ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2028/2008

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 62/F de la 11 aprilie 2008 a Curții de Apel Galați, secția penală, pronunțată în dosarul nr. 1/44/2008 a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petenta SC A.P. SA, Galați, cu sediul în Galați, județ Galați împotriva rezoluției de respingere a plângerii nr. 1373/11/2/2007 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați. În baza art. 189 C. proc. pen. a fost obligată petenta la plata sumei de 50 lei, cheltuieli judiciare către stat. Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că prin rezoluția nr. 1373/11/2/2007 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați s-a respins, ca nefondată plângerea formulată de petenta SC A.P.

SA Galați împotriva rezoluției nr. 361/P/2007 împotriva executorului judecătoresc C.D.C. Pentru a pronunța această soluția s-a avut în vedere că SC „A.P." SA Galați, prin reprezentantul legal a formulat plângere penală împotriva executorului judecătoresc C.D.C. pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor prevăzută de art. 246 C. pen., susținând că acesta și-a exercitat abuziv atribuțiile de serviciu în dosarul de executare 296/ES-CDC/2007, cauzând societății o pagubă de 481.787 lei. În concret, SC „A.P." SA Galați a susținut că, în cadrul unei proceduri de executare silită de drept comun a unui bilet la ordin, la solicitarea SC „B.C." SRL Brăila, executorul judecătoresc a înființat sechestru asupra culturilor de rapiță și de grâu ale S.A.R.

Frumușița - Galați, culturi care făceau obiectul unui contract de gaj încheiat între S.A.R. Frumușița și petenta, pentru garantarea obligațiilor ce izvorau din două contracte de vânzare-cumpărare; executorul judecătoresc nu a oprit executarea, deși i s-a pus la dispoziție contractul de gaj (care constituie titlu executoriu în baza dispozițiilor art. 17 din Titlul VI al Legii nr. 99/1999 ) și a exclus petenta de la distribuirea prețului rezultat din vânzarea la licitație a recoltei. În urma cercetărilor efectuate ca urmare a acestei plângeri, prin rezoluția nr. 361/P/2007 din 01 noiembrie 2007 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, s-a dispus neînceperea urmăririi penale față de executorul judecătoresc C.D.C.

pentru infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, prevăzută de art. 246 C. pen., în baza dispozițiilor art. 228 alin. (4) în referire la art. 10 lit. b) C. proc. pen. Pentru a dispune neînceperea urmăririi penale, procurorul a reținut că activitatea executorului judecătoresc de a pune în executare biletul la ordin emis de S.A.R. Frumușița în favoarea SC B.C. SRL Brăila, este legală; petenta nu și-a dovedit creanța față de S.A.R. Frumușița, în fața executorului judecătoresc, nu a depus contractele care au stat la baza contractului de gaj și nu a precizat ce reprezintă suma de bani pe care dorea să o primească la distribuirea prețului gajului și nici din ce titlu provenea; prin urmare, fapta executorului judecătoresc nu constituie un abuz în serviciu, ci îmbracă forma legală în care trebuia să se înscrie activitatea de executare silită.

În fapt, s-au reținut de către procuror că între S.A.R. Frumușita și SC „A.P." SA Galați s-au încheiat contractele de vânzare-cumpărare nr. 244/C/AGP din 15 mai 2007 și nr. 300/C/AGP din 8 iunie 2007 cu privire la întreaga recoltă obținută de S.A.R. Frumușita în anul 2007. Pentru garantarea obligațiilor izvorâte din contractele de vânzare-cumpărare menționate, părțile au încheiat contractul de gaj pe recolta viitoare nr. 301/C/AGP din 08 iunie 2007 înregistrat la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare. La data de 30 mai 2007, SC B.C. SRL Brăila a solicitat executorului judecătoresc C.D.C. executarea silită a unui titlu, respectiv un bilet la ordin emis de S.A.R. Frumușita, bilet care nu a avut acoperirea necesară în bancă.

Executorul judecătoresc a deschis dosarul de executare nr. 296/2007; la data de 30 mai 2007 a emis somație de plată, care a fost primită de debitor la data de 01 iunie 2007. Întrucât S.A.R. Frumușita nu și-a achitat datoria, executorul judecătoresc a înființat popriri pe conturile societății și, la data de 21 iunie 2007, a pus sechestru pe culturile de rapiță și grâu ale acesteia. În aceeași zi, 21 iunie 2007, reprezentanții SC „A.P.” SA Galați au comunicat executorului, prin fax, că toate recoltele aparținând debitorului au fost gajate în favoarea sa prin contractul de gaj din 08 iunie 2007 și au solicitat executorului judecătoresc să înceteze formele de executare silită. La data de 22 iunie 2007, executorul judecătoresc a cerut SC „A.P.” SA Galați să facă dovada că are de recuperat de la S.A.R.

Frumușita o creanță certă, lichidă și exigibilă, aspect nedovedit de societate. Întrucât cultura de rapiță sechestrată a fost recoltată de S.A.R. Frumușita și transportată la silozul SC „A.P.” SA din Brăila, executorul a început recoltarea grâului sechestrat cu ajutorul unui administrator sechestru. La data de 08 august 2007, grâul recoltat a fost vândut la licitație. La distribuirea prețului obținut, SC „A.P.” SA Galați a solicitat executorului judecătoresc să-i vireze suma de 45.531,45 lei - reprezentând restul creanței pe care o avea de recuperat de la S.A.R. Frumușita și a depus la cerere tabele de clacul din contabilitatea sa. Apreciind că societatea nu a făcut dovada unei creanțe certe, lichide și exigibile, executorul judecătoresc nu a virat acesteia suma cerută.

Având în vedere această situație de fapt, s-a apreciat că în mod corect procurorul a dispus neînceperea urmăririi penale în cauză, față de executorul judecătoresc C.D.C. Executarea silită a început la data de 30 mai 2007. Somația de executare a fost primită de reprezentanții legali ai S.A.R. Frumușita la data de 01 iunie 2007, deci cel puțin la această dată au cunoscut faptul că s-a pornit executarea silită. Contractul de vânzare-cumpărare nr. 300 din 08 iunie 2007 și contractul de gaj între S.A.R. Frumușita și SC „A.P.” SA Galați au fost încheiate ulterior datei pornirii executării silite. La data când au fost sechestrate culturile de rapiță și grâu, respectiv 21 iunie 2007, reprezentantul S.A.R.

Frumușita nu a adus la cunoștință executorului judecătoresc faptul că acele culturi făceau obiectul unor contracte de vânzare-cumpărare. La aceeași dată, SC „A.P.” SA Galați a trimis executorului judecătoresc contractul de gaj, dar nu a făcut dovada că a achitat către S.A.R. Frumușita vreo sumă de bani în avans. Dacă SC „A.P.” SA Galați ar fi achitat vreo sumă de bani după data de 07 iunie 2007, data când executorul a înființat popriri pe conturile S.A.R. Frumușita, aceste sume ar fi fost găsite în conturile societății. Tabelele de calcul din contabilitatea SC „A.P.” SA Galați, transmise executorului judecătoresc nu fac dovada creanței. Pentru a face dovada creanței, SC „A.P.” SA Galați trebuia să depună la dosar instrumentele de plată (file CEC, bilete la ordin, etc. ) cu care a achitat sumele de bani către S.A.R.

Frumușita, dar și această din urmă societate să depună la dosar acte din care să rezulte că a încasat sumele. În lipsa probelor care să dovedească că petenta avea o creanță certă, lichidă și exigibilă, în mod corect executorul judecătoresc a continuat executarea silită și nu a admis cererea acesteia de a i se acoperi creanța la distribuirea prețului obținut în urma vânzării la licitație a bunurilor. Prin urmare, executorul judecătoresc nu a nesocotit dispozițiile art. 17 din Titlul VI al Legii nr. 99/1999, privind unele măsuri pentru accelerarea reformei economice, care conferă contractului de garantei reală caracterul de titlu executoriu, ci a avut în vedere faptul că petenta nu a făcut dovada existenței creanțe certe, lichide și exigibile, în condițiile prevăzute de art. 379 alin. (1) C. proc.

civ. De altfel, dacă S.C „A.P." SA Galați se considera vătămată prin executarea silită a S.A.R. Frumușita, avea posibilitatea să formuleze o contestație la executare, în baza dispozițiilor art. 399 alin. (1) C. proc. civ. Actele premergătoare efectuate în dosarul nr. 361 /P/2007, au dovedit că executorul judecătoresc C.D.C. și-a exercitat în mod atribuțiile de serviciu. Împotriva acestor hotărâri a formulat plângere în termen legal în baza art. 278 1 C. proc. pen., petenta SC A.P. SA Galați, care a apreciat rezoluțiile pronunțate ca fiind nelegale, deoarece atât timp cât depusese titlul executoriu și cât timp avea un drept de gaj conservat în condițiile legii asupra recoltei supusă vânzării silite, executorul judecătoresc era obligat ca la distribuirea prețului, ținând cont de ordinea de preferință, să îndestuleze pe ceilalți creditori numai după ce dreptul petentei era acoperit.

A apreciat, față de actele depuse la dosarul cauzei, că executorul judecătoresc, care a nesocotit titlul executoriu al petentei a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor persoanei, prevăzută de art. 246 C. pen. Analizând cauza, prin prisma motivelor invocate de petentă, curtea de apel a reținut că în mod judicios s-a constatat de către organele de urmărire penală că intimatul executor judecătoresc C.D.C. nu a săvârșit infracțiunea de abuz în serviciu pentru următoarele considerente: - la data de 30 mai 2007, SC B.C. SEL Brăila a solicitat executarea silită a unui bilet la ordin emis de S.A.R. Frumușița, bilet care nu avea acoperirea necesară în bancă.

În baza acestei cereri, executorul judecătoresc a deschis dosarul de executare nr. 296/2007, emițând somația de plată primită de debitor la 01 iunie 2007. - deoarece debitoarea nu și-a achitat datoria, executorul judecătoresc a înființat poprirea pe conturile acesteia, punând la data de 21 iunie 2007 sechestru pe culturile de rapiță și de grâu ale debitoarei. - în aceeași zi, 21 iunie 2007, reprezentanții petentei au comunicat executorului judecătoresc că recolta aparținând debitoarei a fost gajată în favoarea sa prin contractul de gaj din 08 iunie 2007 și au solicitat executorului judecătoresc să înceteze executarea silită. - la 08 august 2007, grâul recoltat a fost vândut la licitație SC A.P.

SA Galați, solicitând executorului judecătoresc să-i livreze suma de 45.531,45 lei, reprezentând restul creanței pe care o avea de recuperat de la S.C.R. Frumușița și a depus la cerere, tabele de calcul din contabilitatea sa, acesta, refuzând virarea sumei apreciind că societatea nu a făcut dovada unei creanțe certe, lichide și exigibile. În raport cu această situație de fapt, prima instanță a reținut următoarele: Contractul de gaj al SC A.P. SA Galați a fost încheiat cu debitoarea S.A.R. Frumușița la 08 iunie 2007, deci la o săptămână după ce reprezentanții legali ai S.A.R. Frumușița au cunoscut că împotriva societății lor se pornise executarea silită. Până la data sechestrării culturilor, 21 iunie 2007, niciun moment reprezentanții S.A.R.

Frimușița nu au adus la cunoștința executorului judecătoresc faptul că aceste culturi făceau obiectul unui contract de vânzare-cumpărare încheiat cu petenta și nici faptul că aceasta ar fi avut un titlu de gaj asupra lor. - petenta SC A.P. SA a solicitat executorului judecătoresc virarea sumei de 45.531,45 lei, reprezentând restul creanței pe care o avea de recuperat de la S.A.R. Frumușița, depunând la cerere tabelele de calcul din contabilitatea sa. Astfel, în mod judicios executorul judecătoresc a apreciat că acele tabele de calcul anexate la cerere de către petentă nu fac dovada unei creanțe certe, lichide și exigibile, deoarece SC A.P. SA Galați a trimis executorului judecătoresc contractul de gaj, dar nu a făcut dovada că a achitat către S.A.R.

Frumușița vreo sumă de bani în avans, sumă care ar fi îndreptățit-o la constituirea unui contract de gaj. - această sumă de bani dată în avansa de către petentă debitoarei, așa cum a susținut petenta și care a făcut obiectul contractului de gaj nu a fost găsită în contabilitatea societății debitoare, respectiv S.A.R. Frumușița. - de asemenea, petenta nu a depus executorului judecătoresc instrumentul de plată prin care a efectuat plata către S.A.R. Frumușița (filă CEC, bilet la ordin, etc. ). În aceste condiții, în mod judicios executorul judecătoresc a constatat că petenta, în afara contractului de gaj și a unui tabel de calcul din contabilitatea sa, nu a făcut nicio dovadă că ar fi avut o creanță certă și exigibilă față de debitoarea S.A.R.

Frumușița. În acest context, în dosarul cauzei nu există nicio probă din care să rezulte că executorul judecătoresc, cu știință, nu a îndeplinit sau a îndeplinit un act într-un mod defectuos, producându-se o vătămare intereselor unei persoane, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 246 C. pen. În subsidiar, dacă petenta s-ar fi considerat nedreptățită și ar fi făcut dovada prin documente a creanței certe și exigibile, avea posibilitatea să formuleze conform art. 399 alin. (1) C. proc. civ., contestație la executare, lucru pe care nu l-a făcut, deși cunoștea de existența executării silite. Față de aceste considerente, rezoluțiile fiind legale și temeinice, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petenta SC A.P.

SA Galați. Văzând și dispozițiile art. 189 C. proc. pen. Împotriva acestei sentințe a declarat, în termenul legal, petiționara S.C. A.P. SA Galați, fără a arăta inițial motivele de recurs. La dosarul cauzei a fost depusă, după ce în prealabil a fost înregistrată prin Registratura Generală a instanței supreme sub nr. 15887 la 2 mai 2008, o cerere din partea intimatului C.D.C. în care a solicitat respingerea, ca nefundat a recursului promovat împotriva sentinței penale nr. 62/F din 11 aprilie 2008 emisă de Curtea de Apel Galați, secția penală, de recurenta SC A.P. SA, precum și judecarea cauzei în lipsa sa, renunțând la apărător, cerere aflată la fila 7 dosarul Înaltei Curți. De asemenea la dosarul cauzei au fost depuse, după ce în prealabil au fost înregistrate prin Registratura Generală a instanței supreme la nr. 17441 la 3 iunie 2008, motivele de recurs formulate de recurenta petiționară S.C.

A.P. SA, prin apărător, în dublu exemplar, la care s-a atașat și împuternicirea avocațială a doamnei avocat M.L., aflate la filele 9-36 dosarul Înaltei Curți. În motivele de recurs, recurenta petiționară S.C A.P. SA, prin apărător a criticat sentința pronunțată în primă instanță, în sensul că aceasta nu s-a pronunțat asupra unor fapte menționate în plângerea penală îndreptată împotriva executorului judecătoresc C.D.C., dar și în plângerea formulată în condițiile art. 278 1 C. proc. pen. , invocând cazul de casare prevăzut la art. 385 9 alin. (1) pct. 10 C. proc. pen. De asemenea, recurenta a invocat că instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor legale cuprinse atât în reglementarea civilă comună, cât și în legea specială și care vizează executarea silită, drepturile și obligațiile legale ale executorului judecătoresc în cadrul executării silite, invocând [art. 385 6 alin. (3) C. proc.

pen.]. În dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta petiționară, prin apărător a făcut referiri concrete la considerentele arătate de prima instanță, apreciind că argumentele respective sunt contrare situației faptice existente în speță, dar și dispozițiilor legale care au aplicabilitate la situația de fapt existentă, făcând referire la dispozițiile art. 373 1 alin. (2) C. proc. civ. S-a mai menționat că în considerarea acestei obligații legale a executorului, instanța trebuia să verifice în ce măsură executorul judecătoresc a respectat legea și drepturile legale ale societății și pe astfel de situații să aprecieze măsura în care executorul se face vinovat de fapta de la art. 246 C. pen., precum și faptul că motivarea hotărârii reia motivarea rezoluției 1373/11/2/2007 din 14 decembrie 2007 a prim procurorului Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, deși instanța era chemată să cenzureze acea rezoluție și temeiurile care au determinat emiterea ei.

Recurenta petiționară consideră că este irelevant în speță că executorul somase debitorul S.A.R. FRUMUȘITA anterior încheierii contractului de vindere cumpărare și contractului de gaj încheiate cu SC A.P. pentru că somația nu are efectul indisponibilizării bunurilor din patrimoniul debitoarei, astfel încât S.A.R. Frumușița era liberă să dispună de culturile proprietatea sa, prin vânzarea și gajarea acestora către SC A.P., chiar și după primirea somației. Potrivit art. 418 C. proc. civ., numai măsura sechestrării bunurilor debitorului are ca efect indisponibilizarea acestora, debitorul nemaiputând dispune de acestea, dar acest fapt s-a petrecut abia la data de 21 iunie 2007 când s-a încheiat procesul-verbal de sechestru.

Așa fiind, instanța nu putea pune în discuție, în ce privește drepturile SC A.P., a contractelor de vindere cumpărare și a contractului de gaj și pe acest temei, lipsa oricărei fapte de natură infracțională în sarcina executorului judecătoresc. De altfel, din conținutul art. 387 C. proc. civ., rezultă că somația este un act premergător executării, căci textul spune că „executarea poate începe numai după ce se va comunica debitorului o somație", astfel încât instanța nu putea aprecia că la momentul comunicării somației executarea silită a început. De asemenea, poprirea înființată de executorul judecătoresc după comunicarea somației, dar anterior datei de 21 iunie 2007 nu aveau legal ca efect o indisponibilizare a bunurilor debitorului.

S-a mai arătat că instanța a pus implicit în discuție o lipsă a vinovăției executorului judecătoresc, decurgând din faptul că n-ar fi cunoscut la momentul punerii sechestrului (21 iunie 2007) despre drepturile SC A.P. SA izvorâte din contractele de vânzare-cumpărare și contractul de gaj încheiat cu S.A.R. Frumușița. Faptul de mai sus este însă infirmat de adresa 296/ES- CDC/2007 din 22 iunie 2007 a Biroului Executorului Judecătoresc C.D.C. , prin care în ziua imediat următoare punerii sechestrului solicita SC A.P. SA să-i remită titlul executoriu din care să rezulte creanța sa certă, lichidă și exigibilă împotriva S.A.R. Frumușița. În aceeași adresă se menționa că contractul de gaj înaintat biroului executorului judecătoresc la 21 iunie 2007 nu este luat în considerare căci a fost încheiat la data de 8 iunie 2007, data ulterioară începerii executării.

Se apreciază irelevantă în speță a investirii executorului de către SC B.C. SRL cu cererea de executare din 30 mai 2007 și comunicării somației către debitor, în ce privește dreptul debitorului de a dispune de bunurile sale, cât timp un sechestru nu fusese înființat. Adresa executorului judecătoresc la care a făcut referire dovedește că la momentul înființării sechestrului (21 iunie 2007), executorului judecătoresc i se adusese la cunoștință de către debitoare existența unor contracte de vindere cumpărare a culturilor și a unui contract de gaj încheiate cu SC A.P. SA, de vreme ce la 22 iunie 2007 executorul cerea SC A.P. să-i fie înaintat titlul sau executoriu, iar contractul de gaj chir fusese comunicat executorului în ziua în care acesta a sechestrat recolta.

Recurenta, prin apărător apreciază că instanța nu putea aduce ca argument pentru respingerea plângerii faptul că executorului nu i s-ar fi adus la cunoștință de debitor, până la 21 iunie 2007 de existența contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu A.P. SA și a unui contract de gaj. Executorul judecătoresc a avut cunoștință de existența acestor contracte, de drepturile A.P. asupra recoltei și de garanția reală ce-i beneficia și cu toate acestea a refuzat, cu bună-știință, să recunoască aceste drepturi, vătămând drepturile legale ale unui creditor, care se bucură de preferință, în raport cu orice alt creditor negarantat. Se mai menționează că temeiul de drept invocat de executor în debutul adresei sale arătate, respectiv art 373 2 pct. 2 C. proc.

civ. dovedește că intenția reală a executorului nu a fost de a proteja drepturile A.P. Dimpotrivă, negând efectele contractului de gaj, intenția reală a executorului a fost să pună creditorul A.P. în situația unui debitor al S.A.R. Frumușița, solicitând relații cu privire la bunurile spuse urmăririi SC B. dar deținute de A.P., în condițiile în care era un fapt real că A.P. începuse el însuși executarea în temeiul dispozițiilor speciale cuprinse în titlul VI al Legii nr. 99/1999, recoltând culturile gajate. Intenția executorului în mod evident a fost de a pune A.P. în situația de a nu putea beneficia de dispozițiile legale privind executarea, cuprinse în Legea nr. 99/1999 și de a nega acestei societăți orice drepturi pe care însăși legea i le recunoștea.

Recurenta petiționară, prin apărător consideră că într-o astfel de situație, existența faptei de la art. 246 C. pen. și intenția executorului în săvârșirea acelei fapte era în afară de orice îndoială, instanța neputând aprecia lipsa elementelor ce puneau în discuție existența faptei și a vinovăției în persoana executorului și a respins, ca nefondată, plângerea cu a cărei judecată a fost investită. Totodată, recurenta consideră că instanța a reținut și recunoscut în persoana executorului judecătoresc puteri pe care legea nu le consideră acestuia. Executorul judecătoresc nu a putut și nu are abilitatea din partea legii a face aprecieri asupra unei creanțe, cât timp acea creanță rezulta dintr-un titlu pe care legea îl recunoaște ca având puterea de titlu executoriu.

O astfel de abilitare, respectiv de a aprecia validitatea și efectele unui titlu recunoscut de lege, ca fiind executoriu, o are numai instanța judecătorească și numai sub condiția investirii sale cu o cerere relativă la executarea silită, formulată în condițiile art. 399 și urm. C. proc. civ. Ori este de reținut faptul că nici un moment SC B.C. nu a contestat titlul prezentat de A.P., astfel încât nu putea executorul judecătoresc, cu de la sine putere și în sfidarea legii, să facă aprecieri și să decidă asupra validității și efectelor unui contract de gaj, căci legea nu-i conferea un astfel de drept care aparține exclusiv instanțelor judecătorești. Nici debitorul S.A.R. Frumușița nu a contestat drepturile SC A.P.

SA. Au fost invocate dispozițiile art. 372 C. proc. civ., art. 376 din același cod, art. 17 din titlul VI al Legii nr. 99/1999, arătându-se că situațiile de mai sus, fiind imperativ stabilite de lege, nu putea executorul judecătoresc să aprecieze altfel și nici instanța ce a judecat plângerea să motiveze că în mod judicios executorul a apreciat ceea ce legea nu-i permitea a aprecia. S-a mai menționat că instanța a pierdut din vedere cum definește legea creanța certă și exigibilă, invocându-se art. 379 alin. (1) și (3) C. proc. civ. Ori contractele de vindere cumpărare și contractul de gaj, ce potrivit art. 17 din Legea nr. 99/1999 constituie titlu executoriu vizau o obligație a debitorului recunoscută chiar de acesta prin încheierea și semnarea respectivelor acte juridice, astfel încât executorul nu putea aprecia că o creanță certă nu a existat și nici instanța nu putea confirma prin hotărârea pronunțată părerea executorului.

Mai mult decât atât, este de remarcat, că voința reală a părților a fost ca prin gajul constituit să se garanteze însăși executarea obligației de predare a recoltei izvorâtă din contractele de vindere cumpărare, căci obiectul material al gajului îl constituia chiar obiectul material al contractelor de vindere cumpărare, respectiv cantitățile de cereale realizate de vânzătoare. Recurenta petiționară, prin apărător a mai menționat că prin contractul de gaj s-au garantat toate obligațiile izvorâte din contractele de vindere cumpărare, inclusiv aceea de transfer faptic și transmitere a proprietății (obligația de a da – art. 1074 C. civ.) recoltei ce a făcut obiectul vânzării către SC A.P. Creanța izvorâtă din contractele de vindere cumpărare și garantată prin gaj, îndeplinea astfel condițiile art. 379 alin. (1)-(4) C. proc.

civ., în sensul că era certă, căci rezulta din însăși titlul de creanță, respectiv contractele de vindere cumpărare și contractul de gaj, era lichidă, căci câtimea sa rezulta din contractele de vindere cumpărare, iar actele prin care creanța era determinată erau recunoscute de debitor ca și creanța ca atare, iar caracterul cert era îndeplinit, potrivit art. 379 alin. (4) C. proc. civ., chiar dacă pentru determinarea ei ar fi fost nevoie de o socoteală deosebită. Așa fiind organul de soluționare a plângerii nu putea pune în discuție că nu exista o creanță certă, de vreme ce câtimea ei putea fi determinată în baza contractelor de vindere cumpărare chiar printr-o socoteală deosebită, iar creanța era ajunsă la scadență de îndată ce producția agricolă putea fi recoltată.

Așa fiind, instanța nu putea aprecia și confirma poziția executorului judecătoresc potrivit căreia nu a existat o creanță certă, lichidă și exigibilă care să-l oblige la respectarea drepturilor legale ale creditorului A.P. SA interesat în executare. Recurenta petiționară, prin apărător a mai arătat că nu a existat nicio probă din care să rezulte că ar fi fost verificată, pe calea unei expertize contabile, evidența contabilă a SC A.P. și nici nu era necesar a se depune CEC-uri sau bilete la ordin care să dovedească creanța acestei societăți, atâta timp cât existau contractele de vindere cumpărare și contractul de gaj, care constituia prin el titlu executoriu și care garanta tocmai executarea obligațiilor contractate între A.P.

și S.A.R. Frumușița. Recurenta a mai menționat că nu a pretins dreptul de creanță ca rezultând dintr-un CEC sau bilet la ordin, astfel încât nu avea de ce justifica dreptul său prin astfel de instrumente de plată, care oricum ar fi putut fi executate silit după procedura din Legea nr. 58/1931, respectiv Legea nr. 59/1934 și Codul de procedură civilă și nicidecum după procedura specială reglementată de titlul VI Legea nr. 99/1999. Totodată, în dezvoltarea motivelor de recurs, recurenta petiționară, prin apărător a arătat detaliat temeiurile în sensul săvârșirii de către executorul judecătoresc a faptei de la art. 246 C. pen. și asupra cărora prima instanță nu s-a pronunțat și anume: 1) Executorul judecătoresc a înființat inițial popriri pe conturile societății și doar la 21 iunie 2007 a pus sechestru pe culturile de rapiță și grâu ale debitoarei.

Anterior datei de 21 iunie 2007 însă, atât contractele de vindere cumpărare, cât și contractul de gaj fuseseră încheiate, SC A.P. SA bucurându-se de o garantei asupra recoltei la un moment anterior momentului când executorul judecătoresc a înființat sechestrul. Recurenta a făcut mențiunea că somația a fost comunicată doar debitorului, la data de 1 iunie 2007, dar nu și SC A.P. SA, iar somația sau poprirea conturilor nu au ca efect indisponibilizări ale bunurilor din patrimoniul debitoarei, aceasta fiind liberă să dispună de bunurile sale anterior oricărei măsuri de indisponibilizare luată de executorul judecătoresc.

Se apreciază că în condițiile arătate, la momentul când executorul judecătoresc a pus sechestrul, începând deci procedurile proprii unei executări asupra bunurilor, recurenta deja începuse procedura execuțională prevăzută de Legea nr. 99/1999, iar executorul nu avea legal posibilitatea de a întrerupe acea procedură prin propriile acte de urmărire, ceea ce însă a făcut în sfidarea legii și obligațiilor sale profesionale. Au fost invocate dispozițiile art. 6 alin. (5) lit. j) din titlul VI al Legii nr. 99/1999, art. 9 alin. (2) din Titlul VI al Legii nr. 99/1999, menționând că SC B.C. SRL, creditor pentru care executorul judecătoresc a realizat procedura de executare silită este un creditor negarantat, fiind făcute referiri și la art. 11, art. 62-63 din titlul VI al Legii nr. 99/1999.

Astfel, s-a arătat că recurenta avea dreptul legal de a-și satisface creanța, din bunul afectat garantei, înaintea oricărui alt creditor negarantat, situație în care se afla SC B. și în care executorul judecătoresc nu putea ca în numele și pentru acesta să deruleze propria executare silită și să desființeze practic dreptul său prevăzut de lege, că în puterea garanției reale SC A.P. SA putea intra în posesia sau reține bunul și-l putea vinde pentru a-și valorifica creanța, posibilitate legală, de asemenea împiedicată prin abuz de executorul judecătoresc, că avea dreptul de a intra în posesia pașnică a recoltei afectate garanției, drept, de asemenea îngrădit, desființat de executorul judecătoresc.

Dispozițiile Legii nr. 99/1999, lege specială, se aplică prioritar față de dispozițiile legale comune, fiind derogatorii de la acestea. Recurenta a arătat că a făcut cunoscute executorului judecătoresc, în scris, drepturile născute în persoana ei conform dispozițiilor legale de mai sus și i-a cerut să le respecte, ceea ce ar fi impus ca acesta să nu mai desfășoare procedurile execuționale asupra recoltei, în limitele impuse de valoarea garantată și drepturile garantate prin contractul de gaj, sau oricum să respecte valorificarea prioritară a drepturilor creditorului garantat în concurs cu creditori negarantați. Cu toate acestea, executorul judecătoresc nu doar că a continuat executarea, în sfidarea și cu vătămarea drepturilor sale, dar a împiedicat-o în mod efectiv și sub amenințare să-și realizeze drepturile în formele prevăzute de lege.

Recurenta petiționară, prin apărător a mai arătat că un conflict de drepturi între creditorii aceluiași debitor, a fost tranșat de executorul judecătoresc, în beneficiul creditorului ce-l investise cu executarea silită a creanței sale și în paguba și cu încălcarea drepturilor celuilalt creditor, deși doar instanța judecătorească este competentă legal a soluționa conflicte de asemenea natură, când este sesizată cu o cerere în legătură cu executarea. 2) Măsura sechestrului luată de executorul judecătoresc asupra recoltei afectate garanției reale constituite în favoarea SC A.P. SA a reprezentat, de asemenea un act al executorului judecătoresc realizat cu înfrângerea dispozițiilor legale și cu scopul și rezultatul vătămării intereselor sale legitime.

Măsura sechestrului dispusă în condițiile dreptului comun, presupune scoaterea bunului sechestrat din posesia sau sfera de dispoziție a debitorului, Dispozițiile titlului VI al Legii nr. 99/1999, fiind cuprinse într-o lege specială, derogă însă de la dispozițiile dreptului comun, care devin ineficiente, invocându-se dispozițiile art. 64 alin. (1) și (2), art. 63 din actul normativ menționat. Recurenta petiționară, prin apărător apreciază că executorul judecătoresc și-a arogat însă un drept ce aparține numai justiției și anume de a aprecia el lipsa de efecte juridice a contractelor de vindere cumpărare a recoltei și a unui contract de gaj (garanție reală pentru care s-au făcut toate demersurile prevăzute de lege pentru opozabilitate ) și lipsa oricărui drept în persoana societății.

Chiar și instanța, pentru ca să se pronunțe în sensul existenței sau nu a drepturilor sale pe care Ie-a invocat mai sus, era necesar a fi fost investită cu o contestație la executare promovată de debitor sau celălalt creditor urmăritor, care însă nu a fost promovată. Mai mult decât atât, conform art. 67 din titlul VI al Legii nr. 99/1999, însăși executorul judecătoresc, de vreme ce-i solicitase prin adresa 2581 din 27 august 2007 ( de care face vorbire însăși executorul judecătoresc în procesul-verbal de distribuire a sumelor realizate din vânzarea recoltei) realizarea executării silite în considerarea și a contractului de gaj ce constituia titlu executoriu, avea obligația de a se abține de la orice act de natură a împiedica predarea recoltei către recurentă, în calitate de creditor garantat în condițiile Legii nr. 99/1999.

Recurenta subliniază că față de dispozițiile imperative ale legii speciale, dispozițiile de drept comun privind executarea silită, cuprinse în Codul de procedură civilă rămân ineficiente (art. 721 C. proc. civ.). În consecință, se consideră că măsura sechestrului și toate actele de urmărire ce au urmat au înfrânt dispozițiile imperative ale titlului VI al Legii nr. 99/1999, consecința fiind aceea a vătămării esențiale, cu intenție, a drepturilor sale, ceea ce realizează conținutul infracțiunii de la art. 246 C. pen. Recurenta petiționară, prin apărător a mai precizat că un motiv distinct al plângerii penale îndreptate împotriva executorului judecătoresc C.D.C. a fost acela că acesta avea obligația legală de a sigura cel puțin participarea sa la distribuirea prețului în condițiile art. 562 și urm. C. proc.

civ., obligație cu știință neîndeplinită, cu efectul vătămării intereselor sale legale. A arătat că, potrivit art. 372 C. proc. civ., executarea silită se va efectua numai în baza unei hotărâri judecătorești ori a unui alt înscris care, potrivit legii constituie titlu executoriu. Prin urmare, singurul înscris care prezintă relevanță și este obligatoriu pentru executorul judecătoresc într-o executare silită, este înscrisul care potrivit legii constituie titlu executoriu. În speță, singurul înscris căruia legea îi conferea putea și valoarea de titlu executoriu era contractul de gaj, care a fost prezentat executorului judecătoresc. Astfel, potrivit art. 17 din titlul VI al Legii nr. 99/1999, „contractul de garanție reală este titlu executoriu". Recurenta consideră că executorul judecătoresc a ignorat puterea executorie a contractului de gaj, înlăturându-o de la distribuirea prețului în condițiile art. 562 și următoarele C. proc.

civ., pe considerentul că A.P. nu era titulară a unei creanțe certe, lichide, exigibile. Este adevărat că art. 379 alin. (1) C. proc. civ. prevede că nicio urmărire nu poate avea loc decât pentru o creanță certă, lichidă și exigibilă. Același articol definește caracterul cert, lichid și exigibil al creanței, dar dispozițiile art. 379 C. proc. civ. sub acest aspect nu au fost avute în vedere la soluționarea plângerii. Creanța SC A.P. SA era cea izvorâtă din contractele de vindere cumpărare, având ca obiect dreptul SC A.P. de a i se preda recolta pe măsura recoltării și obligația corelativă a vânzătoarei de a preda recolta cumpărătoarei.

Gajul avea ca obiect garantarea tocmai a executării obligațiilor izvorâte din contract, dar și a sumei plătită anticipat vânzătoarei și celor ce urmau a fi plătite, căci contractele de vindere cumpărare prevedeau expres că plata se face în avans în baza facturii emise de cumpărător, deci anterior predării cantităților de produse agricole către cumpărător. Prin urmare art. 379 C. proc. civ. nu justifica acțiunile executorului judecătoresc, ci le incriminează, astfel încât motivarea hotărârii de respingere a plângerii este una ce contravine acestui text de lege. În condițiile arătate, executorul judecătoresc avea obligația legală de a asigura cel puțin participarea sa la distribuirea prețului în condițiile art. 562 și urm. C. proc.

civ., în condițiile în care creață sa nu a fost contestată nici de debitor, nici de creditorul B.C. SRL, în formele permise de art. 399 și urm. C. proc. civ. Prin procesul-verbal încheiat la 27 august 2007, executorul judecătoresc a procedat la eliberarea și distribuirea prețului obținut în urma vânzării cantității de 664.273 tone grâu, respectiv a sumei de 391.921,07 lei. În finalul procesului-verbal se face mențiunea că cererea sa 2581 din 27 august 2007 nu a putut fi luată în calcul, căci nu a prezentat titlu executoriu din care să rezulte o creanță certă, lichidă și exigibilă, ci doar liste parțiale de calcul. Din motivarea de mai sus a executorului judecătoresc este lesne de observat că acesta a înlăturat-o de la distribuirea sumelor pe considerentul că nu a prezentat titlu executoriu, dar titlul executoriu era chiar contractul de gaj, conform art. 17 din titlul VI al Legii nr. 99/1999.

SC A.P. SA a depus singurul înscris ce are valoare de titlu executoriu potrivit legii (art. 17 din titlul VI al Legii nr. 99/1999 ), respectiv contractul de gaj. Precizările de mai sus fiind făcute, caracterul infracțional al faptei executorului de a exclude pe recurenta petiționară de la distribuirea sumelor realizate din vânzarea silită este evident. Potrivit art. 563 C. proc. civ., în cazul în care executarea silită a fost pornită de mai mulți creditori sau când până la distribuirea sumei rezultate din executare, au depus și alți creditori titlurile lor (și a depus contractul de gaj ce constituie titlu executoriu), distribuirea se face potrivit ordinii de preferință prevăzute de acest text procedural.

Art. 564 C. proc. civ. prevede că dacă există creditori care, asupra bunului vândut au drepturi de gaj, ipoteca sau alte drepturi de preferință conservate, în condițiile prevăzute de lege, la distribuirea sumei rezultate din vânzarea bunului, creanțele lor vor fi plătite înaintea creanțelor prevăzute la art. 563 alin. 1 lit. b). Prin urmare, în condițiile textelor de mai sus, creditorul care are asupra bunului vândut un drept de gaj sau altă garantei reală conservată în condițiile legii, participă la distribuirea sumelor înaintea creanțelor prevăzute la art. 563 alin. (1) lit. b), deci imediat după distribuirea sumelor necesare acoperirii creanțelor, reprezentând cheltuieli provocate de executare și care sunt făcute în interesul comun al creditorilor.

Astfel, cum a arătat a comunicat executorului judecătoresc contractul de gaj înscris la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare D 2007-00002776522519-KAI, care constituia titlu executoriu. Recurenta petiționară, prin apărător a mai menționat că reaua-credință a executorului a mers mai departe, căci în cuprinsul procesului-verbal a afirmat că a prezentat „doar liste parțiale de calcul", ceea ce contravine realității, întreaga corespondență purtată de aceasta cu executorul judecătoresc dovedind acest fapt. Astfel, prin adresa din data de 22 iunie 2007 executorul judecătoresc recunoaște că i-a comunicat contractul de gaj; prin adresa din data de 3 iulie 2007, executorul judecătoresc recunoaște că i-a transmis în cadrul executării silite, contractul de gaj cu dovada înscrierii în arhiva electronică de garanții mobiliare; a comunicat, de asemenea executorului, contractele de vindere cumpărare.

Așa fiind, cât timp a depus titlul executoriu și cât timp avea un drept de gaj, conservat în condițiile legii, asupra recoltei supusă vânzării silite, executorul judecătoresc era obligat ca la distribuirea prețului, ținând cont de ordinea de preferință conferită de art. 524 C. proc. civ. să îndestuleze creditorul B. numai după ce drepturile sale erau acoperite. Și Legea nr. 99/1999 cuprinde dispoziții în acest sens. Potrivit art. 9 alin. (2 ) din titlul VI al Legii nr. 99/1999 „garanția reală acordă creditorului garantat dreptul de a-și satisface creanța cu bunul afectat garanției înaintea oricărui creditor negarantat." Atât SC B.C. SRL, cât și toți ceilalți creditori, dar și a legii speciale, executorul era obligat ca prioritar, înaintea oricărui alt creditor, să satisfacă drepturile sale, iar nerespectarea cu bună știință a acestei obligații, având ca efect vătămarea intereselor sale legitime constituie infracțiunea de la art. 246 C. pen.

Recurenta petiționar, prin apărător a solicitat față de argumentele arătate, în temeiul art. 385 15 pct. 2 lit. c) C. proc. pen. admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe, sau după caz, conform art. 385 15 pct. 2 lit. d), judecând plângerea sa să se pronunțe soluția de la art. 278 1 alin. (8) lit. b) C. proc. pen. La termenul de astăzi, au lipsit recurenta petiționară SC A.P. SA Galați și intimata C.D.C., procedura de citare fiind legal îndeplinită. Înalta Curte, constatând cauza în stare de judecată a acordat părților cuvântul, în dezbateri, potrivit art. 385 13 C. proc. pen. Concluziile reprezentantului Ministerului Public asupra recursului declarat de recurenta petiționară au fost consemnate în detaliu în partea introductivă a prezentei decizii.

Examinând recursul declarat de recurenta petiționară SC A.P. SA Galați declarat împotriva sentinței pronunțată de prima instanță, conform art. 278 1 alin. (10) cu referire la art. 385 1 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., atât în raport cu motivele invocate, ce se vor analiza prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385 9 pct. 10 C. proc. pen. , cât și din oficiu, potrivit art. 385 6 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată recursul petiționarei ca fiind nefondat pentru considerentele ce se vor arăta. Din analiza cauzei rezultă că în mod judicios și motivat prima instanță, a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petenta SC A.P. SA Galați. Înalta Curte consideră că au fost evaluate corect actele premergătoare efectuate în cauză, ce au condus la soluția de neîncepere a urmăririi penale față de executorul judecătoresc C.D.C.

pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 246 C. pen. Așa cum rezultă din lucrările dosarului au fost examinate, criticile formulate de petiționară, în raport cu persoana și fapta pretins a fi săvârșită de către aceasta, procurorul constatând, în fapt că la data de 30 mai 2007, S.C. B.C. SRL Brăila a solicitat executorului judecătoresc C.D.C. executarea silită a unui titlu - bilet la ordin emis de către debitor S.A.R. Frumușița, bilet care nu a avut acoperirea necesară. Societatea agricolă amintită a emis acel bilet la ordin la data de 22 octombrie 2006, cu scadență la data de 23 mai 2007. Executorul judecătoresc a deschis dosarul de executare nr. 296/2007, iar la data de 30 mai 2007 a emis somație de plată către debitor, întrucât debitorul nu și-a achitat datoria, executorul judecătoresc a înființat popriri pe conturile debitorului la bănci, însă s-a constatat că nu avea bani în cont.

La data de 18 iunie 2007, executorul i-a pus în vedere administratorului debitorului că în cazul în care nu-și va achita debitul, va pune sechestru pe culturile sale. La data de 21 iunie 2007, executorul judecătoresc a pus sechestru pe culturile de rapiță și grâu aparținând debitorului. în aceeași zi, S.C. A.P. SA Galați a comunicat prin fax executorului că toate recoltele aparținând debitorului au fost gajate în favoarea sa prin contractul de gaj nr. 301/C/AGP din 8 iunie 2007. La data de 22 iunie 2007, executorul a solicitat S.C. A.P. SA Galați să prezinte titlurile (contractele) care au fost garantate cu contractul de gaj, lucru care nu s-a întâmplat. Cu toate că nu au prezentat acele contracte nici până la finalizarea executării, cultura de rapiță sechestrată a fost recoltată și transportată la silozul S.C.

A.P. SA din Brăila. în aceste condiții, executorul a început recoltarea grâului sechestrat cu ajutorul unui administrator sechestru. La data de 8 august 2007, grâul recoltat de executor a fost vândut la licitație, iar banii obținuți au fost virați către S.C. B.C. SRL Brăila. La distribuirea prețului SC A.P. SA Brăila a solicitat executorului să-i vireze suma de 45.501,450 lei, afirmând că reprezintă restul de datorie pe care îl mai are de recuperat de la S.A.R. Frumușița". Pentru acesta, SC. A.P. S.A. nu a prezentat niciun titlu, ci un tabel de calcul din contabilitate. În aceste condiții, executorul nu a putut plăti nimic către SC A.P. SA Cantitatea de grâu vândută la licitație nu a acoperit tot debitul din biletul la ordin, dar la data de 10 septembrie 2007, S.C.

B.C. SRL Brăila și S.A.R. Frumușița" au încheiat un protocol prin care și-a stins datoria. Ca urmare a acestui protocol, executorul a încetat executarea silită și a închis dosarul de executare. Situația de fapt mai sus menționată a rezultat din actele premergătoare efectuate în cauză, respectiv declarația administratorului SC A.P. SA Galați, domnul R.F., dată la procuror la 19 octombrie 2007 (filele 10-11 dosarul nr. 361/P/2007 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați ); fotocopia contractului de gaj pe recolta viitoare cu nr. 301/C/AGP din 8 iunie 2007 încheiat între S.A.R. Frumușița și SC A.P. SA Galați ( filele 12-15 dosarul parchetului menționat ); declarația executorului judecătoresc C.I.D.C.

dată la procuror la data de 16 octombrie 2007 (filele 16-18 dosarul parchetului menționat); fotocopiile mai multor înscrisuri trimise de către SC A.P. SA Galați, Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, cu adresa nr. 3361 AGP de la 22 octombrie 2007, respectiv fotocopia contractului de vânzare-cumpărare nr. 300/C/AGP din 8 iunie 2007 încheiat între SC A.P. SA Galați și S.A.R. Frumușița având ca obiect cumpărarea a cca.

50 TO orzoaica de primăvară, cea 800TO porumb, 300TO floarea soarelui, 1000TO grâu din producția anului 2007, în condițiile de calitate impuse de piață, prețurile urmând a fi stabilite prin negociere la momentul recoltării în funcție de prețul pieței în condițiile de livrare menționate în concret, potrivit pct. 2.1,2.2 din contract, iar la pct. 7 plata mărfii, stipulându-se că pentru realizarea obiectului contractului în strictă conformitate cu clauzele contractului, cumpărătorul se obliga să achite un avans, în baza facturii emise de vânzător (filele 20-22 din dosarul parchetului menționat); fotocopia contractului de vânzare-cumpărare nr. 274/C/AGP din 15 mai 2007 încheiat între SC A.P. SA Galați și S.A.R.

Frumușița, la pct. 2 din contract stipulându-se că obiectul contractului îl constituie cumpărarea a cca. 500 tone rapiță producția anului 2007, în următoarele condiții: rapiță - cantitate - cca. 500 tone, calitate - umiditate - baza 9 %. Cumpărătorul aplică o penalizare de 1% la prețul contractului pentru fiecare depășire cu 1% a umidității de 11 % - proporțional, pentru umiditate mai mică de 9 % nu se acordă bonificații. Cantitatea se va diminua prin calcul 1 la 1 pentru fiecare procent de umiditate în exces, corpuri străine - baza 2 %. Cumpărătorul aplică o penalizare de 1 % la prețul contractului pentru fiecare depășire cu 1 % a unui conținut de 4 % corpuri străine - proporțional, pentru acest conținut mai mic de 2 % nu se acordă bonificații.

Cantitate se va diminua prin calcul 1 la 1 pentru fiecare procent de corpuri străine în exces. Preț 629 lei/tonă + TVA în condiția de livrare arătată, iar la pct. 7 plata mărfii, că plata în avans a 25 % din valoare totală a mărfii în baza facturii emise de vânzător. Pentru suma achitată în avans se va elibera un bilet la ordin stipula la ordin fără protest și avalizat în nume propriu. Diferența de 75 % se va achita la livrarea mărfii (filele 23-25 dosarul parchetului menționat), fotocopia contractului de gaj pe recolta viitoare nr. 301/C/AGP din 8 iunie 2007 încheiat între S.A.R. Frumușița și SC A.P. SA Galați (filele 26-29 dosarul parchetului menționat), fotocopia adresei Primăriei Frumușița cu nr. 3107 din 16 aprilie 2007 prin care se atestă că S.A.R.

Frumușița este înregistrată în registrul agricol vol. 01 poz. 003 al comunei Frumușița, fiind menționate în concret culturile (fila 30 dosarul parchetului menționat); fotocopia înregistrării la Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare cu nr. 2007-00002776522519-KAI la 8 iunie 2007 și a formularului de aviz de garanție inițial ( filele 31-37 dosarul parchetului menționat); fotocopia adresei trimisă prin fax de BEJ C.D.C. în dosarul de executare nr. 296/ES-CDC/2007 la 22 iulie 2007 către SC A.P. SA prin care se aducea la cunoștința acesteia că la data de 27 august 2007, ora 10,00 la sediul BUJ C.D.C., se va efectua eliberarea și distribuirea sumelor realizate prin executarea silită de la debitoarea S.A.R.

Frumușița" și i se solicita a trimite un reprezentant în locul, data și ora arătată, cu obligația de a depune titlu executoriu din care să reiasă creanța certă, lichidă și exigibilă (fila 38 dosarul parchetului menționat ); fotocopia adresei nr. 2581 AGP din 27 august 2007 a SC A.P. SA către BEJ C.D.C. prin care se comunica creanța rămasă în urma derulării și executării celor două contracte de vânzare-cumpărare nr. 244/C/AGP din 15 mai 2007 și nr. 300/C/AGP/8 iunie 2007 de 45.531,45 lei, astfel cum rezultă din înscrisurile anexate prezentei adrese și care constituie înregistrările contabile ale operațiunilor derulate de SC A.P. SA cu S.A.R. Frumușița, adresă în care au fost invocate dispozițiile art. 373 2 alin. (2) C. proc.

civ., art. 62 și urm. art. 9 alin. (2) din titlul VI al Legii nr. 99/1999 (fila 39 dosarul parchetului menționat); fotocopia procesului-verbal încheiat conform art. 562 și urm. C. proc. civ. la 27 august 2007, ora 10,00 de BEJ C.D.C., în dosarul de executare nr. 296/ES-CDC/2007 privind eliberarea și distribuirea prețului obținut în urma vânzării cantității de 664.273 tone grâu, respectiv suma de 391.921,07 lei, fiind evidențiate în concret sumele și creditorii, în care se face mențiunea că pentru SC A.P. SA nu a putut fi luată în calcul cererea 2581 din 27 august 2007, întrucât nu au prezentat titlu executoriu din care să reiasă creanța certă, lichidă și exigibilă, ci doar liste parțiale de calcul (filele 40-41 dosarul parchetului menționat); fotocopia unei comunicări a BEJ C.D.C.

că SC A.P. SA Galați în dosarul de executare menționat (fila 42 dosarul parchetului menționat ); fotocopiile cererii de executare silită formulată de B.C. SRL Brăila a titlului executor bilet la ordin emis la data de 22 octombrie 2006 de către S.C.R. Frumușița Galați în favoarea societății arătate pentru suma de 515.688,86 RON cu scadență la data de 23 mai 2007, refuzat parțial la plată pentru suma de 501.262,29 RON, precum și a executării silite asupra bunurilor mobile și imobile aparținând debitorului fidejusor A.T., în calitate de avalist, care a avalizat pentru S.A.R. Frumușița biletul la ordin pus în executare, ale biletului la ordin ( filele 44-45 dosarul parchetului menționat ); fotocopiile contractului de executare silită nr. 296 din data de 30 mai 2007 încheiat între executor judecătoresc C.D.C.

și S.C. B.C. SRL și a facturii de avans onorariu ( fila 46 dosarul parchetului menționat ); fotocopiile somației nr. 296/2007 din 30 mai 2007 emisă de BEJ C.D.C. către debitori S.A.R. Frumușița", în solidar cu A.T., în care se arată că în termen de o zi liberă de la comunicarea prezentei somații să achite suma de 513.014,49 lei, în caz contrar va proceda la executarea silită conform legii, precum și dovezile de primire și procesele-verba