ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 740/2010

Asupra recursului de față :

Din examinarea lucrărilor din dosar,

constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la

Tribunalul Brașov, secția civilă, la 11 ianuarie 2007, reclamantul S.A. a

solicitat ca, în contradictoriu cu pârâții Comuna Vulcan, prin primar, Primarul

Comunei Vulcan și Comisia Locală de Aplicare a Legii 10/2001, să se dispună

obligarea acestora la emiterea unei dispoziții de restituire în natură a

grădinii de 860 mp, înscrisă în C.F. 428 Vulcan, nr.top. 93, cu plata unei

amenzi civile de 50 lei pentru Satul Român și 100 lei pentru reclamant.

Prin întâmpinare, pârâții au

solicitat respingerea cererii, arătând că, asupra solicitării reclamantului,

s-au pronunțat prin Dispoziția nr. 574/2004 prin care s-au acordat despăgubiri,

acceptate de reclamant. În același sens, s-a invocat excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantului, întrucât, prin declarația autentificată sub

nr. 752 din 7 aprilie 2004 a acceptat soluția adoptată prin dispoziția

menționată.

Tribunalul Brașov, secția civilă,

prin sentința nr. 319/S din 14 mai 2007, a respins excepția lipsei calității

procesuale active a reclamantului și a respins acțiunea acestuia ca

neîntemeiată.

Pentru a pronunța această hotărâre,

tribunalul a reținut că reclamantul, împreună cu fratele său, S.I., au depus

notificarea nr. 40/2002, cu privire la imobilul din Vulcan, înscrise în C.F.

nr. 428 Vulcan, sub nr.top 92 și 93, casă de 824,40 mp și grădină de 900 mp.

La 15 aprilie 2002, reclamantul a

donat fratelui său partea sa din dreptul de proprietate asupra imobilului

menționat, potrivit declarației autentificate sub nr. 4448, iar la 12 martie 2004,

pârâta Primăria Comunei Vulcan a emis dispoziția nr. 574, prin care a respins

cererea de restituire în natură propunând acordarea de drepturi bănești de

36.412 dolari SUA, respectiv echivalentul în lei al acestei sume.

La 7 aprilie 2003, fratele

reclamantului, S.I. a acceptat prevederile dispoziției menționate.

Prima instanță a considerat că,

întrucât reclamantul este parte în dispoziția contestată, calitatea sa

procesuală se justifică, motiv pentru care excepția invocată prin întâmpinare

de către pârâți a fost respinsă.

S-a considerat, însă, că, întrucât

prin adresa din 22 iunie 2005, reclamantul a solicitat punerea în executare a

dispoziției și restituirea în natură a terenului de sub nr.top 93, cu privire

la care s-a pronunțat pârâta prin dispoziția atacată, revenirea asupra donației

autentice făcute fratelui său, are consecințe juridice numai în raporturile

dintre părți și nu și în ceea ce privește dispoziția contestată.

Împotriva hotărârii menționate a

declarat apel reclamantul, susținând că notificarea trebuia soluționată prin

restituirea în natură a imobilului, potrivit normelor legale, iar, pe de altă

parte, dispoziția nr. 574 din 12 martie 2004 a Primăriei Vulcan nu a putut fi

pusă în executare, grădina aferentă construcției înstrăinate de stat, putând fi

restituită în natură, deoarece se află și în prezent în proprietatea acestuia.

Curtea de Apel Brașov, secția civilă

și pentru cauze de minori și de familie, prin decizia civilă nr. 186/A din 14

decembrie 2007, a respins apelul reclamantului ca nefondat.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de apel a reținut că prezenta contestație este tardivă, această

excepție fiind, de altfel, invocată la fond de către pârâtă, dar nepusă în

discuția părților.

S-a considerat că nu s-a respectat

termenul de 30 de zile prevăzut de art. 26 alin. (3) (fost art. 24) din Legea nr.

10/2001 și s-a constatat că oferta de despăgubire a fost acceptată prin act

autentic valid de către mandatarul părții, conform art. 24 alin. (3) din Legea

10/2001.

Împotriva deciziei menționate a

declarat recurs reclamantul S.A., în termenul legal.

Prin motivele de recurs, reclamantul

a susținut, invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C.

proc. civ., că, în mod cu totul eronat, instanța de apel nu a făcut nicio

referire la răspunsurile la interogatoriu date de Comisia Locală pentru

aplicarea Legii 10/2001 și, de către Primăria Vulcan, în sensul că sunt de

acord cu emiterea unei dispoziții de restituire în natură a terenului grădină,

în suprafață de 860 mp, cu condiția ca reclamantul să facă dovada cetățeniei

române.

S-a arătat de către recurent că

refuzul restituirii în natură, motivat de neîndeplinirea obligației de a face

dovada cetățeniei române, nu are suport legal, raportat la dispozițiile art. II

titlul II din O.U.G. nr. 184/2002.

Critica formulată prin cel de-al

doilea motiv de recurs a vizat faptul că Primăria Vulcan nu a achitat

despăgubirile bănești acordate prin dispoziția contestată și nici nu a înaintat

dosarul Guvernului României în vederea acordării acestora, tergiversând astfel

soluționarea notificării.

Examinând criticile formulate prin

motivele de recurs, Curtea va constata că acestea nu se circumscriu motivului

de nelegalitate invocat, prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Astfel criticile formulate prin

primul motiv de recurs nu vizează soluția pronunțată de instanța de apel în

sensul constatării tardivității contestației reclamantului conform

dispozițiilor art. 26 alin. (3) (fost art. 24) din Legea nr. 10/(2001.

Recurentul se referă la omiterea

pronunțării asupra răspunsurilor la interogatoriu date de pârâte, respectiv la

neanalizarea unei probe administrate, care prezenta concludență în cauză cu

referire la posibilitatea restituirii în natură a grădinii de 860 mp.

În contextul judecării apelului prin

admiterea excepției tardivității contestației, această critică nu se

circumscrie soluției pronunțate prin decizia recurată, astfel că nu poate fi

analizată.

Critica formulată prin cel de-al doilea

motiv de recurs referitoare la neacordarea despăgubirilor stabilite prin

decizia contestată, de asemenea, nu se circumscrie soluției pronunțate și nici

nu se încadrează în dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., neconstituind o

critică de nelegalitate ci o exprimare a nemulțumirii reclamantului determinată

de tergiversarea punerii în executare a dispoziției contestate.

Pentru aceste considerente, Curtea, având

în vedere dispozițiile art. 306 alin. ultim C. proc. civ., urmează să constate

că niciunul dintre motivele de recurs nu se circumscrie cazului de modificare

prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., invocat de recurentul reclamant și

nici celorlalte motive prevăzute de art. 304 C. proc. civ., și, în consecință,

să constate nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul declarat de

reclamantul S.A. împotriva deciziei nr. 186/Ap din 14 decembrie 2007 a Curții

de Apel Brașov, secția civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,

astăzi 9 februarie 2010.