ÎCCJ, Decizia nr. 34/2018

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Decizia nr. 1022 din 7 iunie 2017, pronunțată în Dosarul nr. x/2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a respins, ca tardivă, cererea de revizuire formulată de A. S.R.L., în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., împotriva Deciziei civile nr. 1863/Ap din 12 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă în Dosarul nr. x/2014.

Pentru a pronunța această hotărâre, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a reținut, în esență, considerentele arătate în continuare.

În raport cu motivul de revizuire invocat, sunt aplicabile dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. potrivit cărora termenul de revizuire este de o lună și se calculează de la momentul pronunțării hotărârii, indiferent dacă partea a fost sau nu prezentă la dezbaterile în fond sau la pronunțare și nu este relevantă data la care partea interesată a luat cunoștință de considerentele hotărârii atacate, având în vedere că, în baza acestui motiv de revizuire, se analizează numai soluțiile din cuprinsul hotărârilor pretins contradictorii, care pot fi cunoscute încă de la momentul pronunțării.

În cauză, termenul de o lună prevăzut la art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a început să curgă la data de 12 decembrie 2016 (data pronunțării ultimei hotărâri) și s-a împlinit la data de 12 ianuarie 2017, conform art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., iar cererea de revizuire a fost formulată la 17 februarie 2017, data înregistrării cererii la Curtea de Apel Brașov.

Având în vedere că cererea de revizuire a fost formulată cu depășirea termenului de o lună prevăzut de dispozițiile legale menționate anterior, devin incidente prevederile art. 185 alin. (1) teza întâi C. proc. civ.

Împotriva deciziei menționate la pct. 1 a declarat recurs revizuenta A. S.R.L., invocând motivele prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 7 C. proc. civ.

Circumscris motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., recurenta arată că în mod greșit a fost respinsă cererea sa de repunere în termenul de exercitare a cererii revizuirii, cu neobservarea și încălcarea prevederilor art. 185 alin. (1) și art. 186 alin. (1) și (2) C. proc. civ.

Instanța de revizuire în mod greșit nu a luat în considerare că, în situația depășirii termenelor de procedură pentru motive întemeiate, se aplică instituția repunerii în termen, prevăzută de art. 186 C. proc. civ. Această împrejurare a condus și la greșita aplicare a prevederilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.

Recurenta afirmă că, la data pronunțării Deciziei civile nr. 1863/Ap/12.12.2016, se părea că cererea de chemare în garanție ce face obiectul căii de atac a fost respinsă în fond, nu în principiu, și numai după lecturarea hotărârii s-a constatat neabordarea fondului sub aspectul examinării temeiniciei cererii de chemare în garanție, a probelor pe care se sprijină etc. Or, așa cum este explicat dispozitivul hotărârii prin prisma considerentelor, hotărârea intră în coliziune cu autoritatea de lucru judecat a deciziei anterioare, de admitere în principiu a cererii de chemare în garanție, respectiv Decizia nr. 707/Ap din 27 mai 2015 a Curții de Apel Brașov, secția civilă.

În consecință, recurenta susține că, înainte de lecturarea considerentelor hotărârii, care explică dispozitivul și fac corp comun cu acesta, s-a aflat în imposibilitate de a cunoaște împrejurarea care justifica formularea cererii de revizuire, iar cunoașterea considerentelor a avut loc, la data comunicării hotărârii, obligatorie conform art. 427 alin. (1) C. proc. civ.

În continuare, subsumat motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ., recurenta expune argumente referitoare la încălcarea autorității de lucru judecat a Deciziei civile nr. 707 din 27 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel Brașov în Dosarul nr. x/2014.

Conform art. 499 C. proc. civ., analizând criticile formulate de recurenta-revizuentă, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele arătate în continuare.

Prin cererea de revizuire formulată în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuenta a susținut că Decizia civilă nr. 1863/Ap din 12 decembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția civilă, în Dosarul nr. x/2014, este potrivnică Deciziei civile nr. 707 din 27 mai 2015, pronunțată de Curtea de Apel Brașov în Dosarul nr. x/2014.

În mod corect a reținut instanța de revizuire că, în privința termenului în care poate fi exercitată cererea de revizuire, sunt aplicabile dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., conform cărora "Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti […] în cazul prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri".

În speță, este necontestat faptul că termenul de o lună a început să curgă la data de 12 decembrie 2016, când a fost pronunțată Decizia civilă nr. 1863/Ap din 12 decembrie 2016, și s-a împlinit la data de 12 ianuarie 2017, conform art. 181 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., precum și faptul că cererea de revizuire a fost înregistrată la Curtea de Apel Brașov la data de 17 februarie 2017, cu depășirea termenului de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Susținerile prin care recurenta-revizuentă tinde să demonstreze că în mod greșit a fost respinsă cererea de repunere în termen, cu motivarea că termenul se calculează de la data comunicării hotărârii, nu pot fi primite. Sub acest aspect, se reține că dispozițiile art. 511 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. prevăd expres faptul că termenul curge de la data rămânerii definitive a hotărârii, iar, în speță, decizia atacată cu revizuire este definitivă la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4 și alin. (2) C. proc. civ. Pentru aceleași argumente nu pot fi primite nici susținerile conform cărora caracterul potențial potrivnic derivă din considerentele hotărârii, care au fost cunoscute părții la data comunicării, iar nu la data pronunțării deciziei.

În consecință, se constată că sunt temeinice și legale atât soluția instanței de revizuire de respingere a cererii de repunere în termenul de exercitare a revizuirii, cât și soluția de respingere, ca tardivă, a cererii de revizuire, astfel că nu pot fi primite criticile recurentei-revizuente subsumate motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

În condițiile în care, prin hotărârea ce formează obiectul recursului, a fost reținută tardivitatea cererii de revizuire, soluționarea cauzei pe calea acestei excepții de procedură face inutilă expunerea și analiza susținerilor recurentei-revizuente referitoare la caracterul potențial potrivnic al deciziilor invocate în cadrul cererii de revizuire, critici subsumate motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 C. proc. civ.

Pentru toate considerentele expuse, nefiind identificate motive de reformare a hotărârii atacate în sensul art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ. va fi respins, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta A. S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuenta A. S.R.L. împotriva Deciziei nr. 1022 din 7 iunie 2017, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în Dosarul nr. x/2017.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 februarie 2018.

Procesat de GGC - NN