ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2356/2009

Ședința publică de la 13 octombrie 2009

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Reclamanții SC O. & T. SRL Brașov și O.G. au chemat-o în judecată pe

pârâta SC A.T.A. SA București prin sucursala Brașov, pentru ca prin hotărârea

pe care o va pronunța instanța să dispună obligarea acesteia la plata sumei de

39.190 Euro echivalent în lei cu 132.760,04 Ron cu titlu de daune și cheltuieli

de judecată.

Au arătat în cerere că reclamantul O.G., conducând autoturismul marca

Porsche Boxter Cabrio cu două uși nr. de omologare ACPR 131112116

E

/2000,

nr. de identificare WPOZZ98ZYS640912, proprietatea SC O. & T. SRL Brașov al

cărei unic asociat este, a fost implicat într-un accident pe DN.1 A în zona

numită „La stânci” în urma căruia autoturismul cu nr. de înmatriculare a fost

total avariat, accidentul fiind constatat prin procesul verbal seria AU nr. 1896561

din 15 iunie 2005 încheiat de Poliția Municipiul Săcele.

Autoturismul a fost asigurat la SC A.T.A. SA București cu Polița de

asigurare nr. 2963410 din 25 februarie 2005 CASCO, emisă de pârâtă prin sucursala

Brașov.

În urma accidentului a fost întocmit dosarul de daune nr.

05/119/1820/AAF/TA 042 în care a solicitat plata daunelor reprezentând prețul

real de 39.190 Euro ca urmare a distrugerii totale a autoturismului și pe care

este îndreptățit să o primească de la pârâtă, în baza poliței de asigurare cap.

II, IV pct. 5 și XIII pct. 29 și 35 lit. a) și b).

În drept și-a întemeiat acțiunea pe dispozițiile Legii nr. 136/1995,

art. 969 C. civ. și art. 1073 C. civ.

În cauză a fost administrată proba cu înscrisuri, interogatoriu și

expertiza tehnică.

Tribunalul Brașov, secția comercială și de contencios administrativ, a

respins acțiunea formulată de reclamanți prin sentința civilă nr.1074/S din 10

aprilie 2008.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că dosarul de

daune întocmit a fost soluționat prin respingerea cererii pentru plata

despăgubirilor cu motivarea că reclamanții au furnizat date inexacte cu privire

la producerea riscului asigurat, că în temeiul art. 91 și art. 85 lit. b)

liniuța 2 din condițiile contractuale stabilite prin polița nr. 2963410,

refuzul de a plăti despăgubiri este justificat și ca urmare a constatărilor

expertizei tehnice auto extrajudiciară la care se adaugă și constatările

directe efectuate la fața locului din care rezultă că avariile autoturismului

nu s-au produs la locul și în circumstanțele ce rezultă din declarațiile

reclamantului O.G. ca și din conținutul anexei nr. 2 întocmită de IPJ Brașov

Poliția orașului Săcele.

De asemenea a constatat că s-a reținut de către expert că autoturismul

era conform cărții de identitate seria E nr. 141295 de culoare verde iar cu

ocazia vizionării era de culoare galbenă, reclamanta declarând că a revopsit

autovehiculul la data de 15 noiembrie 2004 în galben deși la data de 25

februarie 2005 în momentul inspectării în vederea asigurării, culoarea ei era

verde, că potrivit configurației locului producerii impactului nu se permitea

avarierea frontală a spoilerului, că pe întăritura barei de protecție nu există

nicio urmă de avarie care să corespundă cu cea de pe spoiler, că pe partea laterală

stângă a autoturismului nu se observă urme de zgâriere specifice fenomenului de

târâre, că nu se justifică nici urmele de avarii pe plafonul și capota de motor

al autoturismului ori avarii plasate pe spoilerul din spate și că nu se

justifică nici impactul băii de ulei cu parapetul, ruperea tirantului din

stânga spate și înfundarea podelei de caroserie pe cea mai mare parte din

lățimea ei, existența vegetației între carenajele prinse pe podeaua de

caroserie.

A mai reținut instanța de fond că potrivit concluziilor raportului de

expertiză nr. 352856/2007 (expert S.P.) întocmit în cauză, locul posibil al

producerii accidentului este zona „La stânci”, într-o curbă la stânga, unde

partea frontală dreaptă a autoturismului a intrat în impact cu parapetul de

beton existent pe partea dreaptă a drumului, că avariile suferite de autoturism

fiind de mare complexitate nu se poate stabili cu certitudine în ce măsură

acestea au fost produse în totalitate prin impactul și coliziunea cu parapetul

de beton, că accidentul s-a putut produce ca urmare a părăsirii de către

autoturism a părții carosabile și intrarea părții frontale dreapta a caroseriei

în contact cu capătul parapetului de beton, după care autoturismul s-a

răsturnat cu 180 grade pe plafonul caroseriei și s-a oprit prin frecare cu

suprafața carosabilului și că în momentul producerii accidentului autoturismul

era revopsit în culoarea galbenă, stratul de culoare galbenă fiind așezat peste

un strat inițial de culoare verde.

În considerente s-a mai reținut că expertul consilier Nicolae Ion numit

de pârâtă a concluzionat că evenimentul nu s-a produs în condițiile declarate

întrucât avariile autoturismului nu corespund modalității de impact declarate

de conducătorul auto, între amprentele avariilor și modalitatea de producere a

acestora neexistând un raport de cauzalitate directă.

Față de concluziile tuturor expertizelor administrate în cauză instanța

a apreciat că la data efectuării raportului de expertiză nr. 352856/2007

autoturismul care face obiectul litigiului era reparat și revopsit în alb și că

nu se face dovada că avarierea autoturismului s-a produs în condițiile și

împrejurările declarate de reclamantă, respectiv că autovehiculul asigurat ar

fi fost același cu cel implicat în accident și în conformitate cu dispozițiile

art. 2 din Legea nr. 136/1995 și art. 124 C. proc. civ. instanța a respins

acțiunea ca neîntemeiată, respectiv ca fiind formulată de o persoană fără

calitate în ceea ce-l privește pe reclamantul O.G.

Împotriva acestei hotărâri reclamanta SC O. & T. SRL Brașov a

formulat apel care a fost soluționat de Curtea de Apel Brașov, secția comercială,

prin decizia nr. 116/Ap din 14 octombrie 2008, în sensul că a fost admis

apelul, a fost schimbată în parte sentința atacată, fiind admisă acțiunea

formulată de reclamanta SC O. & T. SRL Brașov, cu obligarea pârâtei să-i

plătească reclamantei suma de 39.190 Euro sau echivalentul în lei la momentul

plății efective cu titlu de daune și 11.853 lei cheltuieli de judecată în fond

și apel.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că procesul verbal

întocmit de organele de poliție nu a fost anulat prin procedura înscrierii în

fals, forța legală și prezumția fiind obligatorie pentru instanță, acest proces

verbal fiind dovada riscului asigurat și a reținut concluziile raportului de

expertiză judiciară întocmit de S.P. înlăturând concluziile expertizei

extrajudiciare și ale expertului consilier N.I., așa încât fiind dovedit că

avarierea autoturismului este consecința directă a evenimentului rutier reținut

în procesul verbal de constatare și în conformitate cu art. 969 C. civ. pârâta

are obligația de a acoperi prejudiciul în sumă de 39.190 Euro reprezentând

valoarea și avariile autoturismului în litigiu.

Decizia instanței de

apel a fost atacată cu recurs de către pârâta SC A.T.A. SA București prin sucursala

Brașov, care a solicitat admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în

sensul respingerii acțiunii promovate de către SC O. & T. SRL Brașov,

respectiv în sensul înlăturării obligării pârâtei la plata sumei 39.190 Euro

sau echivalentul în lei cu titlu de daune precum și a sumei de 11.853 lei

cheltuieli de judecată. În susținerea recursului a invocat dispozițiile art. 304

pct. 7 și pct. 9 C. proc. civ.

În justificarea primului motiv, recurenta a susținut că decizia cuprinde

motive contradictorii, instanța neobservând că reclamanta nu a depus la dosarul

cauzei originalul procesului verbal la dosar existând o copie nelizibilă în

ceea ce privește ora evenimentului și că în acest proces verbal nu este

consemnată seria numărului de identificare, că reclamantul O.G. a declarat că

accidentul a avut loc pe data de 14 mai 2005 ora 24,00 și nu pe 15 iunie 2006

cum au reținut ambele acte încheiate de organele de poliție, că același

reclamant a susținut că la 15 noiembrie 2004 autoturismul în litigiu a fost

vopsit în culoarea galbenă dar autoturismul a fost asigurat la data de 25

februarie 2005, acesta menționând ca dotări suplimentare cuprinse în asigurare

la pct. 7 „vopsea metalizată evaluată la suma de 747 Euro” pentru care s-a

achitat suma, or, culoarea galbenă nu este metalizată și nu s-a plătit

asigurare.

În ceea ce privește al doilea motiv pârâta a susținut că decizia urmează

a fi modificată întrucât este lipsită de temei legal și a fost dată cu

încălcarea și aplicarea greșită a legii, susținând că procesul verbal nu a fost

depus în original cu respectarea art. 83 din Condițiile de asigurare, că în mod

greșit instanța a reținut că locul accidentului a fost DN.1 A în zona „La

stânci” când expertul S.P. a reținut în expertiza sa că accidentul „s-ar fi

putut produce” și nu că „s-a produs”, că din niciun document nu rezultă că sub

vopseaua zgâriată exista culoarea verde, că epava nu a fost păstrată, ci a fost

reparată de către asigurat, despăgubirea nefiind stabilită conform art. 46 lit.

b) din Condițiile de asigurare și că la efectuarea expertizei extrajudiciare a

participat și O.G. din partea societății reclamante.

Recursul este nefondat.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului raportate la motivele de

recurs invocate în temeiul art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. rezultă că la

data de 15 iunie 2005, Poliția Municipiului Săcele a întocmit procesul verbal

seria au nr. 1896561 prin care a constatat că O.G. în calitate de conducător al

autoturismului auto a fost implicat într-un accident de circulație care a avut

loc la orele 9,00, pe DN 1A în zona „La stânci”, într-o curbă la stânga când a

pierdut controlul volanului, intrând în parapetul de beton și răsturnând

indicatorul „Curbă periculoasă”, faptă recunoscută de acesta, (fila 8 dosar

fond), proces verbal care nu a fost atacat în instanță pe motiv de nulitate.

Conform Poliței de asigurare nr. 2963410 din 25 februarie 2005 privind

asigurarea autovehiculelor pentru avarii și furt, autoturismul în cauză a fost

asigurat pentru suma de 39.190 lei (fila 9 dosar fond).

Condițiile generale referitoare la asigurarea autovehiculelor pentru

avarii și furt, capitolul „Riscuri asigurate”, pct. 2.a prevăd că asigurătorul acordă

despăgubiri în limita sumei asigurate, pentru pagubele provocate

autovehiculului de ciocniri, loviri și răsturnări, zgârieri, căderi, iar

punctul 26 din capitolul XII „Obligațiile asiguratului”, prevede că asiguratul

are obligația să înștiințeze imediat poliția cea mai apropiată de locul

producerii riscului asigurat, cerând întocmirea de acte cu privire la cauzele

și împrejurările producerii accidentului [lit. f)], să avizeze în scris

asiguratorul de producerea riscului asigurat [lit. g)], să păstreze părțile

afectate și să le pună la dispoziția asiguratorului pentru constatare [lit. h)],

să furnizeze toate informațiile și probele solicitate de asigurător [lit. k)],

iar în cazul nerespectării pct. 26 din Condiții generale asigurătorul are

dreptul să refuze plata despăgubirilor. Conform art. 31 din Condiții generale

evaluarea pagubelor și plății despăgubirilor se face în baza procesului verbal

de constatare întocmit de reprezentantul asiguratorului, prin examinarea

autovehiculului precum și documentației complete solicitate de asigurător,

privind cauzele și împrejurările în care s-a produs riscul asigurat.

La fila 11 dosar fond este anexată copia adresei Poliției Municipiului

Săcele către A.T.A. SA privind cauzele și împrejurările producerii accidentului

în care a fost implicat autoturismul Porche verde nr. asigurat cu Polița nr. 2963410.

La dosarul cauzei au fost depuse copii ale dosarului de daune auto,

întocmite de inspectorul de daune, precum și adresa nr. 9345 din 7 iunie 2006 a

pârâtei care refuză acordarea despăgubirilor, toate acestea constituind probe

în temeiul cărora instanța de apel și-a fundamentat soluția.

Verificând legalitatea hotărârii instanței de apel față de motivele

invocate se constată că hotărârea nu poate fi modificată în temeiul art. 304

pct. 7 C. proc. civ. întrucât procesul verbal care a stat la baza soluționării

litigiului este legal, pârâta nefăcând dovada nulității acestuia și că nu

există niciun document oficial din care să rezulte că autoturismul care a fost

implicat în accident nu este unul și același cu autoturismul asigurat, iar

obligațiile asumate prin Polița de asigurare din capitolele „Riscul asigurat”

și „Obligațiile asiguratului” au fost respectate întrutotul de către reclamant,

toate acestea conducând fără dubiu spre admiterea acțiunii.

Aceeași concluzie este valabilă față de raportul de expertiză S.P. reținut

de instanța de apel, care în mod corect a înlăturat expertiza extrajudiciară

reținând raportul de expertiză întocmit în baza obiectivelor admise de instanța

de judecată și cu privire la care expertul a efectuat cercetările de

specialitate, răspunzând tuturor întrebărilor. Constatările acestui raport de

expertiză nu au putut fi combătute cu niciun argument, acesta având natura

juridică a unui act autentic, instanța fiind legată astfel de constatările de

fapt ale expertului.

În aceste împrejurări Curtea apreciază că nu există motive prevăzute de

art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. care să determine modificarea hotărârii

atacate.

Și motivul referitor la distrugerea epavei, încadrat de recurentă în dispozițiile

art. 304 pct. 9 C. proc. civ., urmează a fi respins întrucât existând daună

totală, asiguratul nu era legat de păstrarea acesteia după efectuarea

raportului de expertiză. De altfel nu a existat niciun motiv invocat de

recurentă din care să rezulte că s-ar fi pus problema inexistenței daunei

totale în favoarea unei daune parțiale, singurele motive pentru refuzul la

plată fiind existența unor date inexacte furnizate de către reclamant.

Afirmațiile cum că procesul-verbal nu a fost depus în original, că seria

și numărul de identificare ale autoturismului n-au fost trecute în

procesul-verbal, susținerile referitoare la culoarea incertă a autoturismului,

precum și a locului producerii riscului asigurat, mențiunile verbale eronate

referitoare la data producerii accidentului, sunt susțineri care nu au bază

legală, rămânând la nivelul unor simple afirmații, față de forța probantă a

înscrisurilor emise de organele în drept referitoare la producerea accidentului

și conținutului Poliței de asigurare precum și a Condițiilor generale, Curtea

apreciind că nu există motive dintre cele prevăzute de art. 26 din Condițiile

generale pentru refuzul plății daunelor.

Se constată deci că în cuprinsul ei hotărârea atacată nu conține motive

contradictorii și că instanța de apel, în soluționarea cauzei, a aplicat corect

dispozițiile art. 969 C. civ., interpretând just înscrisurile organelor de

poliție precum și prevederile Poliței de asigurare față de împrejurările în

care s-a produs accidentul, motiv pentru care recursul se va respinge.

PENTRU ACESTE

MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta

SC A.T.A. SA București prin sucursala Brașov împotriva deciziei nr. 116/Ap din

14 octombrie 2008 a Curții de Apel Brașov, secția comercială, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2009.