ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 2066/2014

Asupra cauzei de față, constată următoarele: Prin sentința civilă nr. 442 din 04 februarie 2006 Tribunalul București, secția a V-a civilă, a admis în parte contestația formulată de contestatoarea G.M.E., în contradictoriu cu Statul Român prin M.F.P. și RA-A.P.P.S.; a anulat Decizia nr. 373 din 20 octombrie 2004 emisă de RA-A.P.P.S. și a fost obligată intimata să facă propunere de acordare a despăgubirilor pentru întreg imobilul teren în suprafață de 208 mp, situat în București, sector 1; a fost respinsă cererea completatoare, ca prematur introdusă.

Prin Decizia civilă nr. 39/A din 19 februarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a fost admis apelul declarat de reclamanta G.M.E., a fost schimbată, în parte, sentința atacată, în sensul că a fost obligată intimata să facă propunere de acordare despăgubiri pentru suprafața de 342,75 mp, conform expertizei; a fost respinsă excepția de prematuritate a cererii completatoare, ca neîntemeiată; a fost respinsă cererea completatoare ca neîntemeiată; au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței; a fost respins ca nefondat apelul declarat împotriva aceleiași sentințe de pârâta RA-A.P.P.S.

Prin cererea de lămurire cu privire la înțelesul, întinderea și aplicarea dispozitivului Deciziei civile nr. 39/A din 19 februarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VII-a civilă și pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, formulată la data de 14 februarie 2014, petenta G.M.E., prin mandatar G.A., a susținut următoarele motive: RA-A.P.P.S. a emis Decizia nr. 872 din 02 septembrie 2008 prin care a înțeles să pună in aplicare Decizia civila nr. 39/A din 19 februarie 2007 pronunțată de Curtea de Apel București, acordând persoanei îndreptățite despăgubiri, conform expertizei judiciare. Această expertiză judiciară s-a dispus a fi efectuată în dosarul aflat pe rolul Tribunalului, iar sintagma ca intimata să fie obligata să facă propunere de acordare a despăgubirilor a fost preluată întocmai de Curtea de Apel București, prin soluționarea apelului.

Petenta este interesată să știe dacă dispozitivul se aplică în sensul omologării valorii imobilului ce rezultă din expertiză, respectiv 263.000,18 lei, ori instanța, prin expertiza respectivă, a înțeles să aibă in considerare doar identificarea în spațiu a terenului, fără să impună intimatei valoarea indicată în expertiză. În cazul în care instanța de judecată a înțeles să țină cont de faptul că expertul judiciar desemnat în cauză nu avea competența în a face evaluări imobiliare (fapt recunoscut expres de către acesta), iar prin sintagma "să facă propunere de acordare a despăgubirilor" nu se tinde la a impune intimatei RA-A.P.P.S. valoarea despăgubirilor la suma de 263.000,18 lei ori de a avea in considerare valoarea pe metru pătrat, astfel cum ar putea rezulta din calculul expertului, solicită să fie dispusă o lămurire cu privire la înțelesul, întinderea si aplicarea dispozitivului sentinței civile nr. 442/04 aprilie 2006 pe aspectul valoric.

Expertizarea a avut in considerare hotărârea C.G.M.B. din 1997 care-si încetase aplicabilitatea la data de 29 septembrie 2005 conform art. 4 din Hotărârea C.G.M.B. din 29 septembrie 2005, adică înaintea întocmirii raportului ce a fost prezentat instanței la data de 08 februarie 2006. Pentru preîntâmpinarea unui abuz post judecată din partea intimatei, consideră că lămurirea dispozitivului pe înțelesul, întinderea si aplicarea sa, va înlătura cu prisosință orice neînțelegere, permițându-i în același timp să poată contesta valoarea deciziei intimatei prin posibilitatea de a solicita si obține o valoare în cadrul unei expertize tehnice evaluatorii efectuate de un expert competent in evaluări imobiliare.

Prin încheierea din 28 martie 2014 Curtea de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, a respins, ca neîntemeiată, cererea de lămurire a înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului Deciziei civile nr. 39/A din 19 februarie 2007 pronunțată de aceeași instanță. În motivarea acestei soluții, instanța a reținut următoarele considerente: Faptul că nemulțumirea petentei vizează soluția pronunțată în cauză, întinderea măsurilor reparatorii la care i s-a recunoscut dreptul prin decizia curții de apel, nu-i deschide calea procedurii prevăzute de art. 281 1 C. proc. civ. și nu permite instanței ca în baza unor probe administrate ulterior și fără respectarea principiului nemijlocirii, sa schimbe dispozitivul acesteia și să încalce puterea lucrului judecat.

Procedura lămuririi dispozitivului a fost pusă la dispoziția părții interesate atunci când, din culpa instanței, acesta nu este suficient de clar, ceea ce poate genera dificultăți la executare. Or, în cauză, RA-A.P.P.S. a emis Decizia nr. 872 din 02 septembrie 2008, respectând dispozitivul Deciziei civile nr. 39/A din 19 februarie 2007, în sensul anulării Deciziei nr. 373/2004 emisă de RA-A.P.P.S. Conform expertizei judiciare efectuate în cauză, s-a dispus acordarea către petentă de despăgubiri în condițiile legii speciale privind regimul stabilirii si plății despăgubirilor aferente imobilelor preluate in mod abuziv pentru imobilul teren în suprafață de 342,75 mp, situat in București, sector 1 și transmiterea notificării si actelor aferente către C.C.S.D., conform titlului VII din Legea nr. 247/2005.

Contestația împotriva deciziei a fost respinsă definitiv si irevocabil prin Decizia nr. 4736/2010. În cuprinsul Deciziei nr. 872 din 02 septembrie 2008 emisă de RA-A.P.P.S., a fost menționată valoarea estimativă a imobilului conform expertizei, 263.000,18 lei. Prin adresa din 24 noiembrie 2008 (fila 55) A.N.R.P. - Direcția pentru coordonarea aplicării Legii nr. 10/2001 a comunicat petentei din prezenta cauză faptul că evaluarea se va efectua de către un evaluator desemnat de către C.C.S.D. Împotriva acestei încheieri a declarat recurs, în termen legal, petenta G.M.E., care a formulat următoarele critici: Recurenta susține că încheierea atacată este nelegală, întrucât instanța a reținut că nu se impune lămurirea dispozitivului Deciziei civile nr. 39/A din 19 februarie 2007 a Curții de Apel București.

Astfel, susține recurenta că, la momentul pronunțării Deciziei nr. 39/A/2007, legislația interzicea efectuarea evaluărilor imobilelor anterior transmiterii dosarului către C.C.S.D., conform Titlului VII din Legea nr. 247/2005. De aceea, solicită instanței să stabilească că prin sintagma „conform expertizei”, cuprinsă în dispozitivul Deciziei nr. 39/A/2007, s-a dorit a se stabili doar localizarea în spațiu a terenului și suprafața acestuia, iar nu valoarea stabilită de un expert, fără competențe în evaluare. Expertul D.N.M., care a efectuat raportul de expertiză, are specialitatea de topografie, cadastru si geodezie, iar evaluarea trebuia făcută de un expert tehnic judiciar din specialitatea construcții si evaluări imobiliare, atestat de către A.N.E.V.A.R.

Mai susține recurenta că în realizarea expertizei s-a avut în vedere Hotărârea C.G.M.B. din 1997, care își încetase valabilitatea la 29 septembrie 2005, conform art. 4 din Hotărârea C.G.M.B. din 29 septembrie 2005, anterior întocmirii raportului de expertiză. Pe de altă parte, hotărârile la care a făcut referire, emise de C.G.M.B. se refereau la evaluarea terenurilor în cadrul ofertelor pentru procedurile de concesionare, ceea ce se îndepărtează ca sens de conceptul prețului de piața, adică întâlnirea ofertei cu cererea intr-un mod liber, nereglementat, subiectiv.

Recurenta solicită admiterea recursului, desființarea încheierii recurate, iar pe fond, lămurirea înțelesului, întinderii și aplicării dispozitivului Deciziei nr. 39A/2007, în sensul de a se ști dacă prin sintagma „să facă propunere de acordare a despăgubirilor, conform expertizei” s-a avut în vedere omologarea valorii imobilului stabilită prin expertiză, ori s-a avut în vedere ca părțile să facă o evaluare în afara cadrului procesului. Intimata RA-A.P.P.S. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepțiile tardivității și inadmisibilității cererii. Examinând încheierea recurată în limita criticilor formulate, Înalta Curte reține următoarele: În ce privește excepțiile tardivității și inadmisibilității cererii, invocate de intimata RA-AP.P.S.

prin întâmpinare, acestea nu pot fi primite, pentru următoarele considerente: În susținerea excepției tardivității formulării cererii, intimata invocă dispozițiile art. 281 1 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd că „instanța va rezolva cererea de urgență, prin încheiere dată în camera de consiliu (…).” C. proc. civ. nu prevede un termen pentru formularea cererii de lămurire a dispozitivului unei hotărâri judecătorești, iar dispoziția invocată de intimată nu se referă la termenul de exercitare a cererii, ci la procedura de soluționare a acesteia de către instanță. Așa fiind, excepția tardivității este neîntemeiată și nu poate fi primită. Cu privire la cea de-a doua excepție, intimata susține că cererea ar fi inadmisibilă, întrucât „petenta solicită instanței să stabilească aspecte deja statuate prin hotărârea a cărei lămurire se cere”.

Nici această excepție nu poate fi primită, întrucât susținerile intimatei nu vizează aspecte de admisibilitate a cererii, ci constituie apărări legate de fondul acesteia. Pe fondul recursului, Înalta Curte reține următoarele: Dispozițiile art. 281 1 C. proc. civ., care au constituit temeiul juridic al cererii petentei permit instanței ca, după momentul dezinvestirii prin pronunțarea soluției, să aducă lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii. Potrivit alin. (1) al acestui text de lege „în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul sau să înlăture dispozițiile potrivnice”.

Așadar, acest text de lege vizează ipoteza în care sunt necesare lămuriri ale dispozitivului hotărârii, întrucât există impedimente în faza de executare a hotărârii. Prin cererea privind lămurirea dispozitivului hotărârii, nu se poate cere modificarea acestuia, ci doar clarificarea lui, se pot interpreta doar măsurile dispuse de instanță prin hotărârea a cărei lămurire se dorește. În toate cazurile, însă, procedura lămuririi întinderii și cuprinsului dispozitivului hotărârii este folosită numai atunci când există contradicții în cadrul dispozitivului.

Ceea ce impută recurenta instanței care a pronunțat încheierea recurată constă în aceea că nu a lămurit înțelesul sintagmei „să facă propunere de acordare a despăgubirilor, conform expertizei”, cuprinsă în dispozitivul Deciziei nr. 39/A/2007 al Curții de Apel București, în sensul de a se știi dacă s-a avut în vedere omologarea valorii imobilului stabilită prin expertiză, ori ca această evaluare să fie făcută în afara cadrului procesului. Or, în speță, așa cum a reținut instanța care a pronunțat încheierea recurată, RA-A.P.P.S. a emis Decizia nr. 872 din 02 septembrie 2008, respectând dispozitivul Deciziei civile nr. 39/A din 19 februarie 2007 al Curții de Apel București, în sensul anulării Deciziei nr. 373/2004 emisă de RA-A.P.P.S.

În cuprinsul Deciziei nr. 872 din 02 septembrie 2008 emisă de RA-A.P.P.S., a fost menționată valoarea estimativă a imobilului conform expertizei, 263.000,18 lei, însă prin adresa din 24 noiembrie 2008, A.N.R.P. - Direcția pentru coordonarea aplicării Legii nr. 10/2001 a comunicat petentei faptul că evaluarea se va efectua de către un evaluator desemnat de către C.C.S.D. De altfel, recurenta a contestat Decizia nr. 872 din 02 septembrie 2008 emisă de RA-A.P.P.S., contestația fiind respinsă în mod irevocabil prin Decizia nr. 4736 din 28 septembrie 2010 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția civilă și de proprietate intelectuală. Față de considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. (1) C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de G.M.E. împotriva încheierii din 28 martie 2014 a Curții de Apel București, secția a VII-a pentru cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, pronunțată în Dosarul nr. 15601/3/2004. Irevocabilă. Pronunțată în ședință publică, astăzi 26 iunie 2014.