ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2066/2014
ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2066/2014 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2014)
Asupra cauzei de
față, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 442 din 04 februarie
2006 Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis în parte contestația
formulată de contestatoarea G.M.E., în contradictoriu cu Statul Român prin
M.F.P. și RA-A.P.P.S.; a anulat Decizia nr. 373 din 20 octombrie 2004 emisă de
RA-A.P.P.S. și a fost obligată intimata să facă propunere de acordare a
despăgubirilor pentru întreg imobilul teren în suprafață de 208 mp, situat în
București, sector 1; a fost respinsă cererea completatoare, ca prematur
introdusă.
Prin Decizia civilă nr.
39/A din 19 februarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a
VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a
fost admis apelul declarat de reclamanta G.M.E., a fost schimbată, în parte,
sentința atacată, în sensul că a fost obligată intimata să facă propunere de
acordare despăgubiri pentru suprafața de 342,75 mp, conform expertizei; a fost
respinsă excepția de prematuritate a cererii completatoare, ca neîntemeiată; a
fost respinsă cererea completatoare ca neîntemeiată; au fost menținute
celelalte dispoziții ale sentinței; a fost respins ca nefondat apelul declarat
împotriva aceleiași sentințe de pârâta RA-A.P.P.S.
Prin cererea de
lămurire cu privire la înțelesul, întinderea și aplicarea dispozitivului Deciziei
civile nr. 39/A din 19 februarie 2007
pronunțată de Curtea de Apel București, secția
a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale,
formulată la data de 14 februarie 2014, petenta G.M.E., prin mandatar G.A., a
susținut următoarele motive:
RA-A.P.P.S. a emis
Decizia nr. 872 din 02 septembrie 2008 prin care a înțeles să pună in aplicare
Decizia civila nr. 39/A din 19 februarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel
București, acordând persoanei îndreptățite despăgubiri, conform expertizei
judiciare.
Această expertiză judiciară
s-a dispus a fi efectuată în dosarul aflat pe rolul Tribunalului, iar sintagma
ca intimata să fie obligata să facă propunere de acordare a despăgubirilor a
fost preluată întocmai de Curtea de Apel București, prin soluționarea apelului.
Petenta este
interesată să știe dacă dispozitivul se aplică în sensul omologării valorii
imobilului ce rezultă din expertiză, respectiv 263.000,18 lei, ori instanța,
prin expertiza respectivă, a înțeles să aibă in considerare doar identificarea în
spațiu a terenului, fără să impună intimatei valoarea indicată în expertiză.
În cazul în care
instanța de judecată a înțeles să țină cont de faptul că expertul judiciar
desemnat în cauză nu avea competența în a face evaluări imobiliare (fapt
recunoscut expres de către acesta), iar prin sintagma "să facă propunere
de acordare a despăgubirilor" nu se tinde la a impune intimatei RA-A.P.P.S.
valoarea despăgubirilor la suma de 263.000,18 lei ori de a avea in considerare
valoarea pe metru pătrat, astfel cum ar putea rezulta din calculul expertului,
solicită să fie dispusă o lămurire cu privire la înțelesul, întinderea si
aplicarea dispozitivului sentinței civile nr. 442/04 aprilie 2006 pe aspectul
valoric.
Expertizarea a avut
in considerare hotărârea C.G.M.B. din 1997 care-si încetase aplicabilitatea la
data de 29 septembrie 2005 conform art. 4 din Hotărârea C.G.M.B. din 29
septembrie 2005, adică înaintea întocmirii raportului ce a fost prezentat
instanței la data de 08 februarie 2006.
Pentru preîntâmpinarea
unui abuz post judecată din partea intimatei, consideră că lămurirea
dispozitivului pe înțelesul, întinderea si aplicarea sa, va înlătura cu prisosință
orice neînțelegere, permițându-i în același timp să poată contesta valoarea
deciziei intimatei prin posibilitatea de a solicita si obține o valoare în
cadrul unei expertize tehnice evaluatorii efectuate de un expert competent in
evaluări imobiliare.
Prin încheierea din
28 martie 2014 Curtea de Apel București,
secția a
VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale,
a
respins, ca neîntemeiată, cererea de lămurire a înțelesului, întinderii și
aplicării dispozitivului Deciziei civile nr. 39/A din 19 februarie 2007 pronunțată
de aceeași instanță.
În motivarea acestei
soluții, instanța a reținut următoarele considerente:
Faptul că
nemulțumirea petentei vizează soluția pronunțată în cauză, întinderea măsurilor
reparatorii la care i s-a recunoscut dreptul prin decizia curții de apel, nu-i
deschide calea procedurii prevăzute de art. 281
1
C. proc. civ. și nu
permite instanței ca în baza unor probe administrate ulterior și fără
respectarea principiului nemijlocirii, sa schimbe dispozitivul acesteia și să încalce
puterea lucrului judecat.
Procedura lămuririi dispozitivului
a fost pusă la dispoziția părții interesate atunci când, din culpa instanței, acesta
nu este suficient de clar, ceea ce poate genera dificultăți la executare.
Or, în cauză, RA-A.P.P.S.
a emis Decizia nr. 872 din 02 septembrie 2008, respectând dispozitivul Deciziei
civile nr. 39/A din 19 februarie 2007, în sensul anulării Deciziei nr. 373/2004
emisă de RA-A.P.P.S. Conform expertizei judiciare efectuate în cauză, s-a
dispus acordarea către petentă de despăgubiri în condițiile legii speciale
privind regimul stabilirii si plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate
in mod abuziv pentru imobilul teren în suprafață de 342,75 mp, situat in București,
sector 1 și transmiterea notificării si actelor aferente către C.C.S.D.,
conform titlului VII din Legea nr. 247/2005.
Contestația împotriva
deciziei a fost respinsă definitiv si irevocabil prin Decizia nr. 4736/2010.
În cuprinsul Deciziei
nr. 872 din 02 septembrie 2008 emisă de RA-A.P.P.S., a fost menționată valoarea
estimativă a imobilului conform expertizei, 263.000,18 lei.
Prin adresa din 24
noiembrie 2008 (fila 55) A.N.R.P. - Direcția pentru coordonarea aplicării Legii
nr. 10/2001 a comunicat petentei din prezenta cauză faptul că evaluarea se va
efectua de către un evaluator desemnat de către C.C.S.D.
Împotriva acestei
încheieri a declarat recurs, în termen legal, petenta G.M.E., care a formulat
următoarele critici:
Recurenta susține că
încheierea atacată este nelegală, întrucât instanța a reținut că nu se impune
lămurirea dispozitivului Deciziei civile nr. 39/A din 19 februarie 2007 a
Curții de Apel București.
Astfel, susține
recurenta că, la momentul pronunțării Deciziei nr. 39/A/2007, legislația
interzicea efectuarea evaluărilor imobilelor anterior transmiterii dosarului
către C.C.S.D., conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005.
De aceea, solicită
instanței să stabilească că prin sintagma „conform expertizei”, cuprinsă în
dispozitivul Deciziei nr. 39/A/2007, s-a dorit a se stabili doar localizarea în
spațiu a terenului și suprafața acestuia, iar nu valoarea stabilită de un
expert, fără competențe în evaluare.
Expertul D.N.M., care
a efectuat raportul de expertiză, are specialitatea de topografie, cadastru si
geodezie, iar evaluarea trebuia făcută de un expert tehnic judiciar din
specialitatea construcții si evaluări imobiliare, atestat de către A.N.E.V.A.R.
Mai susține recurenta
că în realizarea expertizei s-a avut în vedere Hotărârea C.G.M.B. din 1997,
care își încetase valabilitatea la 29 septembrie 2005, conform art. 4 din Hotărârea
C.G.M.B. din 29 septembrie 2005, anterior întocmirii raportului de expertiză.
Pe de altă parte,
hotărârile la care a făcut referire, emise de C.G.M.B. se refereau la evaluarea
terenurilor în cadrul ofertelor pentru procedurile de concesionare, ceea ce se
îndepărtează ca sens de conceptul prețului de piața, adică întâlnirea ofertei
cu cererea intr-un mod liber, nereglementat, subiectiv.
Recurenta solicită
admiterea recursului, desființarea încheierii recurate, iar pe fond, lămurirea
înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului Deciziei nr. 39A/2007, în
sensul de a se ști dacă prin sintagma „să facă propunere de acordare a
despăgubirilor, conform expertizei” s-a avut în vedere omologarea valorii
imobilului stabilită prin expertiză, ori s-a avut în vedere ca părțile să facă
o evaluare în afara cadrului procesului.
Intimata
RA-A.P.P.S. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepțiile tardivității
și inadmisibilității cererii.
Examinând
încheierea recurată în limita criticilor formulate, Înalta Curte reține
următoarele:
În
ce privește excepțiile tardivității și inadmisibilității cererii, invocate de
intimata RA-AP.P.S. prin întâmpinare, acestea nu pot fi primite, pentru
următoarele considerente:
În
susținerea excepției tardivității formulării cererii, intimata invocă
dispozițiile art. 281
1
alin. (2) C. proc. civ., care prevăd că
„instanța va rezolva cererea de urgență, prin încheiere dată în camera de
consiliu (…).”
C.
proc. civ. nu prevede un termen pentru formularea cererii de lămurire a
dispozitivului unei hotărâri judecătorești, iar dispoziția invocată de intimată
nu se referă la termenul de exercitare a cererii, ci la procedura de
soluționare a acesteia de către instanță.
Așa
fiind, excepția tardivității este neîntemeiată și nu poate fi primită.
Cu privire la cea
de-a doua excepție, intimata susține că cererea ar fi inadmisibilă, întrucât „petenta
solicită instanței să stabilească aspecte deja statuate prin hotărârea a cărei
lămurire se cere”.
Nici această excepție
nu poate fi primită, întrucât susținerile intimatei nu vizează aspecte de
admisibilitate a cererii, ci constituie apărări legate de fondul acesteia.
Pe fondul recursului,
Înalta Curte reține următoarele:
Dispozițiile art. 281
1
C. proc. civ., care au constituit temeiul juridic al cererii petentei permit
instanței ca, după momentul dezinvestirii prin pronunțarea soluției, să aducă
lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului
hotărârii.
Potrivit alin. (1) al acestui text de lege
„în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea
sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții
potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească
dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice”.
Așadar, acest text de lege vizează ipoteza în
care sunt necesare lămuriri ale dispozitivului hotărârii, întrucât există
impedimente în faza de executare a hotărârii.
Prin cererea privind lămurirea
dispozitivului hotărârii, nu se poate cere modificarea acestuia, ci doar
clarificarea lui, se pot interpreta doar măsurile dispuse de instanță prin
hotărârea a cărei lămurire se dorește. În toate cazurile, însă, procedura
lămuririi întinderii și cuprinsului dispozitivului hotărârii este folosită
numai atunci când există contradicții în cadrul dispozitivului.
Ceea ce impută
recurenta instanței care a pronunțat încheierea recurată constă în aceea că nu
a lămurit înțelesul sintagmei „să facă propunere de acordare a despăgubirilor,
conform expertizei”, cuprinsă în dispozitivul Deciziei nr. 39/A/2007 al Curții
de Apel București, în sensul de a se știi dacă s-a avut în vedere omologarea
valorii imobilului stabilită prin expertiză, ori ca această evaluare să fie
făcută în afara cadrului procesului.
Or, în speță, așa cum a reținut instanța care
a pronunțat încheierea recurată, RA-A.P.P.S. a emis Decizia nr. 872 din 02
septembrie 2008, respectând dispozitivul Deciziei civile nr. 39/A din 19
februarie 2007 al Curții de Apel București, în sensul anulării Deciziei nr. 373/2004
emisă de RA-A.P.P.S.
În cuprinsul Deciziei
nr. 872 din 02 septembrie 2008 emisă de RA-A.P.P.S., a fost menționată valoarea
estimativă a imobilului conform expertizei, 263.000,18 lei, însă prin adresa din
24 noiembrie 2008, A.N.R.P. - Direcția pentru coordonarea aplicării Legii nr. 10/2001
a comunicat petentei faptul că evaluarea se va efectua de către un evaluator
desemnat de către C.C.S.D.
De altfel, recurenta
a contestat Decizia nr. 872 din 02 septembrie 2008 emisă de RA-A.P.P.S.,
contestația fiind respinsă în mod irevocabil prin Decizia nr. 4736 din 28
septembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de
proprietate intelectuală.
Față de
considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.
civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca
nefondat, recursul declarat de G.M.E. împotriva încheierii din 28 martie 2014 a
Curții de Apel București,
secția a VII-a pentru
cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în Dosarul
nr. 15601/3/2004.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință
publică, astăzi 26 iunie 2014.