ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3600/2013

Asupra recursului de față; În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 49 din 24 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția I p enală, în Dosarul nr. 39102/3/2012, în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul M.M.A. la pedeapsa de 3 ani închisoare. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 65 C. pen., rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata de 2 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 320 : alin. (7) C. proc. pen., a condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 33, art. 34 C. pen., s-a constatat că infracțiunile sunt concurente și s-a dispus contopirea pedepselor stabilite, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 65 C. pen., rap.

la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 86 1 - 86 2 C. pen., s-a suspendat sub supraveghere executarea pedepsei, stabilind un termen de încercare de 6 ani pentru condamnat. În baza art. 86 3 C. pen., pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere: a) să se prezinte lunar, în ultima zi lucrătoare, la Serviciul de protecție a victimelor și reintegrare socială a infractorilor în a cărui rază teritorială domiciliază; b) să anunțe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reședință sau locuință și orice deplasare care depășește 8 zile, precum și întoarcerea; c) să comunice și să justifice schimbarea locului de muncă; d) să comunice informații de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existență; e) să nu intre în legătură cu ceilalți inculpați din cauză.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 86 4 C. pen. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 alin. (5) C. pen. În baza art. 88 C. pen., s-a scăzut din durata pedepsei, perioada reținerii inculpatului pe durata a 24 de ore, din data de 03 iulie 2012. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008. În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul G.M.I. la pedeapsa de 2 ani închisoare. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 65 C. pen. rap.

la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., a condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 an închisoare. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale. În baza art. 33, art. 34 C. pen., s-a constatat că infracțiunile sunt concurente și s-a dispus contopirea pedepselor stabilite, inculpatul executând pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 65 C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiționate acordat inculpatului prin sentința penală nr. 1237 din 13 decembrie 2010 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București în Dosarul nr. 54772/299/2010, definitivă prin nerecurare, iar pedeapsa rezultantă de 4 luni închisoare aplicată prin această sentință este executată alături de pedeapsa rezultantă de 2 ani închisoare aplicată prin prezenta, în final inculpatul execută pedeapsa de 2 ani și 4 luni închisoare. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 71 C. pen.

rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale. S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 65 C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata de 2 ani după executarea pedepsei principale. În baza art. 88 C. pen., a dedus din durata pedepsei, perioada reținerii inculpatului pe durata a 24 de ore, din data de 03 iulie 2012.' S-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008. În baza art. 118 lit. f) C. pen. rap. la art. 17 și art. 18 din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea în vederea distrugerii, cu păstrarea de contraprobe, a următoarelor cantități de droguri: 1,03 g. de cannabis rămasă după analiza probelor de laborator depusă la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R.

(dovadă din 25 aprilie 2012); de 0,68 g. de cannabis rămasă după analiza probelor de laborator depusă la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R. (dovadă din 25 aprilie 2012) și 12,30 g. de cannabis rămasă din proba nr. 1 după analiza probelor de laborator depusă la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R. (dovadă din 25 septembrie 2012). În baza art. 118 lit. b) C. pen., a dispus confiscarea unui cântar ridicat de la învinuitul G.M.I. și depus la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R. - D.C.J.S.E.O. (dovadă din 25 septembrie 2012). În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000, a dispus confiscarea de la inculpatul M.M.A. a sumelor de 60 RON, 120 RON, 60 RON și 120 RON avansate de stat la cumpărarea sub supravegherea investigatorului G.I.

de către colaboratorul P.I. de cannabis, la datele de 01 martie 2012, 05 martie 2012, 07 martie 2012 și 08 martie 2012. În baza art. 118 lit. e) C. pen., a dispus confiscarea sumei de 194 RON găsită asupra inculpatului M.M.A. și a sumei de 56 RON ridicată de la inculpatul G.M.I. În baza art. 191 C. proc. pen., a obligat pe inculpatul M.M.A. la plata sumei de 1.800 RON și pe inculpatul G.M.I. la plata sumei de 1.300 RON, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat. Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial București nr. 173D/P/2012 din data de 08 octombrie 2012, s-a dispus punerea în mișcare a acțiunii penale și trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaților M.M.A.

și G.M.I. pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. În fapt s-a reținut că, la datele de 01 martie 2012, 05 martie 2012, 07 martie 2012, 08 martie 2012 și 02 iulie 2012 inculpatul M.M.A. a vândut colaboratorului P.I., în mai multe rânduri, cantitățile de 0,65 g., 150 g., 0,40 g., 1,25 g. și 0,61 g. de cannabis cu sume de 60 RON și respectiv 120 RON iar la data de 02 iulie 2012 a și deținut pentru consum cantitatea de 0,34 g. de cannabis. La data de 02 iulie 2012, inculpatul G.M.I. a oferit inculpatului M.M.A. cantitatea de 0,95 g. de cannabis și a deținut pentru vânzare și pentru consum propriu, fără drept, o punguță din material plastic transparent care conținea cantitatea de 12,89 g. de cannabis și o punguță din material plastic ce conținea cantitatea de 0,24 g. de cannabis.

Cauza a fost înregistrată pe rolul instanței sub nr. 39102/3/2012, inculpații declarând înainte de începerea cercetării judecătorești că recunosc săvârșirea faptelor în modalitatea descrisă în rechizitoriu și că nu doresc administrarea de probe în fața instanței, cu excepția înscrisurilor în circumstanțiere, judecata urmând a se desfășura pe baza probatoriului din faza de urmărire penală pe care îl cunosc și și-l însușesc. Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a constatat și a reținut că dispozițiile art. 320 1 C. proc. pen. sunt pe deplin aplicabile în cauză, întrucât acțiunea penală nu vizează o infracțiune care se pedepsește cu detențiunea pe viață, iar probele din faza de urmărire penală au fost legal administrate.

A apreciat că în dosarul de urmărire penală sunt probe concludente privind săvârșirea de către inculpați a infracțiunilor definite anterior, după cum urmează: activitatea infracțională a inculpatului M.M.A. a rezultat din declarația acestuia conform căreia de aproximativ 2-3 ani este prieten cu G.M.I. despre care știe că este consumator de cannabis, iar în data de 02 iulie 2012, s-a întâlnit cu acesta și i-a cerut (G.M.I.) să-l ajute să își procure cannabis pentru consum. În acest sens, a mai arătat inculpatul, că l-a sunat pe R. de pe telefonul utilizat de către G.M.I., apoi au mers împreună și prietenul său a cumpărat 15 g. de cannabis cu suma de 800 RON. Pe drumul de întoarcere, inculpatul a declarat că a fost sunat de către M., care i-a cerut cannabis, iar el împreună cu G.M.I., a confecționat trei pachețele de cannabis, pentru două dintre acestea primind 120 RON, iar una păstrând-o pentru propriul consum.

A mai arătat că a vândut cannabis în cursul lunii martie 2012 și că uneori a mai vândut unor prieteni pentru consum, pentru suma de 60 RON. De asemenea, au fost relevante procesele-verbale întocmite de către organele judiciare, redarea convorbirilor telefonice înregistrate, rapoartele de constatare tehnico-științifică aflate la dosarul de urmărire penală, din care a rezultat că la data de 01 martie 2012, în jurul orei 15.30, colaboratorul P.I. - nume de cod, s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire G.I. la sediul Serviciului Antidrog București unde a fost percheziționat corporal, asupra sa negăsindu-se substanțe interzise la deținere. L-a contactat telefonic pe inculpatul M.M.A. cu care a stabilit ca loc de întâlnire o stație de metrou.

Împreună cu investigatorul G.I., colaboratorul s-a deplasat, sub supravegherea altor lucrători de poliție, la locul de întâlnire, unde i s-a înmânat suma de 60 RON pentru cumpărarea unui gram de cannabis de la inculpatul M.M.A., tranzacția fiind finalizată. Raportul de constatare tehnico-științifică din 05 martie 2012 a concluzionat că proba constând în fragmente vegetale de culoare verde-oliv introduse într-o folie din staniol conține 0,65 g. cannabis. În proba înaintată s-a pus în evidență Tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă, biosintetizată de planta cannabis, care face parte din Tabelul anexă nr. III din Legea nr. 143/2000 privind prevenirea și combaterea traficului și consumului ilicit de droguri.

Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator. La data de 05 martie 2012, în jurul orei 15.45, colaboratorul P.I. - nume de cod, s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire G.I. la sediul Serviciului Antidrog București, unde a fost percheziționat corporal, asupra sa negăsindu-se substanțe interzise la deținere după care acesta l-a contactat telefonic pe inculpatul M.M.A. cu care a stabilit ca loc de întâlnire str. D., sector 5, unde locuiește inculpatul. Împreună cu investigatorul G.I., colaboratorul s-a deplasat, sub supravegherea altor lucrători de poliție, la locul de întâlnire unde i s-a înmânat suma de 120 RON pentru cumpărarea a 2 g. de cannabis de la inculpatul M.M.A. După încheierea tranzacției, colaboratorul P.I.

a plecat și s-a întâlnit cu investigatorul G.I. căruia i-a predat pachețelele din hârtie ce conțineau cannabis, conform raportului de constatare tehnico-științifică din 09 martie 2012, care a conchis că proba constând în fragmente vegetale de culoare verde-oliv introduse într-o folie din staniol conține 1,50 g. cannabis. În proba înaintată s-a pus în evidență Tetrahidrocannabinol (THC), substanță psihotropă, biosintetizată de planta cannabis. Cantitatea de 1,03 g. de cannabis rămasă după analiza probelor de laborator a fost depusă la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R., dovadă din 25 aprilie 2012. La data de 07 martie 2012, în jurul orei 13.40, colaboratorul P.I. - nume de cod, s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire G.I.

la sediul Serviciului Antidrog București unde a fost percheziționat corporal, asupra sa negăsindu-se substanțe interzise la deținere. Aici, l-a contactat telefonic pe inculpatul M.M.A., cu care a stabilit ca loc de întâlnire str. D., sector 5, unde locuiește inculpatul. Împreună cu investigatorul G.I., colaboratorul s-a deplasat, sub supravegherea altor lucrători de poliție, la locul de întâlnire unde i s-a înmânat suma de 60 RON pentru cumpărarea unui gram de cannabis de la inculpatul M.M.A. După ce a luat banii, inculpatul M.M.A. i-a remis colaboratorului P.I. un pachețel din hârtie în care se aflau fragmente vegetale ce păreau a fi cannabis, pachețel pe care l-a scos din buzunar. Raportul de constatare tehnico-științifică din 09 martie 2012 a confirmat că proba constând în fragmente vegetale de culoare verde-oliv introduse într-o folie din staniol conține 0,40 g. cannabis.

Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator. La data de 08 martie 2012, în jurul orei 13.10, colaboratorul P.I. - nume de cod, s-a întâlnit cu investigatorul sub acoperire G.I. la sediul Serviciului Antidrog București unde a fost percheziționat corporal, asupra sa negăsindu-se substanțe interzise la deținere. Acesta l-a contactat telefonic pe inculpatul M.M.A., cu care a stabilit ca loc de întâlnire str. D., sector 5, unde locuiește inculpatul. Împreună cu investigatorul G.I., colaboratorul s-a deplasat, sub supravegherea altor lucrători de poliție, la locul de întâlnire unde i s-a înmânat suma de 1.200 RON pentru cumpărarea de cannabis de la inculpatul M.M.A. După ce a luat banii, inculpatul M.M.A.

i-a remis colaboratorului P.I. două pachețele din hârtie în care se aflau fragmente vegetale care, conform raportului de constatare tehnico-științifică din 09 martie 2012, au fost 1,25 g. cannabis. Cantitatea de 0,68 g. de cannabis rămasă după analiza probelor de laborator a fost depusă la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R., dovadă din 25 aprilie 2012. La data de 02 iulie 2012, conform procesului-verbal, organele de poliție au format un dispozitiv de supraveghere operativă, prilej cu care au observat că în jurul orelor 16.40, inculpatul M.M.A. a fost văzut deplasându-se cu bicicleta împreună cu un alt tânăr, pe str. E.P., unde se află un bar, iar în fața acestuia s-au întâlnit cu numitul G.M.I.

împreună cu care și-au continuat drumul la o adresă din str. V.D., apoi în parcul H. și mai apoi în B-dul L.T., unde G.M.I. a intrat în imobil, iar M.M.A. a rămas în stradă cu cele două biciclete. În jurul orei 18.00, din imobil a ieșit G.M.I. și cei doi și-au continuat drumul prin parc, unde au rămas mai mult timp, până ce, în urma unui apel telefonic, au mers în lângă un bloc unde s-au întâlnit cu doi tineri suspectați a fi consumatori de droguri. Aici a fost observat un schimb de obiecte între M.M.A. și un tânăr identificat ulterior în persoana numitului B.M.C., după care organele de poliție i-au legitimat și au efectuat un control corporal asupra acestora, stabilind că asupra inculpatului M.M.A.

a fost găsită suma de 120 RON în buzunarul drept al pantalonilor și un plic de hârtie cu resturi vegetale, un telefon mobil, suma de 74 RON și un grinder ce nu prezenta urme de materie, cu privire la care posesorul a declarat că îi aparțin, cannabisul avându-l pentru consumul propriu. De asemenea, asupra inculpatului G.M.I., în borseta pe care o transporta în coșul bicicletei, s-a găsit o pungă din plastic transparent în care existau 10 g. cannabis, un cântar de precizie, suma de 56 RON și un portofel în care a fost găsit un pachețel din hârtie cu fragmente vegetale, despre toate acestea posesorul declarând că-i aparțin, cannabis-ul fiind pentru consum propriu. Cele consemnate în procesul-verbal la care s-a făcut referire, au fost confirmate de către martorul asistent G.N.

În rapoartele de constatare tehnico-științifică întocmite ulterior, s-a conchis că substanțele vegetale găsite și ridicate de la cei doi inculpați conțin cannabis. La data de 02 iulie 2012, în baza autorizației din 28 iunie 2012 emisă de Tribunalul București, secția I p enală, organele de poliție au efectuat o percheziție în locuința inculpatului M.M.A. din str. D., sector 5, unde nu au fost găsite substanțe stupefiante sau psihotrope supuse controlului legal. Din locuința inculpatului M.M.A. a fost ridicat un cântar asupra căruia nu s-au pus în evidență substanțe stupefiante sau psihotrope supuse controlului legal. Pe lângă cele prezentate, activitatea infracțională a inculpatului G.M.I. a rezultat și din declarația sa în care inculpatul a recunoscut că este consumator de cannabis de aproximativ 2 ani, iar de 5-6 ani îl cunoaște pe inculpatul M.M.A., împreună cu care a cumpărat de mai multe ori cannabis pentru consum.

Referitor la data de 02 iulie 2012, inculpatul a declarat că a hotărât împreună cu celălalt inculpat să cumpere cannabis de suma de 800 RON de care el dispunea, o parte pentru consum propriu, iar o parte pentru a oferi altor prieteni la un preț mai mare, spre a-și recupera investiția. Planul lor a fost pus în aplicare, inculpatul G.M.I. declarând că din cantitatea sa de drog, inculpatul M.M.A. a pregătit 4 pliculețe de hârtie cu cantitățile de 1 g. și respectiv jumătate de gram de cannabis, banii rezultați din tranzacții urmând a-i fi remiși lui de către coinculpatul M. A recunoscut că organele de poliție au găsit asupra sa 15 g. cannabis și un alt pachețel cu aproximativ jumătate de gram de cannabis care au fost ridicate pentru cercetări, specificând că nu se ocupă cu traficul de droguri și că este dispus să colaboreze cu organele de poliție pentru prinderea în flagrant a traficanților de droguri din municipiul București.

Faptele inculpatului M.M.A. care la data de 01 martie 2012, a vândut colaboratorului P.I. 0, 65 g. de cannabis cu suma de 60 RON; la data de 05 martie 2012 a vândut colaboratorului P.I. 1,50 g. de cannabis cu suma de 120 RON; la data de 07 martie 2012 a vândut colaboratorului P.I. 0,40 g. de cannabis cu suma de 60 RON; la data de 08 martie 2012 a vândut colaboratorului P.I. 1,25 g. de cannabis cu suma de 120 RON; la data de 02 iulie 2012, a vândut un pliculeț de hârtie în care se afla 0,61 g. de cannabis inculpatului B.M.C. cu suma de 60 RON și a deținut, pentru consum, fără drept, cantitatea de 0,34 g. de cannabis întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic.

art. 41 alin. (2) C. pen. și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., iar vinovăția sa fiind dovedită, urmează să fie condamnat. Analizând probatoriul administrat în faza de urmărire penală a reținut că faptele inculpatului G.M.I., care la data de 02 iulie 2012, a deținut pentru vânzare și pentru consum propriu, fără drept, o punguță din material plastic transparent care conținea cantitatea de 12,89 g. de cannabis și o punguță din material plastic ce conținea cantitatea de 0,24 g. de cannabis, precum și fapta de a oferi inculpatului M.M.A.

la data de 02 iulie 2012 cantitatea de 0,95 g. de cannabis, întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., iar vinovăția sa fiind dovedită, acesta a fost condamnat. La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost stabilite pentru fiecare dintre infracțiunile concurente și pentru fiecare dintre cei doi inculpați, instanța a avut în vedere criteriile enumerate de art. 72 C. pen. și pe lângă limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracțiunile săvârșite, reduse cu o treime ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 320 1 C. proc.

pen., s-a valorificat conduita bună (a inculpatului M.M.A.) anterior săvârșirii infracțiunilor, acesta fiind la prima încălcare a legii penale, cantitatea de drog traficată, faptul că inculpatul G.M.I. a săvârșit un singur act material, natura drogurilor (de risc) care a intrat în preocuparea infracțională a inculpaților, vârsta tânără, și atitudinea de recunoaștere și regret sincer față de faptă, dar și numărul mare al actelor materiale reținute în sarcina inculpatului M.M.A., antecedența penală a inculpatului G.M.I., recrudescența acestui tip de infracțiuni în ultima perioadă de timp și consecințele pe care le are asupra stării de sănătate a oamenilor consumul de droguri pe care inculpații l-au încurajat.

Față de criteriile de individualizare, instanța a apreciat că aplicarea unei pedepse cu închisoarea orientată spre minimul special prevăzut de lege, este de natură să satisfacă cerințele art. 52 C. pen. Ținând seama de aceleași argumente, în ceea ce îl privește pe inculpatul M.M.A., a apreciat că scopul preventiv-educativ al pedepsei poate fi atins și fără executarea efectivă a acesteia, condamnarea în sine fiind suficientă pentru ca inculpatul să-și reconsidere atitudinea față de valorile sociale ocrotite de lege și să-și direcționeze viața pe un făgaș normal.

Pentru a beneficia și de sprijin în acest sens, este necesară însă înscrierea inculpatului într-un program de supraveghere și reintegrare socială în condițiile art. 86 1 și urm. C. pen., interzicându-i-se totodată să păstreze legătura cu ceilalți inculpați din cauză, tocmai pentru a fi ferit de tentația ca menținând relația cu cercul de persoane cu care a comis infracțiunile, să reia deprinderea traficului de droguri. A apreciat că inculpatul G.M.I.

nu poate beneficia de același tratament, respectiv de suspendarea executării pedepsei, deoarece infracțiunile care au făcut obiectul dosarului de față au fost săvârșite în termenul de încercare acordat prin sentința penală nr. 1237 din 13 decembrie 2010 a Judecătoriei sectorului 1 București, definitivă prin nerecurare, pronunțată în dosarul penal nr. 547772/299/2010, prin care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 4 luni închisoare, pentru săvârșirea în concurs ideal, a infracțiunilor prev. de art. 208 alin. (4) C. pen. și art. 86 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 republicată. Instanța nu a dat curs solicitării apărătorului ales al inculpatului de a face și în aceste condiții aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen., întrucât textul art. 83 alin. (1) C. pen.

este clar în sensul că dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârșit din nou o infracțiune, pentru care s-a pronunțat o condamnare definitivă chiar după expirarea acestui termen, instanța a revocat suspendarea condiționată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu s-a contopit cu pedeapsa aplicată pentru noua infracțiune. Mai mult decât atât, prin decizia pronunțată în interesul legii nr. 1/2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că suspendarea condiționată a executării pedepsei nu poate fi dispusă pentru pedeapsa stabilită în cazul săvârșirii în cursul termenului de încercare a unei infracțiuni intenționate sau praeterintenționate, pedeapsă la care a fost cumulată o altă pedeapsă, ca urmare a revocării suspendării condiționate a executării acestei din urmă pedepse, chiar și în cazul îndeplinirii condițiilor prev. de art. 81 C. pen.

De asemenea, suspendarea condiționată a executării pedepsei nu poate fi dispusă nici în ceea ce privește pedeapsa rezultantă, obținută prin aplicarea mecanismului prevăzut de art. 83 alin. (1) C. pen. Regimul sancționator impus de lege pentru infracțiunea prev. de art. 2, se referă și la aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, cu care instanța a apreciat necesară completarea represiunii, natura infracțiunilor, modalitatea concretă în care au fost săvârșite și consecințele pe care le-au avut, impunând aceasta. Ca pedeapsă accesorie, s-a dispus interzicerea drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a și b) C. pen., pe durata executării pedepsei principale, comportamentul ilicit-penal manifestat, atrăgând nedemnitatea inculpaților de a fi aleși în autoritățile publice sau în funcții elective publice, precum și de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat.

Nu le-a fost interzis acestora dreptul de a alege, nefiind vorba de infracțiuni de natură electorală. S-au aplicat dispozițiile art. 7 din Legea nr. 76/2008 referitoare la constituirea bazei de date genetice judiciare. De asemenea, s-a dispus confiscarea cantităților de droguri în vederea distrugerii cu păstrarea de contraprobe, confiscarea cântarului găsit asupra inculpatului G.M.I. și a sumelor de bani ridicate de la aceștia. Împotriva sentinței penale au formulat apel inculpații M.M.A. și G.M.I.. Apelantul inculpat M.M.A. a criticat hotărârea instanței de fond, sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate, atât cu privire la cuantumul pedepsei, cât și cu privire la modalitatea de executare.

Astfel, deși instanța de fond a motivat că „vor fi valorificate conduita bună a inculpatului M.M.A. anterior săvârșirii infracțiunilor, acesta fiind la prima încălcare a legii penale”, aspecte corect reținute având în vedere conduita evident bună a inculpatului în societate înainte de săvârșirea infracțiunii, faptul că nu era cunoscut cu antecedente penale, era elev în ultimul an de liceu la data săvârșirii faptelor, este bine integrat și apreciat în mediul său social, dovadă stând caracterizările profesorilor, vecinilor, în mod nelegal, nu a aplicat prevederile art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., aspectele invocate, în mod evident circumscriindu-se în totalitate acestei atenuante.

Pe de altă parte, a susținut că instanța de fond trebuia să țină cont și de atitudinea sinceră a inculpatului, atenuantă prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., în mod evident inculpatul având o comportare sinceră în cursul procesului penal, dând dovadă de bună credință, recunoscând și regretând comiterea faptelor încă din faza de urmărire penală, înlesnind descoperirea adevărului și ajutând la identificarea persoanelor de la care procura drogurile de risc. Elementele impuse de art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen., pentru ca inculpatul să beneficieze de efectul prevăzut în stabilirea cuantumului pedepsei, sunt distincte și nu se regăsesc în circumstanța prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., reținerea concomitentă și aplicarea efectelor celor două instituții de drept penal și procesual penal nefiind interzisă de lege, însă acesta consideră (chiar cunoscând practica acestei instanțe, practică în schimb neunitară printr-o hotărâre pronunțată într-un recurs în interesul legii) că neaplicarea acestei circumstanțe atenuante este nelegală atunci când probatoriul cauzei demonstrează existența atât a unei poziții procesuale de recunoaștere a faptei de inculpat, cât și a solicitării de a fi judecat numai pe baza probelor din faza de urmărire penală, cu atât mai mult cu cât inculpatul a avut o comportare sinceră încă din faza de urmărire penală.

Mai existau o serie de circumstanțe asupra cărora instanța nu s-a oprit în momentul aprecierilor cu privire la scopul pedepsei în toate cele trei valențe ale sale: preventiv, coercitiv și educativ, conform prevederilor art. 52 C. pen., cele care definesc pedeapsa și scopul ei și a alegerii modalității de executare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, respectiv: la momentul săvârșirii faptelor acesta avea o vârstă destul de fragedă (19 ani), fiind un tânăr care nu avea maturitatea fizică și mai ales psihică pentru a conștientiza consecințele faptelor sale; cantitatea infimă de droguri de risc (4,41 g. cannabis) traficată către un colaborator, de fapt unul din membrii grupului de consumatori; atitudinea lui, care după punerea sa în libertate în urma reținerii, a susținut examenul de bacalaureat, a urmat cu strictețe programul de supraveghere impus în urma luării și prelungirii măsurii obligării de a nu părăsi localitatea în faza de urmărire penală, ulterior s-a angajat și nu a mai săvârșit alte infracțiuni, rupându-se de anturajul de consumatori de droguri, a efectuat în perioada cercetării judecătorești teste medicale din care a rezultat lipsa oricăror substanțe interzise în organism (depuse la dosarul cauzei), precum și de faptul că s-a prezentat la toate termenele fixate de instanțele de judecată și a avut o comportare sinceră,

dând dovadă de bună credință - toate acestea ducând la concluzia că acesta și-a reconsiderat deja atitudinea față de valorile sociale ocrotite de lege, viața acestuia intrând pe un făgaș normal, reintegrându-se în societate, nemaifiind necesară o supraveghere instituționalizată pe o perioadă îndelungată care ar cauza prejudicii fizice, psihice și materiale, cu atât mai mult cu cât și părinții săi (oameni muncitori și onești) au conștientizat că ar fi trebuit supravegheat mai atent într-o perioadă definitorie pentru formarea personalității sale și a sa ca membru al unei societăți bazată pe reguli de drept. Procedând în acest fel, instanța de fond nu a dat în mod corect efect, prin aplicarea în mod corespunzător, în urma punerii în balanță, conform art. 80 C. pen., a cauzelor de atenuare, pe de o parte, cu cele de agravare, pe de altă parte (forma continuată în care a fost reținută infracțiunea avută în vedere de instanța de fond), dispozițiilor art. 76 C. pen.

și pe cale de consecință aplicarea unor pedepse orientate sub minimul special prevăzut de lege. O altă critică a vizat greșita aplicare a prevederilor art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare.

În acest sens, a arătat că este real faptul că în Anexa Legii nr. 76/2008, se prevede la pct. 29 Infracțiunile prevăzute la art. 2, 3, 10 și 12 din Legea nr. 143/2000 privind combaterea traficului și consumului ilicit de droguri, cu modificările și completările ulterioare, dar dintr-o analiză sistematică, pe baze gramaticale și logice a textului de lege, rezultă că se poate dispune prelevarea de probe biologice în vederea introducerii în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare doar în cazul condamnaților în baza art. 2 din Legea nr. 143/2000, la pedeapsa închisorii, dar în regim de detenție, aspecte care se coroborează cu prevederile alin. (2) alin. art. 7 al legii menționate, text de lege unde, de altfel, este descrisă și procedura de urmat și în legătură cu care există și obligația de a informa persoanele prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. a) și b) că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic, conform art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008.

A mai susținut că în textul de lege nu se regăsește o procedură în vederea prelevării de probe biologice și introducerea în vreuna din bazele de date ce alcătuiesc Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, pentru condamnații definitiv pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc sau de mare risc, art. 2 din Legea nr. 143/2000, la pedeapsa închisorii cu suspendare condiționată prevăzută de art. 81 C. pen. sau cu suspendare sub supraveghere a executării pedepsei, prevăzută de art. 86 1 C. pen., motiv pentru care acesta consideră că instanța de fond în mod greșit a făcut aplicarea art. 7 din Legea nr. 76/2008. Inculpatul G.M.I. a criticat sentința sub aspectul greșitei individualizări judiciare a pedepsei, în sensul stabilirii unei pedepse într-un cuantum prea mare, apreciind că se impune reținerea în favoarea sa a a circumstanțelor atenuante și personale și a dispozițiilor art. 16 din Legea nr. 143/2000.

Sub aspectul modalității de executare a solicitat aplicarea dispozițiilor art. 86 1 C. pen. Prin decizia penală nr. 126/A din 23 aprilie 2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, au fost admise apelurile declarate de inculpații M.M.A. și G.M.I., desființată, în parte, sentința penală nr. 49 din 24 ianuarie 2013 pronunțată de Tribunalul București, secția I p enală, și, rejudecând: A redus pedepsele aplicate inculpatului M.M.A. după cum urmează: - pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., prin aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. d) C. pen., de la 3 ani închisoare, la 1 an și 8 luni închisoare; - pentru infracțiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic.

art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen. , prin aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) și c) C. pen. și art. 76 lit. e) C. pen., de la 1 an închisoare, la 2 luni închisoare. În baza art. 33, art. 34 C. pen., a constatat că infracțiunile sunt concurente și a dispus contopirea pedepselor aplicate, stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 8 luni închisoare. A înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 65 C. pen. În baza art. 86 1 - 86 2 C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, stabilind un termen de încercare de 4 ani. A redus pedepsele aplicate inculpatului G.M.I., după cum urmează: - pentru infracțiunea prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic.

art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., prin aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, de la 2 ani închisoare la 1 an închisoare; - pentru infracțiunea prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 320 1 alin. (7) C. proc. pen., prin aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000, de la 1 an închisoare la 2 luni închisoare. În baza art. 83 C. pen. a revocat suspendarea condiționată a executării pedepsei de 4 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1237 din 13 decembrie 2010 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București în Dosarul nr. 54772/299/2010, definitivă prin nerecurare, și a dispus cumularea acestei pedepse cu fiecare din pedepsele aplicate prin prezenta. În baza art. 33, art. 34 C. pen., a contopit pedepsele aplicate, stabilind ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an și 4 luni închisoare.

A înlăturat aplicarea dispozițiilor art. 65 C. pen. A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate. Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului. Curtea a apreciat că instanța de fond a reținut corect situația de fapt, care de altfel nu a fost contestată de apelanții inculpați, făcând aplicarea prevederilor art. 320 1 C. proc. pen., probele administrate în faza urmăririi penale dovedind că faptele există, constituie infracțiuni și au fost săvârșite de inculpați. Astfel, din materialul probator administrat în cursul urmăririi penale a rezultat că la data de 01 martie 2012, inculpatul M.M.A. a vândut colaboratorului P.I. 0,65 g. de cannabis cu suma de 60 RON, la data de 05 martie 2012 a vândut colaboratorului P.I.

1,50 g. de cannabis cu suma de 120 RON, la data de 07 martie 2012 a vândut colaboratorului P.I. 0,40 g. de cannabis cu suma de 60 RON, la data de 08 martie 2012 a vândut colaboratorului P.I. 1,25 g. de cannabis cu suma de 120 RON, la data de 02 iulie 2012, a vândut inculpatului B.M. un pliculeț de hârtie în care se afla cantitatea de 0,61 g. de cannabis cu suma de 60 RON și a deținut pentru consum cantitatea de 0,34 g. de cannabis. La data de 02 iulie 2012, inculpatul G.M.I. a oferit inculpatului M.M.A. cantitatea de 0,95 g. de cannabis și a deținut pentru vânzare și pentru consum propriu, fără drept, o punguță din material plastic transparent care conținea cantitatea de 12,89 g. de cannabis și o punguță din material plastic ce conținea cantitatea de 0,24 g. de cannabis.

Situația de fapt rezultă din procesul-verbal de sesizare din oficiu, procesul-verbal de constatare, procesele-verbale de percheziții corporale, declarațiile martorului asistent G.N., rapoartele de constatare tehnico-științifică din 05 martie 2012, din 09 martie 2012, din 16 septembrie 2012, din 17 septembrie 2012 și din 04 septembrie 2012, dovezile din 25 aprilie 2012, din 25 septembrie 2012, declarațiile inculpaților M.M.A., G.M.I., B.M.C., procesele-verbale de redare a imaginilor video și a convorbirilor audio, a proceselor-verbale de consemnare a declarațiilor colaboratorului P.I., procesele-verbale de redare a rapoartelor investigatorului sub acoperire G.I., CD marca C. De asemenea, a mai constatat că în mod corect instanța de fond a reținut că, fiind dovedită existența laturii obiective, a legăturii de cauzalitate și a urmărilor imediate, precum și a laturii subiective a acțiunii, inculpații acționând cu vinovăția cerută de lege, sub forma intenției directe, în drept, faptele inculpatului M.M.A.

întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 iar faptele lui G.M.I. întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 și de deținere de droguri de risc, fără drept, pentru consum propriu, prev. de art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000. În ceea ce privește individualizarea pedepselor aplicate inculpaților de către prima instanță, instanța de prim control judiciar a reținut că raportat la criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 C. pen., în privința inculpatului M.M.A.

circumstanțele sale personale, respectiv că nu are antecedente penale, are loc de muncă, familie organizată, vârsta sa, deci aspecte care țin de aprecierea judiciară, ulterioară săvârșirii faptelor, asupra comportamentului general al inculpatului, impun o reapreciere asupra gradului de pericol pe care îl reprezintă faptele inculpatului, reflectat în cuantumul pedepselor aplicate. Astfel, dând eficiență circumstanțelor personale ale inculpatului, a apreciat că se justifică reținerea atât a circumstanței atenuantă prev. de art. 74 alin. (1) lit. a), dar și cea prev. de art. 74 lit. c) C. pen., și a redus cuantumul pedepselor aplicate acestui inculpat pentru infracțiunile de trafic de droguri de risc și deținere de droguri de risc în vederea consumului propriu sub minimul special, redus potrivit art. 320 1 alin. (7) C. proc.

pen. A apreciat că se poate reține pe lângă declarația de recunoaștere a vinovăției, făcută de inculpat potrivit art. 320 1 C. proc. pen. și circumstanța atenuantă prev. de art. 74 lit. c) C. pen., însă doar atunci când nu se referă la comportamentul sincer în fața instanței, ci, potrivit normei legale, la atitudinea sa după săvârșirea infracțiunii constând în înlesnirea descoperirii ori arestării participanților.

În cazul inculpatului M.M.A., a reținut că acesta a înlesnit tragerea la răspundere penală a inculpatului G.M.I., de la care a cumpărat cantitatea de 0,95 g. de canabis pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, acesta indicând din momentul efectuării actelor de urmărire penală modalitatea de săvârșire a faptelor, dar și participanții (adresa nr. 1082/11/2013 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - D.I.I.C.O.T., din data de 23 aprilie 2013). Astfel, în privința sa a făcut aplicarea art. 16 din Legea nr. 143/2000 și i-a aplicat pedepse între limitele legale reduse la jumătate, stabilind o pedeapsă de 1 an închisoare pentru infracțiunea de trafic de droguri de risc și de 2 luni închisoare pentru infracțiunea de deținere de droguri de risc în vederea consumului.

În ceea ce privește modalitatea de executare a pedepsei pentru inculpatul G.M.I. a reținut că întrucât acesta a săvârșit infracțiunile ce fac obiectul prezentei cauze în termenul de încercare de 2 ani și 4 luni stabilit prin sentința penală nr. 1237 din 13 decembrie 2010 pronunțată de Judecătoria sectorului 1 București în Dosarul nr. 54772/299/2010, definitivă prin nerecurare, nu îndeplinește condițiile de aplicare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, în considerarea deciziei nr. 1 din 17 ianuarie 2011, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, în recurs în interesul legii.

Prin decizia menționată s-a stabilit că suspendarea condiționată a executării pedepsei nu poate fi dispusă pentru pedeapsa stabilită în cazul săvârșirii în cursul termenului de încercare a unei infracțiuni intenționate sau praeterintenționate, care a fost cumulată cu o altă pedeapsă, ca urmare a revocării suspendării condiționate executării acestei din urmă pedepse, chiar în cazul îndeplinirii condițiilor prev. de art. 81 C. pen., dispoziții aplicabile, mutatis mutandis și în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere, prev. de art. 86 1 C. pen. De asemenea, nu a reținut ca fiind întemeiată nici critica privind nelegalitatea aplicării dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 76/2008. În conformitatea cu prevederile normative mai sus arătate, prelevarea probelor biologice de la persoanele condamnate definitiv la pedeapsa închisorii pentru săvârșirea infracțiunilor anume prevăzute este dispusă de instanța de judecată, prin hotărârea de condamnare.

Prelevarea probelor biologice de la persoanele prevăzute la art. 4 alin. (1) lit. b), în vederea introducerii profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, se realizează la eliberarea din penitenciar de personalul medical al penitenciarului, cu sprijinul personalului de pază și în prezența unui polițist, fără nicio altă notificare prealabilă din partea instanței de judecată. În privința inculpaților M.M.A. și G.M.I., a constatat că sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se dispune prelevarea probelor biologice și păstrarea profilelor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare, aceștia fiind condamnați la pedeapsa închisorii, pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de droguri de risc, prev. de art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000.

Deși legiuitorul nu a prevăzut procedura efectivă a prelevării probelor pentru persoanele condamnate la pedeapsa închisorii, cu suspendarea executării pedepsei, cum este cazul inculpatului M.M.A., făcând referire doar la prelevarea probelor biologice în momentul eliberării din penitenciar, a apreciat că prelevarea se poate realiza, din dispoziția instanței și cu ocazia executării pedepsei, în condițiile arătate de art. 86 1 C. pen., legea neexcluzând de la această obligație persoanele condamnate la executarea pedepsei cu suspendare sub supraveghere. Soluția instanței de apel a fost atacată cu recurs de către inculpații M.M.A. și G.M.I. care au criticat-o sub aspectul nelegalității invocând, în drept, cazul de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc.

pen. Inculpatul M.M.A. nu și-a motivat recursul declarat, iar la termenul din data de 07 octombrie 2013 a arătat că înțelege să-și retragă recursul, Înalta Curte luând act de manifestare de voință a recurentului, astfel cum s-a menționat în încheierea de ședință nr. 3030 de la acea dată. În susținerea cazului de casare prev. de art. 385 9 pct. 14 C. proc. pen., inculpatul G.M.I. a solicitat să se constate că i-a fost aplicată o pedeapsă nelegală sub aspectul modalității de executare urmare aplicării greșite a legii de către instanța de prim control judiciar care a dat o interpretare eronată deciziei în interesul legii nr. 1/2011 a Înaltei Curți de Casatei și Justiției în sensul extinderii efectelor decizie și la dispozițiile art. 86 1 C. pen.

Examinând recursul declarat de inculpatul G.M.I. prin raportare la dispozițiile art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente: Prealabil analizării motivului de recurs formulat de inculpat, se impun a fi făcute câteva precizări pentru stabilirea limitelor analizării recursurilor, în raport de modificările legislative intervenite prin Legea nr. 2/2013. Potrivit dispozițiilor art. 385 6 alin. (2) C. proc. pen. coroborat cu dispozițiile art. 385 10 alin. (2) și (2 1 ) C. proc.

pen., instanța de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prevăzute de art. 385 9 din același cod, prin urmare, verificarea instanței de control judiciar se limitează astfel numai la cazurile de casare expres prevăzute de lege și care au fost invocate în scris cu cel puțin 5 zile înaintea primului termen de judecată, cu singura excepție a cazurilor de casare care se iau în considerare din oficiu [art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen.]. Legea nr. 2/2013 a impus o nouă limitare a devoluției căii de atac a recursului, în sensul că unele cazuri de casare au fost abrogate, altele modificate substanțial sau incluse în sfera de aplicare a cazului prevăzut de pct. 17 2 al art. 385 9 C. proc.

pen., scopul urmărit, prin amendarea cazurilor de casare, fiind acela de a se restrânge controlul judiciar realizat prin intermediul acestei căi ordinare de atac, doar la chestiuni de drept. Astfel cum se poate observa, decizia penală recurată a fost pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, la data de 23 aprilie 2013, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești (15 februarie 2013), ca atare, este supusă casării numai sub aspectul motivelor de recurs prevăzute de art. 385 9 C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin actul normativ menționat, dispozițiile tranzitorii cuprinse în art. II din lege - referitoare la aplicarea, în continuare, a cazurilor de casare prevăzute de C. proc.

pen. anterior modificării - vizând exclusiv cauzele penale aflate, la data intrării în vigoare a acesteia, în curs de judecată în recurs sau în termenul de declarare a recursului, ipoteză care, însă, nu se regăsește în cauză. În realizarea scopului de a include în sfera controlului judiciar exercitat de instanța de recurs numai aspecte de drept, a fost modificat și pct. 14 al art. 385 9 C. proc. pen., stabilindu-se că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Or, în cauză, inculpatul G.M.I. a criticat decizia penală pronunțată în apel sub aspectul greșitei aplicări a legii de către instanța de apel prin interpretarea eronată a deciziei în interesul legii nr. 1/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, critică care ar putea fi analizată din perspectiva cazului de casare prev. de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc.

pen. În ce privește cazul de casare prevăzut de art. 385 9 alin. (1) pct. 17 2 C. proc. pen., se constată că, într-adevăr, acesta a fost menținut și nu a suferit nicio modificare sub aspectul conținutului prin Legea nr. 2/2013, însă, potrivit art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., în noua redactare, a fost exclus din categoria motivelor de recurs care nu se iau în considerare din oficiu, fiind necesară, pentru a putea fi exarninat de către instanța de ultim control judiciar, respectarea condițiilor formale prevăzute de art. 385 10 alin. (1) și (2) C. proc. pen. Verificând îndeplinirea acestor cerințe, se observă, însă, că inculpatul G.M.I. și-a motivat recursul numai oral în ziua judecății, prin apărătorul său ales, care a depus la dosar memoriul cuprinzând motivele de recurs în ședința publică din data de 18 noiembrie 2013 (al doilea termen de judecată acordat în cauză), încălcându-și, astfel, obligația ce îi revenea potrivit art. 385 10 alin. (2) C. proc.

pen. Ca urmare, față de această împrejurare, Înalta Curte, ținând seama de prevederile art. 385 10 alin. (2 1 ) C. proc. pen., precum și de cele ale art. 385 9 alin. (3) C. proc. pen., astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 2/2013 și care nu mai enumera printre cazurile de casare ce pot fi luate în considerare din oficiu și pe cel reglementat de pct. 17 2 al art. 385 9 C. proc. pen., nu va proceda la examinarea criticilor circumscrise recurent acestui motiv de recurs, nefiind îndeplinite condițiile formale prevăzute de art. 385 10 alin. (2) C. proc. pen. Așa cum am menționat, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 2/2013, pct. 14 al art. 385 9 C. proc. pen.

prevede că hotărârile sunt supuse casării doar atunci când s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, astfel că nici criticile privind modalitatea de executare, independent de interpretrea dată de instanța de apel deciziei în interesul legii nu pot fi analizate de Înalta Curte în calea de atac a recursului. Ca urmare, având în vedere toate aceste considerente anterior expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 385 15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.M.I. și, având în vedere că acesat este cel care se află în culpă procesuală, îl va obliga, în temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen., la plata cheltuielilor judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul G.M.I. împotriva deciziei penale nr. 126/A din 23 aprilie 2013 a Curții de Apel București, secția a II-a penală. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 275 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, azi 18 noiembrie 2013.