ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3355/2012

Asupra recursului de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 21 din 01 februarie 2012 Tribunalul Vaslui a respins, ca nefondată, cererea formulată de inculpatul S.M., prin apărător, privind schimbarea încadrării juridice conform art. 334 C. proc. pen. din infracțiunea de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen., rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen., în infracțiunea de lovire sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.

A condamnat pe inculpatul S.M. la pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare și 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice, sau în funcții elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen., rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

În baza art. 61 alin. (2) C. pen., a dispus revocarea liberării condiționate a inculpatului S.M. din pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 487 din 14 aprilie 2010 a Judecătoriei Vaslui, rămasă definitivă prin neapelare la data de 04 mai 2010 și a dispus contopirea restului de pedeapsă neexecutat de 78 zile închisoare cu pedeapsa de 10 ani închisoare aplicată prin prezenta sentință penală, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 10 (zece) ani închisoare.

În temeiul art. 61 alin. (1) C. pen., a majorat pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare cu 1 (un) an închisoare, urmând ca inculpatul S.M. să execute pedeapsa rezultantă de 11 (unsprezece) ani închisoare și 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice, sau în funcții elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) C. pen.

Pe durata executării pedepsei, a interzis inculpatului S.M. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice, sau în funcții elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) C. pen., în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen.

Potrivit art. 67 alin. (2) C. pen. a dispus degradarea militară a inculpatului S.M. constând în pierderea gradului și a dreptului de a purta uniformă, conform art. 67 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen., a dispus deducerea din pedeapsa aplicată inculpatului S.M., durata reținerii de o zi respectiv din data de 10 martie 2011.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. și art. 1349 și 1357 C. civ., a admis acțiunea civilă formulată de partea vătămată D.I.C. și a obligat pe inculpatul S.M. la plata sumei de 10.000 RON reprezentând daune morale către aceasta și a respins ca nedovedite pretențiile civile reprezentând daune materiale formulate de aceeași parte vătămată constituită parte civilă în procesul penal.

A constatat că Spitalul Județean de Urgență Vaslui, legal citat nu s-a constituit parte civilă în cauză cu privire la cheltuielile ocazionate cu spitalizarea părții vătămate D.I.C.

În baza art. 189 și art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat pe inculpatul S.M. la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă totală de 1360 RON, din care suma de 560 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de urmărire penală și suma de 800 RON reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în faza de cercetare judecătorească din care suma de 100 RON reprezentând 50% onorariu avocat din oficiu (av. M.L.) înaintată din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a dispune astfel instanța de fond a reținut următoarele:

Inculpatul S.M. este locuitor al satului V., iar la data de 02 martie 2011 a fost liberat din penitenciar din executarea unei ultime pedepse privative de libertate pentru săvârșirea infracțiunii de ultraj.

În ziua de 04 martie 2011, inculpatul a consumat în mun. Vaslui băuturi alcoolice (vin), după care s-a deplasat în satul V. cu un autoturism tip taxi, în deplasarea sa depășind zona în care este situată locuința sa și ajungând la barul SC V. SRL.

Acolo se afla și vătămatul D.I.C., văr cu soția inculpatului și care are calitatea de ofițer de poliție, care era în timpul liber.

La un moment dat inculpatul S.M., pe fondul consumului de băuturi alcoolice, s-a dezbrăcat până la brâu, s-a manifestat violent, a izbit ușa barului, iar în condițiile în care vătămatul D.I.C. i-a atras atenția cu privire la conduita sa, inculpatul a luat de pe tejgheaua de lemn a barului a sticlă goală tip bere de 1/2 litri pe care, ținând-o de gât, a spart-o de tejghea, rămânând în mână cu gâtul sticlei care, în urma spargerii sticlei, era prevăzut cu ascuțișuri tăietoare-înțepătoare.

Cu gâtul de sticlă arătat, inculpatul S.M. i-a aplicat vătămatului D.I.C., mai întâi o lovitură în zona abdominală, care nu a fost însă penetrantă datorită hainei din piele pe care o purta vătămatul.

Apoi inculpatul i-a mai aplicat vătămatului încă două lovituri, cu gâtul de sticlă spartă, în zona tâmplei stângi, condiții în care vătămatul, pentru a scăpa de agresiune, l-a lovit cu pumnul pe inculpat și a fugit afară din bar, fiind urmat ulterior de prietenii săi, care l-au transportat la Spitalul Județean de Urgență Vaslui, unde a fost internat.

Din urmă, inculpatul a luat de la bar o sticlă de 750 ml vin „C.", cu care a ieșit apoi pe terasa barului, unde a consumat o parte din conținutul sticlei, pe care apoi a spart-o și a plecat acasă.

Abia la data de 07 martie 2011, Poliția mun. Vaslui s-a sesizat cu privire la agresionarea vătămatului D.I.C., care are calitatea de ofițer de poliție și era internat în spital, iar la data de 10 martie 2011 procurorul a fost sesizat cu privire la posibila săvârșire a infracțiunii de tentativă de omor calificat comisă împotriva vătămatului, astfel că au fost începute cercetările.

Inculpatul și-a recunoscut fapta, însă a susținut că a acționat pe fondul consumului de alcool, cu care nu mai era obișnuit după perioada de detenție și că nu a avut intenția de a ucide.

În cauză au fost întocmite, inițial, concluzii medico-legale provizorii iar apoi raportul de expertiză medico-legală nr. 53/Ed/2011 de către Serviciul Medico-Legal Județean Vaslui, prin care s-au concluzionat următoarele:

„1.

D.I.C.

prezintă leziuni traumatice de tipul plăgii contuze regiunea sprâncenară stângă și tumefierii.

Leziunile au putut fi produse prin lovire activă cu obiecte contondente sau tăietoare-înțepătoare, de tipul unui recipient de sticlă, care se putea sparge în momentul contactului sau ciob de sticlă aplicate în număr de aproximativ două lovituri cranio-facial, fața antero-laterală stângă, pe regiunea suprasprâncenară.

Pot data din 4 martie 2011.

Necesită 8-9 (opt-nouă) zile îngrijiri medico-legale de la data producerii leziunilor.

Leziunile susmenționate nu au pus în primejdie viața sus-numitului și nu au produs nici un alt efect prevăzut de art. 182 C. pen.

Regiunea vizată, respectiv extremitatea cefalică planul antero-lateral stânga, ar fi putut pune în primejdie viața susnumitului în cazul lovirii cu un obiect tăietor-înțepător (ciob de sticlă), dacă ar fi atins artera temporo-frontală pc partea stângă, iar în cazul lovirii cu un obiect contondent (recipient de sticlă), dacă lovirea ar fi fost suficient de puternică, încât să producă fracturi craniene și Ic/i uni intracraniene hemoragice; menționăm că lovirea în regiunea suprasprâncenară stângă putea viza globul ocular stâng care în condițiile aplicării unui ciob de sticlă ar fi dus cel mai probabil la pierderea anatomică și funcțională a acestuia".

Concluziile medico-legale se coroborează cu datele de anchetă și declarațiile inculpatului.

Referitor la schimbarea încadrării juridice solicitate de inculpat prin apărător, potrivit art. 334 C. proc. pen., din infracțiunea de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. în infracțiunea de loviri sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., aceasta a fost respinsă ca nefondată.

Inculpatul prin modalitatea concretă de comitere a infracțiunii, lovirea în mod repetat cu gâtul unei sticle sparte inițial în regiunea abdominală, iar apoi în regiunea sprîncenară stângă, în zona tâmplei stângi a părții vătămate D.I.C., indică intenția clară a acestuia de a suprima viața părții vătămate.

În concluziile medico-legale provizorii cât și ulterior în raportul de expertiză medico-legală nr. 53/Ed/2011 a S.M.L. Vaslui indică faptul că: „Regiunea vizată, respectiv extremitatea cefalică planul antero-lateral stânga, ar fi putut pune în primejdie viața susnumitului în cazul lovirii cu un obiect tăietor-înțepător (ciob de sticlă), dacă ar fi atins artera temporo-frontală pe partea stângă, iar în cazul lovirii cu un obiect contondent (recipient de sticlă), dacă lovirea ar fi fost suficient de puternică, încât să producă fracturi craniene și Ic/i uni intracraniene hemoragice; menționăm că lovirea în regiunea suprasprâncenară stângă putea viza globul ocular stâng care în condițiile aplicării unui ciob de sticlă ar fi dus cel mai probabil la pierderea anatomică și funcțională a acestuia".

Coroborate aceste concluzii medico-legale cu declarațiile părții vătămate cât și ale martorilor, indică în mod indubitabil existența intenției directe a inculpatului de a suprima viața victimei.

Deși numărul de zile de îngrijiri medicale în scopul însănătoșirii victimei este unul redus 8-9 zile și leziunile cauzate de ciobul de sticlă spartă cu care a atacat în mod repetat de inculpat nu i-au pus în pericol viața, sub aspectul laturii subiective intenția inculpatului S.M. a fost nu de a îi crea victimei o lezare a sănătății sau integrității corporale, aspect invocat de acesta și făcând parte din elementele constitutive ale infracțiunii de loviri sau alte violențe prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., ci de a suprima viața lui D.I.C., element constitutiv al infracțiunii de omor calificat prev. de art. 174 -175 lit. i) C. pen.

Inculpatul S.M. fiind în stare avansată de ebrietate după ce în urmă cu două zile fusese liberat condiționat cu un rest de pedeapsă neexecutată de 78 zile închisoare dintr-o pedeapsă de 10 luni închisoare aplicată pentru comiterea infracțiunii de ultraj prev. de art. 239 alin. (1), (5) C. pen., a provocat în interiorul barului SC V. SRL scandal încercând a fi liniștit de partea vătămată D.I.C., acesta a reacționat foarte violent, încercând să-i suprime viața acestuia.

Inculpatul nu a recunoscut fapta comisă, invocând o legitimă apărare întrucât victima D.I.C. l-ar fi lovit anterior la intrarea în bar el nefăcând decât să se apere. Această apărare a inculpatului nu poate fi primită datorită probelor care contrazic această apărare.

Nici unul dintre martorii audiați, atât la urmărirea penală cât și la cercetarea judecătorească nu au indicat ca fiind cel care a pornit conflictul pe partea vătămată ci pe inculpat.

Martorii propuși de inculpat R.M. și O.D. audiați fiind în fața instanței, au arătat că nu s-au aflat de față în bar la comiterea infracțiunii de inculpat ci se găseau în afara acestuia ei nemaivăzându-l pe inculpatul S.M. lovit și cu urme de sânge.

Aceste lovituri au fost primite de inculpat de la partea vătămată numai pentru ca să poată să se apere de acesta întrucât inculpatul fiind înarmat cu gâtul spart de la o sticlă încerca să-l omoare.

Justificarea adusă de inculpat faptei sale nu poate să fie primită întrucât în nici moment nu este admisibil ca cineva să se folosească de aceste motive pentru a răpi viața unui om. Acest drept fundamental este recunoscut de Constituția României în art. 22 alin. (1) precum și în art. 2 alin. (1) Convenția Europeană pentru Apărarea Omului.

Prin această infracțiune se incriminează orice atingere adusă relațiilor sociale referitor la dreptul la viață, drept recunoscut și ocrotit de lege. Acest drept este protejat în egală măsură indiferent de titular, vârstă, starea sănătății, originea socială.

În comunitatea din care partea vătămată și inculpatul făceau parte de mai mult timp s-a creat o stare de neliniște, nemulțumire privind comportamentul pe care l-a avut inculpatul prin comiterea acestei infracțiuni îndreptate împotriva unei persoane aceasta fiind consăteanul său în același timp și văr cu soția inculpatului, având în vedere faptul că inculpatul era înarmat cu un gât de sticlă spart deosebit de periculos și tăios, iar victima era fără nici un fel de armă sau obiecte contondente asupra sa.

Conflictul între partea vătămată D.I.C. și inculpatul S.M. a fost generat de faptul că acesta era în stare de ebrietate avansată el declanșând un conflict spontan, deși anterior între aceștia nu erau relații de dușmănie, iar inculpatul de abia fusese eliberat de două zile din penitenciar.

Împiedicarea producerii unui rezultat mult mai grav a fost și ca urmare a faptului că victima era îmbrăcată cu o geacă groasă care nu a permis ciobului de sticlă să o penetreze cât și faptului că victima a reușit să scape cu fuga fiind transportat la Spitalul Județean de Urgență Vaslui, unde i s-au acordat îngrijiri medicale de specialitate .

Având în vedere situația de fapt reținută, în drept fapta

inculpatului A.V., așa cum a fost expusă, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. și art. 37 lit. a) C. pen.

Fapta și vinovăția inculpatului S.M. este dovedită prin:

proces-verbal de cercetare la fața locului, cu planșă foto anexă;proces-verbal de experiment judiciar, cu planșă foto anexă; raport de expertiză medico - legală traumatologică nr. 53/Ed/2011 al S.M.L. Jud. Vaslui, privind vătămatul D.I.C.; examinarea criminalistică a hainelor vătămatului declarațiile vătămatului D.I.C.; declarațiile inculpatului S.M.; declarațiile martorilor audiați în cauză.

Având în vedere acesta aspecte, instanța, a dispus conform disp. art. 52 C. pen. aplicarea inculpatului a unei pedepse de 10 ani închisoare și 5 ani pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a-II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice) și lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) C. pen., pentru infracțiunea de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. ținându-se seama și de art. 72 C. pen.

Astfel inculpatul nu a recunoscut fapta comisă, este recidivist fiind condamnat

în anul 1998 de două ori la câte 3 luni închisoare pentru lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 C. pen., ca și la pedeapsa de 2 ani pentru violare de domiciliu și 6 luni închisoare pentru distrugere, pedepse contopite și pentru care s-a dispus suspendarea executării pedepsei.

Ulterior, inculpatul a fost condamnat la un an închisoare pentru lovire sau alte violențe, prev. de art. 180 C. pen., contopită cu pedepsele anterioare și dispunându-se din nou suspendarea executării pedepsei.

În anul 2002 inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de un an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de vătămare corporală, prev. de art. 181 C. pen., ca și la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru vătămare corporală gravă, prev. de art. 182 C. pen., pedepse care au fost cumulate cu cele arătate anterior.

Ulterior a fost condamnat la 8 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire și alte violențe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., în stare de recidivă.

În anul 2003, inculpatul a beneficiat de contopiri, beneficiul grațierii și a suspendării condiționate pentru unele pedepse, în final instanța dispunând să execute 4 ani de închisoare, fiind arestat la data de 04 mai 2003 și liberat la data de 14 decembrie 2005 cu un rest neexecutat de pedeapsă de 505 zile.

În anul 2010 inculpatul a fost condamnat din nou, pentru săvârșirea unui ultraj asupra unui polițist, la pedeapsa de 10 luni închisoare, fiind arestat la data de 20 iulie 2010 și liberat condiționat la data de 02 martie 2011, cu un rest neexecutat de pedeapsă de 78 zile închisoare.

Inculpatul a dat dovadă de o persistență infracțională deosebită, el fiind așa cum rezultă din fișa de cazier, condamnat de șase ori pentru comiterea unor infracțiuni cu violență (vătămare corporală gravă, vătămare corporală, loviri sau alte violențe, distrugere, violare de domiciliu și ultraj la polițist). Aceasta denotă faptul că inculpatul este o persoană deosebit de periculoasă care necesită o represiune exemplară în scopul reeducării sale în scopul prevenirii comiterii de noi infracțiuni cât și pentru respectarea relațiilor sociale care apără sănătatea, integritatea corporală și viața.

Deși inculpatul a fost grațiat și liberat condiționat cu rest de pedeapsă neexecutată de două ori, acesta și-a continuat activitatea infracțională, devenind un infractor de obicei specializat în comiterea infracțiunilor de violență și care din punct de vedere criminologic face parte dintr-o categorie de infractori deosebit de periculoși.

În baza art. 61 alin. (2) C. pen., s-a dispus revocarea liberării condiționate a inculpatului S.M. din pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 487 din 14 aprilie 2010 a Judecătoriei Vaslui, rămasă definitivă prin neapelare la data de 04 mai 2010 și s-a dispus contopirea restului de pedeapsă neexecutat de 78 zile închisoare cu pedeapsa de 10 ani închisoare ce a fost aplicată prin prezenta sentință penală, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 10 (zece) ani închisoare.

Instanța a constatat că este necesar aplicarea unui spor de pedeapsă inculpatului pentru comiterea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. La art. 174-175 lit. i) C. pen., întrucât scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen., nu poate fi atins într-un termen atât de scurt avându-se în vedere gravitatea deosebită a infracțiunii comise, personalitatea inculpatului care este recidivist și cu un comportament extrem de agresiv în societate cât și de faptul că acesta deși liberat condiționat de două ori cu rest de pedeapsă neexecutat, după numai două zile de la punerea sa în libertate a comis din nou o infracțiune cu un grad sporit de pericol indicând faptul că timpul cât acesta a fost privat de libertate nu a fost folosit la reeducarea sa în scopul prevenirii comiterii de noi infracțiuni cât și în scopul protejării relațiilor sociale privind viața, sănătatea și integritatea corporală nesocotite în mod repetat de inculpat.

Față de aceste motive, în temeiul art. 61 alin. (1) C. pen., s-a majorat pedeapsa de 10 (zece) ani închisoare cu 1 (un) an închisoare, urmând ca inculpatul S.M. să execute pedeapsa rezultantă de 11 (unsprezece) ani închisoare și 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice, sau în funcții elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) C. pen.

Pe durata executării pedepsei, s-au interzis inculpatului S.M. exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice, sau în funcții elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) C. pen., în condițiile art. 71 alin. (2) C. pen.

Potrivit art. 71 C. pen., „condamnarea la pedeapsa (...) închisorii atrage de drept interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a)-c) C. pen.” În aplicarea acestui articol instanța va avea în vedere jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și disp. art. 53 alin. (2) din Constituția României potrivit cărora restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o. Totodată, instanța a reținut și considerentele hotărârii Curții Europene a Drepturilor Omului dată în cauza Hirst împotriva Marii Britanii în care s-a reținut că interzicerea ope legis a drepturilor electorale ale unei persoane condamnate la pedeapsa închisorii reprezintă o încălcare a art. 3 din Protocolul 1 al Convenției.

Potrivit art. 67 alin. (2) C. pen. s-a dispus degradarea militară a inculpatului S.M. constând în pierderea gradului și a dreptului de a purta uniformă, conform art. 67 alin. (1) C. pen.

În temeiul art. 88 C. pen., s-a dispus deducerea din pedeapsa aplicată inculpatului S.M., durata reținerii de o zi respectiv din data de 10 martie 2011.

În cauză partea vătămată D.I.C. s-a constituit parte civilă cu suma de 60.000 RON din care 10.000 RON daune materiale și 50.000 RON daune morale iar Spitalul Județean de Urgență Vaslui legal citat nu a înțeles să se constituie parte civilă în cauză cu privire la cheltuielile efectuate cu tratamentul medical al părții vătămate.

În baza art. 14, 346 C. proc. pen. și art. 1349 și 1357 C. civ., s-a admis acțiunea civilă formulată de partea vătămată D.I.C. și a fost obligat inculpatul S.M. la plata sumei de 10.000 RON reprezentând daune morale către aceasta și se vor respinge ca nedovedite pretențiile civile reprezentând daune materiale formulate de aceeași parte vătămată constituită parte civilă în procesul penal.

Partea vătămată D.I.C. nu a produs nici o probă din care să rezulte că acesta a cheltuit suma de 10.000 RON pentru îngrijiri medicale ca urmare a infracțiunii comise asupra sa de inculpat.

Referitor la daunele morale suferite de partea vătămată D.I.C., acestea există el suferind 8-9 zile îngrijiri medicale pentru tratarea leziunilor cauzate de inculpat cu ciobul de sticlă cu care l-a atacat precum și a suferințelor de ordin moral la care a fost supus ca urmare a unei agresiuni deosebit de violente din partea inculpatului, la care partea vătămată nu a avut nici un fel de vină, neprovocându-l pe inculpat în nici un fel.

Însă suma solicitată de partea vătămată este mult prea mare față de suferințele fizice și morale suferite ca urmare a agresiunii inculpatului urmând a fi acordat numai în parte o despăgubire materială pentru acestea.

Acordarea unei sume mai mari cu titlu de daune morale părții vătămate ar constitui o îmbogățire fără justă cauză a acestuia.

S-a constatat că Spitalul Județean de Urgență Vaslui, legal citat, nu s-a constituit parte civilă în cauză cu privire la cheltuielile ocazionate cu spitalizarea părții vătămate D.I.C.

În termen legal, împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpatul S.M. și Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui.

Inculpatul S.M. a invocat nelegalitatea și netemeinicia ei, arătând că intenția lui a fost de a lovi partea vătămată, sens în care reiterează cererea formulată la fond, de schimbare a încadrării juridice din infracțiunea de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 C. pen., raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. în infracțiunea de loviri sau alte violențe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. S-a arătat că a fost doar un conflict spontan, el lovind partea vătămată, dar fără intenția de a o ucide, aceasta necesitând doar 7-8 zile de îngrijiri medicale pentru vindecare, motiv pentru care a și fost respinsă propunerea de arestare preventivă. A solicitat a se avea în vedere forța redusă a loviturii și faptul că geaca a fost tăiată superficial. În subsidiar a solicitat reducerea cuantumului pedepsei aplicate, față de atitudinea procesuală corectă și circumstanțele personale. În latura civilă a cauzei a cerut reducerea cuantumului daunelor morale.

Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui a invocat nelegalitatea hotărârii apelate, arătând că pedeapsa aplicată inculpatului este în alte limite decât cele legale, deoarece instanța nu a avut în vedere dispozițiile art. 34 alin. (2) C. pen., conform cărora, în cazul aplicării sporului nu se poate depăși totalul pedepselor stabilite de instanță pentru infracțiunile concurente. Astfel, pedeapsa aplicată inculpatului nu putea depăși 10 ani și 78 de zile.

Prin decizia penală nr. 80 din 24 aprilie 2012, Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori, a admis apelurile formulate de inculpatul S.M. și Parchetul de pe lângă Tribunalul Vaslui împotriva sentinței penale nr. 21 din 01 februarie 2012 a Tribunalului Vaslui, pe care a desființat-o, în parte, în latură penală, în sensul reducerii cuantumului pedepsei principale, a duratei pedepselor complementare și înlăturării sporului aplicat.

Rejudecând cauza în limitele arătate:

A descontopit pedeapsa rezultantă de 11 (unsprezece) ani închisoare și repune în individualitatea lor pedepsele componente de 10 (zece) ani închisoare, restul de pedeapsă rămas neexecutat, de 78 zile închisoare, din pedeapsa de 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 487 din 14 aprilie 2010 a Judecătoriei Vaslui, rămasă definitivă prin neapelare la data de 04 mai 2010 și sporul de 1 an, pe care l-a înlăturat.

A redus de la 10 (zece) ani închisoare la 8 (opt) ani închisoare cuantumul pedepsei principale aplicată inculpatului apelant S.M., pentru săvârșirea infracțiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 C. pen., raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.

A redus durata pedepselor complementare constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a (dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în funcții elective publice), lit. b) (dreptul de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat) C. pen. de la 5 (cinci) ani la 4 (patru) ani.

A menținut dispoziția instanței de fond de revocare a liberării condiționate, conform art. 61 alin. (2) C. pen., a pedepsei de 10 luni închisoare aplicată prin sentința penală nr. 487 din 14 aprilie 2010 a Judecătoriei Vaslui, rămasă definitivă prin neapelare la data de 04 mai 2010 și a dispus contopirea restului de pedeapsă rămas neexecutat, de 78 zile închisoare, cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentință penală, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 8 (opt) ani închisoare.

A menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate, care nu sunt contrare prezentei decizii.

În baza dispozițiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a se pronunța astfel, instanța de apel a apreciat că nu se impune schimbarea încadrării juridice a faptei întrucât în cauză este dovedită intenția de a ucide.

Referitor la pedeapsa aplicată inculpatului, a apreciat că aceasta este prea mare întrucât instanța nu a avut în vedere art. 34 alin. (2) C. pen. conform căruia, în cazul aplicării sporului, nu se poate depăși totalul pedepselor stabilite de instanță pentru infracțiunile concurente.

De asemenea, în raport de circumstanțele reale ale comiterii faptei, a apreciat că durata pedepsei aplicate este prea mare și se impune a fi redusă.

Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul S.M., solicitând, în principal, schimbarea încadrării juridice în infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen., iar în subsidiar, reducerea pedepsei.

Inculpatul invocă cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 17 și 14 C. proc. pen.

Criticile aduse nu sunt fondate.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziei recurate prin prisma motivelor de casare invocate, conform art. 385

6

alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursul declarat de inculpat nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.

Înalta Curte apreciază că situația de fapt a fost bine stabilită de instanța de fond în urma coroborării tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât și în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptei este justă, fiind corespunzătoare situației de fapt reținută, în mod corect stabilind instanța de fond că în cauză sunt îndeplinite condițiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen.

Astfel, rezultă din probele administrate în cauză că în seara zilei de 4 martie 2011, în loc public, a provocat scandal și a aplicat părții vătămate D.I.C. lovituri repetate cu gâtul unei sticle sparte, inițial în regiunea abdominală, unde geaca de piele purtată de partea vătămată a împiedicat penetrarea, apoi în regiunea sprâncenară stânga.

Înalta Curte apreciază că solicitarea de schimbare a încadrării juridice a faptei comisă de inculpat din infracțiunea prevăzută de art. 20 C. pen. raportat la art. 174-175 lit. i) C. pen. în infracțiunea prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. este neîntemeiată.

Intenția de a ucide a inculpatului este dovedită de următoarele aspecte: lovirea, în mod repetat, cu gâtul unei sticle sparte, inițial în regiunea abdominală, apoi în regiunea sprâncenară stângă, în zona tâmplei stângi a părții vătămate.

Prin urmare, zonele vizate de violențele exercitate de inculpat sunt zone vitale, obiectul folosit este apt de a produce leziuni care să ducă la decesul victimei (gâtul unei sticle sparte), numărul și intensitatea loviturilor aplicate demonstrează intenția inculpatului de a suprima viața victimei.

În consecință, chiar dacă numărul zilelor de îngrijiri medicale este mic (8-9 zile), iar leziunile cauzate nu au pus viața părții vătămate în pericol, încadrarea juridică corectă a faptei este cea reținută de instanța de fond.

Referitor la motivul de recurs formulat în subsidiar și care vizează o nouă individualizare a pedepsei în sensul reducerii acesteia, Înalta Curte apreciază că pedeapsa aplicată inculpatului de instanța de control judiciar este corect individualizată, atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare.

În procesul de individualizare a pedepsei instanța de apel a avut în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. și anume gradul de pericol social ridicat al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei pentru infracțiunea săvârșită, urmările faptei (număr redus de zile de îngrijiri medicale), circumstanțele reale ale comiterii faptei (acțiunea violentă a inculpatului a fost precedată de un conflict între părți), cât și cele personale (deși i s-au aplicat dispozițiile recidivei postcondamnatorii, are în întreținere doi copii), aspecte care au condus la aplicarea unei pedepse care, prin cuantum și modalitate de executare, este în măsură să asigure atingerea scopurilor pedepsei astfel cum sunt reglementate de dispozițiile art. 52 C. pen.

Prin urmare, gravitatea faptei, ca și modalitatea de comitere a acesteia sunt împrejurări ce impun concluzia că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect dozată, atât sub aspectul cuantumului, cât și a modalității de executare, corespunzător exigențelor prevăzute de art. 72 C. pen.

Față de considerentele arătate, Înalta Curte urmează ca, în baza art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă, ca nefondat, recursul declarat de inculpat.

În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.M. împotriva deciziei penale nr. 80 din data de 24 aprilie 2012 a Curții de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată, în ședință publică, azi 19 octombrie 2012.