ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5844/2009

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 243 din 28 mai 2009, a respins acțiunea formulată de reclamanta F.M., în contradictoriu cu C.J.P. Cluj, având ca obiect recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000. Pentru a hotărî astfel, instanța a dispus, în temeiul art. 129 alin. (4) – (6) din C. proc. civ., coroborat cu art. 4 alin. (2) din H.G. nr. 127/2002, ca în afara declarațiilor autentificate de martori aflate la dosar, să se fie audiați în cauză și alți martori, iar recurenta reclamantă să fie chemată „personal la interogatoriu”.

De asemenea, întrucât la termenul de judecată s-a prezentat numai un singur marte, instanța a decăzut reclamanta din proba dispusă. Față de actele aflate la dosar și în raport de toate probele administrate în cauză instanța a concluzionat că nu se poate reține calitatea reclamantei de persoană persecutată din motive etnice. Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ. Recurenta a susținut, în esență, că declarațiile de martori aflate la dosar sunt dovezi conform legii, în măsura în care acestea sunt coroborate și concordă cu situația istorică, iar aceste declarații sunt clare și se susțin reciproc, probând împrejurările refugiului său și motivația etnică a părăsirii localității de domiciliu.

Recursul este fondat și urmează a fi admis. Potrivit dispozițiilor art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate în România cu începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice fiind refugiată, expulzată sau strămutată, în altă localitate. În conformitate cu dispozițiile art. 4 din H.G. nr. 127/2002, dovada acestor împrejurări se poate face cu înscrisuri oficiale sau, în lipsa acestora, cu declarații de martori.

În speță, sunt realizate aceste exigențe legale întrucât atât în declarațiile autentificate cât și în depozițiile date în fața instanței de fond, martorii au fost unanimi în susținerile lor potrivit cărora motivul refugiului reclamantei, minoră la acea dată, împreună cu mama sa, a fost persecuția etnică instaurată după cedarea Ardealului de Nord, iar perioada refugiului a fost, potrivit probelor administrate, august 1942 – 6 martie 1945. Pentru aceste motive, în considerare a dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Curtea, admițând recursul declarat de reclamanta F.M., modifică sentința atacată și pe fond admite acțiunea, cu consecința anulării hotărârii contestate și a obligării intimatei de a acorda reclamantei beneficiul drepturilor solicitate pentru perioada august 1942 – 6 martie 1945, cu începere de la 1 martie 2009.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de F.M. împotriva sentinței civile nr. 243 din 28 mai 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal. Modifică sentința atacată și pe fond, admite acțiunea formulată de reclamanta F.M. Anulează Hotărârea nr. 24136 din 13 februarie 2009 emisă de C.J.P. Cluj și obligă pârâta să acorde reclamantei drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000 pentru perioada august 1942 – 6 martie 1945, cu începere de la 1 martie 2009. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 decembrie 2009.