ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4611/2010

Deliberând în condițiile art. 256 C. proc. civ. reține cele ce urmează: Prin sentința civilă nr. 1875 din 16 decembrie 2008, Tribunalul București, secția a IV-a civilă, a admis în parte contestația precizată, formulată de contestatorul P.A., în contradictoriu cu intimatul Statul Român prin C.N.A.D.N.R.; a anulat în parte hotărârea nr. 26 din 30 octombrie 2007, emisă de intimata C.N.A.D.N.R. SA în sensul că stabilește cuantumul despăgubirilor la suma de 17.996,02 lei, din care 4.680,62 lei reprezintă valoarea bunului expropriat (consemnată de intimată la 26 noiembrie 2007 pe numele contestatorului) și 13.315,40 lei reprezintă despăgubire pentru împrejmuire și a luat act că nu s-a solicitat cheltuieli de judecată.

Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, învestită cu soluționarea apelului declarat de intimatul Statul român, prin C.N.A.D.N.R., a respins calea de atac prin decizia nr. 555/A din 5 noiembrie 2009, pentru considerentele ce se vor arăta. Apelul este axat în principal pe interpretarea probatoriului administrat, iar în speța de față probatoriul edificator a fost expertiza efectuată. Așa cum rezultă din actele dosarului apelanta nu a mai solicitat o nouă expertiză care să lămurească aspectele rămase neelucidate după efectuarea primei expertize. Prima instanță (după expertiză, obiecțiuni, chiar cenzurarea raportului de expertiză în limitele clare cunoscute) a apreciat corect situația de fapt și de drept.

Revenea apelantului rolul de a clarifica, chiar în apel, prin solicitarea unei noi expertize a punctelor care nu au fost corect rezolvate de prima expertiză sau de cenzurarea instanței. Argumentele apelantului se referă la aplicarea unor articole din Legea nr. 33/1994, articole care pot fi lămurite tot printr-o expertiză. Împotriva deciziei a declarat recurs Statul român prin C.N.A.D.N.R., întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., criticile vizând modalitatea în care a fost soluționată cererea referitoare la daunele aduse proprietarului în urma exproprierii. Prin dezvoltarea motivului de recurs, cu referire la art. 26 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, se arată că toate lucrările de relocare a utilităților și a împrejmuirilor de pe proprietate expropriată sunt suportate de recurent, astfel cum rezultă din contractul de execuție lucrări nr. 81/2007 încheiat între C.N.A.D.N.R.

și SC R.S. SRL, înscris nou depus în recurs. În subsidiar se arată că instanța nu a făcut aplicarea art. 26 alin. (4) din Legea nr. 33/1994 în sensul că nu a scăzut din valoarea prejudiciului sporul de valoare pe care îl va înregistra partea de imobil rămasă neexpropriată, respectiv 99% din suprafața inițială. Intimatul P.A., deși legal citat, nu a depus întâmpinarea prevăzută de art. 308 alin. (2) C. proc. civ. În etapa procesuală a recursului s-a administrat probe noi cu înscrisuri, conform art. 305 C. proc. civ., constând în contractul de execuție lucrări nr. 81/2007, anexele nr. 1 și 2 la contract precum și formularul C5 al contractului prin care sunt indicate cantitățile de lucrări pentru lucrarea reabilitată, extindere centură Km 2+400-DN2, la categoria diverse.

Analizând decizia prin prisma criticii formulate, a probatoriilor administrate în etapele procesuale precum și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Înalta Curte reține caracterul fondat al recursului pentru argumentele ce succed. - Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică stabilește prin art. 26 alin. (1) conținutul noțiunii de despăgubire, ce trebuie acordat expropriatorului, și anume valoarea reală a imobilului precum și daunele aduse proprietarului funcție și de dovezile prezentate, art. 26 alin. (2). - Hotărârea primei instanțe de a acorda contestatorului suma de 13.315,40 lei reprezentând costurile demolării și refacerii împrejmuirii pentru cei 10 mp de teren expropriat a fost validată de instanța de apel printr-o motivare succintă, apreciată de ambele părți din proces ca fiind lămuritoare cu privire la motivele de apel invocate.

- Probatoriile noi administrate în recurs mai sus arătate, necombătute de intimat, dovedesc că prejudiciul suferit de contestator urmare a pierderii dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 10 mp pentru cauză de utilitate publică dispusă prin H.G. nr. 1124/2007 privind declanșarea procedurilor de expropriere a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de utilitate publică „Fluidizare trafic pe DN 1 Km 8+100 Km 17+100 și Centura rutieră în zona de nord a municipiului București obiect 5B-Extindere la patru benzi a Centurii rutiere a Municipiului București pe sectorul cuprins între Km 2+400 și intersecția cu DN 2” , este acoperit de expropriator prin efectuarea lucrărilor de demolare și reconstrucție (de mutare) a porțiunii de gard distruse de către societatea ce execută lucrarea de utilitate publică.

Astfel, executantul, conform contractului și a actelor adiționale, are obligația de a muta gardurile aflate pe terenurile expropriate (filele 7-17 și 20 din recurs). Cum executantul lucrării de utilitate publică are obligația contractuală de a muta gardul (a demola și reconstrui împrejmuirea din aceleași materiale pentru a acoperi integral paguba suferită de proprietar), Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1), (2) și (3) C. proc. civ., cu referire la art. 304 pct. 9 C. proc. civ. și art. 26 alin. (1) și (2) din Legea nr. 33/1994, va admite recursul și va modifica decizia în sensul admiterii apelului declarat de C.N.A.D.N.R. SA împotriva sentinței nr. 1875 din 16 decembrie 2008 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, pe care o va schimba în parte în sensul înlăturării obligării pârâtului la plata sumei de 13.315,40 lei reprezentând despăgubire pentru împrejmuire.

Celelalte dispoziții ale sentinței vor fi menținute.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul Statul Român prin C.N.A.D.N.R. SA împotriva deciziei civile nr. 555A din 5 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie. Modifică decizia în sensul că admite apelul declarat de pârât împotriva sentinței civile nr. 1875 din 16 decembrie 2008 a Tribunalului București, secția a IV-a civilă, în sensul că înlătură obligarea pârâtului la plata sumei de 13.315,40 lei reprezentând despăgubire pentru împrejmuire. Menține celelalte dispoziții ale sentinței. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 21 septembrie 2010.