ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 740/2010

Asupra recursului de față : Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Brașov, secția civilă, la 11 ianuarie 2007, reclamantul S.A. a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții Comuna Vulcan, prin primar, Primarul Comunei Vulcan și Comisia Locală de Aplicare a Legii 10/2001, să se dispună obligarea acestora la emiterea unei dispoziții de restituire în natură a grădinii de 860 mp, înscrisă în C.F. 428 Vulcan, nr.top. 93, cu plata unei amenzi civile de 50 lei pentru Satul Român și 100 lei pentru reclamant. Prin întâmpinare, pârâții au solicitat respingerea cererii, arătând că, asupra solicitării reclamantului, s-au pronunțat prin Dispoziția nr. 574/2004 prin care s-au acordat despăgubiri, acceptate de reclamant.

În același sens, s-a invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului, întrucât, prin declarația autentificată sub nr. 752 din 7 aprilie 2004 a acceptat soluția adoptată prin dispoziția menționată. Tribunalul Brașov, secția civilă, prin sentința nr. 319/S din 14 mai 2007, a respins excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului și a respins acțiunea acestuia ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre, tribunalul a reținut că reclamantul, împreună cu fratele său, S.I., au depus notificarea nr. 40/2002, cu privire la imobilul din Vulcan, înscrise în C.F. nr. 428 Vulcan, sub nr.top 92 și 93, casă de 824,40 mp și grădină de 900 mp.

La 15 aprilie 2002, reclamantul a donat fratelui său partea sa din dreptul de proprietate asupra imobilului menționat, potrivit declarației autentificate sub nr. 4448, iar la 12 martie 2004, pârâta Primăria Comunei Vulcan a emis dispoziția nr. 574, prin care a respins cererea de restituire în natură propunând acordarea de drepturi bănești de 36.412 dolari SUA, respectiv echivalentul în lei al acestei sume. La 7 aprilie 2003, fratele reclamantului, S.I. a acceptat prevederile dispoziției menționate. Prima instanță a considerat că, întrucât reclamantul este parte în dispoziția contestată, calitatea sa procesuală se justifică, motiv pentru care excepția invocată prin întâmpinare de către pârâți a fost respinsă.

S-a considerat, însă, că, întrucât prin adresa din 22 iunie 2005, reclamantul a solicitat punerea în executare a dispoziției și restituirea în natură a terenului de sub nr.top 93, cu privire la care s-a pronunțat pârâta prin dispoziția atacată, revenirea asupra donației autentice făcute fratelui său, are consecințe juridice numai în raporturile dintre părți și nu și în ceea ce privește dispoziția contestată. Împotriva hotărârii menționate a declarat apel reclamantul, susținând că notificarea trebuia soluționată prin restituirea în natură a imobilului, potrivit normelor legale, iar, pe de altă parte, dispoziția nr. 574 din 12 martie 2004 a Primăriei Vulcan nu a putut fi pusă în executare, grădina aferentă construcției înstrăinate de stat, putând fi restituită în natură, deoarece se află și în prezent în proprietatea acestuia.

Curtea de Apel Brașov, secția civilă și pentru cauze de minori și de familie, prin decizia civilă nr. 186/A din 14 decembrie 2007, a respins apelul reclamantului ca nefondat. Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de apel a reținut că prezenta contestație este tardivă, această excepție fiind, de altfel, invocată la fond de către pârâtă, dar nepusă în discuția părților. S-a considerat că nu s-a respectat termenul de 30 de zile prevăzut de art. 26 alin. (3) (fost art. 24) din Legea nr. 10/2001 și s-a constatat că oferta de despăgubire a fost acceptată prin act autentic valid de către mandatarul părții, conform art. 24 alin. (3) din Legea 10/2001. Împotriva deciziei menționate a declarat recurs reclamantul S.A., în termenul legal.

Prin motivele de recurs, reclamantul a susținut, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., că, în mod cu totul eronat, instanța de apel nu a făcut nicio referire la răspunsurile la interogatoriu date de Comisia Locală pentru aplicarea Legii 10/2001 și, de către Primăria Vulcan, în sensul că sunt de acord cu emiterea unei dispoziții de restituire în natură a terenului grădină, în suprafață de 860 mp, cu condiția ca reclamantul să facă dovada cetățeniei române. S-a arătat de către recurent că refuzul restituirii în natură, motivat de neîndeplinirea obligației de a face dovada cetățeniei române, nu are suport legal, raportat la dispozițiile art. II titlul II din O.U.G.

nr. 184/2002. Critica formulată prin cel de-al doilea motiv de recurs a vizat faptul că Primăria Vulcan nu a achitat despăgubirile bănești acordate prin dispoziția contestată și nici nu a înaintat dosarul Guvernului României în vederea acordării acestora, tergiversând astfel soluționarea notificării. Examinând criticile formulate prin motivele de recurs, Curtea va constata că acestea nu se circumscriu motivului de nelegalitate invocat, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel criticile formulate prin primul motiv de recurs nu vizează soluția pronunțată de instanța de apel în sensul constatării tardivității contestației reclamantului conform dispozițiilor art. 26 alin. (3) (fost art. 24) din Legea nr. 10/(2001. Recurentul se referă la omiterea pronunțării asupra răspunsurilor la interogatoriu date de pârâte, respectiv la neanalizarea unei probe administrate, care prezenta concludență în cauză cu referire la posibilitatea restituirii în natură a grădinii de 860 mp. În contextul judecării apelului prin admiterea excepției tardivității contestației, această critică nu se circumscrie soluției pronunțate prin decizia recurată, astfel că nu poate fi analizată. Critica formulată prin cel de-al doilea motiv de recurs referitoare la neacordarea despăgubirilor stabilite prin decizia contestată, de asemenea, nu se circumscrie soluției pronunțate și nici nu se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc.

civ., neconstituind o critică de nelegalitate ci o exprimare a nemulțumirii reclamantului determinată de tergiversarea punerii în executare a dispoziției contestate. Pentru aceste considerente, Curtea, având în vedere dispozițiile art. 306 alin. ultim C. proc. civ., urmează să constate că niciunul dintre motivele de recurs nu se circumscrie cazului de modificare prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de recurentul reclamant și nici celorlalte motive prevăzute de art. 304 C. proc. civ., și, în consecință, să constate nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamantul S.A. împotriva deciziei nr. 186/Ap din 14 decembrie 2007 a Curții de Apel Brașov, secția civilă. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 februarie 2010.