ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3240/2012

ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 3240/2012 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2012)

Asupra recursurilor

penale de față:

În baza lucrărilor

din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 455 din 6 octombrie

2011 a Tribunalului Iași s-a schimbat încadrarea juridică a faptei pentru care

inculpatul M.R.V. a fost trimis în judecată prin rechizitoriul D.N.A. -

Serviciul Teritorial Iași, din infracțiunea prev. de art. 7 alin. (1) din Legea

nr. 78/2000, cu referire la art. 254 alin. (1) și (2) C. pen., în infracțiunea

prev. de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 6 și art. 7 alin. (1)

din Legea nr. 78/2000.

În baza art. 254

alin. (1) și (2) C. pen. rap. la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr.

78/2000, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., a fost

condamnat inculpatul M.R.V., la pedeapsa de 1 an și 10 luni închisoare pentru

săvârșirea infracțiunii de „luare de mită”.

În baza art. 71 C.

pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor

prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) și lit. c) (dreptul de a

ocupa funcția publică de comisar) C. pen.

În baza art. 76 alin.

(3) C. pen. rap. la art. 65 alin. (2) C. pen. s-a înlăturat aplicarea pedepsei

complementare a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 C. pen.

În baza art. 81 C.

pen. s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

inculpatului, pe durata unui termen de încercare de 3 ani și 10 luni stabilit

potrivit art. 82 C. pen.

În baza art. 71 alin.

(5) C. pen. pe durata suspendării condiționate a executării pedepsei aplicate

inculpatului s-a suspendat și executarea pedepsei accesorii.

În baza art. 359 C.

proc. pen. s-a atras atenția inculpatului că în cazul săvârșirii altei

infracțiuni se va dispune revocarea beneficiului suspendării condiționate a

pedepsei și executarea acesteia în întregime.

În baza art. 19 din

Legea nr. 78/2000 și art. 254 alin. (3) C. pen. s-a dispus confiscarea de la

inculpatul M.R.V. a sumei de 1000 RON.

S-a menținut măsura

asiguratorie a sechestrului dispusă prin ordonanța procurorului din data de 28

martie 2011 dată în Dosarul nr. 34/P/2011 al D.N.A. - Serviciul Teritorial

Iași.

Pentru a hotărî astfel,

instanța de fond a reținut următoarele:

În fapt, potrivit adresei

din 24 ianuarie 2011 a Ministerului Afacerilor Interne, I.G.P.R., Inspectoratul

de Poliție al Județului Suceava, Serviciul de Investigare a Fraudelor, împotriva

SC H.S. SRL Iași au fost formulate plângeri penale de către mai multe persoane referitor

la derularea unor contracte de intermediere ce au avut ca urmare plasarea de forță

de muncă în Cehia, motiv pentru care s-a solicitat Gărzii Financiare - Secția Județeană

Iași verificarea înregistrării în contabilitatea societății a acestor contracte

și, eventual, calcularea prejudiciului cauzat bugetului de stat prin neînregistrarea

lor, cu consecința sesizării organelor judiciare competente.

În vederea efectuării

acestor verificări au fost desemnați doi comisari din cadrul Gărzii Financiare,

Secția Județeană Iași, respectiv martorul G.M.A. și inculpatul M.R.V.

Martorul G.M.A. a contactat

telefonic pe administratorul firmei SC H.S. SRL stabilind ca dată de efectuare a

controlului la sediul firmei 15 februarie 2011 și punând în vedere administratorului

să pregătească documentele financiar contabile ale firmei din luna iunie 2010, în

special cele privind recrutarea persoanelor plecate la muncă în Cehia. Aceleași

aspecte au fost comunicate de martor și asociatului unic al SC H.S. SRL, martora

Z.A., care l-a contactat ulterior.

La data de 15

februarie 2011, orele 13:00, cei doi comisari din cadrul Gărzii Financiare, Secția

Județeană Iași, respectiv martorul G.M.A. și inculpatul M.R.V., s-au deplasat la

punctul de lucru al societății situat în Iași, str. A., mezanin, solicitând martorilor

Z.O. (administratorul societății) și C.A.M. (contabila societății) să le prezinte

evidența financiar - contabilă a societății pe ultimele 6 luni, precum și toate

documentele legate de contractul asupra medierii forței de muncă din 24

septembrie 2010 încheiat cu firma cehă D.S. Cei doi comisari au verificat documentele

puse la dispoziție într-unul dintre birourile firmei, în prezența celor doi martori

anteriori menționați, dar și a martorei Z.A., aceasta fiind chemată pentru a da

relații cu privire la derularea contractului de mediere cu firma cehă.

Din analiza documentelor

puse la dispoziție de reprezentanții firmei cei doi comisari au stabilit faptul

că societatea H.S. SRL nu este înregistrată în Registrul Operatorilor Intracomunitari

iar reprezentanții firmei nu au înregistrat în contabilitate factura fiscală din

18 octombrie 2010 emisă pentru suma de 1612 euro (factură respinsă inițial de partenerul

ceh și apoi rămasă neconfirmată de acesta și care nu a fost înregistrată în contabilitate

din dispoziția asociatului unic, martora Z.A.). Aceste aspecte au fost evidențiate

ca atare de cei doi comisari în cuprinsul notei de constatare din 15 februarie 1011,

notă semnată fără obiecțiuni de martorul Z.O. Cei doi comisari au comunicat reprezentanților

firmei verificate că a doua zi vor stabili sancțiunile aplicabile, sens în care

s-a convenit cu administratorul să se prezinte la sediul Gărzii Financiare pentru

semnarea procesului verbal.

După plecarea celor doi

comisari martorii Z.O., Z.A. și C.A.M. au convenit să dea acestora o sumă de bani,

respectiv suma de 1000 RON, cu scopul evident de a beneficia de un regim sancționator

mai blând în raport de neregulile constatate de comisari și comunicate prin nota

de constatare întocmită.

Pentru punerea în practică

a deciziei luate cei trei au convenit că inculpatul M.R.V. este cel mai „abordabil”

dintre comisari iar martora Z.A. l-a apelat pe telefonul mobil (convorbire din data

de 15 februarie 2011, orele 15:06) spunându-i că a uitat un dosar cu acte la sediul

firmei. Deși a realizat faptul că nu uitase nimic la sediul firmei, inculpatul a

spus martorei să-i aducă dosarul a doua zi, când era stabilită și întâlnirea pentru

„finalizarea” acțiunii de control.

Potrivit înțelegerii,

martorul Z.O. a retras în data de 15 februarie 2011 din conturile SC H.S. SRL suma

de 1100 RON și a doua zi dimineață s-a deplasat la sediul Gărzii Financiare Iași

unde s-a întâlnit cu martora C.A.M. în jurul orelor 08:30. Cei doi au urcat cu liftul

la etajul 9, unde fuseseră informați că se află biroul inculpatului, timp în care

martorul Z.O. a înmânat celeilalte martore suma de 1000 RON. Martora C.A.M. a identificat

biroul inculpatului, a bătut la ușă și a solicitat acestuia să iasă pe hol. Aici,

martora i-a spus inculpatului că a venit să-i aducă „hârtiile” uitate, solicitând

să i le remită într-un loc mai ferit. Inculpatul M.R.V., realizând despre ce „hârtii”

este vorba, i-a condus pe cei doi într-un hol de la etajul 9 al clădirii (ce asigură

accesul spre baie și casa scării), unde martora C.A.M. i-a dat suma de 1000 RON,

bani pe care inculpatul i-a pus în buzunar. La momentul plecării celor doi martori,

inculpatul M.R V. i-a spus martorului Z.O. că va fi sunat în cursul aceleiași zile

pentru a veni la sediul Gărzii Financiare să semneze actele de finalizare a controlului.

Cei doi martori au coborât

din sediul Gărzii Financiare, moment în care martorul Z.O. i-a dat martorei C.A.M.

suma de 100 RON pentru serviciile de contabilitate efectuate la firmă (restul din

suma de bani retrasă anterior din contul societății).

În acest timp, martorul

G.M.A. a avut o discuție cu șeful de divizie, numitul I.A., cu privire la modul

de finalizare a procesului verbal în ceea ce privește constatarea a două contravenții

în sarcina societății H.S. SRL, în contextul în care factura neînregistrată în contabilitate

nu era confirmată de partenerul extern. Șeful de divizie a exprimat o opinie în

legătură cu existența celor două contravenții, recomandând ca cei doi comisari să

discute și cu șeful secției județene, martorul M.V. În jurul orelor 09:15, martorul

G.M.A. a revenit în birou, unde l-a găsit și pe inculpatul M.R.V., căruia i-a spus

ce a discutat cu șeful de divizie și recomandarea acestuia. Cei doi au mers să discute

cu martorul M.V. în jurul orelor 09:30. Acestuia i-au expus cele constatate la societatea

H.S. SRL, concluzia discuțiilor fiind că cele două contravenții există și pentru

sancționarea lor trebuiau aplicate sancțiuni contravenționale minime.

Ulterior, martorul G.M.A.

și inculpatul M.R.V. au revenit în biroul de la etajul 9 al clădirii, începând redactarea

procesului-verbal de constatare și sancționare a contravențiilor.

În aceeași zi, în jurul

prânzului, martorul Z.O., administratorul SC H.S. SRL, s-a prezentat la sediul Gărzii

Financiare Iași și, în biroul comisarilor care au efectuat controlul, a semnat procesul

verbal de constatare și sancționare a contravențiilor. În cuprinsul acestuia s-a

reținut comiterea de către contravenienta H.S. SRL a două contravenții prevăzute

de art. 219

2

alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 și art. 41 pct. 1 din Legea

nr. 82/1991, pentru care s-au aplicat sancțiunea contravențională a avertismentului,

respectiv amendă contravențională în cuantum de 1000 RON (minimul legal).

Având în vedere datele

ce caracterizează persoana inculpatului M.R.V. și gravitatea oarecum redusă a faptei

comise de acesta (prin raportare la circumstanțele comiterii infracțiunii - mituitorii

au fost cei care au avut inițiativa de a da bani inculpatului, pentru că „așa se

face la noi”, folosul primit de inculpat a avut o valoare scăzută (1000 RON) - și

având în vedere faptul că inculpatul nu a intervenit ulterior primirii banilor pentru

realizarea efectivă a scopului pentru care a primit suma respectivă), instanța consideră

că simpla aplicare a pedepsei constituie un avertisment suficient pentru acesta

și că, chiar fără executarea efectivă a pedepsei cu închisoarea aplicate, acesta

nu va mai comite alte infracțiuni.

Instanța a avut în vedere

și faptul că inculpatul a fost judecat în stare de libertate iar în această perioadă

nu a mai adoptat un comportament ilicit, că prin pronunțarea condamnării inculpatul

devine incompatibil de a mai exercita vreo altă funcție publică de natura celei

în care a comis fapta ce face obiectul cauzei până la reabilitare [art. 54

alin. (1) lit. h) din Legea nr. 188/1999] și că raporturile de serviciu cu Garda

Financiară, instituție publică în cadrul căreia a funcționat la data comiterii faptei

ce face obiectul cauzei, vor înceta de drept la rămânerea definitivă a hotărârii

de condamnare [art. 98 alin. (1) lit. f), Legea nr. 188/1999], astfel încât posibilitatea

ca inculpatul să recidiveze în comportamentul ilicit adoptat sau să comită o altă

faptă de corupție este una extrem de redusă.

În termen legal, sentința

penală a fost apelată de inculpat, criticând-o sub aspectul legalității și temeiniciei,

invocând modalitatea de apreciere probatorie (contradictorialitatea, unii martori

sunt cercetați în alte cauze penale etc.), din care nu a rezultat o legătură directă

între suma de bani primită și atribuțiile de serviciu; acesta nu a intervenit asupra

sancționării contravenționale aplicate societății comerciale, susținând existența

dubiilor asupra săvârșirii de către inculpat a infracțiunii de luare de mită și

de procuror, care a criticat-o sub aspectul temeiniciei, invocând greșita individualizare

a pedepsei aplicate inculpatului (prin reținerea nejustificată a circumstanțelor

atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., privind modalitatea de executare

și înlăturarea nejustificată a aplicării pedepsei complementare.

Prin decizia penală

nr. 64 din 29 martie 2012 a Curții de Apel Iași s-a admis apelul declarat de Parchetul

de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție

- Serviciul Teritorial Iași împotriva sentinței penale nr. 455 din data de 06

octombrie 2012 pronunțată de Tribunalul Iași, în Dosarul nr. 9597/99/2011.

S-a desființat în parte

sentința, în latură penală și

Rejudecând cauza:

S-au înlăturat dispozițiile

art. 76 alin. (3) C. pen. raportat la art. 65 alin. (2) C. pen. privind neaplicarea

pedepsei complementare a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 C. pen.

S-a majorat pedeapsa principală

aplicată inculpatului M.R.V., pentru săvârșirea infracțiunii prevăzută de art. 254

alin. (1) și (2) C. pen. raportat la art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000,

cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. c) C. pen., de la 1 an și 10

luni închisoare, la 2 ani și 6 luni închisoare.

În baza dispozițiilor

art. 254 alin. (2) C. pen. cu referire la art. 65 alin. (1) și (2) C. pen., s-a

aplicat inculpatului M.R.V., pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute

de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) și c) C. pen., pe o durată de

2 (doi) ani închisoare.

S-a majorat durata termenului

de încercare de la 3 ani și 10 luni la 4 ani și 6 luni.

S-au menținut celelalte

dispoziții ale sentinței apelate.

S-a respins, ca nefondat,

apelul formulat de inculpatul M.R.V. împotriva aceleiași sentințe.

Instanța de prim control

judiciar a reținut că probele administrate dovedesc săvârșirea infracțiunii de către

inculpat, reținerea circumstanțelor atenuante este justificată, însă cuantificarea

pedepsei aplicate la limita de 1 an și 10 luni închisoare nu este temeinică pentru

atingerea scopului pedepsei (cel de reeducare și reinserție socială a inculpatului,

de protecție pentru viitor a societății privind respectarea legii de către persoane

cu funcții publice, persoane ce au atribuții în aplicarea și controlul legalității

normei de drept.

Împotriva deciziei penale

nr. 64 din 29 martie 2012 a Curții de Apel Iași în termen legal au declarat recurs

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție

- Serviciul Teritorial Iași și inculpatul M.R.V.

În recursul declarat de

procuror se critică hotărârea atacată pentru netemeinicie în ceea ce privește individualizarea

pedepsei aplicate inculpatului, solicitându-se majorarea cuantumului acesteia și

suspendarea sub supraveghere a executării.

Inculpatul critică decizia

recurată pentru nelegalitate și netemeinicie sub următoarele aspecte:

- greșita condamnare pentru

săvârșirea infracțiunii de luare de mită întrucât probele administrate nu dovedesc

fără dubiu săvârșirea infracțiunii, martorii au dat declarații contradictorii, C.A.M.

și Z.O. erau cercetați într-un dosar al D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Iași

cu privire la constituirea unor grupuri infracționale, iar din interceptarea convorbirilor

telefonice nu rezultă că inculpatul ar fi făcut vreo promisiune în legătură cu atribuțiile

sale de serviciu, ci martorii au fost cei care au avut inițiativa de a încerca mituirea

organelor de control;

- faptei comise i s-a

dat o greșită încadrare juridică având în vedere că actul de constatare a fost întocmit

de inculpat la data de 15 februarie 2011, anterior datei când se pretinde că s-ar

fi luat mită, astfel că suntem în prezența infracțiunii de primire de foloase necuvenite

prevăzută de art. 256 C. pen.;

- greșita individualizare

a pedepsei în raport cu circumstanțele în care se pretinde că s-a comis fapta și

circumstanțele personale ale inculpatului.

Inculpatul solicită, în

principal, achitarea sa în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10

lit. a) C. proc. pen., iar în subsidiar, schimbarea încadrării juridice a faptei

în infracțiunea prevăzută de art. 256 C. pen. și aplicarea unei pedepse sub minimul

special prevăzut de lege.

În drept s-au invocat

cazurile de casare prevăzute de art. 385

9

pct. 14, 17 și 18 C. proc.

pen.

Examinând recursurile

declarate în cauză prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte constată că acestea

sunt nefondate pentru considerentele ce urmează:

Referitor la prima critică

formulată de inculpat, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen. nu sunt incidente în cauză.

Potrivit acestor dispoziții

legale, hotărârile sunt supuse casării când s-a comis o eroare gravă de fapt, având

drept consecință pronunțarea unei hotărâri greșite de achitare sau de condamnare.

Pentru a constitui caz

de casare, în sensul art. 385

9

pct. 18 C. proc. pen., eroarea de fapt

trebuie să fie evidentă, respectiv starea de fapt reținută de instanță să fie vădit

și necontroversat contrată probelor existente la dosar și esențială - să conducă

la adoptarea unei hotărâri greșite de condamnare sau de achitare.

În speță, nu suntem în

prezența unei grave erori de fapt, situația de fapt reținută pe larg de instanțe

nu este contrară probelor administrate, din analiza coroborată a acestora rezultând

fără dubiu că recurentul inculpat a comis infracțiunea de luare de mită pentru care

a fost condamnat.

Astfel, la data de 16

februarie 2011, inculpatul, în calitatea sa de comisar al Gărzii Financiare, Secția

Județeană Iași, a primit de la martorii C.A.M. și Z.O. suma de 1000 RON cu scopul

de a aplica un regim sancționator mai blând pentru cele două contravenții constatate

în sarcina SC H.S. SRL Iași, cu ocazia controlului efectuat la 15 februarie 2011.

Semnificative sunt declarațiile

martorilor C.A.M. - contabila firmei, Z.A. și Z.O., aceștia având inițiativa de

a-i remite inculpatului suma de bani cu scopul evident de a beneficia de un regim

sancționator mai blând pentru cele două contravenții prevăzute de art. 219

2

alin. (1) din O.U.G. nr. 92/2003 și art. 41 pct. 1 din Legea nr. 82/1991 constatate

de către inculpat și colegul său, martorul G.M.A., cu ocazia controlului efectuat

la 15 februarie 2011 la SC H.S. SRL.

Declarațiile martorilor

menționați se coroborează cu procesele-verbale de interceptare a convorbirilor telefonice

și parțial cu declarațiile inculpatului, precum și cu declarațiile martorei G.A.

Declarațiile martorilor

C.A.M., Z.O. și Z.A. sunt constante în ceea ce privește inițiativa mituirii inculpatului,

suma de bani oferită cu titlu de mită, locul, împrejurările și scopul pentru care

a fost remisă.

Este real că la urmărirea

penală, martora Z.A. arată că au decis să-i dea inculpatului o „atenție”, știind

de la alte persoane că cei de la Garda Financiară primesc astfel de „atenții” când

vin în control, or este evident că suma de bani oferită inculpatului avea legătură

cu atribuțiile de serviciu ale acestuia, din moment ce martora nu îl cunoștea

anterior pe inculpat, iar banii au fost oferiți înaintea întocmirii procesului-verbal

de contravenție.

Inculpatul a comis infracțiunea

de luare de mită prevăzută de art. 254 alin. (1) și (2) C. pen. cu referire la

art. 6 și art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 și nu pe cea de primire de foloase

necuvenite prevăzută de art. 256 C. pen.

Astfel, inculpatul a primit

suma de 1000 RON înainte de întocmirea procesului-verbal de constatare și sancționare

a contravențiilor, chiar dacă s-a efectuat controlul la societatea SC H.S. SRL anterior,

la data de 15 februarie 2011.

În ipoteza infracțiunii

prevăzută de art. 256 C. pen., primirea de către un funcționar a banilor sau a altor

foloase are loc după ce a îndeplinit un act în virtutea funcției sale și la care

era obligat în temeiul acesteia, or, în speță, așa cum s-a arătat, inculpatul a

primit banii înainte de întocmirea procesului-verbal de sancționare cu scopul de

a aplica sancțiuni mai blânde.

Pedeapsa aplicată inculpatului

a fost just individualizată în raport cu criteriile prevăzute de art. 72 C.

pen., respectiv gradul de pericol social concret al faptei comise, valorile sociale

lezate, împrejurările săvârșirii acesteia - inițiativa mituirii inculpatului a aparținut

denunțătorilor, suma de bani care a făcut obiectul luării de mită (1000 RON), datele

care circumstanțiază persoana inculpatului.

Astfel, acesta nu este

cunoscut cu antecedente penale, are vârsta de 35 ani, studii superioare, este căsătorit,

iar din adresa A.N.A.F. - Garda Financiară Iași rezultă că inculpatul și-a îndeplinit

cu profesionalism sarcinile de serviciu, dând dovadă de competență și eficacitate

în muncă.

Înalta Curte apreciază

că pronunțarea condamnării constituie un avertisment pentru inculpat, iar pedeapsa

aplicată este în măsură să corespundă scopului educativ și preventiv prevăzut de

art. 52 C. pen., astfel că nu se impune majorarea acesteia și nici schimbarea modalității

de executare, prin aplicarea dispozițiilor art. 86

1

C. pen.

Față de considerentele

expuse, în temeiul art. 385

15

pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte

va respinge ca nefondate recursurile declarate de procuror și inculpat.

Văzând și dispozițiile

art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondate,

recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție

- Direcția Națională Anticorupție - Serviciul Teritorial Iași și de inculpatul M.R.V.

împotriva deciziei penale nr. 64 din 29 martie 2012 a Curții de Apel Iași,

secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul inculpat

la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care

suma de 50 RON, reprezentând onorariul parțial pentru apărătorul desemnat din oficiu,

se va avansa din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 10 octombrie

2012.