ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4479/2010

Asupra cauzei de față, constată

următoarele:

Prin încheierea pronunțată în

ședința publică de la 12 noiembrie 2009, în dosarul nr. 12174/3/2008, Curtea de

Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie,

a dispus, în baza art. 155

1

C. proc. civ., suspendarea judecării apelurilor

declarate de apelanta-pârâtă A.V.A.S. și de către apelantul pârât STATUL ROMÂN

PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE REPREZENTAT DE D.G.F.P. BIHOR, în

contradictoriu cu intimații-reclamanți S.E. și B.L.E., având în vedere că

intimații-reclamanți S.E. și B.L.E., nu s-au conformat dispoziției dată de

instanță în sensul depunerii unei copii după procura nr. 900 din 14 mai 2009

emisă de B.N.P.A. R., prin care intimații-reclamanți au mandatat-o pe numita B.M.

să renunțe la judecarea cauzei.

Împotriva acestei încheieri, la data

de 21 ianuarie 2010, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a

declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.,

susținând că, în mod greșit instanța de apel a făcut aplicarea art. 155

1

C.

proc. civ., în condițiile în care această sancțiune este aplicabilă numai în

cazul în care reclamantul nu îndeplinește obligațiile prevăzute de lege ori

stabilite în cursul judecății, iar nu intimatul, iar în prezenta cauză,

apelanții-intimați sunt Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice,

respectiv A.V.A.S., însă nu a fost stabilită, nici de către lege, nici de către

instanță în cursul judecății, vreo obligație, astfel încât aceștia să se afle

în condițiile de admisibilitate ale art. 155

1

C. proc. civ.

Analizând lucrările dosarului,

Înalta Curte constată că recursul nu poate fi primit, pentru următoarele

considerente:

În speță, la data de 18 mai 2009,

reclamanții S.E. și B.L.E., prin avocat S.S., au depus o declarație,

autentificată sub nr. 1718 din 14 mai 2009 de BNP S.D.A., prin care B.M., în

calitate de mandatară a acestora, declară că renunță la judecarea pricinii ce

face obiectul dosarului nr. 12174/3/2008, aflat pe rolul Curții de Apel

București.

La termenul din 28 mai 2009,

instanța a amânat cauza, neputând lua act de renunțarea la judecată, constatând

că se impune depunerea de către intimații-reclamanți a unei copii după procura

nr. 900 din 14 mai 2009 emisă de B.N.P.A. R.

Prin încheierea pronunțată în

ședința publică de la 12 noiembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a

III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, instanța a dispus, în

baza art. 155

1

C. proc. civ., suspendarea judecării apelurilor, având

în vedere că intimații-reclamanți S.E. și B.L.E., nu s-au conformat dispoziției

dată de instanță în sensul depunerii unei copii după procura nr. 900 din 14 mai

2009 emisă de B.N.P.A. R., prin care intimații-reclamanți au mandatat-o pe

numita B.M. să renunțe la judecarea cauzei.

Potrivit dispozițiilor art. 155

1

C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata atunci când se constată că

desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina părții reclamante

prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul

judecății.

Același art. 155

1

C.

proc. civ. în alin. (2) prevede că „la cererea părții, judecata va fi reluată dacă

obligațiile la care se referă alin. (1) au fost îndeplinite și, potrivit legii,

aceasta poate continua”.

Susținerea recurentului, în sensul

că sancțiunea prevăzută de art. 155

1

C. proc. civ. este aplicabilă

numai pentru reclamant, este justă, în sarcina apelanților-intimați Statul

Român prin Ministerul Finanțelor Publice, respectiv A.V.A.S., nefiind stabilită

de către instanță în cursul judecății, vreo obligație.

Într-adevăr, prin sancțiunea

suspendării cauzei din culpa intimaților-reclamanți, apelanții-intimați au fost

vătămați în drepturi, apelul lor nefiind soluționat.

Cazul particular de suspendare

facultativă a judecății, reglementat prin dispozițiile art. 155

1

C.

proc. civ., constituie o sancțiune procedurală, instituind condiția culpei

părții reclamante, pentru neîndeplinirea unor obligații prevăzute de lege ori

stabilite la primirea cererii de chemare în judecată sau în cursul judecății.

Pentru a obține reluarea judecății, partea

interesată ce se consideră prejudiciată nu trebuie să declare recurs împotriva

încheierii de suspendare, întrucât instanța de control judiciar apreciază

legalitatea măsurii în raport de situația existentă la momentul suspendării.

Ca atare, partea trebuie să ceară

repunerea cauzei pe rol și, numai dacă se respinge cererea, poate să declare

recurs împotriva acestei soluții pentru a dovedi că respingerea cererii de

repunere pe rol este nelegală.

Față de cele expuse, nefiind

incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul urmează a fi

respins, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul STATUL

ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva încheierii de ședință din 12

noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru

cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 16

septembrie 2010.