ÎCCJ, Decizia nr. 49/2018

Asupra admisibilității în principiu a recursului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

I.1. Hotărârea atacată

Prin Decizia nr. 1198 din 24 martie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în Dosarul nr. x/2017, s-a respins cererea de revizuire formulată de A. împotriva Sentinței nr. 592 din data de 27 iunie 2016 a Tribunalului Dâmbovița, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și a Deciziei nr. 1918 din 23 noiembrie 2016 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Instanța a reținut, în esență, că soluția se impune, în raport cu prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și cu faptul că, în speță, din analiza hotărârilor invocate ca fiind potrivnice, se constată că acestea nu conțin elementele caracteristice pentru existența lucrului judecat, întrucât sentința și decizia sunt hotărâri pronunțate în aceeași cauză, dar în etape procesuale diferite, respectiv fond și recurs, astfel încât hotărârea definitivă este cea pronunțată de Curtea de Apel Ploiești.

1.2. Cererea de recurs

Împotriva deciziei instanței de revizuire, a declarat recurs revizuentul A., solicitând casarea deciziei atacate, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 7 și pct. 8 din C. proc. civ., cu obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate și a daunelor cerute.

Cu referire la istoricul cauzei și la pretinsele erori săvârșite de instanțele care au soluționat pricina, autorul recursului a susținut că nu a exprimat critici, ci a expus "din dosar adevărul spre lămurirea acestuia" și a depus anumite înscrisuri pe care le consideră "lămuritoare".

II. Procedura de filtrare a recursului

Recursul fiind de competența Înaltei Curți, a fost urmată procedura de pregătire a dosarului de recurs și procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ.

Prin Raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, magistratul-raportor a concluzionat în sensul că recursul ar fi fost admisibil în principiu, dacă ar fi fost motivat conformitate cu dispozițiile legale, respectiv dacă erau indicate motivele de nelegalitate pe care se fundamentează recursul și dezvoltarea lor.

Prin Încheierea din camera de consiliu de la 15 ianuarie 2018, Completul de filtru a analizat raportul, a constatat că este întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 493 alin. (2) și (3) din C. proc. civ. și a dispus comunicarea acestuia către părți, potrivit alin. (4) al aceluiași articol.

III. Considerentele Înaltei Curți

În condițiile art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate îndeplinirea cerinței motivării căii de atac, deoarece nerespectarea acestei condiții imperative atrage sancțiunea nulității, ceea ce exclude cercetarea oricăror alte aspecte.

Recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele se vor depune printr-un memoriu separat. Lipsa acestor mențiuni este sancționată cu nulitatea cererii, potrivit alin. (3) al aceluiași articol.

Totodată, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. prevede sancțiunea nulității recursului în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

În speță, se constată că deși, prin cererea de recurs formulată, recurentul A. a indicat generic dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 7 și pct. 8 din C. proc. civ., acesta nu a adus critici punctuale, prin care să demonstreze în mod concret în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate, din perspectiva cazurilor de casare expuse, respectiv care sunt argumentele pentru care apreciază că decizia instanței de revizuire a fost dată cu încălcarea autorității de lucru judecat și cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Aspectele invocate de recurentul-revizuent în cuprinsul cererii, referitoare exclusiv la istoricul cauzei și la pretinsele erori săvârșite de instanțele care au soluționat pricina în etape procesuale anterioare, care nu au legătură cu soluția și argumentele instanței din decizia atacată, nu se pot constitui în critici de nelegalitate susceptibile de încadrare în cazurile de nelegalitate invocate și nici în vreunul dintre celelalte motive prevăzute de art. 488 din C. proc. civ., în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs.

Prin urmare, constatând că recurentul A. nu a formulat critici care să poată fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. și că în cauză nu pot fi reținute motive de ordine publică, Înalta Curte, în complet de filtru, va aplica sancțiunea expres prevăzută într-o asemenea situație de art. 489 alin. (2) din codul menționat și, în temeiul art. 493 alin. (5) din C. proc. civ., va anula recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul A. împotriva Deciziei nr. 1198 din 24 martie 2017, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în Dosarul nr. x/2017.

Fără cale de atac, conform art. 493 alin. (5) din C. proc. civ.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 martie 2018.

Procesat de GGC - NN