ÎCCJ, Secția penală

Prin sentința penală nr. 37 din 28 februarie 2017 pronunțată de Judecătoria Fălticeni s-au hotărât următoarele:

A fost condamnat inculpatul A., născut în com. M., jud. Suceava, domiciliat în com. S., jud. Suceava, pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută și pedepsită de art. 297 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 5 alin. (1) C. pen., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare.

S-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reținerii de 24 ore începând cu data de 08.11.2013, ora 9:30, până la data de 09.11.2013, ora 9:30.

În baza art. 67 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv: dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, pe o durată de 1 (un) an a cărei executare se va face conform prevederilor art. 68 lit. b) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție ce implică exercițiul autorității de stat, a cărei executare se va face conform prevederilor art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 91 C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o durată de 2 ani.

Pe durata termenului de supraveghere inculpatul trebuie să respecte următoarele măsuri:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune Suceava, la datele fixate de acesta;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență:

- să frecventeze unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate;

- să presteze pe o perioadă de 60 de zile o muncă neremunerată în folosul comunității la Primăria mun. Fălticeni sau la Primăria com. Cornu Luncii, jud. Suceava.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 91 alin. (4) teza finală, art. 92 alin. (3) și art. 96 C. pen.

S-a constatat că persoanele vătămate nu s-au constituit părți civile în cauză.

A fost obligat inculpatul să plătească statului suma de 1.500 RON cheltuieli judiciare. Onorariul avocat oficiu, B., în sumă de 200 RON, avansat de stat rămâne în sarcina acestuia.

Împotriva sentinței penale sus-menționate a formulat apel inculpatul A.

Prin Decizia penală nr. 810 din 15 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 421 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., s-a respins, ca nefondat, apelul formulat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 37 din 28.02.2017 pronunțată de Judecătoria Fălticeni în dosarul nr. x/2015

Conform art. 275 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat apelantul inculpat la plata către stat a sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare din apel.

Împotriva Deciziei penale nr. 810 din 15 septembrie 2017 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2015, inculpatul A. a formulat recurs în casație, invocând cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

În susținerea cazului de recurs în casație invocat, inculpatul a arătat, în esență, că a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, în raport de Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 a Curții Constituționale.

În acest sens, a susținut că, în decizia Curții de Apel Suceava nu s-a stabilit, raportat la decizia Curții Constituționale, dacă acțiunea concretă de care este acuzat acesta se circumscrie elementului material al laturii obiective a infracțiunii de abuz în serviciu și dacă atribuția de serviciu care se pretinde a fi fost neîndeplinită, de a emite dispoziția bugetară de deschidere de credite pe trimestrul IV/2013, constituie o încălcare a legii.

Dosarul având ca obiect recursul în casație declarat de către inculpatul A. a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 9 noiembrie 2017, termenul pentru examinarea admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 C. proc. pen., fiind stabilit la data de 4 decembrie 2017.

Prin Încheierea din data de 4 decembrie 2017 Înalta Curte, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 810 din 15 septembrie 2017 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2015 și a trimis cauza Completului C6, în vederea judecării recursului în casație declarat de inculpatul A., cu citarea părților, pentru termenul din 8 ianuarie 2018.

S-a apreciat că cererea de recurs în casație respectă dispozițiile art. 436 alin. (1) C. proc. pen., nu sunt incidente prevederile alin. (6) al aceluiași articol și nici dispozițiile art. 434 alin. (2) C. proc. pen.

De asemenea, că cererea a fost formulată în termenul legal și îndeplinește cerințele prevăzute de art. 434 alin. (1) și art. 437 alin. (1), lit. a), b), c) și d) C. proc. pen. (este formulată în scris și cuprinde numele și prenumele, domiciliul inculpatului, hotărârea care se atacă, semnătura avocatului care a redactat cererea, este invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.).

Examinând pe fond recursul în casație declarat de inculpatul A., se constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Spre deosebire de reglementarea anterioară, când recursul a constituit o cale de atac ordinară, în noua reglementare, recursul în casație a devenit o cale extraordinară de atac, revenindu-se astfel la sistemul clasic al dublului grad de jurisdicție, pornindu-se de la teza potrivit cu care, în această cale de atac, nu se rejudecă litigiul, respectiv fondul cauzei, ci se fac doar aprecieri asupra hotărârii date și dacă ea corespunde sau nu legii.

Recursul în casație reprezintă, astfel, un mijloc de reparare a ilegalităților și nu are ca obiect rezolvarea unei acțiuni penale, ci desființarea sentințelor și deciziilor care sunt contrare legii.

Prin urmare, recursul în casație nu are ca finalitate remedierea unei greșite aprecieri a faptelor și a unei inexacte sau insuficiente stabiliri a adevărului, generată de o urmărire penală incompletă sau o cercetare judecătorească deficitară/parțială/nesatisfăcătoare. În această procedură nu se judecă raportul juridic dedus judecății în fața primei instanțe ori în apel, ci se judecă exclusiv dacă hotărârea atacată este conformă cu regulile de drept, în cazuri și condiții expres prevăzute de lege.

Recursul în casație nu poate fi introdus decât în cazul unor erori de drept, dintre acestea patru fiind cazuri întemeiate pe încălcări ale legii penale - inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală; nu s-a constatat grațierea sau în mod greșit s-a constatat că pedeapsa aplicată inculpatului a fost grațiată; s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege; în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal - și un singur caz având ca temei încălcări ale legii procesual penale - încălcarea dispozițiilor privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente.

În ceea ce privește cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. (potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală) - caz invocat de recurentul inculpat A. în susținerea căii de atac - se constată că acesta nu este incident în cauza dedusă judecății.

Înalta Curte reamintește că prin Decizia nr. 405 din 15 iunie 2016 publicată în M. Of. nr. 517 din 08.07.2016 Curtea Constituțională a constatat că dispozițiile art. 246 din C. pen. din 1969 și ale art. 297 alin. (1) din C. pen. sunt constituționale în măsura în care prin sintagma "îndeplinește în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înțelege "îndeplinește prin încălcarea legii".

Curtea Constituțională a statuat că principiul legalității incriminării impune ca doar legiuitorul primar să poată stabili conduita, pe care destinatarul legii este obligat să o respecte, în caz contrar supunându-se sancțiunii penale, deci, comportamentul interzis trebuie impus de către legiuitor chiar prin lege (înțeleasă ca act formal adoptat de Parlament, precum și ca act material, cu putere de lege, emis de Guvern, în temeiul delegării legislative, respectiv, prin ordonanțe și ordonanțe de urgență). Așa fiind, neîndeplinirea sau îndeplinirea defectuoasă a unui act trebuie analizată numai prin raportare la atribuții de serviciu reglementate expres prin legislația primară - legi și ordonanțe ale Guvernului.

În esență, instanța de control constituțional a reținut că orice acuzație având ca obiect o faptă, despre care se pretinde că a încălcat îndatoririle de serviciu, va putea angaja răspunderea penală a subiectului activ numai dacă nerespectarea acestor îndatoriri a avut loc. prin încălcarea legii, în accepțiunea stabilită prin decizia invocată, respectiv legislația primară, legi și ordonanțe simple sau de urgență.

Astfel, neîndeplinirea sau îndeplinirea în mod defectuos a îndatoririlor de serviciu nu va putea fi reținută prin raportare la mențiuni sau obligații regăsite în hotărâri ale Guvernului, ordine ale miniștrilor, regulamente de organizare și funcționare interne, coduri deontologice, proceduri interne, norme metodologice etc, în esență, orice acte normative infralegale sau documente interne ale angajatorului.

În cauză, instanța de apel a analizat dispozițiile deciziei Curții Constituționale anterior menționate, stabilind că recurentul inculpat A. a fost condamnat pentru săvârșirea infracțiunii de abuz în serviciu în forma încălcării legislației primare, atât instanța de fond cât și cea de apel enumerând dispozițiile legale încălcate, respectiv art. 61 alin. (1), art. 63 alin. (1) din Legea nr. 215/2001 privind administrația publică locală, art. 21 și art. 22 din Legea nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, cu modificările și completările ulterioare, art. 20 alin. (1) și art. 104 din Legea nr. 1/2011, Legea educației naționale.

Pentru considerentele expuse anterior, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 810 din 15 septembrie 2017 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2015

În temeiul disp. art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, pentru recurentul inculpat, în sumă de 65 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva Deciziei penale nr. 810 din 15 septembrie 2017 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, pronunțată în dosarul nr. x/2015

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, pentru recurentul inculpat, în sumă de 65 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 19 februarie 2018.

Procesat de GGC - ED