ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5844/2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Curtea de Apel Cluj, secția comercială, de contencios

administrativ și fiscal, prin sentința civilă nr. 243 din 28 mai 2009, a respins acțiunea formulată de reclamanta F.M., în contradictoriu cu C.J.P. Cluj, având ca

obiect recunoașterea calității de beneficiar al Legii nr. 189/2000.

Pentru a hotărî astfel,

instanța a dispus, în temeiul art. 129 alin. (4) – (6) din C. proc. civ.,

coroborat cu art. 4 alin. (2) din H.G. nr. 127/2002, ca în afara declarațiilor

autentificate de martori aflate la dosar, să se fie audiați în cauză și alți

martori, iar recurenta reclamantă să fie chemată „personal la interogatoriu”.

De asemenea, întrucât la

termenul de judecată s-a prezentat numai un singur marte, instanța a decăzut

reclamanta din proba dispusă.

Față de actele aflate la

dosar și în raport de toate probele administrate în cauză instanța a

concluzionat că nu se poate reține calitatea reclamantei de persoană

persecutată din motive etnice.

Împotriva acestei sentințe a

declarat recurs reclamanta invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304

alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.

Recurenta a susținut, în

esență, că declarațiile de martori aflate la dosar sunt dovezi conform legii,

în măsura în care acestea sunt coroborate și concordă cu situația istorică, iar

aceste declarații sunt clare și se susțin reciproc, probând împrejurările

refugiului său și motivația etnică a părăsirii localității de domiciliu.

Recursul este fondat și

urmează a fi admis.

Potrivit dispozițiilor art. 1

lit. c) din Legea nr. 189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ

persoana, cetățean român care, în perioada regimurilor instaurate în România cu

începere de la 6 septembrie 1940, până la 6 martie 1945, a avut de suferit persecuții etnice fiind refugiată, expulzată sau strămutată, în altă

localitate.

În conformitate cu

dispozițiile art. 4 din H.G. nr. 127/2002, dovada acestor împrejurări se poate

face cu înscrisuri oficiale sau, în lipsa acestora, cu declarații de martori.

În speță, sunt realizate

aceste exigențe legale întrucât atât în declarațiile autentificate cât și în

depozițiile date în fața instanței de fond, martorii au fost unanimi în

susținerile lor potrivit cărora motivul refugiului reclamantei, minoră la acea

dată, împreună cu mama sa, a fost persecuția etnică instaurată după cedarea

Ardealului de Nord, iar perioada refugiului a fost, potrivit probelor

administrate, august 1942 – 6 martie 1945.

Pentru aceste motive, în

considerare a dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Curtea, admițând recursul

declarat de reclamanta F.M., modifică sentința atacată și pe fond admite

acțiunea, cu consecința anulării hotărârii contestate și a obligării intimatei

de a acorda reclamantei beneficiul drepturilor solicitate pentru perioada

august 1942 – 6 martie 1945, cu începere de la 1 martie 2009.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de

F.M. împotriva sentinței civile nr. 243 din 28 mai 2009 a Curții de Apel Cluj, secția comercială, de contencios administrativ și fiscal.

Modifică sentința atacată și

pe fond, admite acțiunea formulată de reclamanta F.M.

Anulează Hotărârea nr. 24136

din 13 februarie 2009 emisă de C.J.P. Cluj și obligă pârâta să acorde

reclamantei drepturile prevăzute de art. 1 lit. c) din Legea nr. 189/2000

pentru perioada august 1942 – 6 martie 1945, cu începere de la 1 martie 2009.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 16 decembrie 2009.