ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10025/2009

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 10025/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Deliberând asupra recursului civil de față;

Din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința civilă 1055/2008 Tribunalul Mureș a

respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților SC L.M. S.C.M. și

Primarul municipiului Reghin; a respins excepția prematurității cererii de

chemare în judecată, invocată de pârâtul Primarul municipiului Reghin; a

respins excepția necompetenței materiale a instanței în soluționarea cererii de

chemare în judecată, invocată de pârâtul Primarul municipiului Reghin; a admis

în parte contestația formulată de reclamantul S.A., în contradictoriu cu

pârâtele SC L.M. S.C.M. și Primarul municipiului Reghin; a obligat pârâtul

Primarul municipiului Reghin la restituirea în natură, în favoarea

reclamantului, a cotei de ½ din imobilul teren în suprafață de 2511 mp

situat în Reghin, înscris în C.F. 403 Iernuțeni, nr.top. 371-375; a constatat

că pe terenul în litigiu sunt edificate construcții (două corpuri de clădiri)

de către SC L.M. S.C.M., aflate în prezent în proprietatea SC R.P. SRL; a

obligat pârâții SC L.M. S.C.M. și Primarul municipiului Reghin, la plata către

reclamant a sumei de 864,29 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.

În considerentele hotărârii atacate s-a reținut că nu

este întemeiată susținerea pârâtului Primarul municipiului Reghin privind

prematuritatea contestației formulate de reclamant întrucât s-a apreciat că

există un refuz al societății în emiterea dispoziției prevăzută de Legea nr. 10/2001

și ca urmare s-a respins excepția de prematuritate invocată ca nefondată.

Instanța de fond a apreciat că este vorba de un

litigiu civil pentru care competența revine ca primă instanță tribunalului

conform art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001.

S-a apreciat că atât Primarul Municipiului Reghin cât

și SC L.M. S.C.M. Reghin au calitate procesuală pasivă în cauză, întrucât

terenul în litigiu se afla în proprietatea Statului Român iar SC L.M. S.C.M.

este deținătorul terenului.

Reclamanții au transmis notificarea atât către pârâta

SC L.M. S.C.M. cât și la Prefectura Județului Mureș.

Existând un refuz al instituțiilor implicate conform

Legii nr. 10/2001 de a soluționa notificarea reclamantului cauza a fost analizată

pe fond.

S-a reținut faptul că antecesorii reclamantului au

fost expropriați în scopul construirii unor spații de producție ale

Cooperativei Meșteșugărești, conform Decretului nr. 334/23 septembrie 1971 emis

de fostul Consiliu de Stat al RSR, coroborând decizia nr. 360 din 18 august 1978

a fostului Consiliu Popular al Județului Mureș prin care s-a aprobat efectuarea

unui schimb de teren între Orașul Reghin și CAP Înfrățirea Reghin fiind cuprins

și imobilul din C.F. 405,

nr.top.371

-375/4

în suprafață de 1075 mp. De altfel nici nu s-a contestat preluarea terenului

prin expropriere, dar s-a susținut în mod constant că antecesorii reclamantului

au fost despăgubiți pentru terenul în litigiu, fapt contestat de reclamant.

Întrucât nu există nicio o dovadă a faptului că ar fi

existat o despăgubire efectivă și rezonabilă pentru dreptul de proprietate al

antecesorilor reclamantului s-a constatat încălcarea proprietății acestuia.

S-a concluzionat pe baza actelor dosarului că

reclamantul este fiul foștilor proprietari tabulari, iar conform expertizei

efectuate în cauză, rezultă că terenul în litigiu nu a făcut obiectul Legii nr.

18/1991.

S-a considerat că în contextul Legii nr. 10/2001, primează

principiul restituirii în natură, astfel că din terenul care a rămas în

proprietatea statului în suprafață de 2511 mp, o suprafață de teren este liberă

de construcții, respectiv 1592 mp, teren ce s-a dispus să fie restituit în

natură reclamantului. Astfel, s-a admis în parte contestația formulată, în

sensul restituirii în natură a unei cote ideale din imobilul în litigiu,

respectiv a cotei de ½ parte.

Prin apelul declarat de Primarul municipiului Reghin,

s-a reiterat prematuritatea contestației și excepția necompetenței materiale a

instanței.

S-a susținut că, în mod eronat a fost respinsă

excepția lipsei calității procesual pasive a Primarului Municipiului Reghin, că

nu s-a soluționat cererea de chemare în judecată în raport cu prevederile art. 1-4,

art. 7 alin. (2), art. 8 alin. (1), art. 9, art. 11, art. 23, art. 24, art. 26,

art. 27 din Legea nr. 10/2001.

De asemenea, s-a mai arătat că hotărârea atacată a

fost dată fără să se respecte procedura specială privind retrocedarea

imobilelor.

Instituția Primarului Reghin a solicitat în final,

admiterea apelului și trimiterea cauzei spre rejudecare Tribunalului Mureș.

Prin întâmpinarea depusă de către intimatul S.A. s-a

solicitat respingerea apelului declarat, susținându-se că hotărârea atacată este

temeinică și legală, cu aplicarea corectă a Legii nr. 10/2001.

Prin decizia nr. 84A din 4 noiembrie 2008 pronunțată

de Curtea de Apel Târgu Mureș, secția civilă, s-a respins ca nefondat apelul

declarat de Instituția Primarului Municipiului Reghin, precum și cererea de

aderare la apel formulată de către S.A. împotriva sentinței civile nr. 155 din 30

noiembrie 2008 a Tribunalului Mureș.

Pentru a pronunța această hotărâre instanța de apel a

reținut că prima instanță a soluționat corect cauza, atât sub aspectul

excepțiilor invocate, cât și pe fond în raport de dispozițiile Legii nr. 10/2001.

În ce privește faptul că s-a invocat excepția lipsei

calității procesuale pasive, precum și a prematurității introducerii

contestației, cât și excepția competenței instanței, se reține că în mod corect

s-a dat eficiență dispozițiilor Legii nr. 10/2001 referitoare la competența

materială a instanței, fiind un proces de natură civilă în care o persoană

fizică solicită reconstituirea drepturilor avute de antecesorii săi sub forma

unei despăgubiri, de la o unitate deținătoare, în speță, SC L.M. S.C.M. Reghin.

Ca urmare, s-a stabilit competența materială de

soluționare a cauzei în prima instanță în favoarea Tribunalului Mureș.

În ceea ce privește excepția prematurității

introducerii contestației s-a apreciat că instanța de fond temeinic a constatat

că, în condițiile în care s-a formulat notificare, reclamantului nu i s-a

răspuns până la 3 ianuarie 2007, data introducerii contestației, situație în

care s-a procedat la analiza pe fond a pretențiilor formulate, întrucât s-a apreciat

a fi un refuz al instituțiilor implicate în soluționarea notificării

reclamantului.

Cu privire la excepția lipsei calității procesuale

pasive, s-a constatat că instanța de fond corect a reținut că Primarul

municipiului Reghin are calitate procesuală pasivă întrucât are calitate de

reprezentant al municipiului Reghin, iar terenul în litigiu se afla în

proprietatea Statului Român, SC L.M. S.C.M. având calitatea de deținător al

terenului în sensul art. 21 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, calitatea pe care

nu o mai are în prezent.

Referitor la critica formulată de apelanta Instituția

Primarului municipiului Reghin, în sensul că hotărârea atacată nu conține

motivele de fapt și drept referitoare la hotărârea pronunțată de către instanța

de fond, ceea ce ar echivala cu necercetarea fondului, instanța de apel reține

că în hotărârea apelată este prezentată cu claritate starea de fapt și

temeiurile de drept care au condus la convingerea instanței pentru pronunțarea

soluției date, critici ce au fost respinse ca nefondate.

Tot în ceea ce privește fondul cauzei s-a constatat că

imobilul în litigiu a fost preluat abuziv prin expropriere de la antecesorii

reclamantului. Întrucât Legea nr. 10/2001 stabilește cu prioritate condițiile

în care este posibilă restituirea în natură a imobilelor preluate abuziv de

către stat, în art. 1 pct. 1 și art. 7 pct. 1 din Legea nr. 10/2001, instanța

de fond a dispus restituirea în natură a terenului liber, care nu este ocupat

cu construcții conform expertizei de specialitate efectuată în cauză.

Unitatea SC L.M. S.C.M. Reghin a avut calitatea de

unitate deținătoare a imobilului edificat pe terenul în litigiu, dar clădirile

au fost înstrăinate ulterior către SC R.P. SRL.

Așa fiind, considerând nefondate și aceste critici, a

fost respins apelul Instituției Primarului municipiului Reghin, cât și cererea

de aderare la apel formulată de reclamantul S.A.

În privința cererii de aderare la apel, s-a constatat că

reclamantul a solicitat obligarea apelantei Instituția Primarului municipiului

Reghin, la plata tuturor cheltuielilor de judecată avansate în cauză, atât la

instanța de fond, cât și în calea de atac a apelului.

În ceea ce privește cheltuielile de judecată, s-a

reținut că instanța de fond a obligat pârâții SC L.M. S.C.M. și Primarul

municipiului Reghin să plătească reclamantului suma de 864,29 lei cu titlu de

cheltuieli de judecată reprezentând onorariu expert.

Referitor la cheltuielile de judecată din apel, s-a

reținut depunerea la fila 31 dosar apel, chitanța din 1 noiembrie 2006, în

condițiile în care cauza la fond a fost înregistrată la 3 ianuarie 2007,

chitanța cu nr. 2875108 tot din 1 noiembrie 2006 (fila 30), la fila 29 există

chitanța din 14 ianuarie 2007, iar la fila 27 chitanța din 29 iulie 2008.

Față de împrejurarea că cererea de aderare la apel a

fost respinsă pentru că la instanța de fond s-au acordat cheltuielile de

judecată dovedite, au fost respinse și cheltuielile de judecată solicitate

aferente cererii de aderare la apel care s-au pretins a fi avansate conform chitanței

din 29 iulie 2008, în condițiile în care la instanța de fond cauza a fost

pronunțată la 30 mai 2008, iar primul termen în apel a fost stabilit la 2

septembrie 2008.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat

recurs Instituția Primarului Municipiului Reghin, care, invocând motivele

prevăzute de art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., a solicitat admiterea

acestuia, modificarea deciziei atacate, în sensul respingerii pe fond a

contestației formulate de reclamantul-intimat S.A.

De asemenea, a solicitat să fie exonerată de plata

cheltuielilor de judecată, iar pârâta SC L.M. S.C.M. să fie obligată să-și

clarifice situația juridică a terenului revendicat și să soluționeze notificarea

reclamantului.

Invocând motivul prevăzut de art. 304 pct. 8 C. proc.

civ., recurenta susține că adresa nr. 1417/2006 emisă de SC L.M. S.C.M. Reghin

nu putea fi calificată juridic drept decizie motivată de respingere a

notificării sau a cererii de restituire în natură, pentru că nu îndeplinește

condițiile de fond și de formă prevăzute de art. 21 alin. (2) din Legea nr.

10/2001.

Se pretinde că potrivit acestui text „restituirea în

natură se face, în toate cazurile, prin decizie sau dispoziție motivată a

organelor de conducere ale unităților deținătoare, care va cuprinde motivele

care au stat la baza fundamentării deciziei, inclusiv încadrarea în prevederile

art. 2 din lege”, organ de conducere însemnând, potrivit pct. 21.3 din H.G. nr.

250/2007 privind Normele Metodologice de aplicare a Legii nr. 10/2001, „pentru

organizațiile cooperatiste – adunarea membrilor sau administratorul, dacă i

s-au acordat puteri speciale în acest sens”; SC L.M. S.C.M. Reghin este o

societate cooperatistă, condusă de Adunarea generală și constituită potrivit

Legii nr. 1/2005 privind organizarea și funcționarea cooperației.

În opinia recurentului se arată că, adresa indicată

mai sus reprezintă un răspuns la cererea pentru acordarea despăgubirilor,

formulată de reclamant în condițiile Legii nr. 10/2001, prin care SC L.M.S.C.M.

Reghin ca unitate notificată face precizări cu privire la nedovedirea dreptului

de proprietate și a calității de persoană îndreptățită a notificatului S.A. privind

terenul solicitat.

Susține recurentul că, în urma interpretării greșite a

actului dedus judecății instanța a pronunțat o hotărâre lipsită de temei legal,

cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001,

apreciindu-se greșit că Primarul Municipiului Reghin și SC L.M. S.C.M. Reghin

au calitate procesuală pasivă în cauză.

Se mai arată că, în raport de același text este

ilegală obligarea Primarului Municipiului Reghin la restituirea în natură a

unui teren care nu este în patrimoniul său și că greșit s-a dispus obligarea la

plata cheltuielilor de judecată avansate în cauză.

În subsidiar, recurentul apreciază că în situația în

care va fi obligat la soluționarea notificării, competența sa este limitată

numai la emiterea dispoziției motivate, cu propunerea de acordare a despăgubirilor,

terenul în litigiu fiind ocupat în întregime de utilitățile pentru care s-a

dispus exproprierea; sub acest aspect s-a invocat și motivul prevăzut de art.

304 pct. 9 C. proc. civ.

Recursul este nefondat, pentru considerentele ce

urmează:

Prin notificarea adresată de reclamant pârâtei SC L.M.

S.C.M. Reghin reclamantul S.A. a solicitat acordarea despăgubirilor pentru

imobilul casă de la nr. administrativ 205 și terenul aferent în suprafață de

2500 mp, teren ce a aparținut antecesorului său, dobândit prin cumpărare.

Notificarea a fost transmisă inițial pârâtei SC L.M.

S.C.M. Reghin și Prefectului Județului Mureș, iar apoi Primăriei Municipiului

Reghin.

Antecesorii reclamantului au fost expropriați în

scopul construirii unor spații de producție ale cooperației meșteșugărești în

orașul Reghin, conform Decretului nr. 334/1971, anexa nr. 27.

La momentul exproprierii, astfel cum s-a dovedit, s-a

propus antecesorilor reclamantului acordarea unui alt teren în schimb,

propunere ce a fost refuzată, împrejurare în care aceștia nu au fost

despăgubiți.

Reclamantul, ca unic moștenitor al foștilor

proprietari tabulari, a solicitat acordarea de măsuri reparatorii pentru

privarea de proprietate, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 2 lit. i) din

Legea nr. 10/2001.

Conform Cărții funciare nr. 403 Iernuțeni, nr. top 371

– 375/1 se constată că antecesori reclamantului au cumpărat cota de ½

parte din imobilul în litigiu, astfel că acesta este îndreptățit numai la cota parte

pe care au avut-o părinții săi din teren.

Cu privire la felul măsurilor reparatorii de care

poate beneficia reclamantul s-au avut în vedere mai multe împrejurări concrete

ale cauzei.

Astfel, prin raportul de expertiză efectuat în cauză

s-a concluzionat că terenul nu a făcut obiectul Legii nr. 18/1991, că pe

terenul în suprafață de 2511 mp au fost edificate clădiri de către SC L.M.

S.C.M. Reghin, care ulterior au fost înstrăinate SC R.P. SRL.

S-a dovedit că terenul nu a făcut obiectul unei alte

legi reparatorii și că din întreaga suprafață este neafectată de construcții numai

cea de 1592 mp.

Prin același raport de expertiză s-a concluzionat că

terenul preluat abuziv de la antecesorii reclamantului se află în proprietatea

Statului Român și este folosit de o societate care a cumpărat construcțiile edificate

de SC L.M. S.C.M. Reghin.

La data intrării în vigoare a Legii nr. 10/2001

terenul se afla în folosința SC L.M. S.C.M., dar la data soluționării cauzei de

către instanță s-a dovedit că toate construcțiile edificate pe teren au fost

înstrăinate de către SC L.M. S.C.M. Reghin, SC R.P. SRL.

Avându-se în vedere dispozițiile art. 11 alin. (1) și (4)

din Legea nr. 10/2001, în situația în care lucrările pentru care s-a dispus

exproprierea ocupă funcțional întregul teren, modalitatea de reparare a prejudiciului

constă în acordarea măsurilor reparatorii în echivalent.

Conform Legii nr. 10/2001 este prioritar principiul potrivit

căruia restituirea în natură a imobilului preluat de stat în mod abuziv

primează și numai în situația în care acest lucru nu este posibil se recurge la

acordarea măsurilor reparatorii prin echivalent.

Față de împrejurarea că terenul a rămas în

proprietatea statului, deținătorul actual SC R.P. SRL care a cumpărat

construcțiile de la SC L.M. S.C.M. neavând înscris în Cartea funciară nici un

titlu cu privire la teren și pentru că din suprafața totală de 2511 mp teren

există o suprafață liberă de construcții de 1592 mp, s-a apreciat ca posibilă

repararea prejudiciului creat reclamantului prin preluarea abuzivă a imobilului,

prin restituirea în natură a unei cote de ½ parte din teren; această

cotă a aparținut autorilor reclamantului. În acest mod s-a asigurat reparația

justă pentru încălcarea dreptului de proprietate cu respectarea principiului

prevalentei restituirii în natură, conform art. 1 pct. 1 și art. 7.1 din Legea

nr. 10/2001.

Critica formulată de recurentul-pârât cu privire la

aplicarea și interpretarea greșită a art. 26 alin. (3) din Legea nr. 10/2001

este nefondată, având în vedere împrejurarea că intimata-pârâtă SC L.M. S.C.M. Reghin

nu a considerat niciodată adresa nr. 1417/2006 ca fiind decizia emisă cu

privire la soluționarea notificării formulate; de fapt s-a apreciat că este un

act de corespondență aferent procedurii administrative emis cu privire la

soluționarea notificării ce s-a formulat în baza Legii nr. 10/2001.

Chiar dacă prin contestația adresată instanței

reclamantul a solicitat anularea respectivei adrese, instanța în mod legal a

reținut că notificarea reclamantului nu a fost soluționată în termen rezonabil

și pe baza probatoriului existent în cauză a soluționat cererea acestuia,

obligând pârâtul Primarul Municipiului Reghin, direct la restituirea în natură

a cotei de ½ din imobilul teren preluat în mod abuziv de către stat și

care a aparținut antecesorilor săi.

Trebuie avut în vedere că procedura soluționării

notificării pe care persoana îndreptățită o adresează deținătorului imobilului

preluat de stat, prevăzută de art. 21 din Legea nr. 10/2001 este subsumată

exercitării unui drept subiectiv civil, are caracter necontencios, dar

obligatoriu, potrivit art. 109 alin. (4) C. proc. civ., în cazul în care este

temporizată soluționarea cererii se deschide celui vătămat accesul la

jurisdicția civilă pentru a fi finalizată.

Așa cum s-a arătat în speță, cererea formulată de pârâta

SC L.M. S.C.M. nu a fost soluționată într-un termen rezonabil pentru

impedimentele arătate prin adresa nr. 1417/2006, situație în care a fost

sesizată instanța, care în mod corect a soluționat cererea prin hotărârea pronunțată

de instanța de fond, menținută prin decizia recurată a instanței de apel.

Criticile întemeiate pe motivele prevăzute de art. 304

pct. 8 și 9 C. proc. civ., vizând interpretarea și aplicarea greșită a art. 26

alin. (3) din Legea nr. 10/2001 sunt nefondate, considerente pentru care

recursul declarat de pârât urmează să fie respins.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Instituția Primarului

Municipiului Reghin împotriva deciziei nr. 84/A din 4 noiembrie 2008 a Curții de Apel Târgu Mureș, secția civilă, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 14.12.2009.