ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2089/2010

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2089/2010 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor dosarului, constată

următoarele:

Prin sentința penală nr. 96 din 3 martie 2009,

pronunțată de Tribunalul Constanța în Dosarul penal nr. 4268/118/2006, s-a

dispus, în baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 lit. i) și art. 116 lit. b)

C. pen. condamnarea inculpaților S.G. și M.O. la pedepsele de câte 8 ani și 6 luni

închisoare și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzulte de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a și lit. b) C. pen. ca pedeapsă complementară.

În baza art. 71 C. pen., s-au interzis

inculpaților drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și lit.

b) C. pen., ca pedeapsă accesorie și în baza art. 88 C. pen. s-a dedus perioada

reținerii și arestării preventive de la data de 15 iulie 2004 la data de 02

februarie 2005 din cuantumul pedepsei aplicate fiecărui inculpat.

S-au respins pretențiile civile

formulate de părțile civile E.M. și G.V.C. și au fost obligați inculpații, în

solidar, la despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic Județean de

Urgență Constanța în sumă de 3385,88 lei.

În baza art. 191 C. pen. au fost

obligați inculpații la cheltuieli judiciare către stat în sumă de câte 1000

lei.

Pentru a pronunța această hotărâre,

instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut

următoarele:

Prin Rechizitoriul nr. H63/P/2004 din

data de 4 octombrie 2004 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța s-a

dispus trimiterea în judecată a inculpaților S.G. și M.O. pentru săvârșirea

infracțiunii de tentativă la omor calificat și deosebit de grav prevăzută de art.

20 C. pen. rap. la art. 174-175 lit. i) și art. 176 lit. b) C. pen.

În urma judecării cauzei s-a pronunțat

sentința penală nr. 141 din 27 martie 2006 a Tribunalului Constanța, secția penală,

prin care inculpații au fost condamnați pentru săvârșirea infracțiunii pentru

care au fost trimiși în judecată la pedepse de câte 9 ani și 6 luni închisoare

și 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) și b) C. pen. ca

pedeapsă complementară.

Prin Decizia penală nr. 130/P din 27

iunie 2006 Curtea de Apel Constanța a admis apelurile formulate de inculpați, a

desființat sentința penală și a dispus rejudecarea cauzei pentru administrarea

tuturor probelor de la urmărirea penală, cât și a celor propuse în apărare de

inculpați.

La rejudecarea cauzei instanța de fond

a procedat la reaudierea inculpaților și a părților vătămate, a martorilor din

lucrări și a martorilor propuși în apărare de inculpați și anume, B.Ș., A.F., I.E.,

I.E., T.R., și I.I. și s-au efectuat referate de evaluare a celor 2 inculpați

de către Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul Constanța.

În asență, s-a reținut că în noaptea

de 17/18 iunie 2004, în jurul orelor 03,00, organele de urmărire penală au fost

sesizate de personalul medical al Serviciului de ambulanță cu privire la faptul

că la orele 02,40, au fost transportate de la clubul O. din Constanța, și

internate la Spitalul Clinic de Urgență Județean Constanța, două persoane care

prezentau plăgi înjunghiate produse prin agresiune.

În urma verificărilor s-a stabilit că

cele două persoane erau părțile vătămate E.M. și G.V.C., primul agent de pază,

iar al doilea D.J. la clubul respectiv, care fuseseră implicați într-o

altercație cu trei indivizi necunoscuți, în cursul căreia amândoi au suferit

leziuni traumatice pentru care au necesitat internare și intervenții

chirurgicale. Din foaia de observație clinică a fiecărei părți vătămate rezultă

că E.M. a prezentat diagnosticul de "plagă înțepată abdominală

paraombilicală stângă perforată, cu secționări multiple de anse intestinale și

a mușchilor drepți abdominali, cu epilon eviscerat, hemoperitoneu prin

secționarea mușchilor drepți abdominali bilateral și secționarea arterei

epigastrice superioale stângi, plagă înjunghiată nepenetrantă hipocondrul

drept, șoc traumatic, plagă contuză buza superioară, plăgi tăiate degete III - IV

mâna stângă, traumatism cranio - facial acut deschis", iar G.V.C. a

prezentat diagnosticul de "plagă înjunghiată regiunea ombară paravertebral

dreapta nepenetrantă, traumatism cranio-cerebral cu plagă scalp fronto-parietal

dreapta, plagă tăiată antebraț stâng cu secțiune de nervmedian și tendoane

flexor 1, 2, 3, 4, plagă înjunghiată inelar drept, fractură lineară deschisă

frontal stânga, plagă tăiată frontal dreapta și parietal stânga".

În urma examinării medico-legale a

rezultat, potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 209/LR din 14

iulie 2004 al Serviciului de Medicină Legal Constanța, că E.M. a prezentat un

traumatism abdominal cu plagă înjunghiată penetrantă cu afecțiunea epiplonului,

anselor intestinale și mușchilor abdominali; leziunile de violență au putut fi

produse prin lovire cu corp tăietor-înțepător, au necesitat 40-45 zile de

îngrijiri medicale și i-au pus viața în primejdie, în lipsa îngrijirilor

medicale putând duce la moarte prin peritonită generalizată.

Potrivit raportului de constatare

medico-legală nr. 208/LR din 14 iulie 2004 al Serviciului de Medicină Legală

Constanța, a rezultat că G.V.C. a prezentat leziuni de violență ce au putut fi

produse prin lovire cu corp tăietor-înțepător, leziunile de violență au

necesitat 40-45 zile de îngrijiri medicale, dacă nu survin complicații și nu

i-au pus viața în primejdie, necesitând reexaminare lupă 2 luni pentru a

stabili dacă rămâne cu infirmitate. Cu ocazia reexaminării, în data de 15

septembrie 2004, medicul legist a menționat că partea vătămată nu necesită

prelungirea timpului de îngrijiri medicale și nu rămâne cu infirmitate.

Cu ocazia cercetării la fața locului,

s-au constatat în incinta barului din club și în afara acestuia pe stradă, urme

care învederau existenta unei altercații.

Astfel, la intrarea în local, pe

treptele de la ușa de acces, pe trotuar și pelșă, s-au descoperit mai multe

pete de sânge, pe pardoseala barului, pe mocheta de deasupra, pe scaunele din

interior, au fost identificate numeroase pete de sânge, de diferite dimensiuni,

iar un prosop cu care se încercase oprirea sângerării uneia dintre victime era

îmbibat cu sânge.

De la treptele de la ușa localului

spre stradă exista o dâră brun-roșcată cu aspect de sânge, stabilindu-se că

petele de sânge aparțin grupei sanguine 01, comună celor două părți vătămate,

iar pe trotuar a fost găsită o bucată de scalp cu păr capilar, care s-a dovedit

că era a părții vătămate G.V.C., ce fusese înjunghiată în zona dreaptă a

capului, însă deși s-a încercat, aceasta nu s-a mai prins pe cap, în locul unde

fusese tăiată.

Din declarațiile celor două părți

vătămate, coroborate cu declarațiile martorilor D.M., ospătar la club, P.M.,

barman la același club și V.G., taximetrist, a rezultat că în noaptea de 17/18

iunie 2004, în jurul orei 02,00, martorul se deplasa la volanul autoturismului

său D., către clubul O., de unde primise o comandă pentru taximetrie, iar la

intersecția străzilor R. cu T.V. un grup de patru indivizi i-a făcut semn să

oprească.

Când a oprit, martorul i-a întrebat pe

cei patru dacă au făcut comandă, iar aceștia au confirmat și au cerut să fie

transportați în zona P.C., însă, după ce aceștia au urcat în autoturism,

martorul a devenit suspicios, deoarece aceștia păreau a fi țigani, iar el nu

agrea transportarea celor din respectiva etnie, întrucât astfel de clienți îl

păcăliseră de câteva ori când nu îi plătiseră cursele, motiv pentru care, le-a

spus că va merge inițial să confirme comanda la șeful său, dar și-a continuat

deplasarea spre clubul O., ca să verifice veridicitatea afirmați ei celor patru

indivizi.

În momentul în care a ajuns la club a

aflat că de fapt fusese chemat pentru un client al localului și de aceea a

revenit la taximetru și le-a cerut celor patru să coboare, pentru că l-au

mințit, ocazie cu care, cel care se afla pe scaunul din față a devenit

recalcitrant și s-a certat cu martorul, jignindu-l și bruscându-l pe acesta.

Auzind gălăgie, partea vătămată E.M.,

a intervenit și le-a cerut celor patru peroane să nu mai facă zgomot, fapt

pentru care, acolo a avut loc un schimb de replici între partea vătămată și cel

mai recalcitrant, în cursul căruia, văzând că cel turbulent se apropie

amenințător, partea vătămată i-a tras acestuia un pumn și l-a doborât la sol,

moment în care au intervenit și celelalte trei persoane din grup, precum și

partea vătămată G.V.C. și conflictul s-a încheiat.

În jurul orelor 02,20, în timp ce se

afla în barul de la parterul clubului, partea vătămată E.M. a observat că

vizavi de club a oprit un autoturism O., în care se aflau trei persoane, din

care a coborât, din partea dreaptă, un individ care s-a apropiat de ușa

clubului, moment în care vătămată a deschis ușa ca de obicei, și când individul

a întrebat-o dacă este deschis, i-a răspuns că localul este rezervat, însă

individul a insistat întrebând dacă este rezervat tot localul și dacă nu mai

este nici un loc, iar când a ajuns lângă ușă, a înjunghiat-o, în partea stângă,

a abdomenului cu un obiect neidentificat și a lovit-o imediat cu pumnul în

figură, doborând-o pe podeaua barului.

Când partea vătămată E.M. a încercat

să se ridice, un al doilea agresor a încercat să o lovească și în continuare

amândoi s-au luptat, ieșind din local pe strada G.M., cu precizarea că, despre

modul de desfășurare a luptei, partea vătămată nu a mai putut da detalii clare,

deoarece fusese înjunghiat și era deja amețit.

În acest timp, partea vătămată G.V.C.,

care era așezată pe un scaun din bar și a observat lovirea colegului său, s-a

ridicat pentru a interveni și, când a ajuns lângă colegul său rănit, un al

doilea agresor decât cel care îl înjunghiase pe bodyguard, s-a oprit, iar

G.V.C. l-a apucat pe acesta de gât, pentru a-l împiedica să îl lovească pe

colegul său, moment în care, primul agresor, adică cel care îl înjunghiase pe

bodyguard, a împins-o pe partea vătămată.

În clipa următoare partea vătămată G.V.C.

a observat că cel ce-al doilea agresor a scos un cuțit și a înjunghiat-o în

partea dreaptă a capului, partea vătămată fiind cu capul în jos și, când a

încercat să-i prindă de mâini pe acest al doilea agresor, partea vătămată a mai

fost lovită o dată cu cuțitul în cap, moment in care a intervenit martora D.M.,

care văzându-l pe G.V.C. încadrat de cei doi agresori, a tras de unul dintre

aceștia, care s-a întors cu fața spre ea, apoi colegul său s-a retras spre

treptele care duc deasupra localului.

În acel loc, agresorul de care trăsese

martora, a scos un cuțit încovoiat cu mâner bej, cu care a lovit-o în cap pe

partea vătămată G.V.C.

În continuare, deoarece nu l-a mai

văzut pe bodyguard în bar, martora D.M. a ieșit în fața ușii.

Între timp, martora P.M., care văzuse

cum bodyguardul fusese doborât la podea și apoi s-a luptat cu un agresor, a

intrat în bucătărie și a luat de acolo o bâtă de base-ball, pe care a întins-o

părții vătămate G.V.C. La revenirea din bucătărie, martora a constat că

cealaltă parte vătămată nu mai este în local.După ce martora i-a înmânat bâta D.J.-

ului, agresorul de lângă acesta a ieșit din local, fiind urmărit de D.J.

Martora respectivă a ieșit la ușă și a observat că cele două părți vătămate se

luptau cu trei agresori, în fața taximetrului.

Martorul V.G., conducătorul

taximetrului, se întorsese cu clientul inițial și luase în mașină un alt

client, martor care a observat oprirea autoturismului în apropierea clubului,

în acesta observând, prin luneta sa, că erau trei persoane și a văzut cum un

individ a coborât și s-a apropiat de bodyguard, pe care l-a lovit și doborât,

observând, totodată, că o a doua persoană a coborât din autoturismul oprit și

s-a apropiat de locul unde erau cele două părți vătămate și primul agresor.

Despre cel de-al treilea ocupant al

mașinii, martorul nu a putut da lămuriri, deoarece a pornit taximetrul și a

rulat câțiva metri, moment în care a observat pe stradă că se apropie de

taximetru bodyguardul urmărit de agresor și, întrucât a văzut că bodyguardul se

luptă cu agresorul, taximetrul a rulat puțin și l-a atins cu botul mașinii pe

agresor dezechilibrându-l, situație în care bodyguardui s-a sprijinit de

taximetru și l-a lovit cu piciorul pe agresor. Agresorul s-a ridicat și atunci taximetristul

a observat că acesta este înarmat cu un cuțit și de frică a plecat cu mașina de

acolo.

După ce a ieșit în stradă, D.J.- ului

G.V.C. a fost dezarmat de bâtă de un agresor, iar cel care îl scalpase în local

l-a mai lovit cu un cuțit în mâna stângă și l-a înțepat în zona lombară, motiv

pentru care a fugit înapoi spre bar și a strigat și la colegul său,

atenționându-l că agresorii sunt înarmați cu cuțite cu mențiunea că, în timp ce

încerca să se refugieze, partea vătămată G.V.C. a mai fost lovită o dată cu

cuțitul în zona arcadei stângi de către același agresor care îl mai tăiase.

Fiind atenționată, partea vătămată E.M. s-a retras la rândul său în local,

fiind urmărită de un agresor, care a și aruncat cu bâta după ea și imediat după

aceea agresorii au dispărut.

Cele două părți vătămate au revenit în

bar, fiind pline de sânge, iar martorele le-au dat primul ajutor și au chemat

ambulanța.

În urma investigațiilor, s-a stabilit

că la un alt bar de pe strada R., martorul I.D. își serbase aniversarea în noaptea

de 17/ 18 iunie 2004 și avusese mai mulți invitați din zona P.C. din Constanța,

fapt pentru care, s-a procedat la identificarea participanților la petrecere,

audierea acestora și întocmirea unei planșe foto cu 30 de persoane dintre

participanți, incluse în cercul de suspecți.

După externarea părții vătămate E.M.,

s-a procedat la prezentarea planșei foto cu cei 30 de suspecți, precum și

martorilor V.G. și D.M., ocazie cu care, partea vătămată E.M. l-a recunoscut

din planșa foto pe inculpalul S.G., ca fiind cel care o înjunghiase și o lovise

cu pumnul, pe inculpatul M.O., ca fiind cel recalcitrant, cu care se certase în

prima fază și pe care îl lovise lângă taximetru, precum și pe martorii P.M. și

S.Ș., ca fiind două din cele trei persoane care îl însoțeau pe inculpatul M.O. în

cursul primului incident lângă taximetru.

Martorul V.G. l-a recunoscut din

planșă pe inculpatul M.O., ca fiind cel recalcitrant din grupul celor patru

care se urcaseră în taximetru și cu care se certase, identificându-l și ca fiind

cel de-al doilea agresor care coborâse din autoturismul oprit în fața clubului

mai târziu și care se îndreptase spre club, unde erau cele două părți vătămate,

prima deja doborâtă de primul agresor. Martora D.M. l-a recunoscut, de

asemenea, din planșă pe inculpatul M.O. ca fiind cel care o lovise pe partea

vătămată G.V.C. în bar cu cuțitul, cu mențiunea că, cele trei persoane care au

efectuat recunoașterea din planșa foto au precizat că dacă le vor fi prezentate

fizic persoanele indicate din fotografii, ar putea arăta cu certitudine

identitatea acestora cu agresorii.

În urma verificărilor efectuate la

Serviciul de pașapoarte a rezultat că după ce la data de 22 iunie 2004 fusese

audiat preliminar printre ceilalți participanți la aniversare, la data de 24

iunie 2004, inculpatul S.G. a părăsit țara.

Acesta declarase olograf că ar fi

plecat de la petrecere în jurul orelor 23,30 direct acasă, împreună cu martorul

A.A.

Inculpatul M.O. nu a putut fi găsit

pentru audierile preliminare, stabilindu-se ulterior că acesta fugise și se

ascunsese în București.

În consecință, după recunoașterile din

planșa foto și verificările efectuate, cercetările au fost sistate, tocmai

pentru a le crea aparența inculpaților că au fost scoși din cercul de suspecți,

strategie ce s-a dovedit oportună, deoarece la data le 13 iulie 2004,

inculpatul S.G. a revenit în țară, fiind oprit la punctul de trecere a

frontierei Curtici, deoarece fusese dat în consemn la frontieră, fiind adus la

sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanța, în vederea cercetărilor,

zi în care a fost adus și inculpatul M.O. despre care existau informații că

revenise în Constanța.

În atare condiții, cei doi inculpați

au fost prezentați fizic părților vătămate și martorilor, pentru a se stabili

dacă sunt participanți la comiterea faptei. Cu această ocazie, partea vătămată

E.M. l-a recunoscut cu certitudine atât după fizionomie, cât și după voce pe

inculpatul S.G., ca fiind cel are o înjunghiase. Aceeași parte vătămată l-a

recunoscut și pe inculpatul M.O., ca fiind cel cu care a avut primul conflict

la orele 02,00, lângă taximetru și când îl lovise pe acesta, deoarece era

recalcitrant. Totodată, partea vătămată a precizat că inculpatul respectiv

poate fi al doilea agresor cu care s-a luptat după ce se ridicase, neputând fi

însă sigur asupra acestui aspect.

Cu aceeași ocazie, partea vătămată G.V.C.

i-a recunoscut cu certitudine pe ambii inculpați, precizând că M.O. este cel

care i-a aplicat loviturile cu cuțitul atât în bar cât și pe stradă și că S.G. este

cel care l-a înjunghiat și lovit cu pumnul la ușă pe colegul său.

Martorul V.G. l-a recunoscut pe

inculpatul M.O. ca fiind persoana care participase la ambele etape ale

evenimentului, adică a făcut parte din grupul celor patru indivizi care îl

opriseră și îl mințiseră că ei au făcut comanda, iar ulterior a fost cel care a

coborât al doilea din autoturismul oprit în fața clubului și s-a îndreptat spre

partea vătămată G.V.C.

Martora D.M. l-a recunoscut pe

inculpatul M.O. ca fiind cel care îl agresase pe D.J. și se întorsese la un

moment dat cu fața spre ea, cu precizarea că nu concorda exact cu privirea, în

sensul că la momentul prezentării pentru identificare, inculpatul avea o

privire mult mai calmă decât la momentul agresiunii.

Martora P.M., care în aceeași zi

fusese audiată și precizase că persoanele de la pozițiile 2 (S.G.) și 27 (M.O.)

din planșa foto ar semăna cu doi dintre agresori, a arătat că inculpatul S.G. seamănă

cu unul dintre agresori, însă nu a putut fi sigură, explicând că agresorul

putea fi și o altă persoană care să aibă aceleași trăsături.

Ulterior, partea vătămată i-a

recunoscut fizic și pe martorii P.M. și S.Ș., ca fiind două din cele patru

persoane care veniseră inițial cu taximetru lângă club și făcuseră gălăgie. La

acest moment, martorul S.Ș. a confirmat susținerile părții vătămate, declarând

că într-adevăr, el, împreună cu fiul său, S.L., P.M. și inculpatul M.O. plecaseră

ultimii de la petrecerea martorului l.D., căutând un taxi, urcaseră în

taximetrul martorului V.G. iar în fața clubului O., inculpatul M.O. intrase în

conflict cu bodyguardul și fusese lovit de acesta. în continuare au plecat toți

patru, au urcat într-un alt taxi, însă inculpatul M.O. i-a dat jos și a plecat

singur cu taximetrul într-o altă direcție necunoscută.

Aceeași stare de fapt a descris-o și

martorul S.L., iar martorul P.M. a precizat că în acea noapte era beat și, deși

inițial nu a putut da nici un fel de relații, la momentul recunoașterii de

către partea vătămată, a fost de acord cu relatările martorului S.Ș.

Situația de fapt prezentată mai sus și

reținută de instanță se probează cu mijloacele de probă administrate atât în

cursul urmăririi penale cât și în cursul judecăți și anume:

- procesul-verbal de verificare al

procurorului privind foile de observație clinică, procesele - verbale de

sesizare și de investigație, însoțite de cercetarea locului faptei și planșa

foto, declarațiile părților vătămate E.M. și G.V.C., rapoartele de constatare

medico-legală din 14 iulie 2004, nr. 208/LR din 14 iulie 2004 și nr. 208/LR din

15 septembrie 2004, copia F.O., adresa a S.M.L. privind examinarea unor urme

biologice, declarațiile martorilor D.M., P.M., V.G., P.M., S.S., S.L., A.S., B.N.,

l.C., S.S., G.M., U.M., A.A., l.D., M.C., M.C. și M.C., declarațiile notariale

ale martorilor I.T., S.S. și M.A., planșa foto privind 30 de persoane suspecte

cu lista numelui și prenumelui, procesul-verbal din 26 iunie 2004 de

recunoaștere din planșa foto, a numiților S.G., P.M., M.O. și S.S. de către

partea vătămată E.M., procesul-verbal din aceeași dată de recunoaștere din

planșa foto a numitului M.O. de către martorii V.G. și D.M., procesul-verbal de

recunoaștere a inculpatului S.G. din data de 14 iulie 2004, de către părțile

vătămate și martora P.M., procesul-verbal din 14 iulie 2004 de recunoaștere

fizică a inculpatului M.O. de către partea vătămată E.M., partea vătămată G.V.C.

și martorii V.G. și D.M., procesele-verbale din 22 iulie 2004 de recunoaștere

fizică a numiților P.M. și S.S. și de prezentare a fotografiei numitului M.E. de

către partea vătămată E.M., procesul-verbal din 19 iulie 2004 de predare a două

înscrisuri cu nume de martori și fotografia numitului M.E., procesul-verbal din

19 octombrie 2004 de prezentare a fotografiilor numiților M.E., M.E.I. și M.C.

către partea vătămată G.V.C., planșa cu fotografiile numiților M.E.I. și M.C.,

fișele de pașaport ale martorilor M.C., M.E.I. și numitul M.E., procesele-verbale

de verificare la hotelul B. din 2 august 2004 și 4 octombrie 2004, plus planșa

foto, procesul-verbal de verificare a autoturismului O. plus planșa foto,

raportul de constatare medico-legală asupra inculpatului S.G., adresa din 07

septembrie 2004 a Serviciului de Criminalistică din cadrul I.P.J. Constanța,

rapoartele de expertiză psihiatrică ale celor doi inculpați, raportul de

constatare poligraf a celor doi inculpați, toate coroborate cu depozițiile

inculpaților.

Audiați atât în cursul urmăririi

penale cât și în fața instanței inculpații nu au recunoscut săvârșirea

faptelor, susținând că alte persoane sunt autorii infracțiunilor, iar părțile

vătămate și martorii îi confundă cu aceste persoane.

Inculpatul S.G. a susținut inițial că

a participat la petrecerea martorului l.D., dar a plecat acasă, în jurul orelor

23,30 și nu a participat la săvârșirea faptei.

Referitor la părăsirea țării a precizat

că a plecat în Cehia să muncească, dar că, negăsind loc de muncă și

terminându-și banii, s-a întors în țară. Acesta a susținut că, în versiunea

părții vătămate E.M., el nu ar fi putut să lovească și cu pumnul stâng în

figura victimei, deoarece în anul 2003 se tăiase într-un geam la mâna

respectivă și după ce fusese operat, nu mai avea putere și o mișca greu. în

consecință, la solicitarea apărătorului ales, a fost dispusă o examinare asupra

mâinii inculpatului. Prin raportul de constatare medico-legală din 04 octombrie

2004 al Serviciului de Medicină Legală Constanța s-a concluzionat că S.G. prezintă

o afecțiune post-traumatică veche secțiune nerv median - care actual nu-i

afectează mobilitatea mâinii și degetelor mâinii stângi, acesta putând să

acționeze într-o dinamică de lovire a altei persoane cu pumnul. După terminarea

audierii din 14 iulie 2004, inculpatul a revenit asupra declarației inițiale și

a menționat că, de fapt, de la petrecere ar fi plecat împreună cu martorul A.A.

la barul E. din Constanța. Acolo patroana, identificată în persoana numitei G.M.,

i-ar fi propus fi întrețină relații sexuale cu numita U.M., ospătară în bar.

Fiind de acord, ar fi așteptat până la închiderea barului, după care el,

prietenul său, A.A. și cele două femei, patroana și ospătară, s-ar fi deplasat

la hotelul B., unde el a întreținut două raporturi sexuale cu ospătară, iar

prietenul său ar fi întreținut raporturi sexuale cu patroana, rămânând la hotel

până când s-a luminat.

Pentru verificarea acestor susțineri

au fost audiate cele trei persoane menționate și anume martorii A.A., C.M. și U.M.

Din conținutul declarațiilor acestora

rezultă că martorii se străduiesc să confirme alibiul inculpatului, relatările

acestora sânt însă contradictorii și între ele, dar și cu susținerile

inculpatului astfel încât se poate concluziona că acestea nu reflectă adevărul.

Astfel martora G.M. a susținut în

cursul urmăriri penale că inculpatul și U.M. se cunosc de mai mult timp și că

se întâlneau o dată sau de două ori pe săptămână, deși inculpatul S.G. menționase

că o cunoscuse pe ospătară în acea noapte.

Sus-numita a mai declarat că

inculpatul și prietenul său veniseră la barul E., puțin după miezul nopții și

că plecaseră împreună la hotelul B., unde au rămas 2 ore, iar la sfârșit ar fi

fost conduse acasă.

Cu toate că în cursul cercetării

judecătorești martora declară că-și menține depoziția anterioară, totuși

aceasta omite în finalul declarației a mai face referire despre deplasarea la

hotelul B., susținând că atunci când a plecat inculpatul a fost însoțit de

martorul A.A. Mai arată martora că inculpatul a venit pe la miezul nopții, pe

la 23,30 - 24,00, că localul nu era aglomerat, fiind ocupate 2-3 mese, una din

acestea fiind ocupată de S.G., care era prieten bun cu U.M.

Contrar susținerilor inculpatului care

a arătat că în noaptea aceea o cunoscuse pe ospătară, martora U.M. a susținut

olograf că îl cunoștea pe inculpat de circa 2 luni, și că nu a avut niciodată

relații sexuale cu acesta.

În continuarea declarației, aceeași

martoră, susține că inculpatul ar fi sunat-o la telefon și i-ar fi dat

întâlnire, iar la orele 1,30 acesta ar fi venit însoțit de un prieten, cu care

a consumat 2 sticle de vin, iar la orele 05,00, toți patru, adică cei doi

bărbați, ea și patroana s-ar fi deplasat la hotelul B., unde au stat în

restaurant, au băut și discutat, iar în jurul orei 07,00 s-au despărțit.

În urma verificărilor la hotelul B., a

rezultat că nici una dintre cele trei persoane nu au fost înregistrate la

recepție, că ar fi închiriat camere, stabilindu-se de asemenea, că hotelul nu

are restaurant, ci doar în recepție există o încăpere cu două măsuțe și 8

fotolii, astfel cum rezultă din planșa foto atașată procesului-verbal.

La rândul său, martorul A.A. se

contrazice în propriile declarații, deoarece în cursul judecății, contrar

declarației olografe din faza de urmărire penală (fila 121 d.u.p.) arată că în

intervalul 20,30 - 24,00 a participat la o petrecere, iar în intervalul 24,00 -

06,00, și-a petrecut timpul în localul E., de unde s-a deplasat la hotelul B. cu

S.G. și cele două fete.

Spre deosebire de cei audiați

anterior, menționează că la hotel s-a închiriat aceeași cameră, unde toți patru

au stat până în jurul orelor 9,00 dimineața, când au plecat împreună.

De remarcat este faptul că și în faza

de urmărire penală martorul A.A. a evidențiat în cursul declarațiilor mai multe

elemente contradictorii, susținând că a ajuns la petrecere în jurul orelor

20,30 - 21,00 și că la orele 02.00 ar fi plecat în barul E. alături de

inculpat, făcând consumație până în jurul orei 04,00. în acea declarație

martorul mai susține că a plecat împreună cu patroana, pe care în noaptea aceea

a cunoscut-o și cu dansatoarea M. la hotelul B., unde au luat două camere, iar

el a întreținut relații sexuale cu cea dintâi.

Dimineața, cei prezenți s-au despărțit

și au plecat fiecare acasă, cu toate că martora G.M. susținuse că ar fi fost

conduse acasă.

Fiind întrebat despre contradicțiile

dintre cele două declarații, prima fiind cea olografă din 18 iunie 2004, la

care ne-am referit anterior, martorul a explicat că depoziția inițială ar fi

fost dată într-o stare de tulburare, cu toate că susținuse mai apoi că aceasta

reflecta adevărul și că nu fusese influențat de nimeni când o scrisese.

Nici alte persoane audiate la

solicitarea inculpatului nu au confirmat susținerile acestuia și anume martorii

I.T.O., S.S., M.A. și D.A., care au fost audiați cu privire la prezența

inculpatului S.G. în noaptea incidentului în barul E.

Martorul I.T.O. a precizat că a

consumat bere împreună cu D.A. și S.S., că la masa lor nu a stat vreo

dansatoare și că la miezul nopții, în local ar fi intrat S.G., cu un alt

individ, comandând 2 sticle de vin și așezându-se la a doua masă din stânga. Nu

i-a urmărit pe cei doi și nu a putut preciza dacă au ieșit din local până la

orele 05,00 când a părăsit localul, iar în final menționează că nu este sigur

că l-a văzut pe inculpat chiar în noaptea de 17/ 18 iunie 2004, ci în jurul

acelei date.

Spre deosebire de martorul menționat,

S.S. susține că în acea noapte a consumat whischy împreună cu I.T.O. și

prietenul său, la masa acestora stând și dansatoarele. în jurul orelor 00,30 în

local ar fi intrat incupatul și prietenul său care s-ar fi așezat la o masă din

dreapta, toate aceste precizări aflându-se în flagrantă contradicție cu cele

ale martorului Iancu T.O. Mai mult, martorul arată că atunci când a plecat din

bar, în jurul orei 05,00, inculpatul s-ar fi aflat tot acolo.

În sfârșit, martora M.A. a relatat că

în noaptea de 17/ 18 iunie 2004 l-a cunoscut pe inculpat, fiindu-i prezentat de

U.M., care i-a povestit că ea și inculpatul se iubesc, acesta fiind motivul

pentru care cei doi au stat mai tot timpul îmbrățișați. Totuși, martora declară

că inculpatul a rămas până în jurul orelor 03,30, când aceasta a plecat acasă,

iar cu privire la data exactă a evenimentului a dat explicații puerile și

fanteziste, în sensul că atunci trebuia să nască, deoarece a rămas gravidă pe 4

noiembrie 2003, sau că a doua zi trebuia să formuleze o plângere la poliție

împotriva fostului concubin, dar nu a procedat în consecință.

În ceea ce-l privește pe inculpatul M.O.,

acesta a susținut în prima declarație că ar fi plecat de la petrecerea fratelui

său I.D., în jurul orei 00,15, când, împreună cu tatăl său au închis barul și

au plecat la bunica sa din P.C., unde au stat la un priveghi, iar la orele

05,00 s-au culcat. Despre dispariția sa din Constanța, a precizat că a fost

plecat la București, în vederea rezolvării unor probleme ale fiului său, ce are

cetățenie americană, propunând audierea ca martori a numiților I.C., tatăl său,

S.S., bunicul său și T.R.

Cel dintâi martor a susținut că ar fi

părăsit petrecerea la miezul nopții, împreună cu fiul său și S.S., iar la

plecare ar mai fi rămas persoane la petrecere.

În continuare, s-ar fi deplasat la

priveghi, iar de acolo până acasă cu inculpatul, contrazicându-l pe M.O. care a

susținut că a rămas la bunica sa și că ei închiseseră barul.

Martorul S.S. a declarat că M.O. și I.C.

nu au plecat odată cu el, ci că la acel moment toți nepoții au rămas la barul

de pe strada R. Ulterior, martorul a revenit asupra acestei declarații,

susținând că la data de 2 august 2004 mințise anterior și că a dorit să evite

un conflict cu familia lui S.G., despre care ar fi aflat prin P.C. că este

nevinovat.

Martorul a mai declarat că după

declanșarea anchetei ar fi aflat din familie că M.O. i-ar fi luat de acasă pe M.E.

și pe cumnatul acestuia din urmă, I., deplasându-se toți trei la clubul O.,

aspect aflat chiar de la M.C., soția lui M.E.

În legătură cu acest din urmă fapt,

mama inculpatului S.G. a depus la data de 19 iulie 2004 mai multe înscrisuri cu

diferite nume de persoane, martori sau suspecți, printre care figura și M.E.,

zis A., despre care a precizat că ar fi autorul infracțiunii, predând o

fotografie a acestuia.

Această apărare a fost formulată pro

causa, în condițiile în care în urma verificărilor la Serviciul Pașapoarte, a

rezultat că susnumitul părăsise teritoriul țării exact la data de 19 iulie 2004,

având domiciliul în S.U.A., de pe aeroportul O., astfel încât nu a putut fi audiat

pentru a oferi eventuale explicații .

Pentru verificarea acestor apărări au

fost prezentate părților vătămate fotografiile numitului M.E., mai ales că în

memoriile inculpatului S.G. se precizează că acesta din urmă ar fi fost

confundat cu M.E., iar că unul dintre cumnații săi ar fi participat la

săvârșirea faptei. De asemenea, au fost prezentate părților vătămate și

fotografiile numiților M.E.I. și M.C., indicați în conținutul altor declarații

ca participanți la fapte, cu această ocazie părțile vătămate precizând că

aceste din urmă persoane nu sunt autorii agresiunii.

Despre M.E., partea vătămată E.M. a

precizat că seamănă cu M.O. și în nici un caz cu S.G., fiind posibil ca acesta

să fie cel de-al treilea agresor cu care se luptase, dar fără a-l înjunghia.

Partea vătămată G.V.C. a precizat că M.E. pare a fi M.O., însă în nici un caz

nu seamănă cu S.G.

Este de precizat că cele două părți

vătămate au fost reaudiate în faza de urmărire penală, continuând să susțină că

sunt sigure asupra identității celor doi inculpați ca autori ai agresiunii.

Partea vătămată E.M. a precizat doar că inculpatul S.G., identificat în

persoana celui care l-a înjunghiat, i se părea a fi mai înalt, aspect

explicabil prin aceea că, la momentul agresiunii, făptuitorul era la un alt

nivel decât partea vătămată, care se afla pe trepte, deci cu un nivel mai sus

decât agresorul.

În conținutul celor din urmă

declarații date în faza de urmărire penală, M.O. a susținut, o altă variantă ce

concordă în mod curios cu informațiile aduse de mama coinculpatului, în sensul

că plecase de la petrecere cu martorii P.M., S.Ș. și S.L., având un conflict cu

partea vătămată E.M. lângă un taximetru și că imediat s-au deplasat spre

locuința soacrei sale, pe drum oprindu-se la cumnatul sau M.E., în zona Spitalului

Județean pentru a-i cere un autoturism O.

Întrucât despre acest autoturism

existau deja informații chiar de la partea vătămată, ca fiind cel folosit de

către presupușii agresori, au fost efectuate verificări și au fost identificați

martorii A.S., pe numele căruia inculpatul M.O. cumpărase autoturismul,

conducându-i-l până acasă, precum și B.N., vânzătorul mașinii care l-a

identificat pe inculpat din planșa foto.

S-a stabilit, pe baza facturii de

vânzare-cumpărare a autoturismului, că mașina fusese adusă de M.O. la locuința

cumnatului său M.E., iar acesta îl vându-se cumnatului său M.C., deși nu era

proprietar, în jurul datei de 25 iunie 2004.

Inculpatul declară că îi găsise în

apartament pe cumnatul său M.E., soția acestuia M.C. și fratele său M.E.I.,

alături de soția acestuia din urmă, M.C., cărora le-a explicat ce pățise la

Clubul O. Față de cele întâmplate, inculpatul s-a deplasat la localul amintit

pentru a-i cere socoteală agentului de pază, împreună cu M.E. și M.E.I.,

deplasarea facând-o cu autoturismul O.

Acolo a avut loc o altercație, după

care au revenit cu toții, inculpatul fiind lăsat acasă la socrii, iar cei doi

plecând cu mașina.

Despre noua versiune, inculpatul a

declarat că motivul ce l-a determinat să spună adevărul ar fi fost acela că inițial

a fost amenințat de cumnatul său cu moartea dacă îl va denunța, în condițiile

în care S.G. ar fi fost arestat nevinovat. De asemenea, inculpatul a precizat

ca motiv al ascunderii adevărului teama de a nu se certa cu rudele și de a nu-l

părăsi soția, care era sora lui M.E., acreditând apoi ideea că cel din urmă

i-ar fi înjunghiat pe bodyguard și pe D.J., cu toate că victimele indicaseră

doi agresori diferiți ce alicaseră loviturile cu obiecte tăietoare-înțepătoare.

Evident, și în această declarație a

fost invocat un posibil suspect în persoana lui M.E.I., după ce la data de 23

iulie 2004 acesta plecase din țară și nu putea fi audiat.

Pentru a verifica și aceste apărări au

fost audiați ca martori M.C. și M.C., care au susținut că niciodată inculpatul

nu a intrat în apartament, cu atât mai puțin în noaptea de 17/ 18 iunie 2004,

iar martora M.C. a arătat că nu îl cunoaște pe inculpat și că niciodată nu i-a

vizitat pe soții M.E. și C.

În legătură cu autoturismul O., acesta

a fost oferit de M.E. spre vânzare cumnatului său M.C., fără a-i spune că nu-i

aparține, contra sumei de 200 euro, în jurul datei de 25 iunie 2004. Martorul a

fost de acord cu această propunere, astfel că a luat mașina din Constanța și a

dus-o în comuna Casimcea, jud. Tulcea, unde locuia, urmând ca M.E. să-i facă

acte pe numele său.

Ulterior, mașina a fost dată organelor

de poliție spre a fi examinată, prin intermediul martorului I.C., însă cu

prilejul verificării criminalistice nu au fost identificate amprentele vreunuia

din inculpați, lucru explicabil prin trecerea unui interval îndelungat de timp

de la data comiterii faptei.

În legătură cu aspectele anterior

prezentate s-a reținut și faptul că, deși în cursul judecății, părțile vătămate

au manifestat ezitări în susținerea adevăratei situații de fapt, cu ocazia

reaudierii, acestea i-au recunoscut cu certitudine pe inculpați în persoana

agresorilor, motivând că la momentul audierilor inițiale s-au aflat sub

imperiul unei puternice temeri, datorită amenințărilor cu moartea exercitate de

către membrii familei G.

La rândul său, martora P.M. i-a

recunoscut pe cei doi inculpați cu certitudine, o posibilă

explicație cu privire la ezitările manifestate în faza de

urmărire penală fiind schimbarea înfățișării inculpatului S.G. Totodată,

martora a declarat că persoana aflată la fila 186 d.u.p., în speță M.E.I., nu a

participat la incident, aspect ce dovedește încă o dată încercarea inculpaților

de ascundere a adevărului.

În raport de toate aceste considerente

prima instanță a apreciat cu certitudine că ambii inculpați au participat la

agresarea părților vătămate în noaptea de 17/ 18 iunie 2004, astfel că după

primul conflict pe care l-a avut cu partea vătămată E.M., inculpatul M.O. s-a

hotărât să se răzbune și împreună cu inculpatul S.G. și un al treilea

participant rămas neidentificat s-au deplasat la clubul O., agresându-le,

într-o acțiune conjugată, pe cele două părți vătămate prin aplicarea de

lovituri cu obiecte tăietoare înțepătoare.

Această concluzie rezultă din

coroborarea tuturor probelor administrate în prezenta cauză, având în vedere și

probele administrate la cererea inculpaților cu ocazia rejudecării.

Astfel martorii B.Ș., A.F., I.E., I.E.,

T.R., și I.I. au relatat că inculpatul S.G. este cunoscut în comunitatea din

care face parte ca o persoană liniștită, acesta nu poate fi autorul faptei ce i

se reține în sarcină pentru că în comunitate s-a auzit că alte persoane sunt

implicate, martorii precizând că, de fapt, nu cunosc împrejurările incidentului

și nici persoanele participante, ci doar presupun că inculpatul este nevinovat.

Tot cu ocazia rejudecării, la data de

4 septembrie 2007, au fost reaudiate și părțile vătămate E.M. și G.V.C., care

și-au menținut declarațiile anterioare afirmând și cu această ocazie cu

certitudine că inculpații sunt doi dintre cei trei agresori care i-au atacat în

noaptea respectivă la clubul O. Au precizat cu siguranță că inculpatul S.G.

este cel care l-a înjunghiat cu un cuțit în zona abdominală pe E.M., iar M.O.

este cel care l-a tăiat în zona capului, scalpându-l, și în zona mâinii stângi

pe G.V.C..

Părțile vătămate G.V.C. și E.M. au

făcut personal precizarea că au fost amenințați de către inculpați și familiile

acestora și au cedat acestor amenințări, astfel încât la prima judecată a

cauzei au afirmat că nu sunt siguri că inculpații suntnt agresorii, însă

ulterior au hotărât să nu mai cedeze amenințărilor și să spună adevărul,

respectiv faptul că inculpații sânt cu certitudine agresorii din noaptea

respectivă, care le-au produs leziunile atestate de actele medicale, indicarea

de către inculpați a altor persoane ca autori ai agresiunii fiind făcută cu

scopul derutării organelor judiciare și a părților vătămate.

De altfel, nici M.E. și nici M.E.I.,

persoane indicate de inculpați și familiile acestora ca agresorii părților

vătămate, nu au trăsături asemănătoare cu inculpatul S.G. pentru a exista

posibilitatea confuziei.

La termenul din data de 25 martie 2008

părțile vătămate au solicitat reaudierea de către instanță deoarece în urmă cu 10

zile au întâlnit într-o cafenea o persoană care semăna cu S.G., această

persoană putând fi autorul faptei, existând dubii cu privire la participarea

inculpatului la săvârșirea faptelor.

Prima instanță a considerat că nu se

poate avea în vedere asemenea susțineri, în raport de declarațiile anterioare

ale părților vătămate, de probele administrate în această cauză și de

atitudinea inculpaților care au amenințat părțile vătămate, dar și de timpul

scurs și modalitatea în care părțile vătămate au susținut că au identificat un

posibil agresor după 4 ani de la eveniment, ceea ce denotă caracterul subiectiv

al acestor afirmații.

Pe cale de consecință, s-a stabilit,

în raport de situația de fapt reținută că, faptele inculpaților S.G. și M.O. întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 20 rap. la art. 174 -

175 lit. i) și art. 176 lit. b) C. pen.

S-a reținut această încadrare

juridică, avându-se în vedere obiectele vulnerante cu care inculpații au lovit

părțile vătămate, zonele vizate, intensitatea mare cu care au aplicat loviturile

mai ales cea din zona abdomenului care a pus în primejdie viața părții

vătămate, iar cea din zona capului a dus la scalparea celeilalte părți

vătămate, ceea ce denotă clar intenția de a ucide a inculpaților și nu

preterintenția, fapt pentru care s-a respins și cererea de schimbare a

încadrării juridice în infracțiunea prev. de art. 182 alin. (2) C. pen. și în

infracțiunea prev. de art. 181 C. pen.

La stabilirea încadrării juridice a

faptelor s-a a avut în vedere că activitatea celor doi inculpați a fost conjugată,

cei doi au acționat în aceleași împrejurări asupra părților vătămate,

acordându-și sprijin și încredere reciproc, reușind astfel să pună în

imposibilitate pe cele două părți vătămate să se apere de atacul declanșat

împotriva lor.

De asemenea, s-a respins, ca

nefondată, cererea de disjungere și restituire a cauzei la Parchet, în temeiul

dispozițiilor art. 332 alin. (2) C. proc. pen., întrucât motivele invocate nu

se încadrează în dispozițiile textului de lege la care s-a făcut referire,

restituirea cauzei procurorului pentru refacerea urmăririi penale, putând avea

loc conform textului de lege, în cazul nerespectării dispozițiilor privitoare

la competența după materie sau după calitatea persoane, sesizarea instanței,

prezența învinuitului sau a inculpatului și asistarea acestuia de către

apărător, ceea ce nu e cazul de față.

În ceea ce privește acțiunea civilă,

prima instanță a constata că ambele părți vătămate s-au constituit păți civile

numai împotriva inculpatului M.O., partea vătămată G.V.C. cu suma de 2000 euro,

iar partea vătămată E.M. cu suma de 3000 dolari, ambele părți justificând că

celălalt inculpat este nevinovat, inculpatul M.O. fiind vinovat pentru

săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 181 C. pen.

În acest sens, prima instanță a constatat

că atitudinea părților vătămate denotă înțelegeri subiective și extrajudiciare

cu inculpații, apreciindu-se că, a se admite pretențiile părților civile în

acest context ar însemna nu numai a valida aceste înțelegeri, dar și a da o

rezolvare acțiunii civile în contradicție cu acțiunea penală, în condițiile în

care s-a dispus condamnarea ambilor inculpați pentru tentativă de omor

calificat și deosebit de grav, fapt pentru care s-au respins, ca nefondate,

pretențiile civile.

La individualizarea pedepsei, prima

instanță a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei

prev. de art. 72 C. pen., respectiv, ca circumstanțe personale, vârsta,

pregătirea școlară, lipsa antecedentelor penale, integrarea familială,

atitudinea nesinceră, încercarea de a induce în eroare organele judiciare,

influențarea martorilor și a părților vătămate.

Totodată, s-a avut în vedere gradul de

pericol social ridicat al acesteia, împrejurările în care a fost săvârșită,

limitele de pedeapsă prevăzute de textul de lege.

Împotriva acestei hotărâri au formulat

apel inculpații S.G. și M.O., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie,

sub următoarele aspecte:

În mod greșit instanța de fond a

dispus condamnarea inculpatului S.G. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art.

20 rap. la art. 174 -175 lit. i) și art. 176 lit. b) C. pen., impunându-se

achitarea acestuia în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C.

proc. pen.

În aceste sens, s-a invocat faptul că,

din coroborarea probelor administrate în cursul urmăririi penale cu cele

administrate nemijlocit în cursul judecății, inclusiv probele administrate în

fața instanței de apel, rezultă o altă situație de fapt decât cea avută în

vedere de procuror la momentul trimiterii în judecată a inculpatului, cât și cea

avută în vedere de instanța de fond atunci când a pronunțat condamnarea

inculpatului. Referitor la inconsecvența declaraților părților vătămate atât în

cursul urmăririi penale cât și în cursul judecății, s-a apreciat că este

irelevantă și aceasta din perspectiva dispozițiilor art. 75 C. proc. pen.

În ceea ce o privește pe partea

vătămată E.M., s-a susținut faptul că, în procesul-verbal din 26 aprilie 2004,

se menționează că, partea vătămată îl recunoaște pe inculpatul S.G., din

fotografie, în proporție de 70% ca fiind persoana care a coborât primul din O.

și care l-a întrebat dacă este deschis localul, după care l-a înjunghiat și l-a

lovit în figură. În declarația aceleiași părți vătămate, din 14 iulie 2004, se

menționează că, după aproximativ 15-20 minute, a observat iarăși farurile unei

mașini care a oprit pe str. G.M., în dreptul localului, și din câte și-a dat

seama era un O. de culoare albastru și verde, în care se aflau trei persoane

și, din partea dreaptă, probabil față, a coborât un individ pe care l-a

recunoscut din planșa foto ca fiind cel de la nr. 2 și a înțeles că se numește

S.G., care s-a apropiat de bar și care l-a întrebat, partea vătămată E.M. fiind

în prag, dacă mai este deschis, aceasta răspunzând că este rezervat.în

continuarea declarației, partea vătămată arată că, acea persoană a continuat să

se apropie și a întrebat dacă este rezervat tot, insistând asupra acestui

aspect, iar când a ajuns lângă partea vătămată l-a înjunghiat în abdomen, fără

ca aceasta să poată observa obiectul vulnerant, după care l-a lovit cu pumnul

în figură, doborând partea vătămată pe prag.

De asemenea, s-a făcut trimitere la

mențiunea părții vătămate potrivit căreia, dacă îi vor fi prezentați în

realitate cei pe care partea vătămată i-a identificat din planșa foto, i-ar

putea recunoaște, cu precizarea că, partea vătămată și-a exprimat dorința ca

cel care l-a înjunghiat să fie tras la răspundere penală.

Totodată, s-au invocat mențiunile din

procesul-verbal din 14 iulie 2004, potrivit cărora partea vătămată E.M. l-a

privit cu atenție pe S.G., după care i-a cerut să vorbească și să spună

expresiile pe care le-a auzit în noaptea incidentului, și după ce le-a

ascultat, partea vătămată a declarat că S.G. este cel care în noaptea de 17/18

iunie 2004 a coborât din mașina oprită în fața localului, s-a apropiat și a pus

întrebările mai sus arătate, după care l-a înjunghiat și l-a lovit cu pumnul în

figură. În declarația din 01 noiembrie 2004, partea vătămată E.M. a declarat cu

privire la identitatea lui S.G. că este 100% sigur asupra aspectelor

fizionomice și singura problemă este că, în cursul conflictului i s-a părut

puțin mai înalt.în declarația din 04 septembrie 2007, partea vătămată E.M. a

declarat că, este real că, în momentul în care i-a fost prezentată poza lui S.G.

partea vătămată a declarat că este numai 70% sigur că acesta este unul dintre

agresor, însă în momentul în care acesta i-a fost prezentat ca persoană pentru

recunoaștere, a fost 100% sigur că acesta este unul dintre agresori. Tot în

aceeași declarație, partea vătămată E.M. a arătat că, în momentul în care i-a

fost prezentat inculpatul S.G., a afirmat că este 100% sigur că acesta este

unul dintre agresori și a făcut anumite precizări procurorului în sensul că

persoana care l-a agresat în noaptea respectivă avea părul mai lung decât îl

avea în acel moment și totodată era mai înaltă acea persoană decât S.G., partea

vătămată fiind cea care a solicitat procurorului ca inculpatul să pronunțe

cuvintele pe care le-a pronunțat în noaptea respectivă, nu pentru că partea

vătămată nu era sigură, ci pentru că partea vătămată vroia să fie foarte sigură

că inculpatul este persoana care l-a agresat, fiind în joc viața acestuia.

S-a mai invovat faptul că, în

declarația din 10 noiembrie 2009, partea vătămată E.M. a declarat că nu

inculpatul S.G. este persoana care l-a înjunghiat.

Pentru aspectele anterior prezentate,

s-a apreciat, din analiza coroborată a declarațiilor părții vătămate că, în

nici una din acestea partea vătămată nu l-a indicat cu certitudine de 100% pe

inculpatul S.G. ca fiind cel care l-a înjunghiat. Astfel, în declarația din 14

iulie 2004, în care nu se menționează ora începerii și terminării declarației,

partea vătămată nu a avut degajarea verbală a unei persoane care declară liberă

și neinfluențată, motivat de faptul că, nesiguranța este dată de penultima

frază, respectiv, dacă îmi vor fi prezentați în realitate cei pe care i-a

identificat din planșa foto, i-ar putea recunoaște.

În aceeași ordine de idei s-a susținut

că, recunoașterea din 14 iulie 2004 cade sub incidența dispozițiilor art. 64 alin.

(2) C. proc. pen., potrivit cărora mijloacele de probă obținute ilegal, nu pot

fi folosite în procesul penal; recunoașterea inculpatului s-a efectuat cu

încălcarea dispozițiilor legale în materie, și aceasta deoarece, partea

vătămată" l-a privit cu atenție", "i-a cerut să vorbească',

"să spună expresiile", iar după aceea a declarat că inculpatul S.G. este

persoana care l-a înjunghiat și l-a lovit cu pumnul în figură.

O altă neregularitate invocată în

motivele de apel consta în faptul că, S.G. avea statutul de inculpat, a fost

adus la sediul parchetului de polițiști și cu cătușe, în biroul procurorului

fiind doar avocatul inculpatului, grefiera și polițiștii.

Totodată s-a susținut că la această

recunoaștere trebuiau să participe toate cele 30 de persoane ale căror

fotografii partea vătămată E.M. le vizionase în data de 24 iunie 2004.

În ceea ce o privește pe partea

vătămată G.V., s-a învederat faptul că, în prima declarație, dată imediat după

incident, respectiv în 18 iunie 2004, acesta a declarat că nu prea are memoria

figurilor și că nu îi poate descrie pe agresori, pentru ca, în procesul-verbal

din 14 iulie 2004 să arate că S.G. este cel care în noaptea de 17/18 iunie 2004

l-a întrebat pe E.M. dacă poate să intre în local și că este 100% sigur că S.G.

este persoana care a înjunghiat-o pe partea vătămată E.M. Ulterior, în

declarația din 10 noiembrie 2009, partea vătămată G.V. a precizat că nu a auzit

discuția dintre E.M. și cel care l-a lovit, el fiind în interiorul localului,

discuția purtându-se în afara localului, impunându-se întrebarea, cât de

credibilă poate să fie recunoașterea lui S.G. de către partea vătămată G.V.,

având în vedere că pleacă de la o premisă falsă, respectiv discuția dintre