ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3600/2013

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3600/2013 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2013)

Asupra

recursului de față;

În baza

lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 49 din

24 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția

I p

enală,

în Dosarul nr. 39102/3/2012, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu

aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen., a fost condamnat inculpatul M.M.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 71 C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 65 C. pen., rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

b) C. pen., pe durata de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 4

alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 320

:

alin. (7) C.

proc. pen., a condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

S-a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 71 C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 33,

art. 34 C. pen., s-a constatat că infracțiunile sunt concurente și s-a dispus contopirea

pedepselor stabilite, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 71 C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 65 C. pen., rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

b) C. pen., pe durata de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 86

1

- 86

2

C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea

pedepsei, stabilind un termen de încercare de 6 ani pentru condamnat.

În baza art. 86

3

C. pen., pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie să se supună următoarelor

măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte

lunar, în ultima zi lucrătoare, la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare

socială a infractorilor în a cărui rază teritorială domiciliază;

b) să anunțe,

în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare

care depășește 8 zile, precum și întoarcerea;

c) să comunice

și să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice

informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență;

e) să nu intre

în legătură cu ceilalți inculpați din cauză.

S-a atras atenția

inculpatului asupra dispozițiilor art. 86

4

C. pen.

S-a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen.

În baza art. 88

C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei, perioada reținerii inculpatului pe durata

a 24 de ore, din data de 03 iulie 2012.

S-a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008.

În baza art. 2

alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen., a fost condamnat inculpatul G.M.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 71 C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 65 C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

b) C. pen., pe durata de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 4

alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C.

proc. pen., a condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare.

S-a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 71 C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 33,

art. 34 C. pen., s-a constatat că infracțiunile sunt concurente și s-a dispus contopirea

pedepselor stabilite, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 71 C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 65 C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

b) C. pen., pe durata de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 83

C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiționate acordat inculpatului prin

sentința penală nr. 1237 din 13 decembrie 2010 pronunțată de Judecătoria sectorului

1 București în Dosarul nr. 54772/299/2010, definitivă prin nerecurare, iar pedeapsa

rezultantă de 4 luni închisoare aplicată prin această sentință este executată alături

de pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta, în final inculpatul

execută pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 71 C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 65 C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și

b) C. pen., pe durata de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 88

C. pen., a dedus din durata pedepsei, perioada reținerii inculpatului pe durata

a 24 de ore, din data de 03 iulie 2012.'

S-a făcut aplicarea

dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008.

În baza art. 118

lit. f) C. pen. rap. la art. 17 și art. 18 din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea

în vederea distrugerii, cu păstrarea de contraprobe, a următoarelor cantități de

droguri: 1,03 g. de cannabis rămasă după analiza probelor de laborator depusă la

Camera de corpuri delicte a I.G.P.R. (dovadă din 25 aprilie 2012); de 0,68 g. de

cannabis rămasă după analiza probelor de laborator depusă la Camera de corpuri delicte

a I.G.P.R. (dovadă din 25 aprilie 2012) și 12,30 g. de cannabis rămasă din proba

nr. 1 după analiza probelor de laborator depusă la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R.

(dovadă din 25 septembrie 2012).

În baza art. 118

lit. b) C. pen., a dispus confiscarea unui cântar ridicat de la învinuitul G.M.I.

și depus la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. (dovadă din 25

septembrie 2012).

În baza art. 17

din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea de la inculpatul M.M.A. a sumelor de

60 RON, 120 RON, 60 RON și 120 RON avansate de stat la cumpărarea sub supravegherea

investigatorului G.I. de către colaboratorul P.I. de cannabis, la datele de 01

martie 2012, 05 martie 2012, 07 martie 2012 și 08 martie 2012.

În baza art. 118

lit. e) C. pen., a dispus confiscarea sumei de 194 RON găsită asupra inculpatului

M.M.A. și a sumei de 56 RON ridicată de la inculpatul G.M.I.

În baza art. 191

C. proc. pen., a obligat pe inculpatul M.M.A. la plata sumei de 1.800 RON și pe

inculpatul G.M.I. la plata sumei de 1.300 RON, reprezentând cheltuielile judiciare

avansate de stat.

Pentru a hotărî

astfel prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă

Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București

nr. 173D/P/2012 din data de 08 octombrie 2012, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii

penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților M.M.A. și

G.M.I. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr.

143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 4 alin. (1) din Legea nr.

143/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt s-a reținut

că, la datele de 01 martie 2012, 05 martie 2012, 07 martie 2012, 08 martie 2012

și 02 iulie 2012 inculpatul M.M.A. a vândut colaboratorului P.I., în mai multe rânduri,

cantitățile de 0,65 g., 150 g., 0,40 g., 1,25 g. și 0,61 g. de cannabis cu sume

de 60 RON și respectiv 120 RON iar la data de 02 iulie 2012 a și deținut pentru

consum cantitatea de 0,34 g. de cannabis.

La data de 02

iulie 2012, inculpatul G.M.I. a oferit inculpatului M.M.A. cantitatea de 0,95 g.

de cannabis și a deținut pentru vânzare și pentru consum propriu, fără drept, o

punguță din material plastic transparent care conținea cantitatea de 12,89 g. de

cannabis și o punguță din material plastic ce conținea cantitatea de 0,24 g. de

cannabis.

Cauza a fost înregistrată

pe rolul instanței sub nr. 39102/3/2012, inculpații declarând înainte de începerea

cercetării judecătorești că recunosc săvârșirea faptelor în modalitatea descrisă

în rechizitoriu și că nu doresc administrarea de probe în fața instanței, cu excepția

înscrisurilor în circumstanțiere, judecata urmând a se desfășura pe baza probatoriului

din faza de urmărire penală pe care îl cunosc și și-l însușesc.

Analizând actele

și lucrările dosarului, instanța a constatat și a reținut că dispozițiile art. 320

1

C. proc. pen. sunt pe deplin aplicabile în cauză, întrucât acțiunea penală nu vizează

o infracțiune care se pedepsește cu detențiunea pe viață, iar probele din faza de

urmărire penală au fost legal administrate.

A apreciat că

în dosarul de urmărire penală sunt probe concludente privind săvârșirea de către

inculpați a infracțiunilor definite anterior, după cum urmează: activitatea infracțională

a inculpatului M.M.A. a rezultat din declarația acestuia conform căreia de aproximativ

2-3 ani este prieten cu G.M.I. despre care știe că este consumator de cannabis,

iar în data de 02 iulie 2012, s-a întâlnit cu acesta și i-a cerut (G.M.I.) să-l

ajute să își procure cannabis pentru consum. În acest sens, a mai arătat inculpatul,

că l-a sunat pe R. de pe telefonul utilizat de către G.M.I., apoi au mers împreună

și prietenul său a cumpărat 15 g. de cannabis cu suma de 800 RON. Pe drumul de întoarcere,

inculpatul a declarat că a fost sunat de către M., care i-a cerut cannabis, iar

el împreună cu G.M.I., a confecționat trei pachețele de cannabis, pentru două dintre

acestea primind 120 RON, iar una păstrând-o pentru propriul consum.

A mai arătat că

a vândut cannabis în cursul lunii martie 2012 și că uneori a mai vândut unor prieteni

pentru consum, pentru suma de 60 RON.

De asemenea, au

fost relevante procesele-verbale întocmite de către organele judiciare, redarea

convorbirilor telefonice înregistrate, rapoartele de constatare tehnico-științifică

aflate la dosarul de urmărire penală, din care a rezultat că la data de 01

martie 2012, în jurul orei 15.30, colaboratorul P.I. - nume de cod, s-a întâlnit

cu investigatorul sub acoperire G.I. la sediul Serviciului Antidrog București unde

a fost percheziționat corporal, asupra sa negăsindu-se substanțe interzise la deținere.

L-a contactat telefonic pe inculpatul M.M.A. cu care a stabilit ca loc de întâlnire

o stație de metrou.

Împreună cu investigatorul

G.I., colaboratorul s-a deplasat, sub supravegherea altor lucrători de poliție,

la locul de întâlnire, unde i s-a înmânat suma de 60 RON pentru cumpărarea unui

gram de cannabis de la inculpatul M.M.A., tranzacția fiind finalizată.

Raportul de constatare

tehnico-științifică din 05 martie 2012 a concluzionat că proba constând în fragmente

vegetale de culoare verde-oliv introduse într-o folie din staniol conține 0,65 g.

cannabis.

În proba înaintată

s-a pus în evidență Tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă, biosintetizată

de planta cannabis, care face parte din Tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000

privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri. Proba

a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

La data de 05

martie 2012, în jurul orei 15.45, colaboratorul P.I. - nume de cod, s-a întâlnit

cu investigatorul sub acoperire G.I. la sediul Serviciului Antidrog București, unde

a fost percheziționat corporal, asupra sa negăsindu-se substanțe interzise la deținere

după care acesta l-a contactat telefonic pe inculpatul M.M.A. cu care a stabilit

ca loc de întâlnire str. D., sector 5, unde locuiește inculpatul.

Împreună cu investigatorul

G.I., colaboratorul s-a deplasat, sub supravegherea altor lucrători de poliție,

la locul de întâlnire unde i s-a înmânat suma de 120 RON pentru cumpărarea a 2 g.

de cannabis de la inculpatul M.M.A.

După încheierea

tranzacției, colaboratorul P.I. a plecat și s-a întâlnit cu investigatorul G.I.

căruia i-a predat pachețelele din hârtie ce conțineau cannabis, conform raportului

de constatare tehnico-științifică din 09 martie 2012, care a conchis că proba constând

în fragmente vegetale de culoare verde-oliv introduse într-o folie din staniol conține

1,50 g. cannabis.

În proba înaintată

s-a pus în evidență Tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă, biosintetizată

de planta cannabis.

Cantitatea de

1,03 g. de cannabis rămasă după analiza probelor de laborator a fost depusă la Camera

de corpuri delicte a I.G.P.R., dovadă din 25 aprilie 2012.

La data de 07

martie 2012, în jurul orei 13.40, colaboratorul P.I. - nume de cod, s-a întâlnit

cu investigatorul sub acoperire G.I. la sediul Serviciului Antidrog București unde

a fost percheziționat corporal, asupra sa negăsindu-se substanțe interzise la deținere.

Aici, l-a contactat

telefonic pe inculpatul M.M.A., cu care a stabilit ca loc de întâlnire str. D.,

sector 5, unde locuiește inculpatul.

Împreună cu investigatorul

G.I., colaboratorul s-a deplasat, sub supravegherea altor lucrători de poliție,

la locul de întâlnire unde i s-a înmânat suma de 60 RON pentru cumpărarea unui gram

de cannabis de la inculpatul M.M.A. După ce a luat banii, inculpatul M.M.A. i-a

remis colaboratorului P.I. un pachețel din hârtie în care se aflau fragmente vegetale

ce păreau a fi cannabis, pachețel pe care l-a scos din buzunar.

Raportul de constatare

tehnico-științifică din 09 martie 2012 a confirmat că proba constând în fragmente

vegetale de culoare verde-oliv introduse într-o folie din staniol conține 0,40 g.

cannabis. Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

La data de 08

martie 2012, în jurul orei 13.10, colaboratorul P.I. - nume de cod, s-a întâlnit

cu investigatorul sub acoperire G.I. la sediul Serviciului Antidrog București unde

a fost percheziționat corporal, asupra sa negăsindu-se substanțe interzise la deținere.

Acesta l-a contactat telefonic pe inculpatul M.M.A., cu care a stabilit ca loc de

întâlnire str. D., sector 5, unde locuiește inculpatul.

Împreună cu investigatorul

G.I., colaboratorul s-a deplasat, sub supravegherea altor lucrători de poliție,

la locul de întâlnire unde i s-a înmânat suma de 1.200 RON pentru cumpărarea de

cannabis de la inculpatul M.M.A. După ce a luat banii, inculpatul M.M.A. i-a remis

colaboratorului P.I. două pachețele din hârtie în care se aflau fragmente vegetale

care, conform raportului de constatare tehnico-științifică din 09 martie 2012, au

fost 1,25 g. cannabis.

Cantitatea de

0,68 g. de cannabis rămasă după analiza probelor de laborator a fost depusă la Camera

de corpuri delicte a I.G.P.R., dovadă din 25 aprilie 2012.

La data de 02

iulie 2012, conform procesului-verbal, organele de poliție au format un dispozitiv

de supraveghere operativă, prilej cu care au observat că în jurul orelor 16.40,

inculpatul M.M.A. a fost văzut deplasându-se cu bicicleta împreună cu un alt tânăr,

pe str. E.P., unde se află un bar, iar în fața acestuia s-au întâlnit cu numitul

G.M.I. împreună cu care și-au continuat drumul la o adresă din str. V.D., apoi în

parcul H. și mai apoi în B-dul L.T., unde G.M.I. a intrat în imobil, iar M.M.A.

a rămas în stradă cu cele două biciclete.

În jurul orei

18.00, din imobil a ieșit G.M.I. și cei doi și-au continuat drumul prin parc, unde

au rămas mai mult timp, până ce, în urma unui apel telefonic, au mers în lângă un

bloc unde s-au întâlnit cu doi tineri suspectați a fi consumatori de droguri. Aici

a fost observat un schimb de obiecte între M.M.A. și un tânăr identificat ulterior

în persoana numitului B.M.C., după care organele de poliție i-au legitimat și au

efectuat un control corporal asupra acestora, stabilind că asupra inculpatului M.M.A.

a fost găsită suma de 120 RON în buzunarul drept al pantalonilor și un plic de hârtie

cu resturi vegetale, un telefon mobil, suma de 74 RON și un grinder ce nu prezenta

urme de materie, cu privire la care posesorul a declarat că îi aparțin, cannabisul

avându-l pentru consumul propriu.

De asemenea, asupra

inculpatului G.M.I., în borseta pe care o transporta în coșul bicicletei, s-a găsit

o pungă din plastic transparent în care existau 10 g. cannabis, un cântar de precizie,

suma de 56 RON și un portofel în care a fost găsit un pachețel din hârtie cu fragmente

vegetale, despre toate acestea posesorul declarând că-i aparțin, cannabis-ul fiind

pentru consum propriu.

Cele consemnate

în procesul-verbal la care s-a făcut referire, au fost confirmate de către martorul

asistent G.N.

În rapoartele

de constatare tehnico-științifică întocmite ulterior, s-a conchis că substanțele

vegetale găsite și ridicate de la cei doi inculpați conțin cannabis.

La data de 02

iulie 2012, în baza autorizației din 28 iunie 2012 emisă de Tribunalul București,

secția

I p

enală, organele de poliție au efectuat o percheziție

în locuința inculpatului M.M.A. din str. D., sector 5, unde nu au fost găsite substanțe

stupefiante sau psihotrope supuse controlului legal.

Din locuința inculpatului

M.M.A. a fost ridicat un cântar asupra căruia nu s-au pus în evidență substanțe

stupefiante sau psihotrope supuse controlului legal.

Pe lângă cele

prezentate, activitatea infracțională a inculpatului G.M.I. a rezultat și din declarația

sa în care inculpatul a recunoscut că este consumator de cannabis de aproximativ

2 ani, iar de 5-6 ani îl cunoaște pe inculpatul M.M.A., împreună cu care a cumpărat

de mai multe ori cannabis pentru consum.

Referitor la data

de 02 iulie 2012, inculpatul a declarat că a hotărât împreună cu celălalt inculpat

să cumpere cannabis de suma de 800 RON de care el dispunea, o parte pentru consum

propriu, iar o parte pentru a oferi altor prieteni la un preț mai mare, spre a-și

recupera investiția.

Planul lor a fost

pus în aplicare, inculpatul G.M.I. declarând că din cantitatea sa de drog, inculpatul

M.M.A. a pregătit 4 pliculețe de hârtie cu cantitățile de 1 g. și respectiv jumătate

de gram de cannabis, banii rezultați din tranzacții urmând a-i fi remiși lui de

către coinculpatul M. A recunoscut că organele de poliție au găsit asupra sa 15

g. cannabis și un alt pachețel cu aproximativ jumătate de gram de cannabis care

au fost ridicate pentru cercetări, specificând că nu se ocupă cu traficul de droguri

și că este dispus să colaboreze cu organele de poliție pentru prinderea în flagrant

a traficanților de droguri din municipiul București.

Faptele inculpatului

M.M.A. care la data de 01 martie 2012, a vândut colaboratorului P.I. 0, 65 g. de

cannabis cu suma de 60 RON; la data de 05 martie 2012 a vândut colaboratorului P.I.

1,50 g. de cannabis cu suma de 120 RON; la data de 07 martie 2012 a vândut colaboratorului

P.I. 0,40 g. de cannabis cu suma de 60 RON; la data de 08 martie 2012 a vândut colaboratorului

P.I. 1,25 g. de cannabis cu suma de 120 RON; la data de 02 iulie 2012, a vândut

un pliculeț de hârtie în care se afla 0,61 g. de cannabis inculpatului B.M.C. cu

suma de 60 RON și a deținut, pentru consum, fără drept, cantitatea de 0,34 g. de

cannabis întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri

de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41

alin. (2) C. pen. și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu,

prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a)

C. pen., iar vinovăția sa fiind dovedită, urmează să fie condamnat.

Analizând probatoriul

administrat în faza de urmărire penală a reținut că faptele inculpatului G.M.I.,

care la data de 02 iulie 2012, a deținut pentru vânzare și pentru consum propriu,

fără drept, o punguță din material plastic transparent care conținea cantitatea

de 12,89 g. de cannabis și o punguță din material plastic ce conținea cantitatea

de 0,24 g. de cannabis, precum și fapta de a oferi inculpatului M.M.A. la data de

02 iulie 2012 cantitatea de 0,95 g. de cannabis, întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000 și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu,

prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a)

C. pen., iar vinovăția sa fiind dovedită, acesta a fost condamnat.

La individualizarea

judiciară a pedepselor ce au fost stabilite pentru fiecare dintre infracțiunile

concurente și pentru fiecare dintre cei doi inculpați, instanța a avut în vedere

criteriile enumerate de art. 72 C. pen. și pe lângă limitele de pedeapsă prevăzute

de lege pentru infracțiunile săvârșite, reduse cu o treime ca urmare a aplicării

dispozițiilor art. 320

1

C. proc. pen., s-a valorificat conduita bună

(a inculpatului M.M.A.) anterior săvârșirii infracțiunilor, acesta fiind la prima

încălcare a legii penale, cantitatea de drog traficată, faptul că inculpatul G.M.I.

a săvârșit un singur act material, natura drogurilor (de risc) care a intrat în

preocuparea infracțională a inculpaților, vârsta tânără, și atitudinea de recunoaștere

și regret sincer față de faptă, dar și numărul mare al actelor materiale reținute

în sarcina inculpatului M.M.A., antecedența penală a inculpatului G.M.I., recrudescența

acestui tip de infracțiuni în ultima perioadă de timp și consecințele pe care le

are asupra stării de sănătate a oamenilor consumul de droguri pe care inculpații

l-au încurajat.

Față de criteriile

de individualizare, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea

orientată spre minimul special prevăzut de lege, este de natură să satisfacă cerințele

art. 52 C. pen.

Ținând seama de

aceleași argumente, în ceea ce îl privește pe inculpatul M.M.A., a apreciat că scopul

preventiv-educativ al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia,

condamnarea în sine fiind suficientă pentru ca inculpatul să-și reconsidere atitudinea

față de valorile sociale ocrotite de lege și să-și direcționeze viața pe un făgaș

normal.

Pentru a beneficia

și de sprijin în acest sens, este necesară însă înscrierea inculpatului într-un

program de supraveghere și reintegrare socială în condițiile art. 86

1

și urm. C. pen., interzicându-i-se totodată să păstreze legătura cu ceilalți inculpați

din cauză, tocmai pentru a fi ferit de tentația ca menținând relația cu cercul de

persoane cu care a comis infracțiunile, să reia deprinderea traficului de droguri.

A apreciat că

inculpatul G.M.I. nu poate beneficia de același tratament, respectiv de suspendarea

executării pedepsei, deoarece infracțiunile care au făcut obiectul dosarului de

față au fost săvârșite în termenul de încercare acordat prin sentința penală

nr. 1237 din 13 decembrie 2010 a Judecătoriei sectorului 1 București, definitivă

prin nerecurare, pronunțată în dosarul penal nr. 547772/299/2010, prin care inculpatul

a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 luni închisoare, pentru săvârșirea

în concurs ideal, a infracțiunilor prev. de art. 208 alin. (4) C. pen. și art. 86

alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată.

Instanța nu a

dat curs solicitării apărătorului ales al inculpatului de a face și în aceste condiții

aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen., întrucât textul art. 83

alin. (1) C. pen. este clar în sensul că dacă în cursul termenului de încercare

cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare

definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța a revocat suspendarea condiționată,

dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu s-a contopit cu pedeapsa aplicată

pentru noua infracțiune.

Mai mult decât

atât, prin decizia pronunțată în interesul legii nr. 1/2011, Înalta Curte de Casație

și Justiție a stabilit că suspendarea condiționată a executării pedepsei nu poate

fi dispusă pentru pedeapsa stabilită în cazul săvârșirii în cursul termenului de

încercare a unei infracțiuni intenționate sau praeterintenționate, pedeapsă la care

a fost cumulată o altă pedeapsă, ca urmare a revocării suspendării condiționate

a executării acestei din urmă pedepse, chiar și în cazul îndeplinirii condițiilor

prev. de art. 81 C. pen. De asemenea, suspendarea condiționată a executării pedepsei

nu poate fi dispusă nici în ceea ce privește pedeapsa rezultantă, obținută prin

aplicarea mecanismului prevăzut de art. 83 alin. (1) C. pen.

Regimul sancționator

impus de lege pentru infracțiunea prev. de art. 2, se referă și la aplicarea pedepsei

complementare a interzicerii unor drepturi, cu care instanța a apreciat necesară

completarea represiunii, natura infracțiunilor, modalitatea concretă în care au

fost săvârșite și consecințele pe care le-au avut, impunând aceasta. Ca pedeapsă

accesorie, s-a dispus interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit.

a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale, comportamentul

ilicit-penal manifestat, atrăgând nedemnitatea inculpaților de a fi aleși în autoritățile

publice sau în funcții elective publice, precum și de a ocupa o funcție implicând

exercițiul autorității de stat. Nu le-a fost interzis acestora dreptul de a alege,

nefiind vorba de infracțiuni de natură electorală.

S-au aplicat dispozițiile

art. 7 din Legea nr. 76/2008 referitoare la constituirea bazei de date genetice

judiciare.

De asemenea, s-a

dispus confiscarea cantităților de droguri în vederea distrugerii cu păstrarea de

contraprobe, confiscarea cântarului găsit asupra inculpatului G.M.I. și a sumelor

de bani ridicate de la aceștia.

Împotriva sentinței

penale au formulat apel inculpații M.M.A. și G.M.I..

Apelantul inculpat

M.M.A. a criticat hotărârea instanței de fond, sub aspectul greșitei individualizări

a pedepsei aplicate, atât cu privire la cuantumul pedepsei, cât și cu privire la

modalitatea de executare.

Astfel, deși instanța

de fond a motivat că „vor fi valorificate conduita bună a inculpatului M.M.A. anterior

săvârșirii infracțiunilor, acesta fiind la prima încălcare a legii penale”, aspecte

corect reținute având în vedere conduita evident bună a inculpatului în societate

înainte de săvârșirea infracțiunii, faptul că nu era cunoscut cu antecedente penale,

era elev în ultimul an de liceu la data săvârșirii faptelor, este bine integrat

și apreciat în mediul său social, dovadă stând caracterizările profesorilor, vecinilor,

în mod nelegal, nu a aplicat prevederile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., aspectele

invocate, în mod evident circumscriindu-se în totalitate acestei atenuante.

Pe de altă parte,

a susținut că instanța de fond trebuia să țină cont și de atitudinea sinceră a inculpatului,

atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., în mod evident inculpatul

având o comportare sinceră în cursul procesului penal, dând dovadă de bună credință,

recunoscând și regretând comiterea faptelor încă din faza de urmărire penală, înlesnind

descoperirea adevărului și ajutând la identificarea persoanelor de la care procura

drogurile de risc. Elementele impuse de art. 320

1

alin. (7) C. proc.

pen., pentru ca inculpatul să beneficieze de efectul prevăzut în stabilirea cuantumului

pedepsei, sunt distincte și nu se regăsesc în circumstanța prevăzută de art. 74

alin. (1) lit. c) C. pen., reținerea concomitentă și aplicarea efectelor celor două

instituții de drept penal și procesual penal nefiind interzisă de lege, însă acesta

consideră (chiar cunoscând practica acestei instanțe, practică în schimb neunitară

printr-o hotărâre pronunțată într-un recurs în interesul legii) că neaplicarea acestei

circumstanțe atenuante este nelegală atunci când probatoriul cauzei demonstrează

existența atât a unei poziții procesuale de recunoaștere a faptei de inculpat, cât

și a solicitării de a fi judecat numai pe baza probelor din faza de urmărire penală,

cu atât mai mult cu cât inculpatul a avut o comportare sinceră încă din faza de

urmărire penală. Mai existau o serie de circumstanțe asupra cărora instanța nu s-a

oprit în momentul aprecierilor cu privire la scopul pedepsei în toate cele trei

valențe ale sale: preventiv, coercitiv și educativ, conform prevederilor art. 52

C. pen., cele care definesc pedeapsa și scopul ei și a alegerii modalității de executare

a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, respectiv: la momentul săvârșirii

faptelor acesta avea o vârstă destul de fragedă (19 ani), fiind un tânăr care nu

avea maturitatea fizică și mai ales psihică pentru a conștientiza consecințele faptelor

sale; cantitatea infimă de droguri de risc (4,41 g. cannabis) traficată către un

colaborator, de fapt unul din membrii grupului de consumatori; atitudinea lui, care

după punerea sa în libertate în urma reținerii, a susținut examenul de bacalaureat,

a urmat cu strictețe programul de supraveghere impus în urma luării și prelungirii

măsurii obligării de a nu părăsi localitatea în faza de urmărire penală, ulterior

s-a angajat și nu a mai săvârșit alte infracțiuni, rupându-se de anturajul de consumatori

de droguri, a efectuat în perioada cercetării judecătorești teste medicale din care

a rezultat lipsa oricăror substanțe interzise în organism (depuse la dosarul cauzei),

precum și de faptul că s-a prezentat la toate termenele fixate de instanțele de

judecată și a avut o comportare sinceră, dând dovadă de bună credință - toate acestea

ducând la concluzia că acesta și-a reconsiderat deja atitudinea față de valorile

sociale ocrotite de lege, viața acestuia intrând pe un făgaș normal, reintegrându-se

în societate, nemaifiind necesară o supraveghere instituționalizată pe o perioadă

îndelungată care ar cauza prejudicii fizice, psihice și materiale, cu atât mai mult

cu cât și părinții săi (oameni muncitori și onești) au conștientizat că ar fi trebuit

supravegheat mai atent într-o perioadă definitorie pentru formarea personalității

sale și a sa ca membru al unei societăți bazată pe reguli de drept.

Procedând în acest

fel, instanța de fond nu a dat în mod corect efect, prin aplicarea în mod corespunzător,

în urma punerii în balanță, conform art. 80 C. pen., a cauzelor de atenuare, pe

de o parte, cu cele de agravare, pe de altă parte (forma continuată în care a fost

reținută infracțiunea avută în vedere de instanța de fond), dispozițiilor art. 76

C. pen. și pe cale de consecință aplicarea unor pedepse orientate sub minimul special

prevăzut de lege.

O altă critică

a vizat greșita aplicare a prevederilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea

și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare.

În acest sens,

a arătat că este real faptul că în Anexa Legii nr. 76/2008, se prevede la pct. 29

Infracțiunile prevăzute la art. 2, 3, 10 și 12 din Legea nr. 143/2000 privind combaterea

traficului și consumului ilicit de droguri, cu modificările și completările ulterioare,

dar dintr-o analiză sistematică, pe baze gramaticale și logice a textului de lege,

rezultă că se poate dispune prelevarea de probe biologice în vederea introducerii

în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare doar în cazul condamnaților în baza

art. 2 din Legea nr. 143/2000, la pedeapsa închisorii, dar în regim de detenție,

aspecte care se coroborează cu prevederile alin. (2) alin. art. 7 al legii menționate,

text de lege unde, de altfel, este descrisă și procedura de urmat și în legătură

cu care există și obligația de a informa persoanele prevăzute la art. 4 alin.

(1) lit. a) și b) că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea

și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic,

conform art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008.

A mai susținut

că în textul de lege nu se regăsește o procedură în vederea prelevării de probe

biologice și introducerea în vreuna din bazele de date ce alcătuiesc Sistemul

Național de Date Genetice Judiciare, pentru condamnații definitiv pentru infracțiunea

de trafic de droguri de risc sau de mare risc, art. 2 din Legea nr. 143/2000, la

pedeapsa închisorii cu suspendare condiționată prevăzută de art. 81 C. pen. sau

cu suspendare sub supraveghere a executării pedepsei, prevăzută de art. 86

1

C. pen., motiv pentru care acesta consideră că instanța de fond în mod greșit a

făcut aplicarea art. 7 din Legea nr. 76/2008.

Inculpatul G.M.I.

a criticat sentința sub aspectul greșitei individualizări judiciare a pedepsei,

în sensul stabilirii unei pedepse într-un cuantum prea mare, apreciind că se impune

reținerea în favoarea sa a a circumstanțelor atenuante și personale și a dispozițiilor

art. 16 din Legea nr. 143/2000. Sub aspectul modalității de executare a solicitat

aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen.

Prin decizia penală

nr. 126/A din 23 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a

II-a penală, au fost admise apelurile declarate de inculpații M.M.A. și G.M.I.,

desființată, în parte, sentința penală nr. 49 din 24 ianuarie 2013 pronunțată de

Tribunalul București, secția

I p

enală, și, rejudecând:

A redus pedepsele

aplicate inculpatului M.M.A. după cum urmează:

- pentru infracțiunea

prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2)

C. pen. și art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., prin aplicarea art. 74

alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen., de la 3 ani închisoare,

la 1 an și 8 luni închisoare;

- pentru infracțiunea

prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen. , prin aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C.

pen. și art. 76 lit. e) C. pen., de la 1 an închisoare, la 2 luni închisoare.

În baza art. 33,

art. 34 C. pen., a constatat că infracțiunile sunt concurente și a dispus contopirea

pedepselor aplicate, stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de

1 an și 8 luni închisoare.

A înlăturat aplicarea

dispozițiilor art. 65 C. pen.

În baza art. 86

1

- 86

2

C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei,

stabilind un termen de încercare de 4 ani.

A redus pedepsele

aplicate inculpatului G.M.I., după cum urmează:

- pentru infracțiunea

prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., prin aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, de la 2

ani închisoare la 1 an închisoare;

- pentru infracțiunea

prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen., prin aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, de la 1

an închisoare la 2 luni închisoare.

În baza art. 83

C. pen. a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 4 luni închisoare

aplicată prin sentința penală nr. 1237 din 13 decembrie 2010 pronunțată de Judecătoria

sectorului 1 București în Dosarul nr. 54772/299/2010, definitivă prin nerecurare,

și a dispus cumularea acestei pedepse cu fiecare din pedepsele aplicate prin prezenta.

În baza art. 33,

art. 34 C. pen., a contopit pedepsele aplicate, stabilind ca inculpatul să execute

pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 4 luni închisoare.

A înlăturat aplicarea

dispozițiilor art. 65 C. pen.

A menținut celelalte

dispoziții ale sentinței penale apelate.

Cheltuielile judiciare

au rămas în sarcina statului.

Curtea a apreciat

că instanța de fond a reținut corect situația de fapt, care de altfel nu a fost

contestată de apelanții inculpați, făcând aplicarea prevederilor art. 320

1

C. proc. pen., probele administrate în faza urmăririi penale dovedind că faptele

există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpați.

Astfel, din materialul

probator administrat în cursul urmăririi penale a rezultat că la data de 01

martie 2012, inculpatul M.M.A. a vândut colaboratorului P.I. 0,65 g. de cannabis

cu suma de 60 RON, la data de 05 martie 2012 a vândut colaboratorului P.I. 1,50

g. de cannabis cu suma de 120 RON, la data de 07 martie 2012 a vândut colaboratorului

P.I. 0,40 g. de cannabis cu suma de 60 RON, la data de 08 martie 2012 a vândut colaboratorului

P.I. 1,25 g. de cannabis cu suma de 120 RON, la data de 02 iulie 2012, a vândut

inculpatului B.M. un pliculeț de hârtie în care se afla cantitatea de 0,61 g. de

cannabis cu suma de 60 RON și a deținut pentru consum cantitatea de 0,34 g. de cannabis.

La data de 02

iulie 2012, inculpatul G.M.I. a oferit inculpatului M.M.A. cantitatea de 0,95 g.

de cannabis și a deținut pentru vânzare și pentru consum propriu, fără drept, o

punguță din material plastic transparent care conținea cantitatea de 12,89 g. de

cannabis și o punguță din material plastic ce conținea cantitatea de 0,24 g. de

cannabis.

Situația de fapt

rezultă din procesul-verbal de sesizare din oficiu, procesul-verbal de constatare,

procesele-verbale de percheziții corporale, declarațiile martorului asistent G.N.,

rapoartele de constatare tehnico-științifică din 05 martie 2012, din 09 martie 2012,

din 16 septembrie 2012, din 17 septembrie 2012 și din 04 septembrie 2012, dovezile

din 25 aprilie 2012, din 25 septembrie 2012, declarațiile inculpaților M.M.A., G.M.I.,

B.M.C., procesele-verbale de redare a imaginilor video și a convorbirilor audio,

a proceselor-verbale de consemnare a declarațiilor colaboratorului P.I., procesele-verbale

de redare a rapoartelor investigatorului sub acoperire G.I., CD marca C.

De asemenea, a

mai constatat că în mod corect instanța de fond a reținut că, fiind dovedită existența

laturii obiective, a legăturii de cauzalitate și a urmărilor imediate, precum și

a laturii subiective a acțiunii, inculpații acționând cu vinovăția cerută de lege,

sub forma intenției directe, în drept, faptele inculpatului M.M.A. întrunesc elementele

constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2

alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și de deținere

de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin.

(1) din Legea nr. 143/2000 iar faptele lui G.M.I. întrunesc elementele constitutive

ale infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea

nr. 143/2000 și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu,

prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

În ceea ce privește

individualizarea pedepselor aplicate inculpaților de către prima instanță, instanța

de prim control judiciar a reținut că raportat la criteriile generale de individualizare

a pedepsei, prev. de art. 72 C. pen., în privința inculpatului M.M.A. circumstanțele

sale personale, respectiv că nu are antecedente penale, are loc de muncă, familie

organizată, vârsta sa, deci aspecte care țin de aprecierea judiciară, ulterioară

săvârșirii faptelor, asupra comportamentului general al inculpatului, impun o reapreciere

asupra gradului de pericol pe care îl reprezintă faptele inculpatului, reflectat

în cuantumul pedepselor aplicate.

Astfel, dând eficiență

circumstanțelor personale ale inculpatului, a apreciat că se justifică reținerea

atât a circumstanței atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), dar și cea prev.

de art. 74 lit. c) C. pen., și a redus cuantumul pedepselor aplicate acestui inculpat

pentru infracțiunile de trafic de droguri de risc și deținere de droguri de risc

în vederea consumului propriu sub minimul special, redus potrivit art. 320

1

alin. (7) C. proc. pen.

A apreciat că

se poate reține pe lângă declarația de recunoaștere a vinovăției, făcută de inculpat

potrivit art. 320

1

C. proc. pen. și circumstanța atenuantă prev. de

art. 74 lit. c) C. pen., însă doar atunci când nu se referă la comportamentul sincer

în fața instanței, ci, potrivit normei legale, la atitudinea sa după săvârșirea

infracțiunii constând în înlesnirea descoperirii ori arestării participanților.

În cazul inculpatului

M.M.A., a reținut că acesta a înlesnit tragerea la răspundere penală a inculpatului

G.M.I., de la care a cumpărat cantitatea de 0,95 g. de canabis pentru săvârșirea

infracțiunii de trafic de droguri de risc, acesta indicând din momentul efectuării

actelor de urmărire penală modalitatea de săvârșire a faptelor, dar și participanții

(adresa nr. 1082/11/2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

- D.I.I.C.O.T., din data de 23 aprilie 2013).

Astfel, în privința

sa a făcut aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și i-a aplicat pedepse între

limitele legale reduse la jumătate, stabilind o pedeapsă de 1 an închisoare pentru

infracțiunea de trafic de droguri de risc și de 2 luni închisoare pentru infracțiunea

de deținere de droguri de risc în vederea consumului.

În ceea ce privește

modalitatea de executare a pedepsei pentru inculpatul G.M.I. a reținut că întrucât

acesta a săvârșit infracțiunile ce fac obiectul prezentei cauze în termenul de încercare

de 2 ani și 4 luni stabilit prin sentința penală nr. 1237 din 13 decembrie 2010

pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București în Dosarul nr. 54772/299/2010,

definitivă prin nerecurare, nu îndeplinește condițiile de aplicare a suspendării

executării pedepsei sub supraveghere, în considerarea deciziei nr. 1 din 17

ianuarie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul

legii.

Prin decizia menționată

s-a stabilit că suspendarea condiționată a executării pedepsei nu poate fi dispusă

pentru pedeapsa stabilită în cazul săvârșirii în cursul termenului de încercare

a unei infracțiuni intenționate sau praeterintenționate, care a fost cumulată cu

o altă pedeapsă, ca urmare a revocării suspendării condiționate executării acestei

din urmă pedepse, chiar în cazul îndeplinirii condițiilor prev. de art. 81 C.

pen., dispoziții aplicabile, mutatis mutandis și în cazul suspendării executării

pedepsei sub supraveghere, prev. de art. 86

1

C. pen.

De asemenea, nu

a reținut ca fiind întemeiată nici critica privind nelegalitatea aplicării dispozițiilor

art. 7 din Legea nr. 76/2008.

În conformitatea

cu prevederile normative mai sus arătate, prelevarea probelor biologice de la persoanele

condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunilor anume

prevăzute este dispusă de instanța de judecată, prin hotărârea de condamnare. Prelevarea

probelor biologice de la persoanele prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. b), în vederea

introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare,

se realizează la eliberarea din penitenciar de personalul medical al penitenciarului,

cu sprijinul personalului de pază și în prezența unui polițist, fără nicio altă

notificare prealabilă din partea instanței de judecată.

În privința inculpaților

M.M.A. și G.M.I., a constatat că sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se

dispune prelevarea probelor biologice și păstrarea profilelor genetice în Sistemul

Național de Date Genetice Judiciare, aceștia fiind condamnați la pedeapsa închisorii,

pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2

alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Deși legiuitorul

nu a prevăzut procedura efectivă a prelevării probelor pentru persoanele condamnate

la pedeapsa închisorii, cu suspendarea executării pedepsei, cum este cazul inculpatului

M.M.A., făcând referire doar la prelevarea probelor biologice în momentul eliberării

din penitenciar, a apreciat că prelevarea se poate realiza, din dispoziția instanței

și cu ocazia executării pedepsei, în condițiile arătate de art. 86

1

C. pen., legea neexcluzând de la această obligație persoanele condamnate la executarea

pedepsei cu suspendare sub supraveghere.

Soluția instanței

de apel a fost atacată cu recurs de către inculpații M.M.A. și G.M.I. care au criticat-o

sub aspectul nelegalității invocând, în drept, cazul de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen.

Inculpatul M.M.A.

nu și-a motivat recursul declarat, iar la termenul din data de 07 octombrie 2013

a arătat că înțelege să-și retragă recursul, Înalta Curte luând act de manifestare

de voință a recurentului, astfel cum s-a menționat în încheierea de ședință nr.

3030 de la acea dată.

În susținerea

cazului de casare prev. de art. 385

9

pct. 14 C. proc. pen., inculpatul

G.M.I. a solicitat să se constate că i-a fost aplicată o pedeapsă nelegală sub aspectul

modalității de executare urmare aplicării greșite a legii de către instanța de prim

control judiciar care a dat o interpretare eronată deciziei în interesul legii

nr. 1/2011 a Înaltei Curți de Casatei și Justiției în sensul extinderii efectelor

decizie și la dispozițiile art. 86

1

C. pen.

Examinând recursul

declarat de inculpatul G.M.I. prin raportare la dispozițiile art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta

Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:

Prealabil analizării

motivului de recurs formulat de inculpat, se impun a fi făcute câteva precizări

pentru stabilirea limitelor analizării recursurilor, în raport de modificările legislative

intervenite prin Legea nr. 2/2013.

Potrivit dispozițiilor

art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen. coroborat cu dispozițiile art. 385

10

alin. (2) și (2

1

) C. proc. pen., instanța de recurs examinează cauza

numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385

9

din același

cod, prin urmare, verificarea instanței de control judiciar se limitează astfel

numai la cazurile de casare expres prevăzute de lege și care au fost invocate în

scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, cu singura excepție

a cazurilor de casare care se iau în considerare din oficiu [art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen.].

Legea nr. 2/2013

a impus o nouă limitare a devoluției căii de atac a recursului, în sensul că unele

cazuri de casare au fost abrogate, altele modificate substanțial sau incluse în

sfera de aplicare a cazului prevăzut de pct. 17

2

al art. 385

9

C. proc. pen., scopul urmărit, prin amendarea cazurilor de casare, fiind acela de

a se restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul acestei căi ordinare

de atac, doar la chestiuni de drept.

Astfel cum se

poate observa, decizia penală recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel București,

secția a II-a penală, la data de 23 aprilie 2013, ulterior intrării în vigoare a

Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești

(15 februarie 2013), ca atare, este supusă casării numai sub aspectul motivelor

de recurs prevăzute de art. 385

9

C. proc. pen., astfel cum au fost modificate

prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art.

II

din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor

de casare prevăzute de C. proc. pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele

penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs

sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăsește în

cauză.

În realizarea

scopului de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs

numai aspecte de drept, a fost modificat și pct. 14 al art. 385

9

C.

proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au

aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Or, în cauză, inculpatul

G.M.I. a criticat decizia penală pronunțată în apel sub aspectul greșitei aplicări

a legii de către instanța de apel prin interpretarea eronată a deciziei în interesul

legii nr. 1/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, critică care

ar putea fi analizată din perspectiva cazului de casare prev. de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C. proc. pen.

În ce privește

cazul de casare prevăzut de art. 385

9

alin. (1) pct. 17

2

C.

proc. pen., se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit

nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit

art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din

categoria motivelor de recurs care nu se iau în considerare din oficiu, fiind necesară,

pentru a putea fi exarninat de către instanța de ultim control judiciar, respectarea

condițiilor formale prevăzute de art. 385

10

alin. (1) și (2) C.

proc. pen.

Verificând îndeplinirea

acestor cerințe, se observă, însă, că inculpatul G.M.I. și-a motivat recursul numai

oral în ziua judecății, prin apărătorul său ales, care a depus la dosar memoriul

cuprinzând motivele de recurs în ședința publică din data de 18 noiembrie 2013 (al

doilea termen de judecată acordat în cauză), încălcându-și, astfel, obligația ce

îi revenea potrivit art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen. Ca urmare, față

de această împrejurare, Înalta Curte, ținând seama de prevederile art. 385

10

alin. (2

1

) C. proc. pen., precum și de cele ale art. 385

9

alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 și

care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din

oficiu și pe cel reglementat de pct. 17

2

al art. 385

9

C.

proc. pen., nu va proceda la examinarea criticilor circumscrise recurent acestui

motiv de recurs, nefiind îndeplinite condițiile formale prevăzute de art. 385

10

alin. (2) C. proc. pen.

Așa cum am menționat,

astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, pct. 14 al art. 385

9

C. proc. pen. prevede că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat

pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, astfel că nici criticile privind

modalitatea de executare, independent de interpretrea dată de instanța de apel deciziei

în interesul legii nu pot fi analizate de Înalta Curte în calea de atac a recursului.

Ca urmare, având

în vedere toate aceste considerente anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul

art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul

declarat de inculpatul G.M.I. și, având în vedere că acesat este cel care se află

în culpă procesuală, îl va obliga, în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat,

recursul declarat de inculpatul G.M.I. împotriva deciziei penale nr. 126/A din 23

aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă recurentul

inculpat la plata sumei de 275 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat,

din care suma de 75 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu

până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în

ședință publică, azi 18 noiembrie 2013.