ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2631/2009

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 2631/2009 (Înalta Curte de Casație și Justiție)

Asupra recursurilor de față;

În baza lucrărilor din

dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 40 din data de 29 mai 2008

pronunțată de

T

ribunalul

A

rgeș, secția penală s-au dispus

următoarele:

În baza art. 11 pct. 2

lit. b) raportat la art. 10 lit. g) C. proc. pen. s-a încetat procesul penal

fața de inculpatul

E.G.,

fiul lui V. si M., în

prezent decedat, pentru infracțiunea prev. de art. 174 rap.

la art. 175, art. 176 lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.,

prin decesul acestuia.

În baza art. 11 pct. 2

lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul

Z.V.,

fiul

lui C. și S., în prezent deținut în Penitenciarul Colibași, pentru infracțiunea

prev.

de art. 174 rap. la art. 175 lit. c) C. pen.

În baza art. 350 alin.

(2) C. proc. pen. s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatului Z.V.

de sub puterea mandatului de arestare preventiva nr. 1856/2006 din 01 august 2006

al Tribunalului Argeș, dacă nu este reținut sau arestat în altă cauza.

În baza art. 334 C.

proc. pen. fost schimbată încadrarea juridica a faptelor comise de inculpatul B.F.

din infracțiunile prev. de art. 25 rap. la art. 290 C. pen. și art.

26 rap. la art. 291 C. pen. în infracțiunea prev. de art. 25 rap.

la art. 290 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2

lit. a) rap. la art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen. și art. 18

1

C. pen. a fost achitat inculpatul

B.F.,

fiul lui I. si M.,

pentru infr. prev. de art. 25 rap. la art. 290 C. pen. și a fost

aplicată acestuia amenda administrativă în cuantum de 1.000 lei, conform art. 91

lit. c) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2

lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul B.F. pentru

infracțiunea prev. de art. 264 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2

lit. a) rap. la art. 10 lit. b)

1

C. proc. pen. si art. 18

1

C. pen. a fost achitat inculpatul

C.F.I.,

fiul lui F. și E.,

pentru infr. prev. de art. 290 C. pen. și s-a aplicat acestuia amenda

administrativă în cuantum de 1.000 lei conform art. 91 lit. c) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2

lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul C.F.I. pentru

infracțiunea prev. de art. 264 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2

lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul

P.N.,

fiul

lui A. si M., pentru infracțiunea prev. de art. 25 rap. la

art. 290 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2

lit. a) rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a fost achitat inculpatul P.N. pentru

infracțiunea prev. de art. 264 C. pen.

În baza art. 348 C.

proc. pen. s-a dispus anularea actelor false întocmite de către inculpatul C.F.I.,

respectiv factura fiscala nr. 4904494 si chitanța nr. 6456090 emise la 21 iunie

2006 pe numele inculpatului Z.V. (filele 129-130 dosar urmărire penala).

Au fost obligați

inculpații B.F. și C.F.I. la plata sumei de câte 1.000 lei fiecare cheltuieli

judiciare către stat.

Cheltuielile

judiciare avansate de stat au rămas în sarcina statului.

Pentru a dispune în

acest sens, prima instanță a reținut următoarele:

Prin rechizitoriul nr.

368/P/2006 al

P

archetului de pe

lângă

T

ribunalul

A

rgeș s-a dispus trimiterea în judecată,

în stare de arest preventiv, a inculpatului

Z.V.

pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 174 rap.

la art. 175 lit. a) C. pen., a inculpatului

B.F.

pentru infracțiunile prev. de art. 25 rap. la art. 290 C. pen., art.

26 rap. la art. 291 C. pen. și art. 264 C. pen., a inculpatului

P.N.

pentru săvârșirea infracțiunilor prev.

de art. 25 rap. la art. 290 C. pen. și art. 264 C. pen. și a

inculpatului

C.F.I.

pentru

săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 290 C. pen. și art. 264 C. pen.

În actul de sesizare

a instanței s-a reținut în fapt, în esență, că la data de 21 iunie 2006,

inculpatul

Z.V.

împreună cu

inculpatul

E.G.

, au transportat-o

pe victima S.A.M., cu autoturismul A., în zona lacului de acumulare Vidraru,

jud. Argeș, după care i-au aplicat mai multe lovituri cu corpuri contondente,

apoi au sugrumat-o și i-au legat picioarele cu cablu, după care au aruncat-o în

lacul menționat, pentru a ascunde săvârșirea faptei.

La data de 08

septembrie 2006, având cunoștință despre arestarea preventivă a inculpatului

Z.V.

, pentru a ascunde săvârșirea

infracțiunii de omor, inculpatul

B.F.

s-a

deplasat la sediul SC G.P. SRL București, cu punct de lucru în com. Stefăneștii

de Jos jud. Ilfov, unde cu intenție l-a instigat pe inculpatul

P.N.

- administratorul firmei, să-i

întocmească în fals o factură care să ateste aspecte necorespunzătoare

adevărului, relativ la prezența inculpatului

Z.V.

la sediu, în vederea efectuării unei tranzacții comerciale, în ziua

săvârșirii omorului, pentru crearea unui alibi, ajutor dat pentru a îngreuna

sau zădărnici urmărirea penală, prin prezentarea facturii organului de urmărire

penală.

Cu privire la

inculpatul P.N. - administrator al SC C.P. SRL București, s-a reținut că la 08

septembrie 2006, cu intenție l-a instigat pe salariatul său - inculpatul

C.I.F.

să înscrie date

necorespunzătoare adevărului în conținutul facturii din 21 iunie 2006 care să

ateste prezența inculpatului

Z.V.

la

sediul societății sale și efectuarea unei tranzacții comerciale în ziua

comiterii omorului - 21 iunie 2006.

Cauza a fost

înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș la 17 ianuarie 2007 sub nr. 137/109/2007.

În ce privește pe

inculpatul

E.G.

cauza a fost

disjunsă întrucât, așa cum a reieșit din fișa de cazier (f. 491) acesta a mai

săvârșit o infracțiune de omor, drept pentru care, prin ordonanța nr. 368/P/2006

din 12 decembrie 2006, s-a dispus efectuarea unei expertize psihiatrice în

condiții de internare, însă până în momentul sesizării instanței, actul

solicitat nu a fost întocmit de I.N.M.L. București.

Ulterior, acest dosar

a fost finalizat, iar prin rechizitoriul nr. 15/P/2007 din 09 februarie 2007, a

fost sesizată instanța la 12 februarie 2007, cauza fiind înregistrată sub nr. 489/109/2007.

Prin încheierea din

08 mai 2007 s-a dispus conexarea acestui dosar la Dosar nr. 137/109/2007 având

același obiect și inculpați Z.V. și alții.

Din probatoriul

administrat în cauză, instanța de fond a reținut următoarele:

La data de 06 iulie 2006,

Serviciul Investigații Criminalistică din cadrul I.P.J. Argeș, a sesizat faptul

că în lacul de acumulare Vidraru, a fost găsit cadavrul unei persoane de sex

feminin, neidentificat, care prezintă vizibile urme de violență, iar membrele

inferioare sunt legate cu un cablu (f. 131 - 152 d.u.p.).

În urma

investigațiilor pentru identificarea victimei și, în principal, din raportul de

expertiză nr. 63862 din 17 iulie 2006, întocmit de Serviciul Criminalistic din

cadrul I.P.J. Argeș, a rezultat că impresiunile digitale prelevate de la

cadavrul cu identitate necunoscută, găsit la data de 06 iulie 2006 în lacul de

acumulare Vidraru, sunt aceleași cu impresiunile digitale ale persoanei

înregistrată pe fișa decadactilată din evidența sistemului AFIS 2000, cu

următoarele date de stare civilă: S.A.M., fiica lui I. și N.

Din cercetările

efectuate în cauză a rezultat că victima S.A.M. locuia de circa 7 ani la

domiciliul martorului S.D. din com. Tunari, sat Tunari, jud. Ilfov și practica

prostituția în zona km. 43 de pe autostrada București - Pitești.

Martorul S.D. trăia

în concubinaj cu sora inculpatului

Z.V.

din

anul 1995, iar în luna aprilie 2006, aceasta a fost alungată din domiciliul

martorului împreună cu cei doi minori, în prezent locuind la inculpatul

Z.V.

, motiv pentru care, cei doi erau

în relații de dușmănie.

Conform propriei

declarații (f. 67 dosar instanță), victima S.A.M. locuia la martorul S.D. din

1998, acesta cunoscând că practica prostituția, beneficiind personal de

serviciile acesteia, dar se ocupa și de „plasarea" acesteia, în zona

autostrăzii București - Pitești.

În prima parte a

lunii aprilie 2006, victima a dispărut de la domiciliul martorului S.D. și a

locuit pentru o scurtă perioadă de timp la martorele M.I. și M.C. (prostituate

din Republica Moldova ce aveau închiriat un apartament în Cartierul Militari

din București).

În jurul datei de 13

aprilie 2006, martorul S.D. s-a deplasat cu autoturismul până la km. 43 la

barul martorului C.M., unde s-a întâlnit cu inculpatul

Z.V.

zis S., acesta solicitându-i telefonic întâlnirea, de

față fiind și inculpatul

E.G.

(zis

P.), martorele M.I. și M.C. precum și victima.

Victima i-a adus la

cunoștință martorului S.D. că nu mai dorește să locuiască la el ci vrea să stea

cu surorile M., lucru care s-a și întâmplat.

La începutul lunii

mai 2006, martorul S.D. a amenințat-o pe victimă cu moartea, nemulțumit că nu

mai „lucrează" pentru el, despre acest lucru având cunoștință martorele M.I.

și M.C. (f. 438-443), acestea relatând chiar că au reclamat acest lucru la

poliție.

Mai precizează

martorele, că S.D., la 13 iunie 2006, în timp ce se aflau pe autostradă

împreună cu victima, le-au alergat cu săbii, acesta fiind însoțit și de alte

persoane.

De precizat că

martorele M.I. și M.C. nu au putut fi audiate în fața instanței, nemaifiind găsite

la adresa cunoscută.

În ziua de 16 iunie 2006,

susține martorul S.D. că a fost sunat de victimă, care i-a cerut să o primească

la domiciliul său, lucru cu care a fost de acord, sens în care, a mers la km. 43

al autostrăzii și a luat-o. A doua zi, martorul i-a procurat victimei un

telefon N.

În zilele de 19 și 20

iunie 2006, martorul S.D. a însoțit-o pe victimă tot în zona km. 43, unde a

supravegheat-o în timp ce ea practica prostituția.

În dimineața zilei de

21 iunie 2006, S.D. l-a rugat pe martorul C.P. să-l transporte cu autoturismul

(taxi) pe el și pe victimă la km. 43, propunere cu care a fost de acord,

taximetristul întorcându-se apoi în com. Tunari.

Aici, victima și

martora A.D. practicau prostituția iar în jurul orei 12,00, victima a intrat în

pădure cu un client - declarația martorei A. - f. 85.

Martorul S.D., care

în tot acest timp a rămas în barul din zonă, constatând că S.A.M. nu mai apare,

a vorbit cu martora A.D., apoi a încercat de mai multe ori să ia legătura

telefonic cu victima, dar a constatat că avea telefonul închis.

Apoi a sunat pe

martorul C.P., să vină cu autoturismul să-l transporte la domiciliu, rugând pe

lucrătorii barului și pe martora A.D. că dacă apare victima să-l sune.

La ora 15,14, victima

S.A.M., al cărei telefon mobil a fost localizat în orașul Topoloveni Argeș, a

sunat pe martorul S.D., informându-l că se află într-un A. al poliției și este

condusă în mun. Giurgiu pentru un mandat de arestare, (fapt ce rezultă din

declarația martorului S.D. - f. 67, C.P. - f. 70, procesul verbal aflat la f. 399

- 400 d.u.p. și listingul apelurilor efectuate de victimă f. 158-160 dosar

instanță).

De pe telefonul

victimei a mai apelat la ora 15,17 (f. 161), însă acest număr a fost contactat

în sistem preplătit (cartelă) care nu prevede încheierea unui contract cu

societatea de telefonie, motiv pentru care nu s-a putut identifica posesorul

lui (f. 198 dosar instanță).

În legătură cu

împrejurările în care s-ar fi comis fapta, în actul de sesizare al instanței,

se reține că în ziua de 21 iunie 2006, în jurul orelor 13,00, inculpații

Z.V.

și

E.G.

au luat victima cu autoturismul marca A., după care au

obligat-o să-l contacteze telefonic pe martorul S.D., obligând-o să-i transmită

un mesaj scurt, cu următorul conținut „d-le avocat sunt într-un A. al poliției

și sunt transportată la Giurgiu, pentru un mandat de arestare".

Se reține că apoi

inculpații s-au deplasat în estul localității Capățâneni, jud. Argeș, unde i-au

aplicat victimei mai multe lovituri cu corpuri dure, apoi au sugrumat-o, după

care i-au legat membrele inferioare cu un cablu și au aruncat-o în lac, fiind

descoperită la data de 06 iulie 2006.

Într-adevăr, din

raportul de necropsie medico-legală nr. 144/B/2006 întocmit de S.M.L. Argeș la

data de 31 octombrie 2006, rezultă că „moartea numitei S.A.M. a fost violentă.

Ea s-a datorat unei asfixii mecanice, care a survenit în urma unei sugrumări.

Între leziunile traumatice cervicale și deces există legătură directă de

cauzalitate".

Se reține în actul de

sesizare

a

instanței - f. 5, că victima inițial, cel mai probabil, a fost lovită,

după care a fost sugrumată, neexcluzând posibilitatea ca acest eveniment

traumatic să se fi produs în habitaclul unui autoturism (din examinarea externă

a victimei - pete de sânge pe pantaloni la nivelul coapselor, pe fețele

anterioare, sugerează poziția ei de șezând). Nu se exclude posibilitatea ca

agresorul să fi fost poziționat în spatele victimei în momentul sugrumării.

În stabilirea corectă

a situației de fapt, instanța de fond, în baza susținerilor din actul de

sesizare, a încercat a stabili locul unde a fost comisă infracțiunea, fiind

făcute următoarele mențiuni:

Se susține că aceasta

s-ar fi putut produce în habitaclul autoturismului.

S-au efectuat

percheziții pentru cele două autoturisme deținute de inculpatul

Z.V.

, marca M. și A., însă urmele de

substanță biologică ce interesau cauza, au fost găsite numai în autoturismul A.

(f. 224 - 262 d.u.p).

Din raportul de

expertiză biocriminalistică nr. 211168 din 01 august 2006 (f. 313 și urm. d.u.p.)

rezultă următoarele:

- pe mânerul ușă stg.

spate, s-au descoperit celule epiteliale ce corespund unui profil genetic al

unei persoane de sex masculin, notată cu PI, diferit de cel al probei de

referință recoltată de la numitul

Z.V.

;

- pe mânerul ușă

dreapta față, s-au descoperit celule epiteliale cu un amestec de profile

genetice ce provin de la minim 2 persoane (PI fiind inclus în acest amestec);

- mâner ușă dreapta

spate - s-au descoperit celule epiteliale rezultate dintr-un amestec de profile

genetice ce provin de la minim 3 persoane, profilul genetic al victimei S.A.M. fiind

inclus în acest amestec;

- rest de țigaretă -

s-au descoperit celule epiteliale - un profil genetic al unei persoane de sex

feminin necunoscută, notată cu F2 diferit de cel al persoanei notată cu FI;

- bâta din lemn

(aparținând inculpatului

Z.V.

în

scop de autoapărare așa cum susține) - s-au descoperit pe întreaga suprafață

(zona A - mâner - zona B) celule epiteliale cu un amestec de profile genetice

ce provin de la minim 3 persoane profilul genetic al inculpatului

Z.V.

și al victimei fiind inclus în

acest amestec.

- probele de sânge

găsite pe preșul din stg. spate, pe mocheta din stg. spate, din portbagaj, de

pe tapițeria ușii stg. spate și de sub scaunul dr. față a autoturismului s-au

dovedit a fi sânge ce nu aparțin speciei umane.

- mocheta ridicată

din portbagajul autoturismului nu prezintă urme de sânge.

Prima instanță

menționează că se susține, în actul de sesizare al instanței, că cei doi

inculpați i-au aplicat victimei mai multe lovituri cu corpuri dure (bâta) și

apoi au sugrumat-o.

Evidențierea pe bâtă

a celulelor epiteliale ale victimei și inculpatul

Z.V.

nu demonstrează agresarea victimei cu acest obiect

contondent de către inculpat, întrucât nu s-au evidențiat urme de sânge pe

acest obiect, iar inculpatul nu a negat niciodată că nu o cunoștea pe victimă

și aceasta s-a putut afla în autoturismul său în alte împrejurări.

În mod constant s-a

reținut în rechizitoriu că victima s-a aflat doar în prezența celor doi

inculpați din momentul dispariției sale din zona km. 43 a autostrăzii București

- Pitești (ziua de 21 iunie 2006 orele 12,00) și până în momentul decesului și

aruncării ei în lacul Vidraru.

Proba științifică

care demonstrează contrariul și care nu a putut fi combătută în nici un mod este

raportul de expertiză biocriminalistică nr. 211146 din 02 august 2006 (f. 209

și urm. d.u.p.) din care rezulta următoarele:

- pantalonii tip

blue-jeans (aparținând victimei) prezentau urme de sânge uman al cărui profil

genetic aparține unei persoane de sex feminin necunoscută (notată cu FI)

diferită de cel al probei biologice recoltate de la victimă;

- chilotul (victimei)

prezintă urme de sânge uman al cărui profil genetic aparține tot persoanei de

sex feminin - notată cu FI.

Se pune în mod firesc

întrebarea, în opinia instanței de fond, cine erau cele 2 persoane de sex

feminin notate cu FI și F2, de ce nu au putut fi identificate (organul de

urmărire penală nici nu amintește de existența lor), iar prezența lor în

preajma victimei vine să răstoarne întreg eșafodajul construit de acuzare cu

privire la persoanele care o însoțeau pe victimă.

De la argumentele de

ordin științific care vin să conducă la concluzia că prezența inculpatului

Z.

V. lângă victimă, începând cu 21

iunie 2006 ora 12,00 și până în seara aceleiași zile, nu a fost demonstrată,

instanța de fond a analizat probele testimoniale administrate în cauză:

Pe tot parcursul

procesului penal, inculpatul

Z.V.

a

susținut că nu este autorul infracțiunii de omor, că în ziua de 21 iunie 2006

s-a aflat în domiciliu unde a efectuat diferite lucrări de construcție la un

imobil proprietatea sa ajutat fiind de mai multe persoane. Susține inculpatul

că în dimineața acelei zile, a împrumutat autoturismul marca A. inculpatului

E.G.

– P., în autoturism aflându-se și

telefonul său mobil, iar autoturismul a fost restituit în seara aceleiași zile

- în jurul orelor 24,00.

În dovedirea acestei

apărări au fost audiați martorii S.F., I.A. (audiați atât în cursul urmăririi

penale f. 448, f. 449 cât și în fața instanței f. 106, 107), precum și martorii

M.M. f. 169, Z.M. f. 170, care au arătat că au lucrat în domiciliul

inculpatului

Z.V.

în luna iunie

2006 la construcția unui spațiu comercial și că inculpatul îi ajuta și el la

construcția imobilului, însă acesta mai părăsea domiciliul din când în când,

pentru perioade scurte, pentru a se aproviziona cu materiale de construcție.

Edificatoare în acest

sens, în opinia primei instanțe, este și depoziția martorului C.N.C. (f. 453

d.u.p. și f. 86 dosar instanță), din care rezultă cu certitudine că în ziua de

21 iunie 2006 (dată reținută cu exactitate și legată de prezența sa la Judecătoria Buftea - depune în acest sens și copia sentinței penale nr. 1532 din 21 iunie 2006

a Judecătoriei Buftea în care a avut calitatea de inculpat fratele său - aflată

în Dosar nr. 146/46/2007 al Curții de Apel Pitești), în jurul orelor 13,00 a fost la domiciliul inculpatului să-i ducă unele bunuri, 1-a găsit acasă și a discutat

personal cu acesta.

Se argumentează de

organul de urmărire penală, pe baza listingului convorbirilor telefonice

efectuate de la posturile telefonice aparținând inculpaților

E.G.

,

Z.V.

și victimei, că cei trei au parcurs același traseu (f. 399 d.u.p.),

astfel: orele 8,56 - 10,12 - Vânătorii Mici - autostrada București - Pitești

km. 42,5, jud. Giurgiu, orele 14,37 - 14,41 Găești jud. Dâmbovița, orele 15,09

Topoloveni, jud. Argeș, orele 15,30 Pitești, orele 15,33 Pitești, orele

21,26-21,30 estul localității Căpățâneni, jud. Argeș, ora 21,38 Curtea de

Argeș, ora 23,34 - Șoseaua de centură com. Tunari jud. Ilfov.

Prima instanță, cu

privire la procesul-verbal din 24 iulie 2006 al I.P.J. Argeș - Serviciul de

Investigații Criminale (f. 399 d.u.p.), fundamentat pe răspunsul primit de la M.A.I.

– D.G.I.P.I., Serviciul de Informații și Protecție Internă Argeș, consideră că se

pune problema în ce măsură acesta constituie un mijloc de probă în sensul legii

penale, ele fiind strict reglementate în titlul III C. proc. pen.

Prin procesul-verbal

se identifică și localizează terminalele telefoanelor mobile aparținând celor 2

inculpați și victimei (telefoane utilizate în sistem cartelă), fără a se

preciza cum s-a putut realiza acest lucru, respectiv stocarea acestor

informații pentru o dată retroactivă, pentru care nu se cunoștea la momentul

respectiv că ar putea interesa în cauză.

Mijloacele de probă

legale sunt procesele verbale de redare a convorbirilor telefonice purtate

între inculpați aflate la f. 419 și urm. d.u.p., și care au avut la bază

autorizațiile emise de Tribunalul Argeș prin încheierile din 18 și 19 iulie 2006

(f. 412, 415 d.u.p.). Din conținutul acestora rezultă că aceasta a vizat o

perioadă de 30 de zile începând cu 18 și respectiv 19 iulie 2006 și nu a

retroactivat. Astfel, localizarea telefoanelor celor doi inculpați pentru 21

iunie 2006 nu s-a obținut legal și astfel nu poate fi folosit în procesul penal

conform art. 64 alin. (2) C. proc. pen.

Analizând conținutul

convorbirilor telefonice purtate de cei doi inculpați, în opinia instanței de

fond rezultă faptul că cel care se teme de o eventuală tragere la răspundere

penală este inculpatul

E.G.

și

nicidecum Z.V. care precizează că „mă duc acolo să văd care e treaba, mâine mă

duc cu avocatul".

Pentru toate aceste

considerente, instanța de fond a constatat nevinovăția inculpatului

Z.V.

în comiterea infracțiunii de omor,

astfel încât în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc.

pen., a dispus achitarea acestuia.

În cursul cercetării

judecătorești, inculpatul

E.G.

a

decedat, iar cu privire la împrejurările în care s-a produs decesul, și dacă

acesta a avut legătură cu infracțiunea pentru care a fost trimis în instanță, instanța

de fond a dispus administrarea probei cu martori, astfel:

Din depozițiile

acestora: R.C.C. f. 169, G.E. f. 169, P.D. f. 171, D.L. f. 102, M.C. f. 203,

rezultă că inculpatul

E.G.

zis P.

era o persoană violentă, agresivă și impulsivă, iar din cauza mustrărilor de

conștiință, considerându-se că este singurul vinovat de comiterea infracțiunii

de omor, iar

Z.V.

ar fi nevinovat

s-a sinucis, ingerând mai multe pastile.

În opinia instanței

de fond, acesta este un argument în plus în ce privește nevinovăția

inculpatului

Z.V.

, aspect ce se

coroborează și cu susținerea acestuia în sensul că autoturismul său A. în care

se afla și telefonul mobil a fost în ziua de 21 iunie 2006 în folosința

inculpatului

E.G

.

Martorii care au

lucrat la imobilul inculpatului

Z.V.

(menționați

anterior) au precizat că autoturismele acestuia erau parcate în stradă în fața

domiciliului, și erau luate spre folosință de rude sau de prieteni ai acestuia.

Faptul că inculpatul

E.G.

nu avea permis de conducere f. 182

dosar instanță, apreciază instanța de fond, nu înseamnă că acesta nu putea

conduce autoturismul inculpatului

Z.

V.,

martorii susținând că el folosea autoturismul, mai mult el a suferit chiar o

condamnare pentru o astfel de infracțiune (2 ani cu art. 81 C. pen. pentru art.

78 alin. (1) din O.U.G. 195/2002 - cazier f. 491, alături de o condamnare

pentru infracțiunea de omor comisă în minoritate).

Fiind audiat în

cursul urmăririi penale f. 484, inculpatul

E.G.

nu recunoaște că a folosit autoturismul inculpatului

Z.V.

și nu se face vinovat de

săvârșirea infracțiunii de omor pentru care a fost trimis în judecată.

Conform instanței de

fond, fără a mai putea fi constatată vinovăția acestuia în comiterea

infracțiunii, în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 lit. g) C. proc.

pen., s-a dispus încetarea procesului penal.

În ce privește pe

inculpații

B.F.

,

P.N.

și

C.F.

, instanța de fond a reținut următoarele:

În încercarea de a-l

disculpa pe soțul său - inculpatul

Z.V.

,

soția - martora Z.T. (f. 451 d.u.p.) l-a căutat pe inculpatul

B.F.

zis P. - cumnatul său și i-a

solicitat să meargă „la depozitul de materiale de construcții al lui N. și să

întrebe dacă S. (inculpatul

Z.V.

)

are o factură din 21 iunie 2006, la el la magazin".

Astfel, la data de 08

septembrie 2006, inculpatul

B.F.

s-a

prezentat la firma SC C.P. SRL București, cu punct de lucru în com. Stefăneștii

de Jos jud. Ilfov al cărui administrator este inculpatul

P.

N.

Conform motivării

sentinței, din declarațiile acestuia nu rezultă că inculpatul

B.F.

i-ar fi spus în ce scop vor fi

folosite actele respective.

De altfel, în opinia

instanței de fond, este singulară declarația inculpatului

B.F.

aflată la f. 43 d.u.p. in sensul

că martora Z.T. i-ar fi specificat că actele îi trebuia pentru a fi folosite în

dosarul penal în care este cercetat soțul său - inculpatul

Z.V

.

În prima declarație

dată în cursul urmăririi penale - f. 43, inculpatul

B.F.

relatează că martora i-a spus să obțină o factură pentru

data de 21 iunie 2006 pe numele lui

Z.V.

,

iar inculpaților

P.N.

și

C.I.

le-a spus doar că îi folosește

cumnatului din Tunari pentru materiale de construcții.

În cursul cercetării

judecătorești, inculpatul

B.F.

a

susținut că nu a știut în ce scop vor fi folosite actele, iar inculpații

P.N.

și

C.I.

nu au întrebat acest lucru, aceștia declarând în mod

constant că nu au cunoscut că ele vor servi la crearea unui alibi pentru

inculpatul

Z.V

.

Astfel, inculpatul

B.F.

- f. 47 dosar instanță relatează:

„în ziua de 08 septembrie 2006, m-am deplasat la firma menționată, m-am

întâlnit cu patronul P.N. și i-am adus la cunoștință scopul vizitei. Întrucât

patronul se grăbea să plece și la o distanță de 2-3 m se afla inculpatul

C.I.

, acesta a auzit discuția și

la solicitarea lui

P.N.

am mers

în incinta societății și acesta mi-a dat actele solicitate”. A făcut acest

lucru la rugămintea patronului firmei care i-a spus „să mă rezolve".

Este de necontestat,

în opinia instanței de fond, că prin întocmirea facturii nr. 4904494 și a

chitanței nr. 6456690 din 21 iunie 2006, (f. 130 d.u.p.) pe numele lui

Z.V.

, inculpatul

C.I.

a comis cu intenție infracțiunea

de fals în înscrisuri sub semnătură privată, faptă prev. de art. 290 C.

pen., la instigarea inculpatului

B.F.

,

însă din întreg materialul probator administrat în cauză nu se poate reține că,

prin această activitate, ei au urmărit să favorizeze pe inculpatul

Z.V.

, în sensul de a îngreuna sau

zădărnici urmărirea penală, judecata sau executarea pedepsei.

În opinia primei

instanțe, intelectiv, inculpații

B.F.

,

P.

N. și

C.

I. trebuiau să știe că persoana pe care o ajută (inculpatul

Z.V.

) a săvârșit o infracțiune în

raport de care actul de justiție penală presupune urmărirea penală, judecata,

respectiv executarea pedepsei.

Este adevărat, reține

prima instanță, că inculpatul

B.F.

-

cumnatul inculpatului

Z.V.

știa

că la momentul când a cerut întocmirea actelor false, acesta era arestat, dar

acest fapt nu poate conduce la concluzia că rezultatul demersului său - obținerea

actelor false, va fi folosit de martora Z.T. în procesul penal al soțului său.

Acest aspect nu poate

fi reținut în cazul inculpaților

P.

N.

și

C.

I., despre care nu există

nici o probă că ar fi avut cunoștință despre cercetarea/arestarea inculpatului

Z.V.

, acest lucru fiindu-le adus la

cunoștință cu ocazia propriilor audieri la I.P.J. Ilfov, în condițiile în care,

așa cum am arătat, nu locuiau în aceeași localitate, nu era un client permanent

al societății.

În final, în ce

privește încadrarea juridică dată faptelor prin actul de sesizare a instanței, tribunalul

a apreciat că nu este legală.

Astfel, în ce

privește pe inculpatul

B.F.

s-a

considerat că nu se poate reține infracțiunea de complicitate la uz de fals prev.

de art. 26 rap. la art. 291 C. pen.

Simpla falsificare a

înscrisului sub semnătură privată nu constituie infracțiune. Această acțiune

trebuie să fie urmată de folosirea înscrisului de către cel care a fost autorul

falsificării sau înscrisul falsificat să fie încredințat spre folosire, altei

persoane.

Deoarece falsul în

înscrisuri sub semnătură privată include și folosirea înscrisului falsificat nu

s-a putut reține ca infracțiune distinctă uzul de fals.

Pentru aceste considerente, în baza art. 334 C. proc. pen. instanța de

fond a dispus schimbarea încadrării juridice a faptei comise de inculpatul

B.F.

din infracțiunile prev.

de art. 25 rap. la art. 290 C. pen. și art. 26 rap. la art. 291 C.

pen. într-o singură infracțiune prev. de art. 25 rap. la

art. 290 C. pen.

În opinia instanței de fond autorul infracțiunii de fals este inculpatul

C.F.I.

Pentru aceștia, în raport de gradul de pericol social concret al faptei,

împrejurările în care au fost comise dar și criteriile care caracterizează

persoana inculpaților, tribunalul a apreciat că acestea nu prezintă gradul de

pericol social al unei infracțiuni.

Ambii inculpați au

avut o poziție sinceră în tot cursul procesului penal, nu au antecedente

penale, inculpatul C.I. la data comiterii faptei era angajat la firma administrată

de inculpatul P.N., iar anterior a lucrat la SC M.R. SRL (f. 195), este

singurul sprijin al părinților săi bolnavi (f. 194-197 dosar instanță); circumstanțe

în raport de care s-a apreciat că îndreptarea acestora poate avea loc și fără

aplicarea unei pedepse, ci prin aplicarea unei amenzi administrative în cuantum

de 1000 lei.

Neexistând probe din

care să rezulte că inculpatul

P.N.

l-

ar fi instigat pe inculpatul C.I. să

întocmească în fals cele două acte, instigarea existând doar în sarcina

inculpatului B.F., instanța de fond a dispus achitarea acestuia în baza art. 11

pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. pentru infracțiunea prev.

de art. 25 rap. la art. 290 C. pen.

Pentru infracțiunea

de favorizarea infractorului, instanța a dispus achitarea inculpaților B.F., P.N.

și C.F.I. în temeiul disp. art. 10 lit. d) C. proc. pen. pentru

considerentele expuse mai sus.

În baza art. 348 C.

proc. pen. s-a dispus anularea actelor false întocmite de inculpatul C.F.I.,

respectiv factura și chitanța aflate la f. 129-130 d.u.p

În baza art. 191 C.

proc. pen., inculpații B.F. și C.F.I. au fost obligați la plata cheltuielilor

judiciare către stat (urmare aplicării amenzii administrative) iar restul

cheltuielilor avansate de stat au rămas în sarcina statului, conform art. 192 alin.

(3) C. proc. pen.

Împotriva sentinței a

declarat apel

P

archetul de pe

lângă

T

ribunalul

A

rgeș

.

În motive de apel

sentința a fost criticată sub următoarele aspecte:

În mod nelegal s-a

dispus achitarea inculpatului

Z.V.

în

baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. apreciind că acesta nu este autorul

infracțiunii de omor calificat prev. si ped. de art. 174 rap. la art. 175 lit.

a) CC. pen.

În motivele scrise de

apel se arată că din probatoriul administrat în cauza rezulta următoarea

situație de fapt:

Inculpatul

Z.V.

o cunoștea pe victima S.A.M. cu

mulți

ani în urmă, întrucât

aceasta locuia la domiciliul martorului S.D., care era în relații de concubinaj

cu sora inculpatului.

În prima parte a

lunii aprilie 2006, victima a părăsit domiciliul martorului S.D., iar in jurul

datei de 12-13 aprilie 2006, martorul a primit un telefon de la inculpatul

Z.V.

, propunându-i să se întâlnească la

km 43, pe autostrada Pitești - București, întrucât și inculpatul o revendica

din interes material pe victimă, deoarece aceasta se prostituase anterior și în

folosul acestuia.

La locul indicat,

martorul s-a întâlnit cu inculpații

Z.V.

și

E.G.

, apoi s-au întâlnit

cu victima, care a spus ca nu mai dorește să

locuiască în domiciliul

lui S.D., ci vrea să locuiască în Cartierul Militari din București, cu

martorele M.I. și M.C., care practicau prostituția în aceeași zona a Km. 43 pe

autostrada București - Pitești.

Martorul S.D. a

declarat în instanță - declarație aflată la filele 67-69, că in jurul datei de

15 iunie 2006, victima i-a telefonat și i-a cerut să o reprimească în

domiciliul sau, ca nu mai vrea să stea la cei doi inculpați, cunoscuți sub

numele de S. și P. Aceștia s-au întâlnit intr-o pădure din zona km. 43,

întrucât victima nu vroia să fie văzută de cei doi inculpați, care se aflau

într-un bar situat in apropiere.

Martorul a declarat

că inculpatul

Z.V.

a sunat-o

ulterior pe victimă, dar aceasta nu i-a răspuns.

În zilele următoare,

martorul i-a cumpărat un telefon mobil cu cartela și a însoțit-o in zona km.

43, unde victima practica prostituția, supraveghind-o dintr-un bar.

În dimineața zilei de

21 iunie 2006, martorul C.P. i-a transportat cu autoturismul, pe S.D. și pe

victimă in zona km. 43, primul a plecat spre București, victima a plecat să

practice prostituția în zona din apropiere si martorul S.D. a rămas în bar, să

o supravegheze.

În aceeași zi, in

jurul orei 12,30, martorul S.D., constatând ca victima nu mai apare, a

întrebat-o pe martora A.D., care o cunoștea pe victima și care practica

prostituția în aceeași zona, daca a văzut-o pe victima. Această martora i-a

relatat că, în urma cu cca. 30 de minute, o persoana de sex masculin i-a spus

ca a fost cu victima și a venit o alta persoană, a luat-o și victima nu s-a mai

întors, așa cum rezulta din declarația martorei aflata la filele 436-437 in dosarul de urmărire penala.

Martorul S.D. i-a

telefonat victimei, dar aceasta avea telefonul închis, astfel că, după ce a mai

așteptat-o cca. 3 ore, l-a chemat pe martorul C.P. să-l transporte cu mașina la

domiciliu, în com. Tunari.

Înainte de plecare,

acest martor i-a rugat pe lucrătorii de la bar si pe martora A.D. sa-i spună

victimei, când apare în zona, să-i telefoneze.

Din listingul

convorbirilor telefonice efectuate de la telefoane - posesorii inculpați

E.G.,

Z.V.

- posesor victima S.A.M. - posesor martorul S.D. a rezultat că, în ziua de 21

iunie 2006. cei doi inculpați si victima se aflau pe raza orașului Topoloveni,

conform actului aflat la filele 399-401 în dosarul de urmărire penala.

Din aceasta zona, la

ora 15,14 victima sub amenințarea celor doi inculpați, l-a sunat pe martorul S.D.

și i-a spus că se află într-o mașină a politiei și este dusă în mun. Giurgiu,

pentru un mandat de arestare.

Pe baza listingului

convorbirilor telefonice efectuate în zilele de 21 si 22 iunie 2006, de la

posturile telefonice enumerare mai sus și a localizării celulelor-relee de

transmitere a comunicațiilor telefonice, s-a realizat traseul în timp și spațiu

parcurs de inculpații

Z.V.

,

E.G.

și victima S.A.M., așa cum rezultă

din actul aflat la filele 399-401 în dosarul de urmărire penala.

Conform

motivelor scrise de apel, din analiza acestuia rezulta că, în ziua de 21 iunie 2006,

cei doi inculpați s-au deplasat pe următorul traseu:

- localitatea

Vânătorii Mici, autostrada București-Pitești km. 42,5: orele 8,56

-

10,12; orașul Titu: orele 14,37-14,41; orașul Găiești: ora 15,04; orașul

Topoloveni: orele 15,09; municipiul Pitești

-

str. G.: ora 15,30 și str. D.: ora 15,33; estul localității Capataneni, jud. Argeș:

orele 21,26 - 21,30; municipiul Curtea de Argeș:

orele 21,38

;

șoseaua

de centura - comuna Tunari, jud. Ilfov: orele 23,34-23,35.

Din examinarea

traseului parcurs de cei doi inculpați și coroborând relatările martorilor S.D.

si A.D. rezulta că, în ziua de 21 iunie 2006, în jurul orelor 13,00, inculpații

au luat victima cu autoturismul marca A., proprietatea inculpatului Z.V., pe

traseu au obligat-o să-l sune pe telefonul mobil pe martorul S.D. si să-i transmită

mesajul cu următorul conținut:,,domnule avocat, sunt într-un A. al politiei și

sunt transportată la Giurgiu, pentru un mandat de arestare.

Arată procurorul că din

listingul convorbirilor telefonice rezultă că după telefonul victimei, la

21

iunie 2006

,

ora 15,14, in

timp

ce se afla în orașul

Topoloveni, aceasta l-a sunat pe martorul S.D., convorbirea fiind scurtă, de 26

de secunde.

În continuare, se

susține în motivele de apel, inculpații și victima s-au deplasat pe traseul Topoloveni

- Pitești - estul

localității

Capataneni jud. Argeș, unde cei doi i-au

aplicat victimei mai multe lovituri cu corpuri dure, apoi au sugrumat-o, i-au

legat picioarele cu un cablu si au aruncat-o în lacul de acumulare Vidraru -

unde a fost găsit cadavrul, la data de 06 iulie  2006.

Din raportul de

necropsie medico-legală nr. 144/B/2006 întocmit de S.M.L. Argeș la data de 31

octombrie 2006, act aflat la filele

166-168

în dosarul de

urmărire penala rezulta următoarele:

„Moartea numitei S.A.M.

a fost violentă. Ea s-a datorat unei asfixii mecanice, care a survenit în urma

unei sugrumări. Între leziunile traumatice și deces există legătură directă de

cauzalitate.

Celelalte semne de

violență constatate la necropsie s-au putut produce:

- cele cu caracter vital,

prin lovire cu și de corp dur;

- cele fără caracter

vital, cel mai probabil prin zgâriere.

Victima, cel mai

probabil, a fost lovită, după care a

fost

sugrumată, neexcluzând posibilitatea ca acest

eveniment traumatic să se fi produs în habitaclul unui autoturism, așa cum

rezulta și din datele de ancheta, coroborate cu examinarea externă a victimei -

pete de sânge pe pantaloni la nivelul coapselor, pe fețele anterioare, care

sugerează poziția de șezând.

Nu exclude

posibilitatea ca agresorul să fi fost poziționat în spatele victimei în

momentul sugrumării.

Apreciază că decesul

a putut surveni în urma cu aproximativ 15 zile de la data autopsiei.

Autopsia s-a efectuat

la data de 06 iulie 2006.

Raportul de necropsie

a fost avizat de Comisia de Avizare si Control de pe lângă I.N.M.L.

București-actul nr. E2/13129/08 decembrie 2006, fila 165 în dosar.

Efectuându-se o

percheziție domiciliara, la data de 21 iulie 2006, din autoturismul marca A.,

aparținând inculpatului

Z.V.

s-au

ridicat urme de substanța biologica de pe mânerul de deschidere al ușii

autoturismului, de pe preșuri, mochete, din portbagaj, tapițerie și de pe o

bâta din lemn, identificată intre scaunul șoferului si portiera stg. față,

astfel că s-a dispus efectuarea unei expertize biocriminalistice genetice.

Din concluziile

raportului de expertiza biocriminalistică nr. 211168 din 01 august 2006

efectuat de Institutul de Criminalistica al I.G.P.R., act aflat la filele 313

si urm. în dosarul de urmărire penala rezulta următoarele:

Pe mânerul ușii

dreapta spate a autoturismului A. proprietatea inculpatului

Z.V.

s-au identificat celule epiteliale

- un amestec de profile genetice care provin de la minim trei persoane.

Profilul genetic al probei de referința recoltată de la victima S.A.M. este

inclus în acest amestec.

Pe mânerul bâtei din

lemn au fost identificate celule epiteliale - un amestec de profile genetice,

ce provin de la minim trei persoane. Profilul genetic al probei de referința

recoltata de la inculpatul

Z.V.

este

inclus în acest amestec.

Pe zona de lovire a

bâtei - zona B - exista celule epiteliale - un amestec de profile genetice, ce

provin de la minim trei persoane. Profilul genetic al probei de referința

recoltată de la inculpatul

Z.V.

este

inclus în acest amestec alături de cel al victimei S.A.M.

Din analiza

concluziilor raportului de expertiza biocriminalistică nr. 211168 din 01 august

2006 efectuat de Institutul de Criminalistica al I.G.P.R. rezulta, indubitabil

în opinia procurorului, că inculpatul

Z.V.

a lovit-o pe victima cu bâta din lemn găsită în autoturismul marca A. proprietatea

acestuia.

În motivele de apel

se menționează că instanța de fond a interpretat eronat această probă, motivând

în sentința penala pronunțata că evidențierea pe bâta de lemn a celulelor

epiteliale ale inculpatului

Z.V.

nu

demonstrează agresarea victimei cu acel corp contondent de către inculpat,

întrucât nu s-au evidențiat urme de sânge pe acel obiect.

Dar coroborând

concluziile raportului de necropsie care a evidențiat pe corpul victimei

leziuni cu caracter vital produse prin lovire cu corp dur, arată procurorul că nu

poate fi exclusă folosirea bâtei din lemn în producerea leziunilor care nu era

obligatoriu să producă sângerare, nefiind corp înțepător sau

tăietor-despicător, ca să se evidențieze si urme de sânge, în afara celulelor

epiteliale.

Faptul ca ambii

inculpați au săvârșit infracțiunea de omor calificat, fiind împreună în seara

zilei de

21 iunie 2006

rezulta și din

conținutul actului aflat la filele

399

si urm. dosar de

urmărire penala.

Astfel, din analiza

listingului convorbirilor telefonice rezulta că din estul localității

Capataneni au fost efectuate convorbiri telefonice în același interval de timp,

de către cei doi inculpați, de pe telefoanele mobile care le aparțineau.

Astfel, la ora

21,28

inculpatul

Z.V.

a efectuat o convorbire telefonica

și, la ora

21,27-21,30

,

inculpatul

E.G.

a efectuat o convorbire

telefonica. În aceasta situație, neputând ca un singur inculpat să vorbească în

același timp - ora 21,38 de pe doua telefoane mobile, rezultă indubitabil că

ambii s-au aflat în același loc, în același interval de timp; astfel, în opinia

procurorului, apărarea inculpatului

Z.V.

ca nu a comis infracțiunea de omor asupra victimei S.A.M. urmează a fi

înlăturată.

Tot din analiza

conținutului aceluiași act - fila 399, rezultă că ambii inculpați, la 21 iunie 2006

se aflau pe Șoseaua de centura com. Tunari jud. Ilfov, întrucât fiecare a efectuat

câte un apel telefonic: inculpatul

Z.V.

a

sunat la ora 23,34 și inculpatul

E.G.

a

sunat la ora 23,35.

În mod nejustificat, în

opinia acuzării, instanța de fond a apreciat că această proba nu a fost

obținută legal și a înlăturat-o din cauza, întrucât pentru localizarea unor

apeluri efectuate de pe anumite posturi de telefonie mobila, fără înregistrarea

conținutului convorbirilor telefonice nu este prevăzută de lege autorizarea

prealabilă a instanței.

După comiterea

omorului, inculpatul

E.G.

a

părăsit țara.

În motivele scrise de

apel se arată că Tribunalul Argeș, prin încheierile pronunțate la 18 iulie si

19 iulie 2006 în Dosarele nr. 1764/P/2006 și nr. 1797/P/2006 a autorizat pe 30

de zile interceptarea si înregistrarea pe suport magnetic a convorbirilor

efectuate de pe telefoanele aparținând celor doi inculpați - acte aflate la

filele 412-416.

Din procesele-verbale

de redare scrisă a convorbirilor interceptate si înregistrate pe suport

informatic dintre cei doi inculpați rezultă că, după ce a părăsit țara,

inculpatul

E.G.

l-a sunat pe

inculpatul

Z.V.

de mai multe ori,

acesta din urma folosind alt telefon mobil decât cel care l-a folosit în ziua

de 21 iunie 2006, despre care a declarat ulterior că l-a pierdut.

Edificatoare, în

opinia acuzării, sunt următoarele convorbiri redate scris la filele 419-423 în

dosarul de urmărire penala:

- convorbirea din

data de 20 iulie 2006, ora 14,48, prin care inculpatul

Z.V.

îl avertizează pe inculpatul

E.G.

să nu mai vorbească prin telefon, chiar daca e cu

cartela,

„nu contează,

telefon

e

„

apoi spune că se va duce cu avocatul, deci la

chemarea organelor de politie, întrucât a doua zi a fost pentru prima data

audiat în cauza si imediat adaugă

„pe tine te-a zgâriat. Nu

te-a zgâriat. Te-a zgâriat pisica sălbatica care. pe tine nu te-a zgâriat,,

deducându-se din

continuarea convorbirii și din limbajul acestuia ca îl întreba insistent pe

inculpatul

E.G.

daca victima l-a

zgâriat, și în același timp că are cunoștința că se fac cercetări în cauză;

- convorbirea din

data de 20 iulie 2006, ora 19,06- redată scris la filele 422-423 în dosarul de

urmărire penala din care rezultă că inculpatul

E.G.

i-a spus inculpatul

Z.V.

că, daca întreabă de el - e clar că organele de cercetare penala, să

spună „nu știu unde este.,, și i-a mai sus ca

„daca

e, doamne ferește ceva luam unul bă, ce sa facem, nu mergem amândoi.”,

se deduce că se

referea la posibilitatea ajungerii a ambilor într-un loc de detenție.

S-a susținut de

acuzare că instanța de fond a dat o apreciere greșita și acestei probe,

considerând că din conținut ar rezulta că vinovat de omor ar fi doar inculpatul

E.G

.

De fapt, din redarea

conținutului convorbirii rezulta că inculpatul

E.G.

sugera că fapta să fie recunoscuta doar de unul dintre

cei doi inculpați, ca să nu meargă amândoi în detenție, deși omorul fusese

comis de ambii.

Nesinceritatea

inculpatului

Z.V.

rezultă din

toate declarațiile contradictorii pe care le-a dat, atât în faza de urmărire

penala, cât și in fața instanței de fond.

Acesta, în declarația

data la 21 iulie 2006,- act la filele 16-17 în dosarul de urmărire penala

precizează că autoturismul marca A. a fost folosit numai de el, cu mici

excepții, când i-a împrumutat-o unui frate al inculpatului

E.G.

zis P., iar ulterior, intr-o

declarație data în prezența apărătorilor aleși, la 08 noiembrie 2006, după ce

luase cunoștința de faptul ca telefonul sau mobil fusese localizat la 21 iunie 2006

în zona Vânătorii Mici – Găiești – Topoloveni – Pitești - Căpățâneni a declarat

ca i-ar fi împrumutat autoturismul în acea zi inculpatului

E.G.

, lăsându-și telefonul mobil în

mașina menționată.

Fiind audiat,

inculpatul

E.G.

a negat constant

ca i-ar fi cerut inculpatului

Z.V.

autoturismul

A. în ziua de 21 iunie 2006 și că l-ar fi condus, cu mențiunea că primul

inculpat nici nu poseda permis de conducere, declarație pe care și-a menținut-o

și la confruntarea făcută între cei doi - conform procesului-verbal aflat la

filele 456-457 în dosarul de urmărire penală.

Tot în încercarea de

a nu fi inculpat pentru omorârea victimei S.A.M., inculpatul

Z.V.

a propus în apărare martori care

să declare ca acesta, în luna iunie 2006 i-a angajat pentru efectuarea unei

construcții la domiciliul sau și nu lipsea în timpul zilei decât pentru circa o

ora, iar în acea perioada inculpatul

E.G.

lua autoturismele inculpatului Z.V. și le conducea, revenind după cea

1-2 ore. Aceasta apărare pe care și-o face inculpatul

Z.V.

este mult ulterioară celor declarate la începutul

cercetărilor penale, martorii fiind audiați prima data în decembrie 2006 -

declarații aflate la filele 448 și urm în dosarul de urmărire penala.

Instanța de fond în

mod eronat a apreciat, în opinia acuzării, drept sincere declarațiile

martorilor S.F., I.A., M.M., M.M. și N.C.C., întrucât inculpatul

Z.V.

, deși a fost audiat amănunțit de

mai multe ori până în decembrie 2006, numai după ce a luat cunoștința de

probele administrate în cauză, care îl inculpau pentru omorârea victimei S.A.M.,

si-a creat alibiul că nu a părăsit domiciliul în ziua de 21 iunie 2006 și i-a

propus pe acești martori în susținerea apărării sale, martori care aveau

interes să declare favorabil acestuia, o parte din ei fiind rude ale

inculpatului si ceilalți fiind în relații de prietenie cu acesta, fiind plătiți

pentru efectuarea unor munci în gospodăria inculpatului.

În opinia acuzării, printr-o corectă și justă interpretare și coroborare

a întregului probatoriu administrat în cauză, aceste declarații ale martorilor

menționați mai sus trebuiau înlăturate ca nesincere.

Cu intenția vădită de a nu răspunde penal pentru

infracțiunea de omor comisă asupra victimei,

pe parcursul

urmăririi penale, după arestarea preventiva, inculpatul

Z.V.

a declarat că la 21 iunie 2006, a mers și a cumpărat materiale

de construcție de la SC C.P. SRL - punct de lucru în comuna Ștefăneștii de Jos,

jud. Ilfov și a depus la dosarul cauzei factura fiscala nr. 4904494 din 21

iunie 2006 și chitanța

nr.

6456690 din 21 iunie 2006.

Sub acest aspect,

arată acuzarea că cercetările efectuate în cauză cu privire la această nouă

apărare formulată de inculpatul

Z.V.

au

stabilit următoarele:

La

data de 08 septembrie 2006,

inculpatul B.F.,

cumnat al inculpatului

Z.V.

, a

mers la punctul de lucru al SC C.P. SRL, situat în com. Ștefăneștii de Jos,

jud. Ilfov și i-a solicitat patronului acestei firme, inculpatului P.N., să-i

elibereze o factura și chitanță în care să se menționeze că, la data de 21

iunie 2006, inculpatul

Z.V.

ar fi

cumpărat de la acea firma mai multe materiale de construcție.

În declarația data la

15 noiembrie 2006, în prezența avocatului, act aflat filele 47-48 în dosarul de

urmărire penala, inculpatul B.F. a declarat următoarele:

- La începutul lunii

septembrie 2006, soția inculpatului

Z.V.

l-a rugat sa meargă la depozitul societății comerciale menționate mai

sus și să-i obțină o chitanța și factură, pentru data de 21 iunie 2006, spunându-i

că actele sunt necesare pentru cauza în care era cercetat inculpatul

Z.V.

;

- Inculpatul

B.F.

, a doua zi, respectiv la 08

septembrie 2006, a mers la punctul de lucru al firmei și i-a solicitat

inculpatului

P.N.

să elibereze o

chitanța și o factură pe care să treacă data de 21 iunie 2006, precizându-i că

actele sunt necesare inculpatului

Z.V.

în

apărare, să demonstreze că la data respectiva, acesta se afla în domiciliu,

precizându-i totodată inculpatul

P.N.

că

inculpatul

Z.V.

este arestat;

- Inculpatul

P.N.

l-a chemat pe angajatul firmei,

inculpatul C.F.I. și i-a spus acestuia să-i elibereze inculpatului

B.F.

factura si chitanța solicitate;

- Inculpatul

B.F.

a mai declarat că i-a spus

inculpatului

C.F.I.

să treacă pe

factura și chitanța data de 21 iunie 2006 și numele lui

Z.V.

întrucât acesta este arestat și

actele sunt necesare la dosarul cauzei

,

iar inculpatul

C.I.

a completat înscrisurile cu data

si numele indicate;

- Inculpatul

B.F.

a înmânat înscrisurile false soției

inculpatului

Z.V.

ulterior, la 06

sau 07 noiembrie 2006 a mers la punctul de lucru al firmei amintite și l-a

întrebat pe inculpatul

C.F.I.

daca

au în contabilitate copiile facturii și chitanței, ocazie cu care i-a precizat

din nou acestuia că actele erau necesare inculpatului

Z.V.

care era arestat pentru omor.

În declarația data la

15 noiembrie 2006, în prezenta avocatului - act aflat la filele 64-65 în dosarul

de urmărire penala, inculpatul P.N. nu a recunoscut că inculpatul

B.F.

i-ar fi spus pentru ce solicita,

la data de 09 septembrie 2006, un bon de materiale, dar ca l-a trimis la

inculpatul

C.F.I.

să-i spună ce

problema are si să-l servească, ulterior aflând de întocmirea în fals a

documentelor contabile menționate.

Această declarație,

în opinia acuzării, este nesincera, fiind contrazisa de cele declarate de

inculpatul

B.F.

si

C.F.I.

, acesta declarând la 15

noiembrie 2006, în prezenta avocatului, că inculpatul

P.N.

i-a spus să întocmească pentru inculpatul

B.F.

o factura și o chitanța pentru

materiale de construcții cu datele care vor fi indicate de acesta din urma.

Tot în declarația

menționata - act aflat la filele 74-75 în dosarul de cercetare penala,

inculpatul

C.F.I.

a menționat

modalitatea faptica de întocmire în fals a documentelor contabile și a precizat

că inculpatul

B.F.

i-a spus ca

acea factură va fi folosita pentru inculpatul

Z.V

.

În motivele de apel

s-a mai arătat că în mod nelegal instanța de fond a dispus achitarea, în baza art.

10 lit. c) C. proc. pen., a inculpatului

P.N.

,

pentru infr. prev. de art. 25 C. pen. rap. la art. 290 C. pen., întrucât din

declarațiile inculpatului

B.F.

rezulta

indubitabil că i-a solicitat acestuia eliberarea unei chitanțe și a unei

facturi cu date false, care să ateste ca, la 21 iunie 2006 inculpatul

Z.V.

ar fi cumpărat materiale de

construcție de la punctul de lucru al firmei, că a fost de acord cu întocmirea

în fals a documentelor contabile, întrucât i-a spus inculpatului

C.F.I.

să elibereze actele solicitate.

Deși a negat fapta,

declarația urmează a fi considerată ca nesincera, întrucât lucrătorul sau,

C.F.I.

, nu putea elibera imediat

documentele false solicitate, daca inculpatul

P.N.

,

ca patron al firme