ÎCCJ, Decizia nr. 240/2019

Examinând actele și lucrările dosarului, constată următoarele:

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin Decizia nr. 4205 din 5 decembrie 2018 pronunțată în dosarul nr. x/2018, a respins cererea de revizuire ca tardiv declarată, reținând că Decizia nr. 1134 (care este ultima hotărâre) a rămas definitivă la 28 martie 2018, iar cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov (care și-a declinat competența în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție) la 30 iulie 2018, fiind expediată prin poștă la 26 iulie 2018 .

Termenul prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. se împlinea la data de 28 aprilie 2018, având în vedere dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ.

S-a apreciat, totodată, că și în măsura în care termenul de declarare a revizuirii ar fi raportat la Sentința civilă nr. 101/S din 26 mai 2015, pronunțată de Tribunalul Brașov, secția I civilă, a cărei anulare se solicită, (revizuentul atacând, de fapt, prima hotărâre pronunțată și nu ultima, așa cum prevede art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.), care a rămas definitivă prin Decizia nr. 29/R din 25 ianuarie 2016 a Curții de Apel Brașov, termenul de o lună era împlinit la 26 iulie 2018.

Prin urmare, cererea de revizuire, expediată prin poștă la 26 iulie 2018 și înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov (care și-a declinat competența în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție) la 30 iulie 2018, este formulată cu depășirea termenului de o lună prevăzut de art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii, revizuentul a formulat recurs, solicitând admiterea acestuia, admiterea excepțiilor invocate, casarea deciziei atacate, admiterea cererii de revizuire și trimiterea dosarului spre rejudecare, în temeiul art. 3 alin. (2) și 81 din Legea nr. 76/2012, art. 261 alin. (3) și 264 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, art. 21 alin. (5) din Legea nr. 10/2001, art. 24 - 28 din C. proc. civ. și art. 1 din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 4/2013.

În susținerea motivelor de recurs, s-a arătat că, în conformitate cu prevederile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ., cererea de revizuire a Sentinței civile nr. 101/S din 26 mai 2015 a fost depusă în termen, dispoziția potrivnică fiind Decizia nr. 1134 din 28 martie 2018, întrucât dispozitivul nu a fost comunicat potrivit art. 261 alin. (3) din C. proc. civ. în termen de 7 zile de la pronunțare și nici motivarea nu i-a fost comunicată, în baza art. 264 alin. (1) din același act normativ în termen de 30 de zile de la pronunțare, decizia fiind predată arhivei la 14 mai 2018.

Prin Încheierea din 7 octombrie 2019 s-a admis în principiu recursul formulat de recurentul A. și s-a fixat termen de judecată la 4 noiembrie, cu citarea părților.

Analizând hotărârea atacată în raport cu actele dosarului, cu criticile formulate de recurent, precum și cu reglementările legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente.

Cu toate că recursul nu este întemeiat pe dispozițiile art. 488 din C. proc. civ., nefiind indicat în mod explicit vreunul dintre cazurile de casare reglementate de textul legal specificat, deoarece criticile de nelegalitate formulate vizează, în fapt, incompatibilitatea completului care a pronunțat hotărârea atacată și încălcarea dispozițiilor procedurale privind modul de calcul al termenului de revizuire, calea de atac va fi examinată din perspectiva motivelor de recurs prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 și 5 din actul normativ anterior menționat, în cauză fiind aplicabile prevederile noului cod de procedură, față de data înregistrării dosarului în care s-a pronunțat hotărârea atacată cu revizuire (Sentința civilă nr. 101/2015), 17 mai 2013.

Referitor la greșita compunere a instanței, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ. au în vedere și alcătuirea completului cu judecători care se aflau într-o situație de incompatibilitate, însă, așa cum însuși recurentul a arătat prin cererea de recurs, doi dintre membrii completului au formulat cereri de abținere, care au fost respinse, iar incidentul procedural referitor la cel de al treilea membru al completului trebuia invocat și soluționat de către instanțele anterioare, iar nu evocat într-un recurs declarat împotriva unei cereri de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Contrar celor susținute de către autorul recursului, se constată că dezlegarea dată cererii de revizuire de către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă este conformă dispozițiilor procedurale incidente.

Cererea de revizuire, astfel cum este reglementată de art. 509 și următoarele din C. proc. civ., trebuie să fie formulată în termenul prevăzut de lege pentru exercitarea acestei căi de atac, după distincțiile prevăzute în art. 511 din C. proc. civ.

În speță, cererea de revizuire este formulată în temeiul dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., caz în care, potrivit art. 511 alin. (1) pct. 8 din codul menționat, revizuirea se poate exercita în termen de o lună de la data rămânerii definitive a ultimei hotărâri, în speța dedusă judecății, de la data pronunțării, conform art. 634 alin. (1) pct. 4, coroborat cu alin. (2) teza finală din C. proc. civ., respectiv de la 28 martie 2018.

Cererea de revizuire a fost formulată la 26 iulie 2018 (data poștei) și, având în vedere natura imperativă a termenului prevăzut de legea procesuală pentru exercitarea unui drept, reiese că, în mod legal, în raport cu dispozițiile art. 185 alin. (1) teza 1 din C. proc. civ., instanța de revizuire a sancționat nerespectarea acestuia cu decăderea.

Raportat la prevederile exprese ale art. 511 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care leagă momentul curgerii termenului de revizuire de data rămânerii definitive a ultimei hotărârii care, în speță, este reprezentat de data pronunțării acestei hotărâri sunt nerelevante motivele de recurs prin care se susține necomunicarea hotărârii într-un anume interval de timp.

De asemenea, motivele invocate de recurent nu dovedesc că întârzierea s-a datorat unor motive temeinic justificate, cu atât mai mult cu cât nu s-a formulat cerere de repunere în termen.

În considerarea celor expuse, care relevă legalitatea hotărârii atacate și întrucât susținerile recurentului formulate prin motivele de recurs nu sunt întemeiate, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a din C. proc. civ., se va respinge, ca nefondat, recursul dedus judecății în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de revizuentul A. împotriva Deciziei nr. 4205 din 5 decembrie 2018, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 04 noiembrie 2019.

Procesat de GGC - LM