ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2232/2014

Deliberând, în condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față; Prin Decizia civilă nr. 42 din 11 februarie 2014 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a r espins apelul declarat de reclamanta SC A. SA Cluj-Napoca împotriva sentinței civile nr. 1538 din 22 martie 2012 a Tribunalului Specializat Cluj. Pentru a decide astfel, Curtea a reținut că apelanta susține în mod nefondat că intimata SC E.R. SRL societate în insolvență reprezentată de lichidator judiciar Solvendi Sprl, a executat lucrări de construcție cu nerespectarea autorizației de construire din 2003 și fără a avea acordul acesteia, respectiv a SC A. SA.

Toate lucrările efectuate de intimata SC E.R. SRL, așa cum rezultă din probele administrate în fața primei instanțe, au fost efectuate la imobilul în litigiu și realizate cu respectarea autorizațiilor de construire din 1996, din 1998, din 2000, din 2001 și respectiv din 2003. Construcția inițială realizată în baza autorizațiilor de construcție din 1996 și din 1998 a fost evidențiată în cartea funciară în baza sentinței civile nr. 290/2000 pronunțată de către Tribunalul Cluj în Dosarul nr. 2369/2000 în contradictoriu cu Consiliul local al Municipiului Cluj-Napoca și al SC A. SA (în calitate de proprietari ai terenului) ambii pârâți solicitând admiterea acțiunii și recunoașterea dreptului de proprietate al intimatei asupra construcției edificate.

Ulterior, în baza celorlalte autorizații de construcție anterior enumerate, intimata a realizat modernizarea terasei existente, mansardarea și extinderea clădirii inițiale precum și amplasarea a trei firme luminoase. Conformitatea tuturor lucrărilor de construcție realizate de intimata SC E.R. SRL în baza autorizației de construire din 2003 a fost dovedită prin procesul verbal de constatare a stadiului lucrărilor din 22 martie 2011 eliberat de către Primăria Cluj în care s-a constatat că lucrările efectuate sunt conforme proiectului autorizat.

Referitor la plângerile penale pentru executarea de lucrări neautorizate formulate de Primăria Cluj-Napoca în anii 2007 și 2008 împotriva administratorului statutar al intimatei, nu există probe prin care să se dovedească că față de acesta s-a dispus condamnarea, deoarece prin rezoluția din 11 septembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca din Dosar nr. 7383/P/2007 în care au fost conexate cele două plângeri penale s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a numitului P.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 24 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 50/1998, soluție ce nu a fost contestată.

Nu este de ignorat nici faptul că referitor la imobilul supus judecății niciodată nu s-au constatat abateri de la legalitatea edificării construcțiilor conform dispozițiile art. 26 și următ.din Legea nr. 50/1991 și nu au fost întocmite acte de constatare care să sancționeze executarea vreunor lucrări fără respectarea autorizațiilor de construcție și aproiectelor autorizate așa cum în mod eronat susține apelanta. Probele administrate în cauză au relevat contrariul, respectiv regularitatea construcțiilor prin încheierea proceselor verbale de finalizare a lucrărilor. Lucrările efectuate la scara de acces au avut la bază acordul exprimat de apelanta SC A. SA și au fost executate în conformitate cu autorizațiile de construire și proiectele autorizate, realitatea situației fiind afirmată și prin concluziile expertului judiciar, în specialitatea construcții, inginer V.V.

Așa fiind, în acord cu conluziile exprimate în raportul de expertiză, conformitatea cu autorizația de construcție din 2003 și cu proiectul autorizat, a lucrărilor efectuate și asupra scării de acces, este confirmată și de procesul verbal de inspecție din 12 mai 2004 și respectiv procesul verbal de inspecție în fază determinantă din 26 mai 2004 întocmite de I.J.C. Cluj. Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta SC A. SA, solicitând casarea deciziei atacate, ca netemeinică și nelegală, cu consecința admiterii în fond acțiunii. A invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

În motivarea recursului a arătat că instanțele de fond au omis să se pronunțe asupra primului capăt de cerere, respectiv asupra cererii de evacuare a pârâtei din apartamentele situate în Cluj Napoca, astfel încât se impune casarea hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare în fond, deoarece pentru soluționarea cererii de evacuare este necesară administrarea de probe noi. A susținut că în mod greșit instanța a constatat că pârâta a efectuat lucrări de construcție cu respectarea autorizației de construcție, că pârâta nu avea cum să realizeze în anul 2008 lucrări de construcție în baza unei autorizații emise în anul 2003, că starea de coproprietate în care se află întregul imobil impune aceeași stare de coproprietate și pentru scara de acces, că nu există niciun acord al reclamantei cu privire la modificarea destinației sau folosinței acestei scări.

De asemenea, a susținut că prin ambele rapoarte de expertiză întocmite în cauză experții au sesizat că pârâta a încălcat autorizația de construire din 2003 și că instanțele nu au avut în vedere raportul de expertiză tehnică extrajudiciară din care rezulta culpa pârâtei în executarea unor lucrări neautorizate, care pun în pericol siguranța întregului imobilul și care afectează dreptul de proprietate al reclamantei. Analizând recursul declarat de reclamanta SC A. SA din perspectiva dispozițiilor art. 302 1 alin. (1) lit. c) coroborate cu dispozițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată nulitatea acestuia, pentru considerentele ce succed: Potrivit art. 302 1 alin. (1) lit. c) C. proc.

civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea lor. Art. 306 alin. (3) C. proc. civ. prevede că indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Per a contrario, imposibilitatea încadrării motivelor invocate de parte în vreunul din motivele de nelegalitate prevăzute de lege atrage sancțiunea nulității recursului. În speță, recurenta-reclamantă a indicat în mod formal că își întemeiază recursul pe dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fără a indica, însă, care sunt dispozițiile legale, de drept material ori procesual, încălcate, nici prin cererea de recurs și nici prin concluziile formulate de reprezentantul său în fața instanței.

Prima critică formulată, referitoare la faptul că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra capătului de cerere în evacuare (critică ce nici măcar nu a făcut obiectul apelului), nu poate fi încadrată în niciunul din cazurile de modificare, ori casare prevăzute de lege. Art. 304 pct. 6 C. proc. civ. vizează situațiile de plus petita și ultra petita. În caz de minus petita, săvârșită printr-o hotărâre definitivă, partea are la dispoziție procedura prevăzută de art. 281 1 C. proc. civ., pentru completarea hotărârii, neexistând un drept de opțiune între recurs și completarea hotărârii. Următoarele critici vizează, în fapt, netemeinicia hotărârii atacate și modalitatea de apreciere a probelor administrate, respectiv greșita valorificare a rapoartelor de expertiză judiciară, precum și a raportului de expertiză extrajudiciar, depuse la dosar.

În condițiile abrogării pct. 10 al art. 304 C. proc. civ. (prin art. 1 pct. 111 1 din O.U.G. nr. 138/2000), motivele de netemeinicie nu mai pot face obiectul analizei instanței de recurs. Succesiunea de fapte și afirmații din cuprinsul cererii de recurs nu este structurată din punct de vedere juridic și nu poate fi, în nici un caz, apreciată drept motiv de nelegalitate al deciziei pronunțate în apel, astfel încât nu poate fi încadrată în dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., în limita cărora se poate exercita controlul judiciar în recurs. Pentru aceste considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte va constata nulitatea recursului declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII, D E C I D E Constată nul recursul declarat de reclamanta SC A. SA împotriva Deciziei civile nr. 42 din 11 februarie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 septembrie 2014.