ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2449/2010

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor

dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea formulată pe

rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ

și fiscal, reclamanta K.E. a chemat în judecată pârâții: A.N.F.P.,

Ministerul Finanțelor Publice și D.G.F.P. Alba solicitând anularea

refuzului de avizare a promovării sale în clasă, urmare a admiterii

la concursul de promovare în clasă organizat în ianuarie 2009 și

obligarea pârâtei să emită avizul favorabil în acest sens, conform

prevederilor art.9 din O.G. nr. 6/2007, H.G. nr. 611/2008, cu obligarea

pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii sale,

reclamanta, funcționar public în cadrul A.F.P. Blaj, a susținut

că deși a fost declarată admisă la concursul de promovare

în clasă organizat în ianuarie 2009, pârâta A.N.F.P. refuză emiterea

avizului de promovare, cu toate că este absolventă a

învățământului superior de lungă durată, în

specialitatea în care lucrează, încă din anul 1982, și a

Facultății de Științe Economice, Cooperare Internațională

Marketing și Management Informatizat Integral, cu durata studiilor 3 ani,

absolvită în 2008. Reclamanta a arătat că refuzul pârâtei nu

este întemeiat mai ales că mulți angajați ai pârâților de

ordinul 2 și 3 sunt absolvenți ai aceleiași facultăți

și au fost avizați favorabil de pârâtă pentru promovarea în

clasă superioară.

Prin încheierea de

ședință din 1 iulie 2009 excepțiile invocate de pârâtă

A.N.F.P. prin întâmpinare - respectiv excepția inadmisibilității

acțiunii pentru neîncadrarea în prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din

Legea nr. 554/2004 și neefectuarea de către reclamantă a

procedurii prealabile, astfel cum impuneau dispozițiile art. 7 din Legea

nr. 554/2004 - au fost respinse de curtea de apel, ca neîntemeiate. La

același termen, curtea de apel a admis, în principiu, cererea de

intervenție accesorie formulată în interesul reclamantei de C.I.I.S.T.E.

(denumirea anterioară: I.A.C.I.E.S.T.E.).

Prin sentința nr. 182/F/CA/2009

Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal,

a admis acțiunea formulată de reclamantă, în contradictoriu cu

pârâta A.N.F.P. și a obligat această pârâtă să emită

avizul favorabil promovării în clasă, în baza examenului

susținut de reclamantă în ianuarie 2009. Prin aceeași

sentință, curtea de apel a respins acțiunea reclamantei

împotriva pârâților Ministerul Finanțelor Publice și D.G.F.P.

Alba, a respins cererea de intervenție accesorie formulată de C.I.I.S.T.E.

precum și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A.N.F.P.

împotriva Ministerului Educației, Cercetării și Inovării

și a obligat pârâta A.N.F.P. să-i plătească reclamantei

suma de 1000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

Pentru a hotărî astfel, curtea

de apel a reținut în esență, faptul că reclamanta, în anul 1981

a absolvit Facultatea de Științe Economice, specialitatea

contabilitate și economie agrară din cadrul Universității

Babeș Bolyai, Cluj Napoca și ca urmare a fost încadrată în

funcția de economist contabil, contabil șef, director economic

și inspector financiar în diferite unități economice și

instituții până la data de 10 noiembrie 2006 când s-a încadrat la D.G.F.P. Alba - A.F.P. Blaj în funcția de referent superior clasa III, treapta 3,

că în luna ianuarie 2009, reclamanta s-a înscris și a susținut

examenul de promovare în clasă organizat de pârâții Ministerul

Finanțelor Publice și D.G.F.P. Alba, conform art. 9 din O.G. nr. 6/2007

și H.G. nr. 611/2008, însă documentația înaintată apoi la

pârâta A.N.F.P. nu a fost avizată pentru promovarea în clasă, pârâta

invocând motivul că universitatea pe care a absolvit-o reclamanta în iulie

2008 nu este acreditată sau autorizată să emită diplome

recunoscute de Ministerul Educației, Cercetării și

Inovării.

Curtea de apel a reținut

că deși prin sentința civilă nr. 911 din 20 martie 2008

Curtea de Apel București, secția VIII contencios administrativ, a

respins acțiunea reclamantei SC C.I.I.S.T.E. SRL împotriva pârâților

Guvernul României și Ministerul Educației, Cercetării și

Tineretului pentru anularea H.G. nr. 676 din 18 iulie 2007 prin care au fost

aprobate instituțiile de învățământ superior acreditate sau

autorizate să funcționeze provizoriu sentința rămasă

irevocabilă la data de 27 noiembrie 2008 prin respingerea recursului,

reclamanta a dovedit faptul că a urmat anterior cursurile de lungă

durată la Facultatea de Științe Economice din cadrul

Universității Babeș Bolyai Cluj Napoca obținând Diploma de

licență în științe economice specialitatea contabilitate

și economie agrară.

Ca urmare, instanța a constatat

că reclamanta îndeplinește condițiile de promovare

prevăzute de art. 9 din O.G. nr. 6/2007 actualizată, chiar dacă

nu se iau în considerare studiile ulterioare urmate la C.I.I.S.T.E. aceasta

având absolvite legal studii superioare de lungă durată în

specialitatea contabilitate.

Reținând că

pârâții Ministerul Finanțelor Publice și D.G.F.P. Alba au

organizat examenul și au trimis toată documentația necesară

promovării în clasă pentru avizare la pârâta A.N.F.P. București,

acțiunea promovată de reclamantă împotriva acestora a fost

apreciată de instanța de fond ca neîntemeiată.

În ce privește cererea de

intervenție accesorie, aceasta a fost respinsă de instanța de

fond în considerarea Deciziei nr. 4356 din 27 noiembrie 2008

pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția

contencios administrativ și fiscal, iar în ce privește cererea

pârâtei A.N.F.P. de chemare în garanție a Ministerului Educației,

Cercetării și Inovării instanța, a apreciat că, în

raport cu motivului reținut pentru admiterea acțiunii reclamantei,

respectiv faptul că aceasta a absolvit legal cursuri universitare de

lungă durată, se impune respingerea acestei cereri, ca

neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri, în

termen legal, a formulat recurs pârâta A.N.F.P.

În motivarea recursului, pârâta a

arătat, în esență, că:

- hotărârea

pronunțată de instanța de fond a fost dată cu

încălcarea legii, respectiv cu încălcarea art. 7 din Legea nr. 554/2004,

întrucât nu a fost parcursă procedura administrativă prealabilă,

astfel că invocă excepția neîndeplinirii acestei proceduri; în legătură

cu această chestiune, s-a învederat că plângerea prealabilă nu a

fost comunicată la sediul A.N.A.F. București și nu se cunosc

nici motivele pentru care instanța de fond a respins excepția

respectivă;

- instanța de fond a

interpretat eronat prevederile art. 9 din O.G. nr. 6/2007, text legal care

reglementează promovarea funcționarilor publici încadrați la

nivel de studiu superior, care au absolvit studii la nivel superior, în

specialitatea în care își desfășoară activitatea, prin

transformarea postului, cu avizul A.N.A.F.; din coroborarea acestei prevederi legale

cu art. 68 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, rezultă că este

impusă condiția ca diploma de studii de nivel superior să fi

fost dobândită ulterior dobândirii calității de funcționar

public, or, reclamanta a absolvit studii superioare cu diplomă de

licență în 1981, înainte de a deveni funcționar public, astfel

că prevederile art. 68 alin. (1) nu se aplică în acest caz.

Recursul este întemeiat în ceea ce privește

fondul cauzei și urmează să fie admis, iar excepția

neîndeplinirii procedurii prealabile urmează să fie respinsă,

pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare.

În privința excepției

vizând procedura prealabilă reglementată în art. 7 din Legea

contenciosului administrativ, despre care recurenta susține că nu a

fost parcursă de reclamantă anterior sesizării instanței de

judecată, Înalta Curte reține că procedura în discuție este

reglementată ca o condiție de admisibilitate a acțiunii în

contencios administrativ însă numai în privința acțiunilor care vizează

anularea unui act administrativ, nu și în cazul acțiunilor întemeiate

pe tăcerea administrației sau pe refuzul nejustificat de rezolvare a

cererii. În speță, chiar dacă reclamanta a utilizat formula

„…anularea refuzului de avizare a promovării….”, este evident că

acțiunea doamnei K.E. se întemeiază pe refuzul pârâtei de a aviza

promovarea acesteia în clasă, fiind fără echivoc vorba de un

fapt administrativ, nu de un act administrativ, astfel că parcurgerea

procedurii reglementate în art. 7 din Legea nr. 554/2004 nu este cerută de

lege.

Pe fondul cauzei, constată

Înalta Curte, acțiunea reclamantei nu este fondată, astfel că

hotărârea primei instanțe este dată cu interpretarea și

aplicarea greșită a legii.

Este de observat că promovarea

în clasă pentru care este necesar avizul A.N.F.P., de natura celui solicitat

de reclamantă, îi privește pe funcționarii publici de

execuție care dobândesc o diplomă de studii de nivel superior în

specialitatea în care își desfășoară activitatea.

În această materie, în art. 68

alin. (1) din Legea nr. 188/1999, cum era în vigoare la data promovării

acțiunii, s-a prevăzut că: „În urma dobândirii unei diplome de

studii de nivel superior în specialitatea în care își

desfășoară activitatea, funcționarii publici de

execuție au dreptul de a participa la examenul organizat pentru ocuparea

unei funcții publice într-o clasă superioară celei în care sunt

încadrați, în condițiile legii”.

La rândul său, în art. 9 alin. (2)

din O.G. nr. 6/2007 s-a prevăzut că „Promovarea, în condițiile

legii, a funcționarilor publici încadrați pe funcții publice cu

nivel de studiu inferior, care au absolvit studii de nivel superior în

specialitatea în care își desfășoară specialitatea, se face

prin transformarea postului pe care aceștia sunt încadrați, cu avizul

A.N.F.P.”.

Așadar, din conținutul

textelor legale precitate rezultă cu evidență că promovarea

unui funcționar public de execuție, în temeiul acestor prevederi legale,

într-o clasă superioară celei care este încadrat, este posibilă

doar în ipoteza în care acesta a dobândit diploma de studii de nivel superior

ulterior dobândirii calității de funcționar public.

În speță, corect, A.N.F.P.

i-a refuzat reclamantei avizul pentru că diploma de licență în

baza căreia solicitase acel aviz și care deși fusese obținută

ulterior dobândirii statutului de funcționar public, nu putea sta la baza

promovării deoarece fusese eliberată de o instituție de

învățământ neacreditată.

Or, în această situație,

judecătorul fondului nu putea admite acțiunea reclamantei, cu

motivarea că doamna K.E. posedă o diplomă de licență

din anul 1981, pentru că, pe de o parte, nu în baza acesteia a fost

solicitat avizul A.N.F.P., iar pe de altă parte, deoarece în privința

diplomei obținută anterior dobândirii calității de

funcționar public nu sunt incidente prevederile art. 68 alin. (1) din Legea

nr. 188/1999.

Față de cele ce preced, în

temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta

Curte va admite recursul declarat de pârâta A.N.F.P. și, în

consecință, va modifica sentința recurată, în sensul

că va respinge acțiunea.

În consecință,

față de soluția dată acțiunii principale, Înalta Curte

va respinge atât cererea de chemare în garanție, cât și cererea de

intervenție accesorie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de A.N.F.P.

împotriva sentinței nr. 182/F/CA din 23 septembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal.

Modifică în tot sentința

atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de

reclamanta K.E. precum și cererea de intervenție accesorie și cea

de chemare în garanție, ca neîntemeiate.

Irevocabilă.

Pronunțată în

ședință publică, astăzi 11 mai 2010.