ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2232/2014

Deliberând, în

condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față;

Prin Decizia civilă nr.

42 din 11 februarie

2014 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de contencios

administrativ și fiscal, s-a r

espins apelul declarat de reclamanta SC A. SA Cluj-Napoca

împotriva sentinței civile nr. 1538 din 22 martie 2012 a Tribunalului

Specializat Cluj.

Pentru a

decide astfel, Curtea a reținut că apelanta susține în mod nefondat că intimata

SC E.R. SRL societate în insolvență reprezentată de lichidator judiciar

Solvendi Sprl, a executat lucrări de construcție cu nerespectarea autorizației

de construire din 2003 și fără a avea acordul acesteia, respectiv a SC A. SA.

Toate

lucrările efectuate de intimata SC E.R. SRL, așa cum rezultă din probele

administrate în fața primei instanțe, au fost efectuate la imobilul în litigiu

și realizate cu respectarea autorizațiilor de construire din 1996, din 1998, din

2000, din 2001 și respectiv din 2003.

Construcția

inițială realizată în baza autorizațiilor de construcție din 1996 și din 1998 a

fost evidențiată în cartea funciară în baza sentinței civile nr. 290/2000

pronunțată de către Tribunalul Cluj în Dosarul nr. 2369/2000 în contradictoriu

cu Consiliul local al Municipiului Cluj-Napoca și al SC A. SA (în calitate de

proprietari ai terenului) ambii pârâți solicitând admiterea acțiunii și recunoașterea

dreptului de proprietate al intimatei asupra construcției edificate.

Ulterior,

în baza celorlalte autorizații de construcție anterior enumerate, intimata a

realizat modernizarea terasei existente, mansardarea și extinderea clădirii

inițiale precum și amplasarea a trei firme luminoase.

Conformitatea

tuturor lucrărilor de construcție realizate de intimata SC E.R. SRL în baza

autorizației de construire din 2003 a fost dovedită prin procesul verbal de constatare

a stadiului lucrărilor din 22 martie 2011 eliberat de către Primăria Cluj în

care s-a constatat că lucrările efectuate sunt conforme proiectului autorizat.

Referitor

la plângerile penale pentru executarea de lucrări neautorizate formulate de

Primăria Cluj-Napoca în anii 2007 și 2008 împotriva administratorului statutar

al intimatei, nu există probe prin care să se dovedească că față de acesta s-a

dispus condamnarea, deoarece prin rezoluția din 11 septembrie 2009 a

Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-Napoca din Dosar nr. 7383/P/2007 în

care au fost conexate cele două plângeri penale s-a dispus scoaterea de sub

urmărire penală a numitului P.C. pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art.

24 alin. (1) lit. a) și b) din Legea nr. 50/1998, soluție ce nu a fost

contestată.

Nu este

de ignorat nici faptul că referitor la imobilul supus judecății niciodată nu

s-au constatat abateri de la legalitatea edificării construcțiilor conform

dispozițiile art. 26 și următ.din Legea nr. 50/1991 și nu au fost întocmite

acte de constatare care să sancționeze executarea vreunor lucrări fără

respectarea autorizațiilor de construcție și aproiectelor autorizate așa cum în

mod eronat susține apelanta.

Probele

administrate în cauză au relevat contrariul, respectiv regularitatea

construcțiilor prin încheierea proceselor verbale de finalizare a lucrărilor.

Lucrările

efectuate la scara de acces au avut la bază acordul exprimat de apelanta SC A.

SA și au fost executate în conformitate cu autorizațiile de construire și

proiectele autorizate, realitatea situației fiind afirmată și prin concluziile

expertului judiciar, în specialitatea construcții, inginer V.V.

Așa

fiind, în acord cu conluziile exprimate în raportul de expertiză, conformitatea

cu autorizația de construcție din 2003 și cu proiectul autorizat, a lucrărilor

efectuate și asupra scării de acces, este confirmată și de procesul verbal de

inspecție din 12 mai 2004 și respectiv procesul verbal de inspecție în fază

determinantă din 26 mai 2004 întocmite de I.J.C. Cluj.

Împotriva

acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta SC A. SA,

solicitând casarea deciziei atacate, ca netemeinică și nelegală, cu consecința admiterii

în fond acțiunii. A invocat motivul de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9

C. proc. civ.

În

motivarea recursului a arătat că instanțele de fond au omis să se pronunțe

asupra primului capăt de cerere, respectiv asupra cererii de evacuare a pârâtei

din apartamentele situate în Cluj Napoca, astfel încât se impune casarea

hotărârilor pronunțate și trimiterea cauzei spre rejudecare în fond, deoarece

pentru soluționarea cererii de evacuare este necesară administrarea de probe

noi.

A

susținut că în mod greșit instanța a constatat că pârâta a efectuat lucrări de

construcție cu respectarea autorizației de construcție, că pârâta nu avea cum

să realizeze în anul 2008 lucrări de construcție în baza unei autorizații emise

în anul 2003, că starea de coproprietate în care se află întregul imobil impune

aceeași stare de coproprietate și pentru scara de acces, că nu există niciun

acord al reclamantei cu privire la modificarea destinației sau folosinței

acestei scări.

De

asemenea, a susținut că prin ambele rapoarte de expertiză întocmite în cauză

experții au sesizat că pârâta a încălcat autorizația de construire din 2003 și

că instanțele nu au avut în vedere raportul de expertiză tehnică extrajudiciară

din care rezulta culpa pârâtei în executarea unor lucrări neautorizate, care

pun în pericol siguranța întregului imobilul și care afectează dreptul de

proprietate al reclamantei.

Analizând recursul

declarat de

reclamanta

SC A. SA

din

perspectiva dispozițiilor art. 302

1

alin. (1) lit. c) coroborate cu

dispozițiile art. 306 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte constată nulitatea

acestuia, pentru considerentele ce succed:

Potrivit art. 302

1

alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub

sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și

dezvoltarea lor.

Art. 306 alin. (3) C.

proc. civ. prevede că indicarea greșită a motivelor de recurs nu atrage

nulitatea recursului, dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor

într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. Per a contrario,

imposibilitatea încadrării motivelor invocate de parte în vreunul din motivele

de nelegalitate prevăzute de lege atrage sancțiunea nulității recursului.

În speță,

recurenta-reclamantă a indicat în mod formal că își întemeiază recursul pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., fără a indica, însă, care sunt

dispozițiile legale, de drept material ori procesual, încălcate, nici prin

cererea de recurs și nici prin concluziile formulate de reprezentantul său în

fața instanței.

Prima critică

formulată, referitoare la faptul că instanța de fond a omis să se pronunțe asupra

capătului de cerere în evacuare (critică ce nici măcar nu a făcut obiectul

apelului), nu poate fi încadrată în niciunul din cazurile de modificare, ori

casare prevăzute de lege. Art. 304 pct. 6 C. proc. civ. vizează situațiile de

plus petita și ultra petita. În caz de minus petita, săvârșită printr-o

hotărâre definitivă, partea are la dispoziție procedura prevăzută de art. 281

1

C. proc. civ., pentru completarea hotărârii, neexistând un drept de

opțiune între recurs și completarea hotărârii.

Următoarele critici

vizează, în fapt, netemeinicia hotărârii atacate și modalitatea de apreciere a

probelor administrate, respectiv greșita valorificare a rapoartelor de

expertiză judiciară, precum și a raportului de expertiză extrajudiciar, depuse

la dosar.

În condițiile abrogării pct. 10 al art. 304 C. proc. civ. (prin art. 1 pct. 111

1

din O.U.G. nr. 138/2000), motivele de netemeinicie nu mai pot face

obiectul analizei instanței de recurs.

Succesiunea de fapte

și afirmații din cuprinsul cererii de recurs nu este structurată din punct de

vedere juridic și nu poate fi, în nici un caz, apreciată drept motiv de

nelegalitate al deciziei pronunțate în apel, astfel încât nu poate fi încadrată

în dispozițiile art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ., în limita cărora se poate

exercita controlul judiciar în recurs.

Pentru aceste

considerente, în aplicarea dispozițiilor art. 312 C. proc. civ., Înalta Curte

va constata nulitatea recursului declarat de reclamantă.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

D E C I D E

Constată

nul recursul declarat de reclamanta SC A. SA împotriva Deciziei civile nr. 42

din 11 februarie 2014 a Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, de

contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 septembrie 2014.