ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 4479/2010

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin încheierea pronunțată în ședința publică de la 12 noiembrie 2009, în dosarul nr. 12174/3/2008, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a dispus, în baza art. 155 1 C. proc. civ., suspendarea judecării apelurilor declarate de apelanta-pârâtă A.V.A.S. și de către apelantul pârât STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE REPREZENTAT DE D.G.F.P. BIHOR, în contradictoriu cu intimații-reclamanți S.E. și B.L.E., având în vedere că intimații-reclamanți S.E. și B.L.E., nu s-au conformat dispoziției dată de instanță în sensul depunerii unei copii după procura nr. 900 din 14 mai 2009 emisă de B.N.P.A.

R., prin care intimații-reclamanți au mandatat-o pe numita B.M. să renunțe la judecarea cauzei. Împotriva acestei încheieri, la data de 21 ianuarie 2010, pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., susținând că, în mod greșit instanța de apel a făcut aplicarea art. 155 1 C. proc. civ., în condițiile în care această sancțiune este aplicabilă numai în cazul în care reclamantul nu îndeplinește obligațiile prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecății, iar nu intimatul, iar în prezenta cauză, apelanții-intimați sunt Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, respectiv A.V.A.S., însă nu a fost stabilită, nici de către lege, nici de către instanță în cursul judecății, vreo obligație, astfel încât aceștia să se afle în condițiile de admisibilitate ale art. 155 1 C. proc.

civ. Analizând lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul nu poate fi primit, pentru următoarele considerente: În speță, la data de 18 mai 2009, reclamanții S.E. și B.L.E., prin avocat S.S., au depus o declarație, autentificată sub nr. 1718 din 14 mai 2009 de BNP S.D.A., prin care B.M., în calitate de mandatară a acestora, declară că renunță la judecarea pricinii ce face obiectul dosarului nr. 12174/3/2008, aflat pe rolul Curții de Apel București. La termenul din 28 mai 2009, instanța a amânat cauza, neputând lua act de renunțarea la judecată, constatând că se impune depunerea de către intimații-reclamanți a unei copii după procura nr. 900 din 14 mai 2009 emisă de B.N.P.A. R. Prin încheierea pronunțată în ședința publică de la 12 noiembrie 2009, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, instanța a dispus, în baza art. 155 1 C. proc.

civ., suspendarea judecării apelurilor, având în vedere că intimații-reclamanți S.E. și B.L.E., nu s-au conformat dispoziției dată de instanță în sensul depunerii unei copii după procura nr. 900 din 14 mai 2009 emisă de B.N.P.A. R., prin care intimații-reclamanți au mandatat-o pe numita B.M. să renunțe la judecarea cauzei. Potrivit dispozițiilor art. 155 1 C. proc. civ., instanța poate suspenda judecata atunci când se constată că desfășurarea normală a procesului este împiedicată din vina părții reclamante prin neîndeplinirea obligațiilor prevăzute de lege ori stabilite în cursul judecății. Același art. 155 1 C. proc. civ. în alin. (2) prevede că „la cererea părții, judecata va fi reluată dacă obligațiile la care se referă alin. (1) au fost îndeplinite și, potrivit legii, aceasta poate continua”.

Susținerea recurentului, în sensul că sancțiunea prevăzută de art. 155 1 C. proc. civ. este aplicabilă numai pentru reclamant, este justă, în sarcina apelanților-intimați Statul Român prin Ministerul Finanțelor Publice, respectiv A.V.A.S., nefiind stabilită de către instanță în cursul judecății, vreo obligație. Într-adevăr, prin sancțiunea suspendării cauzei din culpa intimaților-reclamanți, apelanții-intimați au fost vătămați în drepturi, apelul lor nefiind soluționat. Cazul particular de suspendare facultativă a judecății, reglementat prin dispozițiile art. 155 1 C. proc. civ., constituie o sancțiune procedurală, instituind condiția culpei părții reclamante, pentru neîndeplinirea unor obligații prevăzute de lege ori stabilite la primirea cererii de chemare în judecată sau în cursul judecății.

Pentru a obține reluarea judecății, partea interesată ce se consideră prejudiciată nu trebuie să declare recurs împotriva încheierii de suspendare, întrucât instanța de control judiciar apreciază legalitatea măsurii în raport de situația existentă la momentul suspendării. Ca atare, partea trebuie să ceară repunerea cauzei pe rol și, numai dacă se respinge cererea, poate să declare recurs împotriva acestei soluții pentru a dovedi că respingerea cererii de repunere pe rol este nelegală. Față de cele expuse, nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul urmează a fi respins, ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Respinge recursul declarat de pârâtul STATUL ROMÂN PRIN MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE împotriva încheierii de ședință din 12 noiembrie 2009 a Curții de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 16 septembrie 2010.