

natură a împiedica predarea recoltei către recurentă, în calitate de

creditor garantat în condițiile Legii nr. 99/1999. Recurenta subliniază că față

de dispozițiile imperative ale legii speciale, dispozițiile de drept comun

privind executarea silită, cuprinse în Codul de procedură civilă rămân

ineficiente (art. 721 C. proc. civ.).

În consecință, se consideră că măsura

sechestrului și toate actele de urmărire ce au urmat au înfrânt dispozițiile

imperative ale titlului

VI

al Legii nr. 99/1999,

consecința fiind aceea a vătămării esențiale, cu intenție, a drepturilor sale,

ceea ce realizează conținutul infracțiunii de la art. 246 C. pen.

Recurenta petiționară, prin apărător a mai precizat

că un motiv distinct al plângerii penale îndreptate împotriva executorului

judecătoresc C.D.C. a fost acela că acesta avea obligația legală de a sigura

cel puțin participarea sa la distribuirea prețului în condițiile art. 562 și

urm. C. proc. civ., obligație cu știință neîndeplinită, cu efectul vătămării

intereselor sale legale. A arătat că, potrivit art. 372 C. proc. civ.,

executarea silită se va efectua numai în baza unei hotărâri judecătorești ori a

unui alt înscris care, potrivit legii constituie titlu executoriu.

Prin urmare, singurul înscris care

prezintă relevanță și este obligatoriu pentru executorul judecătoresc într-o

executare silită, este înscrisul care potrivit legii constituie titlu

executoriu.

În speță, singurul înscris căruia legea îi

conferea putea și valoarea de titlu executoriu era contractul de gaj, care a

fost prezentat executorului judecătoresc. Astfel, potrivit art. 17 din titlul

VI

al Legii nr. 99/1999, „contractul de garanție reală este titlu

executoriu".

Recurenta consideră că executorul judecătoresc

a ignorat puterea executorie a contractului de gaj, înlăturându-o de la

distribuirea prețului în

condițiile art.

562 și următoarele C. proc. civ., pe considerentul că

A.P. nu era

titulară a unei creanțe certe, lichide, exigibile. Este

adevărat că art. 379 alin. (1) C. proc. civ. prevede că nicio urmărire

nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă. Același

articol

definește caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, dar dispozițiile

art. 379 C. proc. civ. sub acest aspect nu au fost avute în vedere la

soluționarea plângerii.

Creanța SC A.P.

SA era cea izvorâtă din contractele de vindere

cumpărare,

având ca obiect dreptul SC A.P. de a i se preda recolta

pe măsura recoltării și obligația corelativă a vânzătoarei de a preda

recolta

cumpărătoarei.

Gajul avea ca obiect garantarea tocmai a

executării obligațiilor

izvorâte din

contract, dar și a sumei plătită anticipat vânzătoarei și celor ce

urmau

a fi plătite, căci contractele de vindere cumpărare prevedeau expres că plata

se face în avans în baza facturii emise de cumpărător, deci anterior predării

cantităților de produse agricole către cumpărător.

Prin urmare art. 379 C. proc. civ. nu justifica

acțiunile executorului judecătoresc, ci le incriminează, astfel încât motivarea

hotărârii de respingere a plângerii este una ce contravine acestui text de

lege.

În condițiile

arătate, executorul judecătoresc avea obligația legală de

a

asigura cel puțin participarea sa la distribuirea prețului în condițiile art.

562 și urm. C. proc. civ., în condițiile în care creață sa nu a fost contestată

nici de debitor, nici de creditorul B.C. SRL, în formele permise de art. 399 și

urm. C. proc. civ.

Prin procesul-verbal încheiat la 27 august 2007,

executorul judecătoresc a procedat la eliberarea și distribuirea prețului

obținut în urma vânzării cantității de 664.273 tone grâu, respectiv a sumei de

391.921,07 lei.

În finalul procesului-verbal se face mențiunea

că cererea sa 2581 din 27 august 2007 nu a putut fi luată în calcul, căci nu a

prezentat titlu executoriu din care să rezulte o creanță certă, lichidă și

exigibilă, ci doar liste parțiale de calcul.

Din

motivarea de mai sus a executorului judecătoresc este lesne de

observat că acesta a înlăturat-o de la distribuirea sumelor pe

considerentul că nu a prezentat titlu executoriu, dar titlul executoriu era

chiar contractul de gaj, conform art. 17 din titlul

VI

al

Legii nr. 99/1999.

SC A.P. SA a depus singurul înscris ce are

valoare de titlu executoriu potrivit legii (art. 17 din titlul

VI

al Legii nr. 99/1999 ), respectiv contractul de gaj.

Precizările de mai sus fiind făcute, caracterul

infracțional al faptei executorului de a exclude pe recurenta petiționară de la

distribuirea sumelor realizate din vânzarea silită este evident.

Potrivit art. 563 C. proc. civ., în cazul în

care executarea silită a fost pornită de mai mulți creditori sau când până la

distribuirea sumei rezultate din executare, au depus și alți creditori

titlurile lor (și a depus contractul de gaj ce constituie titlu executoriu),

distribuirea se face potrivit ordinii de preferință prevăzute de acest text

procedural.

Art. 564 C. proc.

civ. prevede că dacă există creditori care,

asupra bunului

vândut au drepturi de gaj, ipoteca sau alte drepturi de preferință conservate, în

condițiile prevăzute de lege, la distribuirea sumei rezultate din vânzarea

bunului, creanțele lor vor fi plătite înaintea creanțelor prevăzute la art. 563

alin. 1 lit. b).

Prin urmare, în condițiile textelor de

mai sus, creditorul care are asupra bunului vândut un drept de gaj sau altă

garantei reală conservată în condițiile legii, participă la distribuirea

sumelor înaintea creanțelor prevăzute la art. 563 alin. (1) lit. b), deci

imediat după distribuirea sumelor necesare acoperirii creanțelor, reprezentând

cheltuieli provocate de executare și care sunt făcute în interesul comun al

creditorilor.

Astfel, cum a arătat a comunicat executorului

judecătoresc contractul de gaj înscris la Arhiva Electronică de Garanții Reale

Mobiliare

D 2007-00002776522519-KAI, care

constituia titlu executoriu.

Recurenta petiționară, prin apărător a mai

menționat că reaua-credință a executorului a mers mai departe, căci în

cuprinsul procesului-verbal a afirmat că a prezentat „doar liste parțiale de

calcul", ceea ce contravine realității, întreaga corespondență purtată de

aceasta cu executorul judecătoresc dovedind acest fapt. Astfel, prin adresa din

data de 22 iunie 2007 executorul judecătoresc recunoaște că i-a comunicat

contractul de gaj; prin adresa din data de 3 iulie 2007, executorul

judecătoresc recunoaște că i-a transmis în cadrul executării silite, contractul

de gaj cu dovada înscrierii în arhiva electronică de garanții

mobiliare; a comunicat, de asemenea executorului,

contractele de vindere

cumpărare.

Așa fiind, cât timp a depus titlul executoriu

și cât timp avea un drept de gaj, conservat în condițiile legii, asupra

recoltei supusă vânzării silite, executorul judecătoresc era obligat ca la

distribuirea prețului, ținând cont de ordinea de preferință conferită de art.

524 C. proc. civ. să îndestuleze creditorul B. numai după ce drepturile sale

erau acoperite. Și Legea nr. 99/1999 cuprinde dispoziții în acest sens.

Potrivit art. 9 alin. (2 ) din titlul

VI

al Legii nr. 99/1999 „garanția reală acordă creditorului garantat

dreptul de a-și satisface creanța cu bunul afectat garanției înaintea oricărui

creditor negarantat." Atât SC B.C. SRL, cât și toți ceilalți creditori,

dar și a legii speciale, executorul era obligat ca prioritar, înaintea oricărui

alt creditor, să satisfacă drepturile sale, iar nerespectarea cu bună știință a

acestei obligații, având ca efect vătămarea intereselor sale legitime

constituie infracțiunea de la art. 246 C. pen.

Recurenta petiționar, prin apărător a solicitat

față de argumentele arătate, în temeiul art. 385

15

pct. 2 lit.

c) C. proc. pen. admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea

cauzei spre rejudecare primei instanțe, sau după caz, conform art. 385

15

pct. 2 lit. d), judecând plângerea sa să se pronunțe soluția de la art.

278

1

alin. (8) lit. b) C. proc. pen.

La termenul de astăzi, au lipsit recurenta

petiționară SC A.P. SA

Galați și intimata C.D.C.,

procedura de citare fiind legal

îndeplinită.

Înalta Curte,

constatând cauza în stare de judecată a acordat părților

cuvântul,

în dezbateri, potrivit art. 385

13

C.

proc. pen.

Concluziile reprezentantului

Ministerului Public asupra recursului declarat de recurenta petiționară au fost

consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând

recursul declarat de recurenta petiționară SC A.P. SA

Galați declarat împotriva sentinței pronunțată de prima instanță, conform art.

278

1

alin. (10) cu referire la art. 385

1

alin. (1) lit. c)

C. proc. pen., atât în raport cu motivele invocate, ce se vor analiza prin

prisma cazului de casare prevăzut de art. 385

9

pct. 10 C. proc. pen.

, cât și din oficiu, potrivit art. 385

6

alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul petiționarei ca fiind

nefondat pentru considerentele ce se vor arăta.

Din analiza cauzei rezultă că în mod

judicios și motivat prima instanță, a respins, ca nefondată, plângerea

formulată de petenta SC A.P. SA Galați.

Înalta Curte consideră că au fost evaluate

corect actele premergătoare efectuate în cauză, ce au condus la soluția de

neîncepere a urmăririi penale față de executorul judecătoresc C.D.C. pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. Așa cum rezultă din

lucrările dosarului au fost examinate, criticile formulate de petiționară, în

raport cu persoana și fapta pretins a fi

săvârșită

de către aceasta, procurorul constatând, în fapt că la data de 30

mai

2007, S.C. B.C. SRL Brăila a solicitat executorului judecătoresc C.D.C.

executarea silită a unui titlu - bilet la ordin emis de către debitor S.A.R.

Frumușița, bilet care nu a avut acoperirea necesară.

Societatea agricolă amintită a emis acel bilet

la ordin la data de 22 octombrie 2006, cu scadență la data de 23 mai 2007.

Executorul judecătoresc a deschis dosarul de

executare nr. 296/2007, iar la data de 30 mai 2007 a emis somație de plată către

debitor, întrucât debitorul nu și-a achitat datoria, executorul judecătoresc a

înființat popriri pe conturile debitorului la bănci, însă s-a constatat că nu

avea bani în cont.

La data de 18 iunie 2007, executorul i-a pus în

vedere administratorului debitorului că în cazul în care nu-și va achita

debitul, va pune sechestru pe culturile sale.

La data de 21 iunie 2007, executorul

judecătoresc a pus sechestru pe culturile de rapiță și grâu aparținând

debitorului.

în aceeași zi, S.C. A.P. SA Galați a comunicat

prin fax executorului că toate recoltele aparținând debitorului au fost gajate

în favoarea sa prin contractul de gaj nr. 301/C/AGP din 8 iunie 2007.

La data de 22 iunie 2007, executorul a

solicitat S.C. A.P. SA Galați să prezinte titlurile (contractele) care au fost

garantate cu contractul de gaj, lucru care nu s-a întâmplat.

Cu toate că nu au prezentat acele contracte

nici până la finalizarea executării, cultura de rapiță sechestrată a fost

recoltată și transportată la silozul S.C. A.P. SA din Brăila.

în aceste condiții, executorul a început

recoltarea grâului sechestrat cu ajutorul unui administrator sechestru.

La data de 8

august 2007, grâul recoltat de executor a fost vândut la

licitație,

iar banii obținuți au fost virați către S.C. B.C. SRL Brăila.

La distribuirea prețului SC A.P. SA

Brăila a solicitat executorului să-i vireze suma de 45.501,450 lei, afirmând că

reprezintă

restul de datorie pe care

îl mai are de recuperat de la S.A.R. Frumușița".

Pentru acesta, SC. A.P. S.A. nu a prezentat

niciun titlu, ci un tabel de calcul din contabilitate.

În aceste condiții, executorul nu a putut plăti

nimic către SC A.P. SA

Cantitatea de grâu vândută la licitație nu a

acoperit tot debitul din biletul la ordin, dar la data de 10 septembrie 2007,

S.C. B.C. SRL Brăila și S.A.R. Frumușița" au încheiat un protocol prin

care și-a stins datoria.

Ca urmare a acestui protocol, executorul a

încetat executarea silită și a închis dosarul de executare.

Situația de fapt mai sus menționată a rezultat din actele premergătoare

efectuate în cauză, respectiv declarația administratorului SC A.P. SA Galați,

domnul R.F., dată la procuror la 19 octombrie 2007 (filele 10-11 dosarul nr.

361/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați ); fotocopia

contractului de gaj pe recolta viitoare cu nr. 301/C/AGP din 8 iunie 2007

încheiat între S.A.R. Frumușița și SC A.P. SA Galați ( filele 12-15 dosarul

parchetului menționat ); declarația executorului judecătoresc C.I.D.C. dată la

procuror la data de 16 octombrie 2007 (filele 16-18 dosarul parchetului menționat);

fotocopiile mai multor înscrisuri trimise de către SC A.P. SA Galați,

Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, cu adresa nr. 3361 AGP de la 22

octombrie 2007, respectiv fotocopia contractului de vânzare-cumpărare nr.

300/C/AGP din 8 iunie 2007 încheiat între SC A.P. SA Galați și S.A.R. Frumușița

având ca obiect cumpărarea a cca. 50 TO orzoaica de primăvară, cea 800TO

porumb, 300TO floarea soarelui, 1000TO grâu din producția anului 2007, în

condițiile de calitate impuse de piață, prețurile urmând a fi stabilite prin

negociere la momentul recoltării în funcție de prețul pieței în condițiile de

livrare menționate în concret, potrivit pct. 2.1,2.2 din contract, iar la pct.

7 plata mărfii, stipulându-se că pentru realizarea obiectului contractului în

strictă conformitate cu clauzele contractului, cumpărătorul se obliga să achite

un avans, în baza facturii emise de vânzător (filele 20-22 din dosarul

parchetului menționat); fotocopia contractului de vânzare-cumpărare nr.

274/C/AGP din 15 mai 2007 încheiat între SC A.P. SA Galați și S.A.R. Frumușița,

la pct. 2 din contract stipulându-se că obiectul contractului îl constituie

cumpărarea a cca. 500 tone rapiță producția anului 2007, în următoarele

condiții: rapiță - cantitate - cca. 500 tone, calitate - umiditate - baza 9 %.

Cumpărătorul aplică o penalizare de 1% la prețul contractului pentru fiecare

depășire cu 1% a umidității de 11 % - proporțional, pentru umiditate mai mică

de 9 % nu se acordă bonificații. Cantitatea se va diminua prin calcul 1 la 1

pentru fiecare procent de umiditate în exces, corpuri străine - baza 2 %.

Cumpărătorul

aplică o penalizare de 1

% la prețul contractului pentru fiecare depășire cu 1 % a unui conținut de 4 %

corpuri străine - proporțional, pentru acest conținut mai mic de 2 % nu se

acordă bonificații. Cantitate se va diminua prin calcul 1 la 1 pentru fiecare

procent de corpuri străine în exces. Preț 629 lei/tonă + TVA în condiția de

livrare arătată, iar la pct. 7 plata mărfii, că plata în avans a 25 % din

valoare totală a mărfii în baza facturii emise de vânzător. Pentru suma

achitată în avans se va elibera un bilet la ordin stipula la ordin fără protest

și avalizat în nume propriu. Diferența de 75 % se va achita la livrarea mărfii

(filele 23-25 dosarul parchetului menționat), fotocopia contractului de gaj pe

recolta viitoare nr. 301/C/AGP din 8 iunie 2007 încheiat între S.A.R. Frumușița

și SC A.P. SA Galați (filele 26-29 dosarul parchetului menționat), fotocopia

adresei Primăriei Frumușița cu nr. 3107 din 16 aprilie 2007 prin care se atestă

că S.A.R.

Frumușița este înregistrată în

registrul agricol vol. 01 poz. 003 al comunei

Frumușița, fiind

menționate în concret culturile (fila 30 dosarul parchetului menționat);

fotocopia înregistrării la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare cu

nr. 2007-00002776522519-KAI la 8 iunie 2007 și a formularului de aviz de

garanție inițial ( filele 31-37 dosarul parchetului menționat); fotocopia

adresei trimisă prin fax de BEJ C.D.C. în dosarul de executare nr.

296/ES-CDC/2007 la 22 iulie 2007 către SC A.P. SA prin care se aducea la

cunoștința acesteia că la

data de 27 august

2007, ora 10,00 la sediul BUJ C.D.C., se va efectua eliberarea și distribuirea

sumelor realizate prin executarea silită

de la debitoarea S.A.R. Frumușița"

și i se solicita a trimite un reprezentant în locul, data și ora arătată, cu

obligația de a depune titlu executoriu din care să reiasă creanța certă,

lichidă și exigibilă (fila 38 dosarul parchetului menționat ); fotocopia

adresei nr. 2581 AGP din 27 august 2007 a SC A.P. SA către BEJ C.D.C.

prin care se comunica creanța rămasă în urma

derulării și executării celor

două contracte de vânzare-cumpărare nr.

244/C/AGP din 15 mai 2007 și nr. 300/C/AGP/8 iunie 2007 de 45.531,45 lei,

astfel cum rezultă din înscrisurile anexate prezentei adrese și care constituie

înregistrările contabile ale operațiunilor derulate de SC A.P. SA cu S.A.R.

Frumușița, adresă în care au fost invocate

dispozițiile art.

373

2

alin. (2) C. proc. civ., art. 62 și urm. art. 9 alin. (2) din titlul

VI

al Legii nr. 99/1999 (fila 39 dosarul parchetului menționat); fotocopia

procesului-verbal încheiat conform art. 562 și urm. C. proc. civ. la 27 august

2007, ora 10,00 de BEJ C.D.C., în dosarul de executare nr. 296/ES-CDC/2007

privind eliberarea și distribuirea prețului

obținut

în urma vânzării cantității de 664.273 tone grâu, respectiv suma de

391.921,07

lei, fiind evidențiate în concret sumele și creditorii, în care se face

mențiunea că pentru SC A.P. SA nu a putut fi luată în calcul cererea 2581 din 27

august 2007, întrucât nu au prezentat titlu executoriu din care să reiasă

creanța certă, lichidă și exigibilă, ci doar liste parțiale de

calcul (filele 40-41 dosarul parchetului menționat);

fotocopia unei comunicări a BEJ C.D.C. că SC A.P. SA Galați în dosarul de

executare menționat (fila 42 dosarul parchetului menționat ); fotocopiile

cererii de executare silită formulată de B.C. SRL Brăila a titlului executor

bilet la ordin emis la data de 22 octombrie 2006 de către S.C.R. Frumușița Galați

în favoarea societății arătate pentru suma de 515.688,86 RON cu scadență la

data de 23 mai 2007, refuzat parțial la plată pentru suma de 501.262,29 RON,

precum și a executării silite asupra bunurilor mobile și imobile aparținând

debitorului fidejusor A.T., în calitate de avalist, care a avalizat pentru S.A.R.

Frumușița biletul la ordin pus în executare, ale biletului la ordin ( filele

44-45 dosarul parchetului menționat ); fotocopiile contractului de executare

silită nr. 296 din data de 30 mai 2007 încheiat între executor

judecătoresc C.D.C. și S.C. B.C. SRL și a

facturii

de avans onorariu ( fila 46 dosarul parchetului menționat );

fotocopiile somației nr. 296/2007 din 30 mai 2007 emisă de BEJ C.D.C. către

debitori S.A.R. Frumușița", în solidar cu A.T., în care se arată că în

termen de o zi liberă de la comunicarea prezentei somații să achite suma de

513.014,49 lei, în caz contrar va proceda la executarea silită conform legii,

precum și dovezile de primire și procesele-verba