ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 18.09.2014

ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2231/2014

HOTĂRÂRE
18.09.2014
CAMERĂ
civil_1
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2231/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)

Deliberând, în

condițiile art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra recursului de față;

Prin

Decizia civilă nr. 144/A din 17 octombrie 2013 Curtea de Apel Timișoara, secția

I civilă,

a respins apelul declarat de pârâtul

Statul Român, prin M.T.I., prin CN A.D.N.R. SA - D.R.D.P. Timișoara și a admis

apelul declarat de reclamanta O.V. împotriva sentinței civile nr. 3386/bis din 17

decembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Arad, a schimbat în parte hotărârea

atacată, în sensul că a obligat pârâtul să-i plătească reclamantei suma de 475.070

lei cu titlul de despăgubiri pentru exproprierea suprafeței de 28.797 mp teren și

a menținut în rest hotărârea atacată. De asemenea, a obligat pârâtul la 3.150

lei cheltuieli de judecată în primă instanță și apel.

Împotriva acestei decizii, în termen

legal, a declarat recurs pârâtul, solicitând modificarea hotărârii atacate și,

pe fondul cauzei, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, cu motivarea că

valorile stabilite prin expertiza ce a stat la baza declanșării procedurilor de

expropriere au fost cele corecte. În drept, recursul a fost întemeiat pe

dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost semnată de

pârât prin avocat B.M.B. (fila 8 dosar), care nu a depus împuternicire

avocațială și care nu a reprezentat partea în apel.

La 08 mai 2014 numitul O.R.O. a

formulat cerere de introducere în cauză în calitate de moștenitor al

intimatei-reclamante O.V., decedată, și a depus în copie certificat de deces,

precum și certificatul de moștenitor din 6 decembrie 2013 emis de S.P.N. I.

Prin încheierea din 15 mai 2014,

Înalta Curte, constatând că a operat o transmisiune a calității procesuale, a

dispus introducerea în cauză, în calitate de intimat-reclamant, a lui O.R.O.

Prin aceeași încheiere, față de

împrejurarea că recursul a fost semnat de avocat care nu a depus împuternicire

avocațială și nici nu a reprezentat partea în apel, Înalta Curte a dispus a se

comunica recurentului-pârât obligația semnării cererii de recurs, sub

sancțiunea anulării acesteia, în condițiile art. 302

1

alin. (1) lit.

d) C. proc. civ.

Potrivit dovezilor de îndeplinire a

procedurii de citare, aflate la filele 32-33 dosar, citațiile purtând mențiunea

amintită au fost primite de serviciul de registratură al recurentului-pârât,

atât la sediul central din București, cât și la sediul D.R.D.P. Timișoara.

Analizând recursul din perspectiva

dispozițiilor art. 302

1

alin. (1) lit. d) C. proc. civ., Înalta

Curte va dispune anularea acestuia, pentru considerentele ce succed:

Dispozițiile legale

mai sus invocate dispun: „(1) Cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea

nulității, următoarele mențiuni (...) d) semnătura.”

În același timp, art.

69 alin. (2) C. proc. civ. prevede că „Avocatul care a asistat pe o parte la

judecarea pricinii, chiar fără mandat, poate face orice acte pentru păstrarea

drepturilor supuse unui termen și care s-ar pierde prin neexercitarea lor la

timp. El poate să exercite de asemenea orice cale de atac împotriva hotărârii

date(.)”.

Verificând actele

dosarului, Înalta Curte constată că avocatul care a semnat cererea de recurs nu

a reprezentat partea nici în apel și nici la instanța de fond, astfel încât, în

lipsa unui mandat, nu avea calitatea de reprezentant al părții, pentru a

exercita, în numele acesteia, calea de atac.

Lipsa semnăturii

putea fi totuși, împlinită în condițiile art. 133 alin. (2) C. proc. civ., sens

în care instanța a acordat un termen și a citat recurentul-pârât cu mențiunea

expresă a semnării cererii de recurs, sub sancțiunea anulării cererii.

Nici în aceste

condiții recurentul nu a înțeles să-și îndeplinească obligația.

Pentru aceste

considerente, constatând lipsa din cererea de recurs a unei mențiuni prevăzute

de lege sub sancțiunea nulității, Înalta Curte va anula recursul.

Anulează

recursul declarat de pârâtul Statul Român prin M.T.I. prin CN A.D.N.R. SA - D.R.D.P.

Timișoara împotriva Deciziei civile nr. 144/A din 17 octombrie 2013 a Curții de

Apel Timișoara, secția I civilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință

publică, astăzi 18 septembrie 2014.

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
ÎCCJ 2014-05-15
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1413/2014
posesia despăgubirilor exorbitante stabilite inițial, nu pot constitui un argument care să determine instanța a stabili o despăgubire mai mare decât cea care rezultă din prospectarea pieței imobiliare din zonă, criteriul legal din art. 26 d
ÎCCJ 2014-05-13
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 1363/2014
fost acordată, potrivit celor de mai sus, o componentă a despăgubirii, calculată în raport cu lipsa de folosință asupra bunului expropriat. Pentru aceste considerente, instanța a admis în parte acțiunile conexe formulate și precizate de rec
ÎCCJ 2014-11-11
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 3081/2014
cția I civilă, prin Decizia nr. 26 din 21 februarie 2013, a admis apelul declarat de reclamanți împotriva Sentinței civile nr. nr. 2872 din 14 noiembrie 2012 a Tribunalului Arad. A anulat sentința sus-menționată și a dispus trimiterea cauze
ÎCCJ
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă
mai arătat că aceste suprafețe supuse exproprierii sunt identificate cu nr. cadastral x85, în suprafață de 9.252 mp. Împotriva acestei hotărâri a declarat apel pârâtul Statul Român, prin C.N.A.D.N.R. S.A., solicitând admiterea acestuia, sch
ÎCCJ 2016-01-22
0,95
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 109/2016
.N.R. SA reprezentată de D.R.D.P. Timișoara și Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiș. Prin Decizia civilă nr. 56 din 16 aprilie 2014 a Curții de Apel Timișoara, secția l civilă, m fost dispuse următoarele: a fost respins apelul formulat de
Sursă