ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2449/2010

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin acțiunea formulată pe rolul Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta K.E. a chemat în judecată pârâții: A.N.F.P., Ministerul Finanțelor Publice și D.G.F.P. Alba solicitând anularea refuzului de avizare a promovării sale în clasă, urmare a admiterii la concursul de promovare în clasă organizat în ianuarie 2009 și obligarea pârâtei să emită avizul favorabil în acest sens, conform prevederilor art.9 din O.G. nr. 6/2007, H.G. nr. 611/2008, cu obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea acțiunii sale, reclamanta, funcționar public în cadrul A.F.P.

Blaj, a susținut că deși a fost declarată admisă la concursul de promovare în clasă organizat în ianuarie 2009, pârâta A.N.F.P. refuză emiterea avizului de promovare, cu toate că este absolventă a învățământului superior de lungă durată, în specialitatea în care lucrează, încă din anul 1982, și a Facultății de Științe Economice, Cooperare Internațională Marketing și Management Informatizat Integral, cu durata studiilor 3 ani, absolvită în 2008. Reclamanta a arătat că refuzul pârâtei nu este întemeiat mai ales că mulți angajați ai pârâților de ordinul 2 și 3 sunt absolvenți ai aceleiași facultăți și au fost avizați favorabil de pârâtă pentru promovarea în clasă superioară. Prin încheierea de ședință din 1 iulie 2009 excepțiile invocate de pârâtă A.N.F.P.

prin întâmpinare - respectiv excepția inadmisibilității acțiunii pentru neîncadrarea în prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 și neefectuarea de către reclamantă a procedurii prealabile, astfel cum impuneau dispozițiile art. 7 din Legea nr. 554/2004 - au fost respinse de curtea de apel, ca neîntemeiate. La același termen, curtea de apel a admis, în principiu, cererea de intervenție accesorie formulată în interesul reclamantei de C.I.I.S.T.E. (denumirea anterioară: I.A.C.I.E.S.T.E.). Prin sentința nr. 182/F/CA/2009 Curtea de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal, a admis acțiunea formulată de reclamantă, în contradictoriu cu pârâta A.N.F.P. și a obligat această pârâtă să emită avizul favorabil promovării în clasă, în baza examenului susținut de reclamantă în ianuarie 2009. Prin aceeași sentință, curtea de apel a respins acțiunea reclamantei împotriva pârâților Ministerul Finanțelor Publice și D.G.F.P.

Alba, a respins cererea de intervenție accesorie formulată de C.I.I.S.T.E. precum și cererea de chemare în garanție formulată de pârâta A.N.F.P. împotriva Ministerului Educației, Cercetării și Inovării și a obligat pârâta A.N.F.P. să-i plătească reclamantei suma de 1000 de lei cu titlu de cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut în esență, faptul că reclamanta, în anul 1981 a absolvit Facultatea de Științe Economice, specialitatea contabilitate și economie agrară din cadrul Universității Babeș Bolyai, Cluj Napoca și ca urmare a fost încadrată în funcția de economist contabil, contabil șef, director economic și inspector financiar în diferite unități economice și instituții până la data de 10 noiembrie 2006 când s-a încadrat la D.G.F.P.

Alba - A.F.P. Blaj în funcția de referent superior clasa III, treapta 3, că în luna ianuarie 2009, reclamanta s-a înscris și a susținut examenul de promovare în clasă organizat de pârâții Ministerul Finanțelor Publice și D.G.F.P. Alba, conform art. 9 din O.G. nr. 6/2007 și H.G. nr. 611/2008, însă documentația înaintată apoi la pârâta A.N.F.P. nu a fost avizată pentru promovarea în clasă, pârâta invocând motivul că universitatea pe care a absolvit-o reclamanta în iulie 2008 nu este acreditată sau autorizată să emită diplome recunoscute de Ministerul Educației, Cercetării și Inovării. Curtea de apel a reținut că deși prin sentința civilă nr. 911 din 20 martie 2008 Curtea de Apel București, secția VIII contencios administrativ, a respins acțiunea reclamantei SC C.I.I.S.T.E.

SRL împotriva pârâților Guvernul României și Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului pentru anularea H.G. nr. 676 din 18 iulie 2007 prin care au fost aprobate instituțiile de învățământ superior acreditate sau autorizate să funcționeze provizoriu sentința rămasă irevocabilă la data de 27 noiembrie 2008 prin respingerea recursului, reclamanta a dovedit faptul că a urmat anterior cursurile de lungă durată la Facultatea de Științe Economice din cadrul Universității Babeș Bolyai Cluj Napoca obținând Diploma de licență în științe economice specialitatea contabilitate și economie agrară. Ca urmare, instanța a constatat că reclamanta îndeplinește condițiile de promovare prevăzute de art. 9 din O.G.

nr. 6/2007 actualizată, chiar dacă nu se iau în considerare studiile ulterioare urmate la C.I.I.S.T.E. aceasta având absolvite legal studii superioare de lungă durată în specialitatea contabilitate. Reținând că pârâții Ministerul Finanțelor Publice și D.G.F.P. Alba au organizat examenul și au trimis toată documentația necesară promovării în clasă pentru avizare la pârâta A.N.F.P. București, acțiunea promovată de reclamantă împotriva acestora a fost apreciată de instanța de fond ca neîntemeiată. În ce privește cererea de intervenție accesorie, aceasta a fost respinsă de instanța de fond în considerarea Deciziei nr. 4356 din 27 noiembrie 2008 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția contencios administrativ și fiscal, iar în ce privește cererea pârâtei A.N.F.P.

de chemare în garanție a Ministerului Educației, Cercetării și Inovării instanța, a apreciat că, în raport cu motivului reținut pentru admiterea acțiunii reclamantei, respectiv faptul că aceasta a absolvit legal cursuri universitare de lungă durată, se impune respingerea acestei cereri, ca neîntemeiată. Împotriva acestei hotărâri, în termen legal, a formulat recurs pârâta A.N.F.P. În motivarea recursului, pârâta a arătat, în esență, că: - hotărârea pronunțată de instanța de fond a fost dată cu încălcarea legii, respectiv cu încălcarea art. 7 din Legea nr. 554/2004, întrucât nu a fost parcursă procedura administrativă prealabilă, astfel că invocă excepția neîndeplinirii acestei proceduri; în legătură cu această chestiune, s-a învederat că plângerea prealabilă nu a fost comunicată la sediul A.N.A.F.

București și nu se cunosc nici motivele pentru care instanța de fond a respins excepția respectivă; - instanța de fond a interpretat eronat prevederile art. 9 din O.G. nr. 6/2007, text legal care reglementează promovarea funcționarilor publici încadrați la nivel de studiu superior, care au absolvit studii la nivel superior, în specialitatea în care își desfășoară activitatea, prin transformarea postului, cu avizul A.N.A.F.; din coroborarea acestei prevederi legale cu art. 68 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, rezultă că este impusă condiția ca diploma de studii de nivel superior să fi fost dobândită ulterior dobândirii calității de funcționar public, or, reclamanta a absolvit studii superioare cu diplomă de licență în 1981, înainte de a deveni funcționar public, astfel că prevederile art. 68 alin. (1) nu se aplică în acest caz.

Recursul este întemeiat în ceea ce privește fondul cauzei și urmează să fie admis, iar excepția neîndeplinirii procedurii prealabile urmează să fie respinsă, pentru considerentele ce urmează a fi expuse în continuare. În privința excepției vizând procedura prealabilă reglementată în art. 7 din Legea contenciosului administrativ, despre care recurenta susține că nu a fost parcursă de reclamantă anterior sesizării instanței de judecată, Înalta Curte reține că procedura în discuție este reglementată ca o condiție de admisibilitate a acțiunii în contencios administrativ însă numai în privința acțiunilor care vizează anularea unui act administrativ, nu și în cazul acțiunilor întemeiate pe tăcerea administrației sau pe refuzul nejustificat de rezolvare a cererii.

În speță, chiar dacă reclamanta a utilizat formula „…anularea refuzului de avizare a promovării….”, este evident că acțiunea doamnei K.E. se întemeiază pe refuzul pârâtei de a aviza promovarea acesteia în clasă, fiind fără echivoc vorba de un fapt administrativ, nu de un act administrativ, astfel că parcurgerea procedurii reglementate în art. 7 din Legea nr. 554/2004 nu este cerută de lege. Pe fondul cauzei, constată Înalta Curte, acțiunea reclamantei nu este fondată, astfel că hotărârea primei instanțe este dată cu interpretarea și aplicarea greșită a legii. Este de observat că promovarea în clasă pentru care este necesar avizul A.N.F.P., de natura celui solicitat de reclamantă, îi privește pe funcționarii publici de execuție care dobândesc o diplomă de studii de nivel superior în specialitatea în care își desfășoară activitatea.

În această materie, în art. 68 alin. (1) din Legea nr. 188/1999, cum era în vigoare la data promovării acțiunii, s-a prevăzut că: „În urma dobândirii unei diplome de studii de nivel superior în specialitatea în care își desfășoară activitatea, funcționarii publici de execuție au dreptul de a participa la examenul organizat pentru ocuparea unei funcții publice într-o clasă superioară celei în care sunt încadrați, în condițiile legii”. La rândul său, în art. 9 alin. (2) din O.G. nr. 6/2007 s-a prevăzut că „Promovarea, în condițiile legii, a funcționarilor publici încadrați pe funcții publice cu nivel de studiu inferior, care au absolvit studii de nivel superior în specialitatea în care își desfășoară specialitatea, se face prin transformarea postului pe care aceștia sunt încadrați, cu avizul A.N.F.P.”.

Așadar, din conținutul textelor legale precitate rezultă cu evidență că promovarea unui funcționar public de execuție, în temeiul acestor prevederi legale, într-o clasă superioară celei care este încadrat, este posibilă doar în ipoteza în care acesta a dobândit diploma de studii de nivel superior ulterior dobândirii calității de funcționar public. În speță, corect, A.N.F.P. i-a refuzat reclamantei avizul pentru că diploma de licență în baza căreia solicitase acel aviz și care deși fusese obținută ulterior dobândirii statutului de funcționar public, nu putea sta la baza promovării deoarece fusese eliberată de o instituție de învățământ neacreditată. Or, în această situație, judecătorul fondului nu putea admite acțiunea reclamantei, cu motivarea că doamna K.E.

posedă o diplomă de licență din anul 1981, pentru că, pe de o parte, nu în baza acesteia a fost solicitat avizul A.N.F.P., iar pe de altă parte, deoarece în privința diplomei obținută anterior dobândirii calității de funcționar public nu sunt incidente prevederile art. 68 alin. (1) din Legea nr. 188/1999. Față de cele ce preced, în temeiul art. 312 alin. (1) raportat la art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta A.N.F.P. și, în consecință, va modifica sentința recurată, în sensul că va respinge acțiunea. În consecință, față de soluția dată acțiunii principale, Înalta Curte va respinge atât cererea de chemare în garanție, cât și cererea de intervenție accesorie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de A.N.F.P. împotriva sentinței nr. 182/F/CA din 23 septembrie 2009 a Curții de Apel Alba Iulia, secția contencios administrativ și fiscal. Modifică în tot sentința atacată în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamanta K.E. precum și cererea de intervenție accesorie și cea de chemare în garanție, ca neîntemeiate. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 11 mai 2010.